Andrei, te rog sa atasezi un titlu acestui text si sa nu mai practici o astfel de solutie. Motivul principal sint cititorii si faptul ca ei nu pot cauta un text care nu are un titlu
Mi-a plăcut poemul, mai ales în final. Aş renunţa la "aprind tv-ul pe un post/ de sport extrem" - versuri care rup textul în două. Poate doar titlul să le lege, într-un fel, în text. E o părere. Cu amiciţie,
da, e mai bine ticluita varianta ta,dar cum ma despart cu greu de o structura dintr-un text conceput, nu pot sa- ti promit decat ca am incerc sa revin pe texte, e vacanta, acum am timp:) cum nu vreau sa te pierd din pagina mea, inchei fara sa respect sa zicem asa:), multumindu-ti insa pentru indrumari si opiniile contructive!
Adriana, nu cred ca Mircea e irascibil degeaba, el are un motiv destul de intemeiat. El mai nou nu stiu ce se intampla dar posteaza niste texte slabe (ok, ni se intampla tuturor) apoi primeste unul sau doua comentarii (normal) nefavorabile de la unul ca mine sau una ca tine (oameni care tin la el si ii respecta eforturile literare) iar el se supara ca vacarul pe sat pe lumea care ii spune simplu ca in povestea cu hainele imparatului "imparatul e gol !" Mircea, eu iti recomand sa te linistesti, sa reiei un fir epic al credintei tale puternice de acolo de unde ea (credinta) nu avea nevoie de cuvinte si sa reincepi din acel punct folosind mai putine cuvinte mari. Sa stii, cuvintele mari ca "infinit" "pretutindeni" "stihiile noptii" "plutele ce duceau mortii" etc etc nu au intotdeauna darul sa transmita forta simbolurilor pe care le poarta. "Preotii deziluziilor" "duceau mortii dinspre pamant inspre cer" (bine ca nu ii faceau cale intoarsa) Mircea, nu te supara frate, semnez cu strangere de inima, Andu
nu știu ce să cred. am mizat pe ludic, pe joc, dar parodie e prea mult spus. prefer "umor involuntar". legenda meșterului manole este una tragică și am încercat să o apropii altfel decât o cunoaște toată lumea. îmi place să încep stări prelungibile în afara a ceea ce este deja știut. citatul ales stârnește râsul la prima citire. ana râde în loc să plângă. dar mă întristează că nu se vede și ceea ce este dincolo de zâmbetul anei. poate e mai bine dacă nu se vede. mai bine pentru cine? unii mizează pe recognoscibilitate. eu nu. prefer experiementele, de unde și diversitatea formelor. mulțam de vizită.
Cu motiv sau fara, gândul ma duce la rastignirea lui Iisus. Si asta pare putin fortat. Desi nu a fost numai el crucificat. Dar singurul rastignit.Cu cele bune.
"În întuneric te-ascunzi ca-ntr-o piatră. Ieșind din umbră," frumos textul tau si imi palce. ma daore, ma simt trista pana in ultimul centimetru de piele.... "nici un zgomot pe chipul din fața ușii" de care imi era poate dor.... si sa nu mai spun: "Tu n’ouvres pas la porte !" cum as putea sa nu plang? frumos text imi aplce, o traducere buna, placut.... acum vreau sa las un semn de drag.. si o sa il las pt amandoua, o meritati din plin... queen
Textul încearcă să păstreze prozodia specifică tanka însă cuplate (pentru că știm cum este alcătuită o tanka) devine un alt tip de poem, cred eu. Un text care are mai degrabă o tentă pastel. Câteva metafore originale în strofa a doua pe care o consider cea mai reușită: "singur pe trepte încerc sa iau din cuier luna." Unele din celelalte strofe sunt din păcate, plate, fără intensitate lirică. Atenție la diacritice, nu sunt puse peste tot, începând de la titlu.
Vladimir, sa spun, sa nu spun... :-) nedesavarsirea in cazul acesta nu stiu daca este un pacat, un dat, ori un dar. Mai ramane de studiat, in texte viitoare, ca material, har Domnului, avem. Nu spunem ce vedem in oglinzi!
Virgil, citind textul tău mi-am adus aminte de un alt text - Copacul patruped de Djamal Mahmoud. Desigur, acolo era cu totul alt fel de conținut și interpretare, însă, tot despre un copac interior era vorba, care „care tace continuu în mine/crescând tot mai înalt/cu fiecare moarte a sângelui meu...” În altă ordine de idei, din cele două variante, cea veche și cea nouă, o prefer pe a treia care să nu conțină ultimul vers „ca o femeie frumoasă”(nu aduce nimic nou cu ea și e o comparație banală) și „improbabile adieri” - acel „improbabile” - e prea prețios și artificial. Doar o părere. Toate cele bune, Eugen.
Domnilor, am mai spus-o dar o repet - in ritmul asta o sa ajungem la o poezie absurda sau onomatopeica! ce e cu teama asta de ingeri? e unul din cuvintele cu enorm potential poetic, daca stai sa-i analizezi sensurile. (L-a folosit Nichita? sa fim seriosi, nu l-a folosit numai el. Sa-l acuzam si le el, atunci, de uzitarea unor clisee ). Ca si "aripa". Cred (da, ma incapatanze sa cred) ca importanta este exploatarea optima a acestor in context, nu evitarea lor. Fiindca, tot evitandu-le, ajungem sa scriem poezie despre voma si veceuri. (De fapt, s-a ajuns deja.) La asta, sa ma scuzati, zic pas! Nu putem inventa roata in fiecare minut...hai sa invatam sa o invartim cum trebuie pe cea pe care o avem la dispozitie! Si cred ca fiecare din noi a facut pasi in poezie prafuindu-si talpile prin asa-numitele clisee. Iar eu am spus ce anume mi-a placut in poezia asta si am specificat ca preferinta mea merge spre partea a doua. Ialin, am mers la "Descult"...din cate imi amintesc, nici acolo nu ma deranjase suficient incat sa...:). nu-i asa?
yes, sir... am corectat (de fapt multumesc pentru atragerea atentiei, nu va scapă nimic niciodată... cum vi se pare textul?) Lucian, multumesc pentru trecere, lectura si comentariu... vă mai aștept? dacă doriți, cu ochelarii pe nas, Katya
frumoasa si plina de viata aceasta asteptare a lucrurilor a timpului inauntrul si in afara noastra. deosebite mi se par versurile acestea prin crearea unei atmosfere nu neaparat fantastice, dar cu atribute aproape onirice: "Je dis que c’est un excès de fierté Qui pousse l’homme à s’installer dans cette attente Comme une fillette assise sur son lit attendant Que ses jambes grandissent touchent le plancher" multumim Rahel Khalfi! multumim Marlena Braester!
Izbitor tablou despre lipsa iubirii si golul din sufletele oamenilor... acesi oameni care sunt gata sa ii sacrifice pe cei de aceeasi semintie in numele unor fantasme... Adrian, de cealalta parte se vede la fel, numai ca acolo nu cad proiectile ci rachete de milioane de dolari.
Adimule, om cu inimă rară, tu știi cât de greu este să scrii despre ură frumos, să lași nu doar descrieri sau abstractizări ci metafore care cuprind nuanțele urii până la seva ei, până la rădăcină, și nu oricum, nu în versuri albe, ci în rimă, în sonet. Portret al urii, din care desprind ușor "trăsăturile": "sălbatica grimasă", "buza flască", "venin", "vedenii reci", "gust sălciu și otrăvit", "coasă de bronz", "crudul tăiș" Iar din aceste 14 versuri, păstrez cele mai luminose, că așa am eu obiceiul: "Veninul strâns a ofilit agata Ce înflorea în seri târzii acasă." Să poți sublima atât de bine ura, nu-i lucru ușor, bardule de suflete.:)
Andu, please, încetează să mai joci rolul victimei și, de asemenea, încetează să încerci să „poziționezi” moderator versus editor pe Hermeneia. Nu faci decît să irosești electroni pe internet. Tot la fel este și cu părerea ta despre dacă acea sintagmă este sau nu inacceptabilă. Noi doi am mai avut discuții despre problematica expresiilor inacceptabile pe Hermeneia. Pentru că aici nu este problema „vulgarului în poezie”. Este vorba de Hermeneia, cei ce o vizitează și citesc, funcționarea și moderarea ei. Am mai explicat chestiile astea de o mie de ori și nu mai cred că e nevoie să o mai fac. Nimeni nu îți interzice să scrii în particular și să trimiți cui vrei tu(și e dispus să citească) toate obscenitățile sau mizeriile de pe lume. Be my guest. Dar nu aici pe Hermeneia. Și sper să fie ultima dată cînd îmi mai pierd vremea cu așa ceva.
"16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." si "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități."
Câteva amănunute: primul vers cere un adverb, poate e bine să începi cu adverbul. În versul: "semnul de carte și de întrebare" cred că ar fi mers mai bine "semnul de carte și întrebarea", iar în "peste lună în spirale mari" - "peste luna în spirale mari". Desigur că nu "ciudată" și nici "marea cea mare". Un poem în care recunosc cu ușurință stilul tău.
vai, Andule, si iti inchipui ca nu m-am gandit la adiere? "o adiere cu miros de grajd!"...de-a dreptu' sublim. :)) rad singura. trebuie gasit altceva. de acord. dar...altceva.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cu plăcere; tot astfel aştept şi curcanul, pentru botez:)
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru deAndrei, te rog sa atasezi un titlu acestui text si sa nu mai practici o astfel de solutie. Motivul principal sint cititorii si faptul ca ei nu pot cauta un text care nu are un titlu
pentru textul : împrejur deMi-a plăcut poemul, mai ales în final. Aş renunţa la "aprind tv-ul pe un post/ de sport extrem" - versuri care rup textul în două. Poate doar titlul să le lege, într-un fel, în text. E o părere. Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : tolănit într-o limbă străină demulțumesc frumos de semn, Cristina!
pentru textul : "o mamă închisă în jumătate de cer" deda, e mai bine ticluita varianta ta,dar cum ma despart cu greu de o structura dintr-un text conceput, nu pot sa- ti promit decat ca am incerc sa revin pe texte, e vacanta, acum am timp:) cum nu vreau sa te pierd din pagina mea, inchei fara sa respect sa zicem asa:), multumindu-ti insa pentru indrumari si opiniile contructive!
pentru textul : De unde vin deCami, iar te-ai grăbit, e o poezie prea încărcată, mai umblă la cuvinte, strici un conținut așa sensibil. O să mă-ntorc peste o zi, două.
pentru textul : unei gardenii deAdriana, nu cred ca Mircea e irascibil degeaba, el are un motiv destul de intemeiat. El mai nou nu stiu ce se intampla dar posteaza niste texte slabe (ok, ni se intampla tuturor) apoi primeste unul sau doua comentarii (normal) nefavorabile de la unul ca mine sau una ca tine (oameni care tin la el si ii respecta eforturile literare) iar el se supara ca vacarul pe sat pe lumea care ii spune simplu ca in povestea cu hainele imparatului "imparatul e gol !" Mircea, eu iti recomand sa te linistesti, sa reiei un fir epic al credintei tale puternice de acolo de unde ea (credinta) nu avea nevoie de cuvinte si sa reincepi din acel punct folosind mai putine cuvinte mari. Sa stii, cuvintele mari ca "infinit" "pretutindeni" "stihiile noptii" "plutele ce duceau mortii" etc etc nu au intotdeauna darul sa transmita forta simbolurilor pe care le poarta. "Preotii deziluziilor" "duceau mortii dinspre pamant inspre cer" (bine ca nu ii faceau cale intoarsa) Mircea, nu te supara frate, semnez cu strangere de inima, Andu
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris denu știu ce să cred. am mizat pe ludic, pe joc, dar parodie e prea mult spus. prefer "umor involuntar". legenda meșterului manole este una tragică și am încercat să o apropii altfel decât o cunoaște toată lumea. îmi place să încep stări prelungibile în afara a ceea ce este deja știut. citatul ales stârnește râsul la prima citire. ana râde în loc să plângă. dar mă întristează că nu se vede și ceea ce este dincolo de zâmbetul anei. poate e mai bine dacă nu se vede. mai bine pentru cine? unii mizează pe recognoscibilitate. eu nu. prefer experiementele, de unde și diversitatea formelor. mulțam de vizită.
pentru textul : ana rose dedimineața, aleea înveșmântată (încinsă) cu kimono-ul de frunze, salută din prag, un vis aproape împlinit.
pentru textul : Grădina japoneză deCu motiv sau fara, gândul ma duce la rastignirea lui Iisus. Si asta pare putin fortat. Desi nu a fost numai el crucificat. Dar singurul rastignit.Cu cele bune.
pentru textul : voluntariat pentru schimbul de noapte de"În întuneric te-ascunzi ca-ntr-o piatră. Ieșind din umbră," frumos textul tau si imi palce. ma daore, ma simt trista pana in ultimul centimetru de piele.... "nici un zgomot pe chipul din fața ușii" de care imi era poate dor.... si sa nu mai spun: "Tu n’ouvres pas la porte !" cum as putea sa nu plang? frumos text imi aplce, o traducere buna, placut.... acum vreau sa las un semn de drag.. si o sa il las pt amandoua, o meritati din plin... queen
pentru textul : Așteptând/ En attendant deTextul încearcă să păstreze prozodia specifică tanka însă cuplate (pentru că știm cum este alcătuită o tanka) devine un alt tip de poem, cred eu. Un text care are mai degrabă o tentă pastel. Câteva metafore originale în strofa a doua pe care o consider cea mai reușită: "singur pe trepte încerc sa iau din cuier luna." Unele din celelalte strofe sunt din păcate, plate, fără intensitate lirică. Atenție la diacritice, nu sunt puse peste tot, începând de la titlu.
pentru textul : în goana trenului deVladimir, sa spun, sa nu spun... :-) nedesavarsirea in cazul acesta nu stiu daca este un pacat, un dat, ori un dar. Mai ramane de studiat, in texte viitoare, ca material, har Domnului, avem. Nu spunem ce vedem in oglinzi!
pentru textul : Bal mascat de„sităin”? e o licență sau vreun regionalism, neologism de care n-am auzit eu? de ce oare textul ăsta imi amitește de serialul „LOST”?
pentru textul : Rugina cuielor deVirgil, citind textul tău mi-am adus aminte de un alt text - Copacul patruped de Djamal Mahmoud. Desigur, acolo era cu totul alt fel de conținut și interpretare, însă, tot despre un copac interior era vorba, care „care tace continuu în mine/crescând tot mai înalt/cu fiecare moarte a sângelui meu...” În altă ordine de idei, din cele două variante, cea veche și cea nouă, o prefer pe a treia care să nu conțină ultimul vers „ca o femeie frumoasă”(nu aduce nimic nou cu ea și e o comparație banală) și „improbabile adieri” - acel „improbabile” - e prea prețios și artificial. Doar o părere. Toate cele bune, Eugen.
pentru textul : copacul dinăuntru deDomnilor, am mai spus-o dar o repet - in ritmul asta o sa ajungem la o poezie absurda sau onomatopeica! ce e cu teama asta de ingeri? e unul din cuvintele cu enorm potential poetic, daca stai sa-i analizezi sensurile. (L-a folosit Nichita? sa fim seriosi, nu l-a folosit numai el. Sa-l acuzam si le el, atunci, de uzitarea unor clisee ). Ca si "aripa". Cred (da, ma incapatanze sa cred) ca importanta este exploatarea optima a acestor in context, nu evitarea lor. Fiindca, tot evitandu-le, ajungem sa scriem poezie despre voma si veceuri. (De fapt, s-a ajuns deja.) La asta, sa ma scuzati, zic pas! Nu putem inventa roata in fiecare minut...hai sa invatam sa o invartim cum trebuie pe cea pe care o avem la dispozitie! Si cred ca fiecare din noi a facut pasi in poezie prafuindu-si talpile prin asa-numitele clisee. Iar eu am spus ce anume mi-a placut in poezia asta si am specificat ca preferinta mea merge spre partea a doua. Ialin, am mers la "Descult"...din cate imi amintesc, nici acolo nu ma deranjase suficient incat sa...:). nu-i asa?
pentru textul : rem deda, eu și cu ovidius. fiecare cu marea lui.
pentru textul : introfanie de toamnă II deerata: hotel
pentru textul : profeții deyes, sir... am corectat (de fapt multumesc pentru atragerea atentiei, nu va scapă nimic niciodată... cum vi se pare textul?) Lucian, multumesc pentru trecere, lectura si comentariu... vă mai aștept? dacă doriți, cu ochelarii pe nas, Katya
pentru textul : săritura tsukahara defrumoasa si plina de viata aceasta asteptare a lucrurilor a timpului inauntrul si in afara noastra. deosebite mi se par versurile acestea prin crearea unei atmosfere nu neaparat fantastice, dar cu atribute aproape onirice: "Je dis que c’est un excès de fierté Qui pousse l’homme à s’installer dans cette attente Comme une fillette assise sur son lit attendant Que ses jambes grandissent touchent le plancher" multumim Rahel Khalfi! multumim Marlena Braester!
pentru textul : Attente deIzbitor tablou despre lipsa iubirii si golul din sufletele oamenilor... acesi oameni care sunt gata sa ii sacrifice pe cei de aceeasi semintie in numele unor fantasme... Adrian, de cealalta parte se vede la fel, numai ca acolo nu cad proiectile ci rachete de milioane de dolari.
pentru textul : Reportaj de la război deAdimule, om cu inimă rară, tu știi cât de greu este să scrii despre ură frumos, să lași nu doar descrieri sau abstractizări ci metafore care cuprind nuanțele urii până la seva ei, până la rădăcină, și nu oricum, nu în versuri albe, ci în rimă, în sonet. Portret al urii, din care desprind ușor "trăsăturile": "sălbatica grimasă", "buza flască", "venin", "vedenii reci", "gust sălciu și otrăvit", "coasă de bronz", "crudul tăiș" Iar din aceste 14 versuri, păstrez cele mai luminose, că așa am eu obiceiul: "Veninul strâns a ofilit agata Ce înflorea în seri târzii acasă." Să poți sublima atât de bine ura, nu-i lucru ușor, bardule de suflete.:)
pentru textul : Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata demulțumesc Ioana, tre' să mă mai gândesc.
pentru textul : mai roșu decât culoarea framboise deErika, adresa de contact este [email protected].
pentru textul : candelabrele deAndu, please, încetează să mai joci rolul victimei și, de asemenea, încetează să încerci să „poziționezi” moderator versus editor pe Hermeneia. Nu faci decît să irosești electroni pe internet. Tot la fel este și cu părerea ta despre dacă acea sintagmă este sau nu inacceptabilă. Noi doi am mai avut discuții despre problematica expresiilor inacceptabile pe Hermeneia. Pentru că aici nu este problema „vulgarului în poezie”. Este vorba de Hermeneia, cei ce o vizitează și citesc, funcționarea și moderarea ei. Am mai explicat chestiile astea de o mie de ori și nu mai cred că e nevoie să o mai fac. Nimeni nu îți interzice să scrii în particular și să trimiți cui vrei tu(și e dispus să citească) toate obscenitățile sau mizeriile de pe lume. Be my guest. Dar nu aici pe Hermeneia. Și sper să fie ultima dată cînd îmi mai pierd vremea cu așa ceva.
pentru textul : liquido de"16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." si "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități."
pentru textul : this is a film deCâteva amănunute: primul vers cere un adverb, poate e bine să începi cu adverbul. În versul: "semnul de carte și de întrebare" cred că ar fi mers mai bine "semnul de carte și întrebarea", iar în "peste lună în spirale mari" - "peste luna în spirale mari". Desigur că nu "ciudată" și nici "marea cea mare". Un poem în care recunosc cu ușurință stilul tău.
pentru textul : dana point I deam văzut ultimul comm :) Cristina, faci cum vrei tu, este poezia ta!
pentru textul : elegie 011 devai, Andule, si iti inchipui ca nu m-am gandit la adiere? "o adiere cu miros de grajd!"...de-a dreptu' sublim. :)) rad singura. trebuie gasit altceva. de acord. dar...altceva.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu de"pot înota fără tubul de aer, fără labele mari de scafandru" - eu nu aş fi articulat "tubul" şi "labele".
Mă bucur să te revăd pe Hermeneia!
Textul e ok.
pentru textul : La capătul lumii dePagini