Un peisaj apolinic, un alt mic "colț de rai" într- un "colț din lanul de floarea- soarelui", descris atât de frumos și de blând, în spiritul unui teolog, cel puțin așa îl văd eu. Cât despre rimă, eu nu văd nici o problemă folosirea ei. Nu sunt critic literar și nici nu mi-aș dori vreodată să fiu, spun doar ce văd, acolo unde văd și mai ales acolo unde mă pot regăsi. Dar într- o poezie, limbajul poetic este figurat, cuvintele vor să spună altceva, ele "sugerează" încă de pe la simboliști și planul exterior coexistă alături de unul interior. Nu mi se pare aleatorie nici alegerea florilor în acest peisaj.
te asigur ca am citit poeziile lui Radu Gyr si am stat de vorba cu oameni care au facut puscarie cu Radu Gyr. Fiecare scrie in felul lui si din perspectiva lui. Cu siguranta nu poti avea o perspectiva a inchisorii daca nu ai fost acolo. In ce priveste vrednicia sau nevrednicia mea de a evalua sau judeca (idee care banuiesc ca se bazeaza pe porunca "nu judecati ca sa nu fiti judecati"), din nou, cred ca e intelept sa pastram o cumpana dreapta. Exista un risc enorm sa cazi in legalism dupa cum exista un risc enorm sa cazi in duplicitate. Am dubii mari ca dragostea sau bunatatea ar fi sinonime cu compromisul sau neadevarul. Dupa cum am dubii mari ca aceasta fantoșă a mindriei poate functiona ca argument care sa invalideze nu numai dreptul dar chiar si responsabilitatea crestinului de a-si trage fratii la raspundere. La urma urmei banuiesc ca scrie si la tine in Biblie "Vegheati unii asupra altora" si alte indemnuri din astea. Oriunde in istorie crestinismul a renuntat la aceasta responsabilitate (sub orice justificare oricit de induiosatoare) a devenit in final o mocirla. Oriunde crestinismul in istorie si-a insusit ideea responsabilitatii pe care i-o insufla insusi Hristos, intotdeauna a reusit sa influenteze societatea in bine si sa pastreze o buna marturie. Ma indoiesc ca vreun necrestin ar da doi bani pe evanghelia propovaduita de un tradator. In ce priveste "rationalizarea" evident povestea e lunga si nu am putea-o clarifica aici. Dar ca sa iti ofer parerea mea umila, eu ma indoiesc ca Dumnezeu mi-a dat un cap si s-a mai chinuit sa imi bage si ceva creier acolo doar ca eu sa il scot afara cu palaria cind intru in cladirea bisericii. Banuiesc ca intelegi ce vreau sa spun. Nu vad nici un fel de incompatibilitate intre credinta mea si ratiunea mea sau abilitatea mea de a o folosi. Si nici nu cred ca esti smerit daca crezi si esti mindru daca gindesti. Astea sint, dupa parerea mea, prejudecati stupide promovate odata cu vremea de oameni care au fost prea lenesi ca sa gindeasca si au capturat ideea crestinismului pentru confortul ignorantei lor. Acelasi Dumnezeu care mi-a pus minte in cap mi-a pus si credinta in inima. Cele doua nu se exclud reciproc. Cel putin in relatia mea cu Dumnezeu.
nu m-ai supărat defel. botic am făcut doar fiindcă nu mă-ncumet să las peniță - nu știu s-o argumentez depedeveu literar... încă-mi place barca asta, e singura cu care am ales să mă mai plimb și n-aș vrea să mă poftească unii-alții pe mal. păcat că n-ai priceput comentariul meu anterior.
nu-s de acord cu Aranca pentru ca exista strofe(si chiar si asa), intr-o poezie fiecare strofa poate sa reprezinte un tablou diferit sau in fiecare poezie poate exista un vers independent, in plus are un farmec aparte si lejeritate de a aseza cuvintele dupa o logica fireasca si sentiment. Stiu unde bate Aranca, vizavi de cursivitate, ideatica si nuantare de la cap la coada, intre timp poezia s-a mai schimbat de la secolul 18 incoace, mai apar fracturi, paranteze, poezia evolueaza. Un om nu gandeste si simte intotdeauna liniar, mai apar goluri de memorie, mai ii zboara mintea in alta directie, brusc, spontan, mai este un telefon fara fir poetic... Si nu uita Ioana, tocmai imperfectiunea unui poem il face mai perfect.
si iata o lume in care marginile drumului sint pline de pietre. citi straini si-au lasat semnul discret al trecerii lor anonime prin lume? citi au fost binecuvintati si citi si-au pierdut Lumina? poate il stii, poate o clipa ne-am identificat cu el fiecare.
Adrian, mulțumirea ți-o datorăm noi, pentru contribuția ta deosebită, elegantă, originală pe acest site. Felicitări pentru finalizarea unui asemenea proiect, sună teribil de bine și cred că știi ce mă întreb: când, cum, unde lansarea, sau cel puțin, pentru moment, procurarea acestei cărți? Voi atrage atenția asupra acestui articol, pentru că este o bucurie și a noastră această carte...
Un text care la prima vedere pare pretios, migalos, dar asta e arta caligrafului. Buna si crediblia substituirea, bun firul scrisorii. Aceeasi atmosfera laic-bisericeasca. Personal, am remarcat strofa a doua, din punctul meu de vedere acolo e mesajul detaliat catre Alesandros. Ai niste jocuri excelente si excelent plasate in text-ma refer aici la acel aport aport fericire, sau rotundo,inchipuito. Ai multe imagini care ar merita remarcate, dar si citeva care frineaza putin textul din curgere. Le trec insa cu vederea pe ultimiee, pentru ca atmosfera tandra si finalul sunt foarte bine realizate in opinia mea.
Dan... poezie este o forma de exprimare a ideii/starii/sentimentului etc... judecata ta este corecta din punct de vedere strict formal dar pacatuieste tocmai prin ceea ce reproseaza aici... formal este un vers dar daca autoarea ar fi insiruit cuvintele cate unul pe rand ar fi fost altceva? Sunt modalitati diferite de expresie dar ceea ce este cu adevarat important in acest caz este tocmai cugetarea in sine, exprimata poetic, esentializarea pana la stilizare a unei trairi.
recitind: imi pare ceva legat de misticism, de viața in manastire, de saracie in cuvinte, de abținere in exprimare și dorința de a transmite multitudinea nimicului creațional. totuși, este prea multa tehnica și prea puțin sentiment! cu sincere aprecieri.
eu nu pot comenta serios aici, insa joaca mea e foarte serioasa. nu pot fi serios pt ca polemica de fata imi aminteste de acele disputationes din Evul Mediu, unde cei mai tari teologi se intrebau, asa, facand cu ochiul: exista Dumnezeu? Si dupa ce ii insisi aduceau argumentele contra (cele mai gica contra, de nici macar un nebun nu s ar fi gandit la ele) tot ei veneau si cu rezolvarea /dizolvarea contraargumentarii, aratand nu numai ca Dumnezeu exista ci cum si ce e corect sa intrebi despre gandirea si limita acesteia, care cauta conceptul absolut. asa si aici: una e ce este poezia? si alta ce utilitate are. desi, logic, operatia de implicatie poate fi pusa la lucru. personal, votul meu merge catre socrate-platon
mi-a placut si chiar mi-a adus aminte de Italia, partea ei cosmopolita sa zicem, cu doamne imbracate bine, care te fac sa te simti golan. o poezie luminoasa.
Ai un typos in titlu. Personal, cred ca fragmentul asta ar fi trebuit postat pe fragmente ori fragmentat. Iti spun sincer, nu am rezistat pina la capat.
n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata. toata suferinta si ura care se lasa intrevazuta in celelalte unitati dau in clocot si lasa loc poemului sa se inceheie rotund.
"Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş. Ah, cum ţipă aşteptările, speranţele si cum
în mine
s-a întors cu vârfule
acoperişul vostru,
lua-v-ar dracu’ de frumoşi". partea asta parca ar fi dintr-un alt film. ori mi-am pierdud touch-ul ori jumatate n-am inteles nimic, cealalta parte cu sperantele si visele, dupa parerea mea, da putin in patetic. In rest e ok, imi pare a fi un poem de idei, dar poate ma insel. e un poem ok, insa nu dintre cele mai bune ale tale.
dar ca sa mă explic, aducerea în plan a compasului poate fi înţeleasă ca o temere că hormonii mei, andrenalina sunt într-un proces de răcire, încet se-ndreaptă spre acea zăpadă în care omul se înţepeneşte, eventual, totuşi voinţa, mintea, ca o anacondă vor să înghită, se pregăteşte sa înghită acea realitate care se apropie şi e sigură a raiului, a veşniciei, care pentru mine nu e pasărea de pe gard ci pasărea din colivia inimii.
Chiar, ce seamana universurile. Dar cred ca e doar pentru ca pasii lor au trecut prin aceleasi locuri, in timpuri diferite, iar noi, cei care ii recunoastem, vedem doar cat de mica e lumea: aceleasi sunete, aceleasi culori, doar cuvintele diferite. De aceea, noi, poetii, vorbim aceeasi limba. Si de aceea suntem neintelesi. :)
ziua-n care m-am hotărât să fiu copac
s-a născut după interminabilele momente ale potopului
când simţeam, tumultul, străfulgerarea, mustirea
ce dădeau pe-afară eviscerându-mă
şi-atunci-am decis: m-am aruncat sămânţă
clădindu-mă,
pur-imens şi plin-de-seve...
domn al uitărilor
şi-al tăcerilor
eu…jarul ideilor urgisite
cuvint abandonat…
Esti amabila ca intotdeauna, Alma, multumesc de precizare, voi modifica ligamentul, daca nu place. In privinta inscrierii sale in categorie, corect este sa te las pe tine sa faci asta, asa cum am procedat la randu-mi, anterior, in cazul ligamentului tau din comentariul precedent. :) Ultima ta remarca inseamna doar ca … fiecare traieste nezdruncinat de nimic, cu dreptatea proprie si la block-ul lui. :)
dorința de a ne aminti de jertfa prin care putem fi altfel, altundeva, aerul răcoros al poemului care are mănuși triste cu care simt, acum la oră de seară, operația pe cord, confruntarea cu gustul acestei lumi și imposibilitatea de a fi perfecți, de a relaționa după regulile altei lumi... toate acestea și încă multe altele care ar plictisi mai mult cititorii acestui comentariu, mă determină să spun că îmi place poemul din toate punctele de vedere. desigur, sunt persoane mai exigente. e dreptul lor să lase un comentariu.
am poposit aici cu drag și aș vrea să am salcâmi înfloriți la fereastră... cu drag, semnul meu de apreciere.
Ce determină limita între pornografie și o fotografie de artă? Nici nu cred că este cazul să ne întrebăm aici. Fotografia aceasta personal o găsesc dezgustătoare, dar nu pot, având ceva studii de fotografie la activ, să nu spun: jos pălăria. A personajului care, în ciuda și in pofida, desigur, citește :-) Fotografia aceasta are expresie, are poveste, are forță, ironie, dezgust și detașare, compoziție. Ca să nu mai vorbesc despre tehnică. Poate ne dai și ceva detalii, Adrian, aș fi tare interesată. Eu m-aș întreba invers: în ce măsură poza e susținută de vers... cred că puteai exploata mai mult imaginea aceasta și re-născoci. "găsești explicația și motivul" nu-mi sună bine.
Multumesc de opiniile in mare parte justificate... textul nu a fost scris in graba ci a fost schilodit cu rabdarea unui specialist in tortura... am suferit alaturi de el si l-am postat tocmai pentru a finaliza un drum infundat... cumva acest text imi da acea satisfactie a ratarii :) Totusi, desi e indreptatita parerea asupra formularii "îmbolnăvit de frumos", vreau sa spun ca aceasta este parte a uneia dintre strategiile mele de recuperare a sensului unor formule bagatelizate de prea multa uzitare in contexte nepotrivite. Totusi cata putere gnoseologica e in acel imbolnavit de frumos...
parerea mea este ca textul nu merita o penita dar evident fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu ele. despre incadrarea acestui membru, ca de altfel despre incadrarea oricarui membru aici, responsabilitatea este a consiliului Hermeneia. ultima data cind m-am uitat nu l-am vazut pe Bobadil ca membru in el. sau poate imi zice cineva ca gresesc...
îmi scapă din postarea ta. Nu cer lămuriri. Te citesc de multă vreme şi nu numai aici. Cred că nu contează dacă sunt de mai puţin sau de mai mult timp pe acest site. Mi-am spus doar o părere, cu scuze anticipate, cum am făcut şi prin alte "locaţii". Cu bine
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un peisaj apolinic, un alt mic "colț de rai" într- un "colț din lanul de floarea- soarelui", descris atât de frumos și de blând, în spiritul unui teolog, cel puțin așa îl văd eu. Cât despre rimă, eu nu văd nici o problemă folosirea ei. Nu sunt critic literar și nici nu mi-aș dori vreodată să fiu, spun doar ce văd, acolo unde văd și mai ales acolo unde mă pot regăsi. Dar într- o poezie, limbajul poetic este figurat, cuvintele vor să spună altceva, ele "sugerează" încă de pe la simboliști și planul exterior coexistă alături de unul interior. Nu mi se pare aleatorie nici alegerea florilor în acest peisaj.
pentru textul : Madlenă 2 dete asigur ca am citit poeziile lui Radu Gyr si am stat de vorba cu oameni care au facut puscarie cu Radu Gyr. Fiecare scrie in felul lui si din perspectiva lui. Cu siguranta nu poti avea o perspectiva a inchisorii daca nu ai fost acolo. In ce priveste vrednicia sau nevrednicia mea de a evalua sau judeca (idee care banuiesc ca se bazeaza pe porunca "nu judecati ca sa nu fiti judecati"), din nou, cred ca e intelept sa pastram o cumpana dreapta. Exista un risc enorm sa cazi in legalism dupa cum exista un risc enorm sa cazi in duplicitate. Am dubii mari ca dragostea sau bunatatea ar fi sinonime cu compromisul sau neadevarul. Dupa cum am dubii mari ca aceasta fantoșă a mindriei poate functiona ca argument care sa invalideze nu numai dreptul dar chiar si responsabilitatea crestinului de a-si trage fratii la raspundere. La urma urmei banuiesc ca scrie si la tine in Biblie "Vegheati unii asupra altora" si alte indemnuri din astea. Oriunde in istorie crestinismul a renuntat la aceasta responsabilitate (sub orice justificare oricit de induiosatoare) a devenit in final o mocirla. Oriunde crestinismul in istorie si-a insusit ideea responsabilitatii pe care i-o insufla insusi Hristos, intotdeauna a reusit sa influenteze societatea in bine si sa pastreze o buna marturie. Ma indoiesc ca vreun necrestin ar da doi bani pe evanghelia propovaduita de un tradator. In ce priveste "rationalizarea" evident povestea e lunga si nu am putea-o clarifica aici. Dar ca sa iti ofer parerea mea umila, eu ma indoiesc ca Dumnezeu mi-a dat un cap si s-a mai chinuit sa imi bage si ceva creier acolo doar ca eu sa il scot afara cu palaria cind intru in cladirea bisericii. Banuiesc ca intelegi ce vreau sa spun. Nu vad nici un fel de incompatibilitate intre credinta mea si ratiunea mea sau abilitatea mea de a o folosi. Si nici nu cred ca esti smerit daca crezi si esti mindru daca gindesti. Astea sint, dupa parerea mea, prejudecati stupide promovate odata cu vremea de oameni care au fost prea lenesi ca sa gindeasca si au capturat ideea crestinismului pentru confortul ignorantei lor. Acelasi Dumnezeu care mi-a pus minte in cap mi-a pus si credinta in inima. Cele doua nu se exclud reciproc. Cel putin in relatia mea cu Dumnezeu.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit denu m-ai supărat defel. botic am făcut doar fiindcă nu mă-ncumet să las peniță - nu știu s-o argumentez depedeveu literar... încă-mi place barca asta, e singura cu care am ales să mă mai plimb și n-aș vrea să mă poftească unii-alții pe mal. păcat că n-ai priceput comentariul meu anterior.
pentru textul : Pietrele Doamnei denu-s de acord cu Aranca pentru ca exista strofe(si chiar si asa), intr-o poezie fiecare strofa poate sa reprezinte un tablou diferit sau in fiecare poezie poate exista un vers independent, in plus are un farmec aparte si lejeritate de a aseza cuvintele dupa o logica fireasca si sentiment. Stiu unde bate Aranca, vizavi de cursivitate, ideatica si nuantare de la cap la coada, intre timp poezia s-a mai schimbat de la secolul 18 incoace, mai apar fracturi, paranteze, poezia evolueaza. Un om nu gandeste si simte intotdeauna liniar, mai apar goluri de memorie, mai ii zboara mintea in alta directie, brusc, spontan, mai este un telefon fara fir poetic... Si nu uita Ioana, tocmai imperfectiunea unui poem il face mai perfect.
pentru textul : Încondeiez iubire desi iata o lume in care marginile drumului sint pline de pietre. citi straini si-au lasat semnul discret al trecerii lor anonime prin lume? citi au fost binecuvintati si citi si-au pierdut Lumina? poate il stii, poate o clipa ne-am identificat cu el fiecare.
pentru textul : Străinul deAdrian, mulțumirea ți-o datorăm noi, pentru contribuția ta deosebită, elegantă, originală pe acest site. Felicitări pentru finalizarea unui asemenea proiect, sună teribil de bine și cred că știi ce mă întreb: când, cum, unde lansarea, sau cel puțin, pentru moment, procurarea acestei cărți? Voi atrage atenția asupra acestui articol, pentru că este o bucurie și a noastră această carte...
pentru textul : Un an + pe Hermeneia deda. si hutopila si-o spart capu la tecuci :)) ai de grija
pentru textul : just scream peace deUn text care la prima vedere pare pretios, migalos, dar asta e arta caligrafului. Buna si crediblia substituirea, bun firul scrisorii. Aceeasi atmosfera laic-bisericeasca. Personal, am remarcat strofa a doua, din punctul meu de vedere acolo e mesajul detaliat catre Alesandros. Ai niste jocuri excelente si excelent plasate in text-ma refer aici la acel aport aport fericire, sau rotundo,inchipuito. Ai multe imagini care ar merita remarcate, dar si citeva care frineaza putin textul din curgere. Le trec insa cu vederea pe ultimiee, pentru ca atmosfera tandra si finalul sunt foarte bine realizate in opinia mea.
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros deDan... poezie este o forma de exprimare a ideii/starii/sentimentului etc... judecata ta este corecta din punct de vedere strict formal dar pacatuieste tocmai prin ceea ce reproseaza aici... formal este un vers dar daca autoarea ar fi insiruit cuvintele cate unul pe rand ar fi fost altceva? Sunt modalitati diferite de expresie dar ceea ce este cu adevarat important in acest caz este tocmai cugetarea in sine, exprimata poetic, esentializarea pana la stilizare a unei trairi.
pentru textul : Umbra deer: asta o data asta de doua ori, mai ramanea asta a treia oara si era adjudecata situatia mea... noroc ca am scapat!
pentru textul : no satisfaction derecitind: imi pare ceva legat de misticism, de viața in manastire, de saracie in cuvinte, de abținere in exprimare și dorința de a transmite multitudinea nimicului creațional. totuși, este prea multa tehnica și prea puțin sentiment! cu sincere aprecieri.
pentru textul : Poemul e zidit în insonor deeu nu pot comenta serios aici, insa joaca mea e foarte serioasa. nu pot fi serios pt ca polemica de fata imi aminteste de acele disputationes din Evul Mediu, unde cei mai tari teologi se intrebau, asa, facand cu ochiul: exista Dumnezeu? Si dupa ce ii insisi aduceau argumentele contra (cele mai gica contra, de nici macar un nebun nu s ar fi gandit la ele) tot ei veneau si cu rezolvarea /dizolvarea contraargumentarii, aratand nu numai ca Dumnezeu exista ci cum si ce e corect sa intrebi despre gandirea si limita acesteia, care cauta conceptul absolut. asa si aici: una e ce este poezia? si alta ce utilitate are. desi, logic, operatia de implicatie poate fi pusa la lucru. personal, votul meu merge catre socrate-platon
pentru textul : Ce rost are poezia? demi-a placut si chiar mi-a adus aminte de Italia, partea ei cosmopolita sa zicem, cu doamne imbracate bine, care te fac sa te simti golan. o poezie luminoasa.
pentru textul : babilon demultumesc pentru intelegere, sancho! ce pot sa mai zic?... a! te mai astept.
pentru textul : Lângă fereastra veche devirgil, am schimbat, multam.
adriana, o sa aplic corecturile imediat ce ma trezesc mai bine si ma aduc la dispozitia de lucru. multumesc.
pentru textul : Domnul Ghecev nu doarme deAi un typos in titlu. Personal, cred ca fragmentul asta ar fi trebuit postat pe fragmente ori fragmentat. Iti spun sincer, nu am rezistat pina la capat.
pentru textul : Cruciada nebunilor den-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata. toata suferinta si ura care se lasa intrevazuta in celelalte unitati dau in clocot si lasa loc poemului sa se inceheie rotund.
pentru textul : Fragmentar de"Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş. Ah, cum ţipă aşteptările, speranţele si cum
în mine
s-a întors cu vârfule
acoperişul vostru,
lua-v-ar dracu’ de frumoşi". partea asta parca ar fi dintr-un alt film. ori mi-am pierdud touch-ul ori jumatate n-am inteles nimic, cealalta parte cu sperantele si visele, dupa parerea mea, da putin in patetic. In rest e ok, imi pare a fi un poem de idei, dar poate ma insel. e un poem ok, insa nu dintre cele mai bune ale tale.
"Ziua începuse să moară". E versul ce-mi place.
pentru textul : Cerul nu cade. E doar o amăgire a ochilor mei. depoate fi îmbunătăţită
dar ca sa mă explic, aducerea în plan a compasului poate fi înţeleasă ca o temere că hormonii mei, andrenalina sunt într-un proces de răcire, încet se-ndreaptă spre acea zăpadă în care omul se înţepeneşte, eventual, totuşi voinţa, mintea, ca o anacondă vor să înghită, se pregăteşte sa înghită acea realitate care se apropie şi e sigură a raiului, a veşniciei, care pentru mine nu e pasărea de pe gard ci pasărea din colivia inimii.
mulţumesc, nu ştiu dacă face sens explicaţia.
pentru textul : temeri grizate demulţumesc pentru citire. Poate că da.
pentru textul : te aştept în oraşul adormit printre muşcate deChiar, ce seamana universurile. Dar cred ca e doar pentru ca pasii lor au trecut prin aceleasi locuri, in timpuri diferite, iar noi, cei care ii recunoastem, vedem doar cat de mica e lumea: aceleasi sunete, aceleasi culori, doar cuvintele diferite. De aceea, noi, poetii, vorbim aceeasi limba. Si de aceea suntem neintelesi. :)
pentru textul : diary of a dream deziua-n care m-am hotărât să fiu copac
pentru textul : ciotul dintre tranşee des-a născut după interminabilele momente ale potopului
când simţeam, tumultul, străfulgerarea, mustirea
ce dădeau pe-afară eviscerându-mă
şi-atunci-am decis: m-am aruncat sămânţă
clădindu-mă,
pur-imens şi plin-de-seve...
domn al uitărilor
şi-al tăcerilor
eu…jarul ideilor urgisite
cuvint abandonat…
Esti amabila ca intotdeauna, Alma, multumesc de precizare, voi modifica ligamentul, daca nu place. In privinta inscrierii sale in categorie, corect este sa te las pe tine sa faci asta, asa cum am procedat la randu-mi, anterior, in cazul ligamentului tau din comentariul precedent. :) Ultima ta remarca inseamna doar ca … fiecare traieste nezdruncinat de nimic, cu dreptatea proprie si la block-ul lui. :)
pentru textul : floare de eroși dedorința de a ne aminti de jertfa prin care putem fi altfel, altundeva, aerul răcoros al poemului care are mănuși triste cu care simt, acum la oră de seară, operația pe cord, confruntarea cu gustul acestei lumi și imposibilitatea de a fi perfecți, de a relaționa după regulile altei lumi... toate acestea și încă multe altele care ar plictisi mai mult cititorii acestui comentariu, mă determină să spun că îmi place poemul din toate punctele de vedere. desigur, sunt persoane mai exigente. e dreptul lor să lase un comentariu.
am poposit aici cu drag și aș vrea să am salcâmi înfloriți la fereastră... cu drag, semnul meu de apreciere.
pentru textul : pe aceeaşi parte a drumului deCe determină limita între pornografie și o fotografie de artă? Nici nu cred că este cazul să ne întrebăm aici. Fotografia aceasta personal o găsesc dezgustătoare, dar nu pot, având ceva studii de fotografie la activ, să nu spun: jos pălăria. A personajului care, în ciuda și in pofida, desigur, citește :-) Fotografia aceasta are expresie, are poveste, are forță, ironie, dezgust și detașare, compoziție. Ca să nu mai vorbesc despre tehnică. Poate ne dai și ceva detalii, Adrian, aș fi tare interesată. Eu m-aș întreba invers: în ce măsură poza e susținută de vers... cred că puteai exploata mai mult imaginea aceasta și re-născoci. "găsești explicația și motivul" nu-mi sună bine.
pentru textul : Felinar deMultumesc de opiniile in mare parte justificate... textul nu a fost scris in graba ci a fost schilodit cu rabdarea unui specialist in tortura... am suferit alaturi de el si l-am postat tocmai pentru a finaliza un drum infundat... cumva acest text imi da acea satisfactie a ratarii :) Totusi, desi e indreptatita parerea asupra formularii "îmbolnăvit de frumos", vreau sa spun ca aceasta este parte a uneia dintre strategiile mele de recuperare a sensului unor formule bagatelizate de prea multa uzitare in contexte nepotrivite. Totusi cata putere gnoseologica e in acel imbolnavit de frumos...
pentru textul : ferocidad deAm citit cu plăcere textele postate. Fluente, originale, pline de vitalitate.
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deparerea mea este ca textul nu merita o penita dar evident fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu ele. despre incadrarea acestui membru, ca de altfel despre incadrarea oricarui membru aici, responsabilitatea este a consiliului Hermeneia. ultima data cind m-am uitat nu l-am vazut pe Bobadil ca membru in el. sau poate imi zice cineva ca gresesc...
pentru textul : trei cuvinte deîmi scapă din postarea ta. Nu cer lămuriri. Te citesc de multă vreme şi nu numai aici. Cred că nu contează dacă sunt de mai puţin sau de mai mult timp pe acest site. Mi-am spus doar o părere, cu scuze anticipate, cum am făcut şi prin alte "locaţii". Cu bine
pentru textul : pierdut deAșa este Alma, nimeni nu știe de unde vine nici încotro se îndreaptă ceea ce anticii numeau nebunia divină.
pentru textul : Transeptul dePagini