Ai umorul tău, domnule Gorun, umor pe care îl prețuiesc și atunci când, secvențial, recunoști mucalit că dracu te-a pus să te bagi în niscaiva vorbărie, ca să nu zic polemică, pentru a păstra anumite rigori. Textul atacă finuț ,dar o face livresc ceea ce e pardonabil față de unele "fețe bisericești" sincere (cred cu tărie că ele există), pentru că insiști în ironie și pe latura gnoseologică acceptată de dumneata ca teorie existențială valabilă, ceea ce mi se pare faire. Doi iepuri... :) Prefer însă textele dvs. în care aisthesisul ontologic se manifestă sobru în maniera de acum consacrată. Mi-a plăcut.
Din comentariul tău atent și elaborat am reușit să rețin ceva de genul: poezia mea este complet lipsită de poezie, dar mustește de intelect. Dă pe din afară, ba chiar tinde să producă greață. Eh, asta e, Bobadil, I can live with that. Și atâta vreme cât nu vă omoară nici pe voi, ce să-ți spun? Să-ți promit că voi încerca să nu mai scriu poezie până când nu voi avea liber de la tine că este suficientă "poezie" în ce scriu? OK. Deal. Aaa... just kidding. Nu conta pe chestia asta. Cât despre chestia aia din titlu, mă dezamăgești. Dacă mă gândesc mai bine, de fapt, nu, nu mă dezamăgești, așa că mai bine îți explic. Copyright pe îngeri are doar Dumnezeu. Marcă înregistrată însă... sunt câte unii care cred că ar putea avea așa ceva. Mai precis, cineva căruia îi este dedicat această poe... na, că era să cad iar în păcat. Acest text. Desigur, explicațiile pot merge mai departe, dar am încredere că pe undeva cititorii mei sunt cel puțin la fel de deștepți ca... ai lor. Și cu această explicație sper că i-am răspuns și Profetului, de la care mă așteptam să știe că autoarea aici prezentă și de față când face ceva de sanchi, o să și scrie "chestia asta e de sanchi". Ce-i drept, ceva credit mi-a dat, drept pentru care mulțumesc. Cu prietenie și plecăciuni, îmi iau îngerii și plec. Plec, plec... "că tăcerea e de aur".
Ce să zic? Un text interesant la prima vedere. În care „Anti-oedipiana” schizofrenie e deturnată de la capitalism la re-scrierea istoriei. Are tot tacâmul: dezastru, simulacru badrillardian (vezi şi „Harta şi teritoriul” lui Borges), pseudo-melancolie ironistică şi, mai ales, spermă, o imensă spermă care inundă totul în urma unui futai generalizat al Hazardului deleuzian. Toate acestea dovedind că autorul şi-a însuşit bine lecţia PoMo. Dar totuşi… Totul este pătruns de un aer de plictiseală vetustă a rutinei lipsite de trăire, a unei repetiţii lipsite de „diferenţelele” deleuziene în absenţa cărora nu mai apare nimic nou, şocant ceea ce aruncă, în final, textul în derizoriu lipsindu-i chiar şi germenii „autodistrugerii” gen Derrida prin imposibilitatea unei „interpretări” a subtextului care să te conducă la altă „interpretare” care, la râdul ei să te ducă la alta ş.a.m.d. ad infinitum
aceasta este scena, aceeaşi privită din mai multe unghiuri, în perspectiva unei axe temporale: "e târziu și este iarnă, în Lisabona", constituie punctul central, fundamentul liric :); se vor mai aduce unele îmbunătăţiri, deocamdată timpul mă atrage în vârtej şi abea am reuşit să salvez câteva idei.
Fac precizarea: "este iarnă, în Lisabona" şi "oamenii pot și trebuie să fie fericiți" sunt parafrazări ale unor romane, celebre, uzitate şi de notorietate, fapt datorită căruia am considerat superfluă menţionarea autorilor.
Fiorolac = fior +olac În dex olac înseamnă ceva, fără legătură cred, însă încercam să sugerez aurolac... Pentru asta versurile finale au fost la început altele chiar și semnele diacritice pot inspira când sunt inspirate în amestecat cu fiorolac poetic însă cineva s-a plîns de repetiția inspirării și iată că am făcut o varză din ideea inițială. Nu aș fi crezut că e text de peniță după socotelile mele de-acasă.
nu mă cunosc. nu mai cresc, doar îmbătrânesc. jumătate din mine am lăsat-o mamei înainte de naștere cealaltă doar pipăie lumea ca și cum ar fi pentru prima dată. o aud în fiecare noapte clipocind, frământându-și carnea. apoi o trezesc și-mi probez toate rochiile. sunt femeie. așa mi-au zis când m-au găsit în a șasea zi aproape goală. dar îmbătrânesc repede, grozav de repede și nu mai reușesc să potrivesc lucrurile. pentru că ele vin mereu câte două precum liniștea și haosul, precum două puncte A și B. uneori îmi vine să mă spânzur de părul meu doar ca să văd ce se întâmplă. dacă vine răcoarea.
Virgile, multumesc pentru comentariu, apreciez gestul. Explicatiile tu le vei cauta in continuare, iar cand le vei gasi, vei putea da foc poeziei cu inima usoara Bobadil. P.S. Stii ce nu inteleg eu? De ce ti-o fi placut tie de querida? Eu asta nu inteleg si nu voi intelege pana nu-mi vei explica :-)
Sumedenie de evenimente care, iata, fac o data in plus din Iasi o adevarata capitala culturala. Iti doresc succes Katya si imi doresc sa te ascult si eu candva cantand. N-am inteles subtitlul, se vrea o evocare sau este o ironie? Andu
alma și profetul, ce aveți, vă rog, domniile voastre cu rimele, sau cu o poezie rimată care te topește uneori, sau îți bagă fiori în suflet? este oare poezia clasică, ca orice curent din era trecută, în era noastră postmodernistă un dinozaur pe cale de extincție? n-are șansă de supraviețuire în urma avalanșei ucigătoare a influenței ruso-slavice din literatura de azi? iată aici un minuscul exemplu de poezie rimată care este îmbrațișată de sufletul omenesc mai mult decât abureala din poezia douămiistă: "Și lacrima, din ochi, nu poate Să micșoreze bucuria Acelei nopți, cum nu sunt toate, Acelei nopți înmiresmate În care S-a născut Mesia..." hai, să fim serioși! vă doresc Sărbători fericite!
Domnule Cristea, dupa o asemenea lectura nu prea mai ai ce sa spui...decat sa te-ntrebi daca nu cumva "fenomenul Caracal" are o arie de raspandire mult mai larga.
dar...se intampla si la case mai mari.
si ma refer la patania similara a lui Bernard Henri-Levy, cel care a luat de buna asa-zisa filosofie a fictivului filosof Jeam Baptiste Botul, inventat, cu doctrina sa cu tot, de un ziarist. asta ar fi "cea calda".
"cea rece" ar fi ca...si Humanitasul a luat-o asijderea...:)
până și "organul poetic" funcționează în această nouă gamă ludică, prin care strecori regionalisme și jocuri noi, de cameră, sau numai inițiezi o întrecere cu tine însuți: "a căzut o stea licurici, licurici, eu mă duc la ea!.." everything must change...
foarte sugestiv tabloul şi lasă loc de multe interpretări.am să mă opresc doar la zugravul de pe scară care îmi sugerează delicateţe, preţuire faţă de femeia pe care îndrăzneşte să o atingă doar prin mângâieri.admirabil.
şi durerea asta prelisă şi ciobul de neputinţă în a face pasul îmbrăţişării. şi bunica? şi bunicu?
noi le luăm în mod firesc locul, şi apoi ne ducem după ei... frumoasă poveste de Crăciun, care atinge şi te lasă fără cuvinte.
Virgil, am încercat aici doar imagine și - sper să nu exagerez - sunet. Pentru că e vorba despre "soliloquy", o convorbire cu sine însuși, ca atunci când poți să îți spui atâtea fără să folosești practic nici un cuvânt; pentru acest motiv pentru care am ales și foto (mi-a părut un fel de scanare a minții în solitudine, când gândul se ordonează pe anumite traiectorii). Mă bucur că ai surprins ambele înțelesuri pentru "swallow" (rândunica - zborul, apoi am adăugat un spot roșu pentru faringe și verb, pentru a reda ideea de simțuri, de uman). La acestea, cred că se poate adăuga și sensul de "swallow-hole", privind doar poza. Sunt onorată de aprecierea ta privind partea grafică. Mulțumesc pentru comentariu, voi încerca într-un viitor context să aduc și poezia.
Poemul mi se pare foarte slab, prozodia se încâlcește în clișee optzeciste iar pastișa nu-l ajută, ba dimpotrivă.
Desigur, nu trebuie neapărat să căutam originalitatea, dar parcă nici să scriem așa la mișto după Nichita, nu e o idee bună.
Că uite-așa a murit Enghidu, prietenul care ucise cu mine lei.
Cami, te asigur că aici poți să îți exprimi orice părere, pozitivă sau negativă, cu privire la textele care se publică pe hermeneia, atâta vreme cât comentariul tău se va încadra în prevederile regulamentului. Așa te și rog să faci și de acum în continuare, fără a îți exprima astfel de îndoieli care nu își află locul. Prin urmare, revino și lasă un comentariu pe text.
de concentrare a mesajului s-au plans si altii, lucian, in poemele mele. eu cred ca e altceva. in comentariul tau, aproape ca m-ai facut patriot ....in suferinta. eu cred ca e altceva. dar e vorba si despre traditii, teologie, filosofie etc. ma bucura insa nespus aderenta hermeneilor la textele mele. le multumesc inca o data. si tie, de asemenea astept si alte opinii ps: daca iti spuneam ca n-am parinti? :D
"Timpului i se face milă
i se face atât de milă
încât
începe să plângă în faţa crucii de piatră".
un inger coplesit de responsabilitati, nu e timp de taifas. mi-a placut tonul care se pastreaza la granita pateticului, un stop pe piept unde trebuie, o confesiune de vindecare.
FRANCISC, "mirata si novice cruce ptr spanzurat cetitorii ..." ciudată exprimare, zău...mai bine zi-mi unde gresesc...fiindcă eu haiku tot voi face multumesc, erika
un comentariu care a sesizat cu subtilitate intentiile unei autoare care a scris totul într-un climat de tristete provincială , morală ,socială ,acordând un rol terapeutic si amuzant cuvintelor,introducând "mărarul" de dragul experimentării unor cuvinte mai putin vehiculate într-un poem" neo-bovaric"
e un SOS-marar"! La mine a mers ,căci din aceasta "aromă" s-a născut acest poem care" tricotează " stări de furie existentială...si nu place oricui...dar asta este libertatea de creatie... ea comportă si riscuri pe propria piele
merci pentru"penita" dvs , pertinentă...
ma bucura mult cuvintele tale de apreciere, iti multumesc pentru semnul galben, yester, conteaza mult pentru mine, desi ... uite, acum "lirismul" meu s-a umflat in pene, de parca ar fi castigat pariul cu Timpul :) dar, o sa incerc sa-l mentin intre limite "rezonabile", pentru ca vreau sa mai vii pe-aici! toate bune si tie, sarbatori cu bucurie!
E ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ma bucur sa existe asemenea evenimente in inima desertului. cu atit mai mult cu cit avem printre noi, soli ai poeziei ca tine, Marlena.
pentru textul : Shira ba'midbar - Festivalul "Poezie în deșert" deAi umorul tău, domnule Gorun, umor pe care îl prețuiesc și atunci când, secvențial, recunoști mucalit că dracu te-a pus să te bagi în niscaiva vorbărie, ca să nu zic polemică, pentru a păstra anumite rigori. Textul atacă finuț ,dar o face livresc ceea ce e pardonabil față de unele "fețe bisericești" sincere (cred cu tărie că ele există), pentru că insiști în ironie și pe latura gnoseologică acceptată de dumneata ca teorie existențială valabilă, ceea ce mi se pare faire. Doi iepuri... :) Prefer însă textele dvs. în care aisthesisul ontologic se manifestă sobru în maniera de acum consacrată. Mi-a plăcut.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deDin comentariul tău atent și elaborat am reușit să rețin ceva de genul: poezia mea este complet lipsită de poezie, dar mustește de intelect. Dă pe din afară, ba chiar tinde să producă greață. Eh, asta e, Bobadil, I can live with that. Și atâta vreme cât nu vă omoară nici pe voi, ce să-ți spun? Să-ți promit că voi încerca să nu mai scriu poezie până când nu voi avea liber de la tine că este suficientă "poezie" în ce scriu? OK. Deal. Aaa... just kidding. Nu conta pe chestia asta. Cât despre chestia aia din titlu, mă dezamăgești. Dacă mă gândesc mai bine, de fapt, nu, nu mă dezamăgești, așa că mai bine îți explic. Copyright pe îngeri are doar Dumnezeu. Marcă înregistrată însă... sunt câte unii care cred că ar putea avea așa ceva. Mai precis, cineva căruia îi este dedicat această poe... na, că era să cad iar în păcat. Acest text. Desigur, explicațiile pot merge mai departe, dar am încredere că pe undeva cititorii mei sunt cel puțin la fel de deștepți ca... ai lor. Și cu această explicație sper că i-am răspuns și Profetului, de la care mă așteptam să știe că autoarea aici prezentă și de față când face ceva de sanchi, o să și scrie "chestia asta e de sanchi". Ce-i drept, ceva credit mi-a dat, drept pentru care mulțumesc. Cu prietenie și plecăciuni, îmi iau îngerii și plec. Plec, plec... "că tăcerea e de aur".
pentru textul : Îngeri ® deCe să zic? Un text interesant la prima vedere. În care „Anti-oedipiana” schizofrenie e deturnată de la capitalism la re-scrierea istoriei. Are tot tacâmul: dezastru, simulacru badrillardian (vezi şi „Harta şi teritoriul” lui Borges), pseudo-melancolie ironistică şi, mai ales, spermă, o imensă spermă care inundă totul în urma unui futai generalizat al Hazardului deleuzian. Toate acestea dovedind că autorul şi-a însuşit bine lecţia PoMo. Dar totuşi… Totul este pătruns de un aer de plictiseală vetustă a rutinei lipsite de trăire, a unei repetiţii lipsite de „diferenţelele” deleuziene în absenţa cărora nu mai apare nimic nou, şocant ceea ce aruncă, în final, textul în derizoriu lipsindu-i chiar şi germenii „autodistrugerii” gen Derrida prin imposibilitatea unei „interpretări” a subtextului care să te conducă la altă „interpretare” care, la râdul ei să te ducă la alta ş.a.m.d. ad infinitum
pentru textul : melancolie postmodernă deaceasta este scena, aceeaşi privită din mai multe unghiuri, în perspectiva unei axe temporale: "e târziu și este iarnă, în Lisabona", constituie punctul central, fundamentul liric :); se vor mai aduce unele îmbunătăţiri, deocamdată timpul mă atrage în vârtej şi abea am reuşit să salvez câteva idei.
pentru textul : vis a vis deFac precizarea: "este iarnă, în Lisabona" şi "oamenii pot și trebuie să fie fericiți" sunt parafrazări ale unor romane, celebre, uzitate şi de notorietate, fapt datorită căruia am considerat superfluă menţionarea autorilor.
Fiorolac = fior +olac În dex olac înseamnă ceva, fără legătură cred, însă încercam să sugerez aurolac... Pentru asta versurile finale au fost la început altele chiar și semnele diacritice pot inspira când sunt inspirate în amestecat cu fiorolac poetic însă cineva s-a plîns de repetiția inspirării și iată că am făcut o varză din ideea inițială. Nu aș fi crezut că e text de peniță după socotelile mele de-acasă.
pentru textul : Cuvinte inventate. Fiorolac denu mă cunosc. nu mai cresc, doar îmbătrânesc. jumătate din mine am lăsat-o mamei înainte de naștere cealaltă doar pipăie lumea ca și cum ar fi pentru prima dată. o aud în fiecare noapte clipocind, frământându-și carnea. apoi o trezesc și-mi probez toate rochiile. sunt femeie. așa mi-au zis când m-au găsit în a șasea zi aproape goală. dar îmbătrânesc repede, grozav de repede și nu mai reușesc să potrivesc lucrurile. pentru că ele vin mereu câte două precum liniștea și haosul, precum două puncte A și B. uneori îmi vine să mă spânzur de părul meu doar ca să văd ce se întâmplă. dacă vine răcoarea.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 decred că folosirea lui „&” în titlu este și neinspirată și neromânească și implicit de evitat.
pentru textul : Argumentul & fizionomia generaţiei 2010 din Galaţi deVirgile, multumesc pentru comentariu, apreciez gestul. Explicatiile tu le vei cauta in continuare, iar cand le vei gasi, vei putea da foc poeziei cu inima usoara Bobadil. P.S. Stii ce nu inteleg eu? De ce ti-o fi placut tie de querida? Eu asta nu inteleg si nu voi intelege pana nu-mi vei explica :-)
pentru textul : nota autorului deinteresant cum "raspunsul" poate rima oarecum cu "apusul"... de pe cer
pentru textul : Epitaf deSumedenie de evenimente care, iata, fac o data in plus din Iasi o adevarata capitala culturala. Iti doresc succes Katya si imi doresc sa te ascult si eu candva cantand. N-am inteles subtitlul, se vrea o evocare sau este o ironie? Andu
pentru textul : zilele universitatii dealma și profetul, ce aveți, vă rog, domniile voastre cu rimele, sau cu o poezie rimată care te topește uneori, sau îți bagă fiori în suflet? este oare poezia clasică, ca orice curent din era trecută, în era noastră postmodernistă un dinozaur pe cale de extincție? n-are șansă de supraviețuire în urma avalanșei ucigătoare a influenței ruso-slavice din literatura de azi? iată aici un minuscul exemplu de poezie rimată care este îmbrațișată de sufletul omenesc mai mult decât abureala din poezia douămiistă: "Și lacrima, din ochi, nu poate Să micșoreze bucuria Acelei nopți, cum nu sunt toate, Acelei nopți înmiresmate În care S-a născut Mesia..." hai, să fim serioși! vă doresc Sărbători fericite!
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deDomnule Cristea, dupa o asemenea lectura nu prea mai ai ce sa spui...decat sa te-ntrebi daca nu cumva "fenomenul Caracal" are o arie de raspandire mult mai larga.
dar...se intampla si la case mai mari.
si ma refer la patania similara a lui Bernard Henri-Levy, cel care a luat de buna asa-zisa filosofie a fictivului filosof Jeam Baptiste Botul, inventat, cu doctrina sa cu tot, de un ziarist. asta ar fi "cea calda".
"cea rece" ar fi ca...si Humanitasul a luat-o asijderea...:)
pentru textul : Marioara Sachelarie din Găeşti şi literatura americană modernă depână și "organul poetic" funcționează în această nouă gamă ludică, prin care strecori regionalisme și jocuri noi, de cameră, sau numai inițiezi o întrecere cu tine însuți: "a căzut o stea licurici, licurici, eu mă duc la ea!.." everything must change...
pentru textul : a căzut o stea defoarte sugestiv tabloul şi lasă loc de multe interpretări.am să mă opresc doar la zugravul de pe scară care îmi sugerează delicateţe, preţuire faţă de femeia pe care îndrăzneşte să o atingă doar prin mângâieri.admirabil.
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău deşi durerea asta prelisă şi ciobul de neputinţă în a face pasul îmbrăţişării. şi bunica? şi bunicu?
pentru textul : Curtea miracolelor denoi le luăm în mod firesc locul, şi apoi ne ducem după ei... frumoasă poveste de Crăciun, care atinge şi te lasă fără cuvinte.
Virgil, am încercat aici doar imagine și - sper să nu exagerez - sunet. Pentru că e vorba despre "soliloquy", o convorbire cu sine însuși, ca atunci când poți să îți spui atâtea fără să folosești practic nici un cuvânt; pentru acest motiv pentru care am ales și foto (mi-a părut un fel de scanare a minții în solitudine, când gândul se ordonează pe anumite traiectorii). Mă bucur că ai surprins ambele înțelesuri pentru "swallow" (rândunica - zborul, apoi am adăugat un spot roșu pentru faringe și verb, pentru a reda ideea de simțuri, de uman). La acestea, cred că se poate adăuga și sensul de "swallow-hole", privind doar poza. Sunt onorată de aprecierea ta privind partea grafică. Mulțumesc pentru comentariu, voi încerca într-un viitor context să aduc și poezia.
pentru textul : soliloquy dezumzetul e baza:). un poem fain!
în urmă speranţe disperări nu
dinaintea viespilor în roi
ceva nu-i bine
privită pieziş
încremenirea aceasta la mijloc de drum
are ceva din siguranţa dansatorului
pe sârmă
totul devine firesc
înveţi să pătrunzi
în cele mai strâmte poveşti
adormi
cu zumzetul
lipit de diafragmă
sunt lucruri despre care se tace
aşa cum respiri
umerii tăi
pot face unghi drept
cu firul de plumb
doar în trecere... titlul îmi place ff mult si poemul îl văd mai scuturat de idei care se repetă... asta am încercat...
pentru textul : uitarea, constanta balansului dePoemul mi se pare foarte slab, prozodia se încâlcește în clișee optzeciste iar pastișa nu-l ajută, ba dimpotrivă.
pentru textul : de vorbă cu tine II deDesigur, nu trebuie neapărat să căutam originalitatea, dar parcă nici să scriem așa la mișto după Nichita, nu e o idee bună.
Că uite-așa a murit Enghidu, prietenul care ucise cu mine lei.
Cami, te asigur că aici poți să îți exprimi orice părere, pozitivă sau negativă, cu privire la textele care se publică pe hermeneia, atâta vreme cât comentariul tău se va încadra în prevederile regulamentului. Așa te și rog să faci și de acum în continuare, fără a îți exprima astfel de îndoieli care nu își află locul. Prin urmare, revino și lasă un comentariu pe text.
pentru textul : Gând de vecernie dede concentrare a mesajului s-au plans si altii, lucian, in poemele mele. eu cred ca e altceva. in comentariul tau, aproape ca m-ai facut patriot ....in suferinta. eu cred ca e altceva. dar e vorba si despre traditii, teologie, filosofie etc. ma bucura insa nespus aderenta hermeneilor la textele mele. le multumesc inca o data. si tie, de asemenea astept si alte opinii ps: daca iti spuneam ca n-am parinti? :D
pentru textul : urâții de"Timpului i se face milă
i se face atât de milă
încât
începe să plângă în faţa crucii de piatră".
un inger coplesit de responsabilitati, nu e timp de taifas. mi-a placut tonul care se pastreaza la granita pateticului, un stop pe piept unde trebuie, o confesiune de vindecare.
pentru textul : Lângă de" de umbră, de ambră"
Sună hilar. N-are sens şi logică.
"sparg lunecarea." Versuri ca acestea fac şi copiii din grupa pregătitoare.
pentru textul : Reverie deRepetiţiile obsesive şi total inutile strică toată poezia
ddm, mulțumesc pentru trecere. îți respect opinia, însă poate aș fi preferat să-mi scrii ce anume nu prea - ideea, exprimarea, etc.
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi deFRANCISC, "mirata si novice cruce ptr spanzurat cetitorii ..." ciudată exprimare, zău...mai bine zi-mi unde gresesc...fiindcă eu haiku tot voi face multumesc, erika
pentru textul : Crucea - Haiku deun comentariu care a sesizat cu subtilitate intentiile unei autoare care a scris totul într-un climat de tristete provincială , morală ,socială ,acordând un rol terapeutic si amuzant cuvintelor,introducând "mărarul" de dragul experimentării unor cuvinte mai putin vehiculate într-un poem" neo-bovaric"
pentru textul : Série grise ou noire dee un SOS-marar"! La mine a mers ,căci din aceasta "aromă" s-a născut acest poem care" tricotează " stări de furie existentială...si nu place oricui...dar asta este libertatea de creatie... ea comportă si riscuri pe propria piele
merci pentru"penita" dvs , pertinentă...
ma bucura mult cuvintele tale de apreciere, iti multumesc pentru semnul galben, yester, conteaza mult pentru mine, desi ... uite, acum "lirismul" meu s-a umflat in pene, de parca ar fi castigat pariul cu Timpul :) dar, o sa incerc sa-l mentin intre limite "rezonabile", pentru ca vreau sa mai vii pe-aici! toate bune si tie, sarbatori cu bucurie!
pentru textul : de la o ploaie la alta de"glasor" e typo sau licență?
pentru textul : Ferestre deE ceva interesant cu textul ăsta. Mărturisesc că îmi place, are ceva natural, ne-artificializat. Sună chiar a declarație autentică. Există un fel de farmec inconfundabil al fetelor surprinse de iubire. Pe de altă parte sună însă pe alocuri puțin copilărește-„cheesy”. Sau poate așa percep eu. E greu să vorbești „despre dragoste” fără să cazi fie în intimisme, fie în platitudini. Despre Dumnezeu, sex și dragoste este foarte greu să scrii bine. Ți-o spune unul care se chinuie cu asta. Dar e un text care te face să te rentorci la el. Ți-am spus, nu?, că e ceva interesant cu textul ăsta.
pentru textul : Moonlight redemption decontrar prevederilor CSM... in fine, rezonez la bucuria ta.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” dePagini