Poemul ăsta din punctul meu de vedere ar intra la o categorie de genul 'după ceva timp, orice poet devine filozof' sau, dacă vreți o variantă mai cunoscută 'după un timp, orice problemă se rezolvă de la sine' sau una încă și mai cunoscută, aparținând lui Murphy, 'orice problemă care nu se rezolvă de la sine nu este demnă de a-ți bate capul cu ea'. Eu mă bucur de revenirea Corinei pe aici aceasta (revenirea) petrecându-se periodic după tabelul lui Mendeleev, și iarăși salut evoluția acestei scriitoare din diaspora de la gaze către metalele rare, o pană care născocește mereu câte ceva, un spirit neliniștit, a 'troubled mind'.
De data asta nu știu dacă i-a ieșit neapărat noua rețetă, înclinată aș fi să las pe altcineva mai curajos să guste din ea, dar efortul îl apreciez ca atare, de la o oarecare depărtare.
Margas
un cintec ud de primavara. chiar e fain. gasesc accente lirice chiar frumoase pe acolo; pasaje neasteptate. "ca o primăvară și jumătate miroși a portocale Habar n-ai că toate lacurile au început să se strângă în părul tău" o penita pentru imagini si sentimente sensibil redate.
sapphire, deschiderea oferita de prima propozitie sugereaza un discurs amplu care o sustine, prin partea a 2-a, asemeni unei curgeri ...in sus. astfel se explica apasarea de care vorbiti. ce se intampla insa daca rastorni crucea? solomon, intr-adevar, auto-sacrificiul implica o accepare, o ataraxie care permite trecerea de la carne la spirit si invers. cred ca descartes ar fi multumit de rezolvarea poetica a comunicarii celor 2 substante. mi-a iesit, recunosc, la limita. ma bucura prezenta ta aici acteon, e bine. ai identificat una din mizele textului, ceea ce putea crea senzatii de diluare sau pierdere din intensitate. de la o vreme, aud muzici colorate. multumesc
si imi amintesc cu drag ce batalie se dadea pentru cele doua volume Virtualia de la biblioteca clasei, care sa o ia mai intai...Iar lunea, cand avea de citit fiecare un fragment mai drag, ma fericea sa aud: Andrei Velea, Paul Blaj, Virgil Titarenco, Alina Manole, Cristina Stefan, Mihaela Aionesei, aproape toti poetii, pe rand. Si argumentau atat de frumos alegerea facuta. Am incercat sa revolutionez didactica orelor de lectura si de creatie imaginativa. Se pare ca da roade. Voi incerca sa elaborez un studiu de specialitate in acest sens.
Multumirile mele sunt ca un evantai catre atatia dintre voi!
Inca un mic amanunt ,,delicios". La al patrulea poem, Iulian a stablit titlul propriului volum ,,Anotimpuri cu cratima" :) Voi merge pana in panzele albe sa il sustin!
Am reședința în Mongolia dar o parte dintre strămoșii mei au fost români, sufletul meu este din viță românească și mă doare cînd este denigrat acest popor chiar de către oamenii lui. Și nu este numai părerea mea. Sînt mulți aceia care deși nu au nici o picătură de sînge românesc au sentimente și cuvinte foarte frumoase despre România și cred că românii sînt oameni de ispravă. I-am întrebat în repetate rînduri pe aceștia de ce nu vorbesc la fel de frumos despre români și atunci cînd se află în țara lor, în prezența propriilor concetățeni, iar ei mi-au răspuns cam același lucru: noi îi vorbim de bine dar cei care se află la noi se vorbesc numai de rău, se dușmănesc, se ironizeză, se invidiază, se sapă unii pe alții, urît! Nu am intenționat să vă jignesc, d-le Titarenco. Este în ființa mea cea mai profundă să nu jignesc, să nu fac rău nimănui, nici chiar celor care neînțelegîndu-mă mă atacă (din frică, din invidie, din mai știu eu ce sentiment de culpabilitate sau alt motiv, sau ce alte probleme, ale lor, ar mai avea). Eu doar v-am apreciat mult și am fost foarte mîhnită să văd cum tratați cu frivolitate lucruri care nu ar trebui luate atît de ușor. A fost părerea mea, v-am spus ce nu mi-a plăcut și așa sînt eu, prefer să retez răul din rădăcină decît să-l las să se extindă în sufletul meu ca iarba cea rea. Cît despre politică, despre sisteme, ele se fac de către oameni și oamenii sînt supuși greșelii.
"prin cascada fereastrei" - G.D. - ferestrei
"mă înveleam în umbra ta mătăso(a)să"
"unde începea lumea să-şi r(i)dice catargele"
un text bun, citibil, cu metafore reuşite: "te aşteptam în tangaj/ putea trece
avionul de Buenos Aires/prin golul de sub pleoape"
"lumina cădea de la mari înălţimi/prin cascada fereastrei"
ce mi se pare forţat puţin, nu prea merge: "îmi aduce aminte de ceaţa cosită
în ochi după prima ţigară" - "ceaţa cosită în ochi"
şi finalul care este cumva la saturaţie prin poezie: "întotdeauna suna cineva la uşă
şi întârziam să murim"
Poate dacă aș fi scris "cerul pe umeri'' sau "norii pe umeri", eram mai aproape de exprimarea metaforică, dar ceața e altceva, e cea care ne învăluie și pare că o purtăm pe umeri. Și de aici în colo multe interpretări: poveri, boli, cruce, aplecare, prăbușire, moarte... și poate înălțare, despovărare, eliberare, plutire, înviere.
E scris prin tehnica paradoxului. E departe de a fi perfect, motiv pentru care, iată, și lectorul eficient a avut un dubiu. Mulțumesc, Virgil!
Interesant textul. Mi-ar fi plăcut și o prezentare mai detaliată a arhitectului, poate o fotografie și de ce nu? o reproducere a coperții cărții. Se mai găsește în librării?
Oooo, Alina, perfect, deci se poate și asta? Consideră, te rog, cererea făcută. Dacă ai putea să mă ocolești m-aș simți mult mai confortabil fără zurgălăi după mine. Nădăjduiesc să nu-ți fie prea greu, mai ales că acum ai și titlul de editor pe care îl meriți cu prisosință. Altfel, reciproca e valabilă, eu o fac de mult. Dacă te vei ține de cuvânt, îți mulțumesc. Rămâi cu bine.
Nu am înțeles subtitlul vizavi de text. "când ești genial, ce mai contează dacă ești alb, galben, negru sau marțian?" Am apreciat când mama lui Voicu (Jr) a dus înapoi vioara.
multumesc pentru lectura, va respect opinia insa cele doua cuvinte amintite au un anume rol in text. (in textul meu, nu in cel care ajunge cititorului).
asadar, vor ramane.
Am zâmbit. Semn că mi-a plăcut joaca ta care "nu se pune", începutul abrupt, telegrafic, înmuiat apoi de tușe aproape dulcege, dar încadrate bine de tonul dubitativ ironic al poemei. Mare minune să mai folosești stele de mare, scoici, luna, perle, valuri și nisip într-o poezie și să nu devii plictisitor, "liricoid", sentimental.
intuiesc o moarte artistică, aș vrea să vad ce faci
oricum, mi-ai făcut creierii țăndări, salvez ce ai spus mai sus ca să știu de unde încep când mă apuc de manipulat imagini. Am niște prietene care lucrează mult în photoshop (scot lucrări frumoase, dar ale tale sunt ceva mai complexe, de aceea am și îndraznit să te întreb ce folosești), auzisem și de corel, în schimb restul e cu totul nou.
Textul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
mulţumesc poema! Cred că de data aceasta greşeşti puţin în ce priveşte fluidizarea textului. Este un pastel cu tuşe groase, diferit faţă de poeziile pe care le-am scris de obicei. Este intenţionat un fel de tablou de Manet în care se trece mai brusc de la un mediu contextual la altul.
ai dreptate cu „una e sa mergi la curve si sa vii cu o poezie, alta e sa transfomi poezia in curva propriilor ambitii”. dar marea, cumplita intrebare este daca ti-ai pus vreodata problema daca nu cumva acest lucru este mai intii de toate valabil cu privire la tine. uite, eu de exemplu nu am crezut nici o clipa atunci cind am scris „chestia asta” ca ar fi ceva de capul ei. dar furia asta plina de gelozie pe care a nascut-o in tine chiar m-a convins ca am „comis” ceva. iar daca imi vei cere argumente cu privire la aceasta iti voi oferi aceleasi „argumente” pe care mi le oferi tu. adica „parerea mea”.
de fapt lucrurile merg chiar mai departe. faptul ca tu te legi de „subiecte” (dragostea - axis mundi, ideea de mine/lipsa ta de umor, etc) si ignori (din nestiinta sau din neglijenta (?!!)) relatiile, intriga, „predicatele”, contextul) ma convinge si mai mult ca esti un diletant atit in ce priveste scrisul dar si cititul. dar nu iti fa probleme. stai pe aproape si poate inveti ceva. dar mai itii trebuie sa fii muuuuult mai exigent cu ceea ce scrii si cu modul in care citesti. anyway, succes!
in prima strofa navaleste inspiratia. a doua strofa descrie mediul in care autorul cade in transa inspiratiei invocate. problema este in cea de/a treia strofa, deoarece nu inteleg despre cine este vorba. aici ar fi de apreciat siguranta cu care este descrisa singuratatea camerei, singuratate ce influenteaza si starea autorului. a patra strofa este dominata de actiunea caldarilor care ori vin singure, ceea ce este fantastic, ori vin pe o apa, pe care cititorul trebuie sa si/o imagineze - poate e vinul? - deoarece deplasrea trebuie sa se justifice. curios este ca aici se vorbeste de noi, ceea ce pana acum nu ni s/a spus. ultima strofa apeleaza la elemente religioase, desi autorul - ca si cititorul - nu intuieste ca acel colac din care inocent mananca copii, simbolizeaza trupul Maicii Domnului in invatatura crestina traditionala. in concluzie, as spune ca poemul; fascineaza prin complexitatea temelor pe care le abordeaza.
Interesant jurnal... se simte poetul mai ales in prima parte iar topica specifica prozei e doar un pretext pentru un creator plictisit sau putin melancolic :) Sfarsitul... tentatia circulara a finalului... nevoia de a spune tot pana la capat atat de in contradictie cu nedesavarsirea nostra.
Ce sa-ti spun, Doru? Subsemnatul care mai intelege cate ceva din fizica cuantica si subcuantica, poezia ta imi mai spune cate ceva. Altora, probabil, nu. Suferi, pe undeva, de boala de care sufera si Luminita Suse. Prea incerci sa integrezi abstractul in poezie. Diferenta dintre tine si ea, este ca la tine "integrarea" se produce. Dar nu prea rezoneaza afectiv. La ea, cate o data, da. Dar, spre deosebire de tine, de cele mai multe ori, "integrarea" esueaza. I-am sugerat, atunci cand, dupa parerea mea, apar esecuri, sa incerce sa decripteze poezia respectiva, prezentand-o in mod discursiv. Si va observa ca din textul decriptat dispare orice "poezie". Am incercat si cu textul de fata acelasi lucru. Dar nu mi-a reusit. Si totusi, parca, in el, e prea putina "poezie". Cam asta e.
Sunt idei bune, mi-a placut in mod special ideea nervilor domestici. Strofa a doua mi se pare ca trebuie prelucrata, in special ultimul vers din strofa doi ce reprezinta un stereotip foarte banal. Acel "plus" inteleg modernism, dar cred ca se exegereaza. (spune-mi "conservator", dar totusi ). Se forteaza mult modernismul prin citadin si tehnica. Un text destul de bun... Ialin
Vă rog să nu mai postaţi acelaşi text de mai multe ori (aşteptaţi să fie validat primul), să scoateţi titlul din text şi să nu mai folositi steluţe pentru delimitarea fragmentelor!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poemul ăsta din punctul meu de vedere ar intra la o categorie de genul 'după ceva timp, orice poet devine filozof' sau, dacă vreți o variantă mai cunoscută 'după un timp, orice problemă se rezolvă de la sine' sau una încă și mai cunoscută, aparținând lui Murphy, 'orice problemă care nu se rezolvă de la sine nu este demnă de a-ți bate capul cu ea'. Eu mă bucur de revenirea Corinei pe aici aceasta (revenirea) petrecându-se periodic după tabelul lui Mendeleev, și iarăși salut evoluția acestei scriitoare din diaspora de la gaze către metalele rare, o pană care născocește mereu câte ceva, un spirit neliniștit, a 'troubled mind'.
pentru textul : Shhhh... deDe data asta nu știu dacă i-a ieșit neapărat noua rețetă, înclinată aș fi să las pe altcineva mai curajos să guste din ea, dar efortul îl apreciez ca atare, de la o oarecare depărtare.
Margas
sunt. te ascult stefam doru dancus
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deun cintec ud de primavara. chiar e fain. gasesc accente lirice chiar frumoase pe acolo; pasaje neasteptate. "ca o primăvară și jumătate miroși a portocale Habar n-ai că toate lacurile au început să se strângă în părul tău" o penita pentru imagini si sentimente sensibil redate.
pentru textul : Cântec ud desapphire, deschiderea oferita de prima propozitie sugereaza un discurs amplu care o sustine, prin partea a 2-a, asemeni unei curgeri ...in sus. astfel se explica apasarea de care vorbiti. ce se intampla insa daca rastorni crucea? solomon, intr-adevar, auto-sacrificiul implica o accepare, o ataraxie care permite trecerea de la carne la spirit si invers. cred ca descartes ar fi multumit de rezolvarea poetica a comunicarii celor 2 substante. mi-a iesit, recunosc, la limita. ma bucura prezenta ta aici acteon, e bine. ai identificat una din mizele textului, ceea ce putea crea senzatii de diluare sau pierdere din intensitate. de la o vreme, aud muzici colorate. multumesc
pentru textul : crucile desi imi amintesc cu drag ce batalie se dadea pentru cele doua volume Virtualia de la biblioteca clasei, care sa o ia mai intai...Iar lunea, cand avea de citit fiecare un fragment mai drag, ma fericea sa aud: Andrei Velea, Paul Blaj, Virgil Titarenco, Alina Manole, Cristina Stefan, Mihaela Aionesei, aproape toti poetii, pe rand. Si argumentau atat de frumos alegerea facuta. Am incercat sa revolutionez didactica orelor de lectura si de creatie imaginativa. Se pare ca da roade. Voi incerca sa elaborez un studiu de specialitate in acest sens.
Multumirile mele sunt ca un evantai catre atatia dintre voi!
Inca un mic amanunt ,,delicios". La al patrulea poem, Iulian a stablit titlul propriului volum ,,Anotimpuri cu cratima" :) Voi merge pana in panzele albe sa il sustin!
pentru textul : among friends deatmosfera poemului e cat se poate de romantica. ultima parte e putin neclara pentru mine, dar probabil face parte dintr-un mister.
pentru textul : suflete dezlegate demerci pentru ironie. nici latină nu știu mai mult decît citate (spre deosebire de alții) iar acesta nu este unul dintre ele
pentru textul : alter ego decam dificil sa numesti asa ceva haiku. iti recomand sa mai citesti despre asta.
pentru textul : Haiku(2) deatât de mult s-a schimbat Curtea Veche?!
sunt curioasă cum ar fi "să batem în ziduri
ca în mașinile de scris "!
transpunere clară a "faptei" nelipsită de regret secondat de o tentă de ironie.
pentru textul : prânz în curtea veche deAm reședința în Mongolia dar o parte dintre strămoșii mei au fost români, sufletul meu este din viță românească și mă doare cînd este denigrat acest popor chiar de către oamenii lui. Și nu este numai părerea mea. Sînt mulți aceia care deși nu au nici o picătură de sînge românesc au sentimente și cuvinte foarte frumoase despre România și cred că românii sînt oameni de ispravă. I-am întrebat în repetate rînduri pe aceștia de ce nu vorbesc la fel de frumos despre români și atunci cînd se află în țara lor, în prezența propriilor concetățeni, iar ei mi-au răspuns cam același lucru: noi îi vorbim de bine dar cei care se află la noi se vorbesc numai de rău, se dușmănesc, se ironizeză, se invidiază, se sapă unii pe alții, urît! Nu am intenționat să vă jignesc, d-le Titarenco. Este în ființa mea cea mai profundă să nu jignesc, să nu fac rău nimănui, nici chiar celor care neînțelegîndu-mă mă atacă (din frică, din invidie, din mai știu eu ce sentiment de culpabilitate sau alt motiv, sau ce alte probleme, ale lor, ar mai avea). Eu doar v-am apreciat mult și am fost foarte mîhnită să văd cum tratați cu frivolitate lucruri care nu ar trebui luate atît de ușor. A fost părerea mea, v-am spus ce nu mi-a plăcut și așa sînt eu, prefer să retez răul din rădăcină decît să-l las să se extindă în sufletul meu ca iarba cea rea. Cît despre politică, despre sisteme, ele se fac de către oameni și oamenii sînt supuși greșelii.
pentru textul : e bună tipa de"prin cascada fereastrei" - G.D. - ferestrei
"mă înveleam în umbra ta mătăso(a)să"
"unde începea lumea să-şi r(i)dice catargele"
un text bun, citibil, cu metafore reuşite: "te aşteptam în tangaj/ putea trece
avionul de Buenos Aires/prin golul de sub pleoape"
"lumina cădea de la mari înălţimi/prin cascada fereastrei"
ce mi se pare forţat puţin, nu prea merge: "îmi aduce aminte de ceaţa cosită
în ochi după prima ţigară" - "ceaţa cosită în ochi"
şi finalul care este cumva la saturaţie prin poezie: "întotdeauna suna cineva la uşă
şi întârziam să murim"
per total, un text care mi-a plăcut.
pentru textul : apus de femeie deda...si aici vad acea poezie care mi s-a parut extraordinara la prima citire. la fel de faina si acum...din nou, felicitari...imagini de exceptie.
pentru textul : de-a buşilea prin aer decred ca aceasta depinde de fiecare. mulţumesc pentru citire
pentru textul : yin și yang dePoate dacă aș fi scris "cerul pe umeri'' sau "norii pe umeri", eram mai aproape de exprimarea metaforică, dar ceața e altceva, e cea care ne învăluie și pare că o purtăm pe umeri. Și de aici în colo multe interpretări: poveri, boli, cruce, aplecare, prăbușire, moarte... și poate înălțare, despovărare, eliberare, plutire, înviere.
pentru textul : Haiku deE scris prin tehnica paradoxului. E departe de a fi perfect, motiv pentru care, iată, și lectorul eficient a avut un dubiu. Mulțumesc, Virgil!
Interesant textul. Mi-ar fi plăcut și o prezentare mai detaliată a arhitectului, poate o fotografie și de ce nu? o reproducere a coperții cărții. Se mai găsește în librării?
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deOooo, Alina, perfect, deci se poate și asta? Consideră, te rog, cererea făcută. Dacă ai putea să mă ocolești m-aș simți mult mai confortabil fără zurgălăi după mine. Nădăjduiesc să nu-ți fie prea greu, mai ales că acum ai și titlul de editor pe care îl meriți cu prisosință. Altfel, reciproca e valabilă, eu o fac de mult. Dacă te vei ține de cuvânt, îți mulțumesc. Rămâi cu bine.
pentru textul : Drum interior deNu am înțeles subtitlul vizavi de text. "când ești genial, ce mai contează dacă ești alb, galben, negru sau marțian?" Am apreciat când mama lui Voicu (Jr) a dus înapoi vioara.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră demultumesc pentru lectura, va respect opinia insa cele doua cuvinte amintite au un anume rol in text. (in textul meu, nu in cel care ajunge cititorului).
pentru textul : e sărbătoare / sunt fruct şi plutesc deasadar, vor ramane.
Am zâmbit. Semn că mi-a plăcut joaca ta care "nu se pune", începutul abrupt, telegrafic, înmuiat apoi de tușe aproape dulcege, dar încadrate bine de tonul dubitativ ironic al poemei. Mare minune să mai folosești stele de mare, scoici, luna, perle, valuri și nisip într-o poezie și să nu devii plictisitor, "liricoid", sentimental.
pentru textul : mic poem demulţumesc Elena, mă bucură semnul tău de lectură
pentru textul : cartea în esperanto deintuiesc o moarte artistică, aș vrea să vad ce faci
oricum, mi-ai făcut creierii țăndări, salvez ce ai spus mai sus ca să știu de unde încep când mă apuc de manipulat imagini. Am niște prietene care lucrează mult în photoshop (scot lucrări frumoase, dar ale tale sunt ceva mai complexe, de aceea am și îndraznit să te întreb ce folosești), auzisem și de corel, în schimb restul e cu totul nou.
Mulțumesc de informații.
ok.
pentru textul : o călătorie cu darwin denow, do it.
Textul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
pentru textul : futility I demulţumesc poema! Cred că de data aceasta greşeşti puţin în ce priveşte fluidizarea textului. Este un pastel cu tuşe groase, diferit faţă de poeziile pe care le-am scris de obicei. Este intenţionat un fel de tablou de Manet în care se trece mai brusc de la un mediu contextual la altul.
pentru textul : elegie 011 debatrinuleatragator.
ai dreptate cu „una e sa mergi la curve si sa vii cu o poezie, alta e sa transfomi poezia in curva propriilor ambitii”. dar marea, cumplita intrebare este daca ti-ai pus vreodata problema daca nu cumva acest lucru este mai intii de toate valabil cu privire la tine. uite, eu de exemplu nu am crezut nici o clipa atunci cind am scris „chestia asta” ca ar fi ceva de capul ei. dar furia asta plina de gelozie pe care a nascut-o in tine chiar m-a convins ca am „comis” ceva. iar daca imi vei cere argumente cu privire la aceasta iti voi oferi aceleasi „argumente” pe care mi le oferi tu. adica „parerea mea”.
pentru textul : dezvățatul de a fi I dede fapt lucrurile merg chiar mai departe. faptul ca tu te legi de „subiecte” (dragostea - axis mundi, ideea de mine/lipsa ta de umor, etc) si ignori (din nestiinta sau din neglijenta (?!!)) relatiile, intriga, „predicatele”, contextul) ma convinge si mai mult ca esti un diletant atit in ce priveste scrisul dar si cititul. dar nu iti fa probleme. stai pe aproape si poate inveti ceva. dar mai itii trebuie sa fii muuuuult mai exigent cu ceea ce scrii si cu modul in care citesti. anyway, succes!
in prima strofa navaleste inspiratia. a doua strofa descrie mediul in care autorul cade in transa inspiratiei invocate. problema este in cea de/a treia strofa, deoarece nu inteleg despre cine este vorba. aici ar fi de apreciat siguranta cu care este descrisa singuratatea camerei, singuratate ce influenteaza si starea autorului. a patra strofa este dominata de actiunea caldarilor care ori vin singure, ceea ce este fantastic, ori vin pe o apa, pe care cititorul trebuie sa si/o imagineze - poate e vinul? - deoarece deplasrea trebuie sa se justifice. curios este ca aici se vorbeste de noi, ceea ce pana acum nu ni s/a spus. ultima strofa apeleaza la elemente religioase, desi autorul - ca si cititorul - nu intuieste ca acel colac din care inocent mananca copii, simbolizeaza trupul Maicii Domnului in invatatura crestina traditionala. in concluzie, as spune ca poemul; fascineaza prin complexitatea temelor pe care le abordeaza.
pentru textul : rădăcinile cresc uneori în sus deInteresant jurnal... se simte poetul mai ales in prima parte iar topica specifica prozei e doar un pretext pentru un creator plictisit sau putin melancolic :) Sfarsitul... tentatia circulara a finalului... nevoia de a spune tot pana la capat atat de in contradictie cu nedesavarsirea nostra.
pentru textul : romantic view de„pasăre care îşi are cuibul în văzduh”, cu asta-s de acord; cu restu nu
pentru textul : dragoste deCe sa-ti spun, Doru? Subsemnatul care mai intelege cate ceva din fizica cuantica si subcuantica, poezia ta imi mai spune cate ceva. Altora, probabil, nu. Suferi, pe undeva, de boala de care sufera si Luminita Suse. Prea incerci sa integrezi abstractul in poezie. Diferenta dintre tine si ea, este ca la tine "integrarea" se produce. Dar nu prea rezoneaza afectiv. La ea, cate o data, da. Dar, spre deosebire de tine, de cele mai multe ori, "integrarea" esueaza. I-am sugerat, atunci cand, dupa parerea mea, apar esecuri, sa incerce sa decripteze poezia respectiva, prezentand-o in mod discursiv. Si va observa ca din textul decriptat dispare orice "poezie". Am incercat si cu textul de fata acelasi lucru. Dar nu mi-a reusit. Si totusi, parca, in el, e prea putina "poezie". Cam asta e.
pentru textul : baloane de tăcere deSunt idei bune, mi-a placut in mod special ideea nervilor domestici. Strofa a doua mi se pare ca trebuie prelucrata, in special ultimul vers din strofa doi ce reprezinta un stereotip foarte banal. Acel "plus" inteleg modernism, dar cred ca se exegereaza. (spune-mi "conservator", dar totusi ). Se forteaza mult modernismul prin citadin si tehnica. Un text destul de bun... Ialin
pentru textul : pe ruta lu' 365 deVă rog să nu mai postaţi acelaşi text de mai multe ori (aşteptaţi să fie validat primul), să scoateţi titlul din text şi să nu mai folositi steluţe pentru delimitarea fragmentelor!
pentru textul : Timpul obosit dePagini