M-am referit la desenul interior al corpului poetic, Marina! E frumoasă și grafica, îmi place maniera ponitilistă și adaugă prospețime și o mireasmă de vis sălbatic!
Ialin e bine daca am produs o reactie, fie ea si una care provoaca rasul... intotdeauna m-am temut de textele terne, pe care le citesti si treci mai departe. Ma vad insa nevoit sa iti recomand sa treci dincolo de nivelul literal al textului si sa vezi in "toate fructele africii/stoarse între sâni" o trimitere spre ideea de aroma, o metafora pentru miros, principiul de baza al oricarei atractii bazale intre sexe. Partea cu scarile implica in mod voit paradoxul, momentul de criza al logicii. Multumesc pentru citirea atenta si reactia prompta:)
"o așezare de creștini, pașnică, civilizată"?! "dar care își păstraseră spinarea dreaptă, calea dreaptă, ochii senini și purtările cuviincioase"?! esti sigura ca vorbesti despre satul romanesc? in care femeile beau aproape cot la cot cu barbatii, in care barbatii le fugaresc pe aceleasi femei cu furca, cu coasa... mie nu mi se pare civilizat satul romanesc, ci mai degraba fanatic. exista exceptii, dar in mare e asa cum am scris mai sus. de la tara am si eu amintiri foarte frumoase, dar recunosc ca eram cam mic sa vad sau sa pricep cum trebuie cele din jur. in plus, ai termeni care sunt cam in disonanta cu restul textului: "occidentale", "cotidiene"... final total ratat. povestea undeva se rupe. oricum, sunt acolo niste imagini faine, daca e curatat cum trebuie, poate sa iasa un text care sa-mi placa pe bune
hai să o luăm pe rând. Deşi parcă nu prea este bine să ne "explicăm" poeziile :
1. Am folosit anglicismele "back-up şi disaster recovery" pentru a sugera că personajul este pe cale să devină un robot, că în el se dă o luptă. Dacă aş fi spus că se luptă "să-şi păstreze memoria într-un alt loc" aş fi lungit inutil şi prozaic strofa. Folosesc aceşti termeni numai dacă pot plasticiza sau sugera ceva. Patrafire wireless s-ar traduce "fără fir". Dar nu ar fi fost potrivită sintagma românească cu acel context în care nişte savanţi fac cercetări la limitele cunoaşterii, dar aici este şi o ironie pe care nu ai sesizat-o, din păcate. Că la divinitate nu se poate ajunge prin ştiinţă...
2."Reţea autistă" induce o altă idee pe care nu ai luat-o în calcul. Anume că Cineva din exterior a creat-o. Aşadar acel creator ar putea fi autist...Iar gândurile ale personajului nostru.
Este foarte interesant acel link trimis de tine. Voi citi cu atenţie.
Îţi mulţumesc pentru analiză. Eşti printre puţinii care fac analiză pe text. Asta când eşti tu binedispus şi binevoitor. :)
de la sufita-partea superioara a scenei care ascunde luminile si alte chestii-despre care am aflat si eu ieri s-a nascut poezia! iti multumesc pentru faptul ca esti aici:)Adriana!
In viață descoperim treptat, fiecare la rândul lui, un alt chip al "triștilor lumii" lângă orele însăilate de disperare și neputință, ce se lichefiază în jurul nostru. Este un poem scris cu descurajare și umilință. Un poem dintr-un areal în care nu mai există speranță și unde nimeni nu mai poate să înțeleagă necunoscutele căi ale vieții ce nu mai este dată decât pentru a măsura potopul din noi și din afară. Și ca într-o rugăciune în care uităm singura streașină, singurul acoperiș al lumii, învățăm o altă desprindere de noi înșine: "plouă ca și cum nu am exista, îmi cer iertare că plouă" O poezie desfigurată de tristețe, Paul.
citat din asa-numita Biografie din contul meu de pe Hermeneia: <În 2002 descoperă Internetul. În 2007 își face o adresă de mail: [email protected]. > deci... nu prea inteleg de ce adresa mea de mail, pe care o folosesc de ani de zile, cu care m-am inscris pe Hermeneia si sta postata aicea de peste un an, nu este considerata <corecta> de dumitale. imi cauti nod in papura, monsere? mai sapa!... :)
Virgil la faza cu diacriticele mici cred ca e posibil sa tina cumva si de rezolutie. Eu nu am LCD acasa.
La partea cu "Intordus / Editat" te rog incearca sa testezi pe tabul de comentarii si nu pe tabul de postari.
Prietene filozof, în viziunea ta și moartea e frumoasă, ca o ninsoare, sau ca o ființă de îmblânzit: "Iar morții Îi turnasem Ca să bea." De obicei, nu-mi place timpul imperfect în poezie, dar aici e necesar pentru crearea unei atmosfere de ...poveste . Iar eu lăsai în trecere un semn de admirație, i.
hai vino iar in gara noastra mica... era un hit al anilor '90 daca mi-aduc bine aminte. la asta ma gandeam acum, citind despre gara ta. in rest, imi place finalul dar, daca un tren pleaca, e sigur ca de undeva, mai devreme sau mai tarziu va veni altul...daca nu se intoarce chiar cel ce a plecat. imi plac din ce in ce mai mult textele tale, Anna, pe masura ce am timp sa le citesc.
EManatu, vezi ca pe prima pagina a site-ului e o poza cu niste carti, daca faci click pe ea, zice ca pe 5 decembrie, ora 5 dupa-amiaza, la anticariatul Grumazescu. Stai pe aproape, pentru ca, daca o sa vii si tu, o sa fim deja multi ca sa mai incapem acolo si sa fim nevoiti sa schimbam sala. Era un banc! Te asteptam cu drag!
Daca ai venit pe Hermeneia ca sa scrii, asa de dorul lelii, fara sa inveti si fara sa progresezi, inseamna ca ai venit degeaba. Poti scrie, pardon, abera, pe blog cat vrei, e la liber. Si aici e la liber. Dar pe bune ca ar trebui ca pentru fiecare text prost sa se perceapa o taxa. Taxa de poluare lirica :)).
Virgil, Mă poți crede pe cuvânt, deoarece sunt profesor de română la un colegiu național liceal. Dar, în fond, e bine că nu mă crezi, mai ales că ai dreptate în legătură cu forma din DEX. La noi a apărut, însă, între timp, în 2005, un "Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic", ediția a II-a, girat de Academie, care a devenit un soi de Biblie ortografică a școlilor (îi zicem, pe scurt, DOOM 2);el stabilește regulile în vigoare (câteva, poate, discutabile, doar că în materie de ortografie și ortoepie nu e bine să se discute). La litera N, "nou-venit" (pag. 539) sunt înregistrate formele indicate de mine. Ți-am atras atenția cu o oarecare strângere de inimă, gândindu-mă că s-ar putea să te simți vexat. Dar n-a fost în intenția mea să te cert și, vorba lui Arghezi:"N-am vrut nici atât să-l supăr/ Cât piperul de ienupăr..." (pe Dumnezeu, zicea el). În orice caz, exemplele care se dau pentru lămurirea formei sunt de tipul: "Vom obține, prin muncă, un nou venit bănesc (noi venituri bănești) în familie". "Față de George, care locuiește aici de 2 ani, Ion este nou (recent) venit în familia noastră". "Acest nou-venit (oaspetele) trebuie să respecte regulile casei". Cam așa ceva (iar dacă nu eram corect, aș fi putut evita cel de-al doilea exemplu, care e pe muchie de cuțit). Dar problema cu forma NOU-VENIT e secundară (deși trebuie s-o utilizezi pe site). Mă interesa ce părere ai despre celelalte observații...Ele reprezentau partea mai importantă a intervenției mele.
Textul e bun, transmite emoţie. E reprezentativ pentru tine si merge de tipărit pe coperta a patra a unui volum viitor. E un poem de maturitate, un poem simplu şi înţelept.
Căţelul pământului nu e deloc o expresie uzată, ci este drumul lung de la mit, basm, până la realitate. Mitul - cel al Cerberului. Basmul - cel în care Dumnezeu şi Sf. Petru au transformat un câine de pază într-un animal nevăzător şi realitatea - animăluţul e orb - orbete se mai numeşte în popor, seamănă cu o cârtiţă - şi locuieşte în vizuini subterane.
o fantana inseamna un izvor si un izvor ti-e drag intotdeauna sa-l privesti si sa-l asculti. cel mai frumos poem tu il scrii sapand intre coastele timpului o fantana
Exceptional de expresive, insinuante, manipulative si persuasive sunt aceste lucrari grafice marca aalizei, nu incetez sa ma minunez, indiferent de subiectul abordat, realizarea grafica este remarcabila iar mesajul perfect incapsulat. Cred ca am devenit un fan al Dvs domnule cetatean :-) Andu
Mă bucur dacă place. Asta înseamnă c-a fost înțeleasă. Venise vorba și am vrut să arăt cam cum văd eu poezia religioasă, dar nu știu dacă cineva ar clasifica-o astfel.
cred ca aceasta este una din cele mai frumoase poezii ale tale. in fond, trebuie doar sa recunoastem sintem in general albastri.si asta "pentru că nu vrem rădăcinile negre și cărțile mucegăite să ne lege verdele vertebrelor pe burta umflată a pămîntului din loc în loc smulgem din noi osatura cîte unui pește zburător" si mai departe raminem albastri contrar vointei noastre: "tînjind după dureri pe care nu le-am simțit niciodată în amputatele noastre aripi de porțelan cînd ne trezim într-una din acele realități păstrate ordonat între pleoape" acolo ne definitivam credinta si sperantele, sensul existentei noastre. interesant e ca sarutul e nuanta noastra complementara in spectrul cromatic propus, noua celor atit de albastri. sa fie Invierea o ploaie hemoragica? sa fie numai prin varsare de singe? ma mai gindesc la ultima metafora care inchide in cercuri transparente aceasta lume necunoscuta celor nealbastri... "așteptînd învierea ca pe o ploaie hemoragică în pustiul oranj al fiecărui sărut"...
Prima variantă mi se pare un text excepţional. Tulburător. A doua arată ce putem noi face cu inefabilul inspiraţiei, lucrând asupra textului şi nefiind (nu e nimic maliţios în ce spun) Eminescu. Eminescu realizând mereu performanţa paradoxală de a ne da impresia că imaginea rezultată dintr-un trudnic travaliu e produsul clipei. Al spontaneităţii!
Am citit aici o viziune, o imagistica interesanta. Prozodia insa e prea saraca, simplitatea din pacate nu ti-a reusit aici, este insuficienta concentrare pe subiect pentru a putea uza de atat de putine cuvinte, mai ales inchise in multe metafore pe centrimetrul patrat de text. Pentru cititor poemul pare o ghicitoare si nimic mai mult. Nu vreau sa par atoatestiutor Calin, te rog sa nu ma intelegi gresit, insa iti spun din tot sufletul, poemul tau nu cred ca reprezinta mare lucru pentru altcineva in afara de tine insuti pentru ca nu se misca mesajul spre cititor, nu-i dai aer. Deci pot fi deacord cu comm-ul lui Dorin, asa scurt cum e el exprimat, pentruca Dorin e mult mai ocupat decat mine nowadays si nu poate sa explice ce scrie si mai e si editor pe deasupra. dar... ma rog, sunt chestiuni care chiar nu ma privesc, Andu
"şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni...", ziceam eu şi repetai şi tu. dar cei cu sus partidul, jos partidul nu au văzut-o. cine-i la putere, uraaaaa! uite-o aici:
"şi iî cere mamei un castron cu borş."
probabil că s-a vrut un "îi". iî nu e îi, aşa cum ep nu e pe, aşa cum ed nu e de, aşa cum al nu e la, aşa cum nid nu e din, etcetera. sper să înţelegi. eu cu o greşeală ca asta ajungeam în şantier. vai de ele de peniţe, stele , pălmi, sau cum vrei să le spui. dar nu tu eşti vinovat. sus partidul, jos partidul, e. sper să nu fie cu supărare.
In general poezia moderna face economie de semne de punctuatie. Unii nu le mai folosesc deloc, atitudine care este discutabila. Insa tu, Cristi, faci abuz de acestea si nu doar ca ingreunezi lectura dar comiti si erori sintactice ( de exemplu "invata de la Sfinx virgula rabdarea si vei pleca nemuritor"). In rest, un poem alpinist, naturist, ecologist, pacifist si... generalist. Iti urez si eu bine ai venit pe Hermeneia, ca asa se face si te astept cu texte eventual mai... colegiste. Andu
multumesc, oana. e un text oarecum copilaresc, poate ca asta-i de fapt marele lui merit. mi-ai facut o surpriza, in fapt nu te/ ma asteptam, eu nu stiu niciodata nimic, dar uite ce frumos stiu sa criptez lucrurile pe care nu le stiu spune. :o)
personal, citind poemul, am simtit ca mintea imi este serios pusa pe bigudiuri. Am mai observat in textele tale, o aglomerare de imagini fara adresa, care nu se leaga, si in plus mereu impiedicate de taieri ale versului bruste, dar asta nu ar fi o problema mare, daca, fara nici o taiere, ar fi un vers lung din care sa se inteleaga ceva.
un ex. aici/
fiorul nu mai are preocupări
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători
imi pare rau , dar eu nu am reusit sa inteleg mai nimic din textul tau, Ottilia. nu sunt eu prea aproape de poezie , sa zicem, si stiu ca si eu o dau uneori in bara , am si eu fix-uri, incercand sa transmit ceva, ma ia valul , cum se zice, dar totusi cred ca ar trebui un pic mai multa coerenta in scrierea ta.
coerenta despre care vorbesc este prezenta ceva mai bine, in poemul / cale de iesire/ , adica acolo e cat de cat, un flash, al carui mesaj mai ajunge la cititor, avand o idee pe care sunt pliate imaginile. in poemul de fata, nu. - pentru mine. strofele tale nu se leaga, ca sa dea un intreg. nu stiu, asa vad eu, sper sa nu deranjez prea tare.
Mulţumesc şi mă bucur ca ţi-a plăcut. Despre lejeritate... cred că e din cauza faptului că în ultima vreme văd lucrurile puţin altfel. Şi asta e de bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
M-am referit la desenul interior al corpului poetic, Marina! E frumoasă și grafica, îmi place maniera ponitilistă și adaugă prospețime și o mireasmă de vis sălbatic!
pentru textul : doar marea o mai aud, iubite… deIalin e bine daca am produs o reactie, fie ea si una care provoaca rasul... intotdeauna m-am temut de textele terne, pe care le citesti si treci mai departe. Ma vad insa nevoit sa iti recomand sa treci dincolo de nivelul literal al textului si sa vezi in "toate fructele africii/stoarse între sâni" o trimitere spre ideea de aroma, o metafora pentru miros, principiul de baza al oricarei atractii bazale intre sexe. Partea cu scarile implica in mod voit paradoxul, momentul de criza al logicii. Multumesc pentru citirea atenta si reactia prompta:)
pentru textul : nevroză de"o așezare de creștini, pașnică, civilizată"?! "dar care își păstraseră spinarea dreaptă, calea dreaptă, ochii senini și purtările cuviincioase"?! esti sigura ca vorbesti despre satul romanesc? in care femeile beau aproape cot la cot cu barbatii, in care barbatii le fugaresc pe aceleasi femei cu furca, cu coasa... mie nu mi se pare civilizat satul romanesc, ci mai degraba fanatic. exista exceptii, dar in mare e asa cum am scris mai sus. de la tara am si eu amintiri foarte frumoase, dar recunosc ca eram cam mic sa vad sau sa pricep cum trebuie cele din jur. in plus, ai termeni care sunt cam in disonanta cu restul textului: "occidentale", "cotidiene"... final total ratat. povestea undeva se rupe. oricum, sunt acolo niste imagini faine, daca e curatat cum trebuie, poate sa iasa un text care sa-mi placa pe bune
pentru textul : Satul din vale deNu e a mea, da, ar trebui specificat. Caut și am să fac o notiță.
pentru textul : Întârziere deregret că acest autor nu mai postează. a fost o plăcere să citesc. recunosc, nostalgică. unde sînt liberările de altădată...
pentru textul : Granița deVirgil.
hai să o luăm pe rând. Deşi parcă nu prea este bine să ne "explicăm" poeziile :
1. Am folosit anglicismele "back-up şi disaster recovery" pentru a sugera că personajul este pe cale să devină un robot, că în el se dă o luptă. Dacă aş fi spus că se luptă "să-şi păstreze memoria într-un alt loc" aş fi lungit inutil şi prozaic strofa. Folosesc aceşti termeni numai dacă pot plasticiza sau sugera ceva. Patrafire wireless s-ar traduce "fără fir". Dar nu ar fi fost potrivită sintagma românească cu acel context în care nişte savanţi fac cercetări la limitele cunoaşterii, dar aici este şi o ironie pe care nu ai sesizat-o, din păcate. Că la divinitate nu se poate ajunge prin ştiinţă...
2."Reţea autistă" induce o altă idee pe care nu ai luat-o în calcul. Anume că Cineva din exterior a creat-o. Aşadar acel creator ar putea fi autist...Iar gândurile ale personajului nostru.
Este foarte interesant acel link trimis de tine. Voi citi cu atenţie.
Îţi mulţumesc pentru analiză. Eşti printre puţinii care fac analiză pe text. Asta când eşti tu binedispus şi binevoitor. :)
Cu stimă
pentru textul : abso(lut) dede la sufita-partea superioara a scenei care ascunde luminile si alte chestii-despre care am aflat si eu ieri s-a nascut poezia! iti multumesc pentru faptul ca esti aici:)Adriana!
pentru textul : tablou naiv cu gară și adela deIn viață descoperim treptat, fiecare la rândul lui, un alt chip al "triștilor lumii" lângă orele însăilate de disperare și neputință, ce se lichefiază în jurul nostru. Este un poem scris cu descurajare și umilință. Un poem dintr-un areal în care nu mai există speranță și unde nimeni nu mai poate să înțeleagă necunoscutele căi ale vieții ce nu mai este dată decât pentru a măsura potopul din noi și din afară. Și ca într-o rugăciune în care uităm singura streașină, singurul acoperiș al lumii, învățăm o altă desprindere de noi înșine: "plouă ca și cum nu am exista, îmi cer iertare că plouă" O poezie desfigurată de tristețe, Paul.
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine decitat din asa-numita Biografie din contul meu de pe Hermeneia: <În 2002 descoperă Internetul. În 2007 își face o adresă de mail: [email protected]. > deci... nu prea inteleg de ce adresa mea de mail, pe care o folosesc de ani de zile, cu care m-am inscris pe Hermeneia si sta postata aicea de peste un an, nu este considerata <corecta> de dumitale. imi cauti nod in papura, monsere? mai sapa!... :)
pentru textul : hermeneia 2.0 deVirgil la faza cu diacriticele mici cred ca e posibil sa tina cumva si de rezolutie. Eu nu am LCD acasa.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deLa partea cu "Intordus / Editat" te rog incearca sa testezi pe tabul de comentarii si nu pe tabul de postari.
Prietene filozof, în viziunea ta și moartea e frumoasă, ca o ninsoare, sau ca o ființă de îmblânzit: "Iar morții Îi turnasem Ca să bea." De obicei, nu-mi place timpul imperfect în poezie, dar aici e necesar pentru crearea unei atmosfere de ...poveste . Iar eu lăsai în trecere un semn de admirație, i.
pentru textul : Dormeam pe vis deRaul, un poem reuşit, priveşti frumos prin ochii oropsitului cîine aici.
pentru textul : viaţă de câine în intersecţie dehai vino iar in gara noastra mica... era un hit al anilor '90 daca mi-aduc bine aminte. la asta ma gandeam acum, citind despre gara ta. in rest, imi place finalul dar, daca un tren pleaca, e sigur ca de undeva, mai devreme sau mai tarziu va veni altul...daca nu se intoarce chiar cel ce a plecat. imi plac din ce in ce mai mult textele tale, Anna, pe masura ce am timp sa le citesc.
pentru textul : după o fotografie deEManatu, vezi ca pe prima pagina a site-ului e o poza cu niste carti, daca faci click pe ea, zice ca pe 5 decembrie, ora 5 dupa-amiaza, la anticariatul Grumazescu. Stai pe aproape, pentru ca, daca o sa vii si tu, o sa fim deja multi ca sa mai incapem acolo si sa fim nevoiti sa schimbam sala. Era un banc! Te asteptam cu drag!
pentru textul : Cenaclul literar Mihai Leoveanu deDaca ai venit pe Hermeneia ca sa scrii, asa de dorul lelii, fara sa inveti si fara sa progresezi, inseamna ca ai venit degeaba. Poti scrie, pardon, abera, pe blog cat vrei, e la liber. Si aici e la liber. Dar pe bune ca ar trebui ca pentru fiecare text prost sa se perceapa o taxa. Taxa de poluare lirica :)).
pentru textul : Felix catus deVirgil, Mă poți crede pe cuvânt, deoarece sunt profesor de română la un colegiu național liceal. Dar, în fond, e bine că nu mă crezi, mai ales că ai dreptate în legătură cu forma din DEX. La noi a apărut, însă, între timp, în 2005, un "Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic", ediția a II-a, girat de Academie, care a devenit un soi de Biblie ortografică a școlilor (îi zicem, pe scurt, DOOM 2);el stabilește regulile în vigoare (câteva, poate, discutabile, doar că în materie de ortografie și ortoepie nu e bine să se discute). La litera N, "nou-venit" (pag. 539) sunt înregistrate formele indicate de mine. Ți-am atras atenția cu o oarecare strângere de inimă, gândindu-mă că s-ar putea să te simți vexat. Dar n-a fost în intenția mea să te cert și, vorba lui Arghezi:"N-am vrut nici atât să-l supăr/ Cât piperul de ienupăr..." (pe Dumnezeu, zicea el). În orice caz, exemplele care se dau pentru lămurirea formei sunt de tipul: "Vom obține, prin muncă, un nou venit bănesc (noi venituri bănești) în familie". "Față de George, care locuiește aici de 2 ani, Ion este nou (recent) venit în familia noastră". "Acest nou-venit (oaspetele) trebuie să respecte regulile casei". Cam așa ceva (iar dacă nu eram corect, aș fi putut evita cel de-al doilea exemplu, care e pe muchie de cuțit). Dar problema cu forma NOU-VENIT e secundară (deși trebuie s-o utilizezi pe site). Mă interesa ce părere ai despre celelalte observații...Ele reprezentau partea mai importantă a intervenției mele.
pentru textul : hermeneia 2.0 deTextul e bun, transmite emoţie. E reprezentativ pentru tine si merge de tipărit pe coperta a patra a unui volum viitor. E un poem de maturitate, un poem simplu şi înţelept.
Căţelul pământului nu e deloc o expresie uzată, ci este drumul lung de la mit, basm, până la realitate. Mitul - cel al Cerberului. Basmul - cel în care Dumnezeu şi Sf. Petru au transformat un câine de pază într-un animal nevăzător şi realitatea - animăluţul e orb - orbete se mai numeşte în popor, seamănă cu o cârtiţă - şi locuieşte în vizuini subterane.
pentru textul : urme și umbre deo fantana inseamna un izvor si un izvor ti-e drag intotdeauna sa-l privesti si sa-l asculti. cel mai frumos poem tu il scrii sapand intre coastele timpului o fantana
pentru textul : cel ce scrie poeme deExceptional de expresive, insinuante, manipulative si persuasive sunt aceste lucrari grafice marca aalizei, nu incetez sa ma minunez, indiferent de subiectul abordat, realizarea grafica este remarcabila iar mesajul perfect incapsulat. Cred ca am devenit un fan al Dvs domnule cetatean :-) Andu
pentru textul : emanație deMă bucur dacă place. Asta înseamnă c-a fost înțeleasă. Venise vorba și am vrut să arăt cam cum văd eu poezia religioasă, dar nu știu dacă cineva ar clasifica-o astfel.
pentru textul : Ziua tăierii decred ca aceasta este una din cele mai frumoase poezii ale tale. in fond, trebuie doar sa recunoastem sintem in general albastri.si asta "pentru că nu vrem rădăcinile negre și cărțile mucegăite să ne lege verdele vertebrelor pe burta umflată a pămîntului din loc în loc smulgem din noi osatura cîte unui pește zburător" si mai departe raminem albastri contrar vointei noastre: "tînjind după dureri pe care nu le-am simțit niciodată în amputatele noastre aripi de porțelan cînd ne trezim într-una din acele realități păstrate ordonat între pleoape" acolo ne definitivam credinta si sperantele, sensul existentei noastre. interesant e ca sarutul e nuanta noastra complementara in spectrul cromatic propus, noua celor atit de albastri. sa fie Invierea o ploaie hemoragica? sa fie numai prin varsare de singe? ma mai gindesc la ultima metafora care inchide in cercuri transparente aceasta lume necunoscuta celor nealbastri... "așteptînd învierea ca pe o ploaie hemoragică în pustiul oranj al fiecărui sărut"...
pentru textul : sîntem albaștri dePrima variantă mi se pare un text excepţional. Tulburător. A doua arată ce putem noi face cu inefabilul inspiraţiei, lucrând asupra textului şi nefiind (nu e nimic maliţios în ce spun) Eminescu. Eminescu realizând mereu performanţa paradoxală de a ne da impresia că imaginea rezultată dintr-un trudnic travaliu e produsul clipei. Al spontaneităţii!
pentru textul : p.s dealma ai dreptate.imi cer scuze pentru greseala...
pentru textul : foarfecele iubirii deAm citit aici o viziune, o imagistica interesanta. Prozodia insa e prea saraca, simplitatea din pacate nu ti-a reusit aici, este insuficienta concentrare pe subiect pentru a putea uza de atat de putine cuvinte, mai ales inchise in multe metafore pe centrimetrul patrat de text. Pentru cititor poemul pare o ghicitoare si nimic mai mult. Nu vreau sa par atoatestiutor Calin, te rog sa nu ma intelegi gresit, insa iti spun din tot sufletul, poemul tau nu cred ca reprezinta mare lucru pentru altcineva in afara de tine insuti pentru ca nu se misca mesajul spre cititor, nu-i dai aer. Deci pot fi deacord cu comm-ul lui Dorin, asa scurt cum e el exprimat, pentruca Dorin e mult mai ocupat decat mine nowadays si nu poate sa explice ce scrie si mai e si editor pe deasupra. dar... ma rog, sunt chestiuni care chiar nu ma privesc, Andu
pentru textul : Furt calificat deerr: comentariul
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – de"şi are şi acea greşeală de tastare care n-a semnalat-o nimeni...", ziceam eu şi repetai şi tu. dar cei cu sus partidul, jos partidul nu au văzut-o. cine-i la putere, uraaaaa! uite-o aici:
"şi iî cere mamei un castron cu borş."
probabil că s-a vrut un "îi". iî nu e îi, aşa cum ep nu e pe, aşa cum ed nu e de, aşa cum al nu e la, aşa cum nid nu e din, etcetera. sper să înţelegi. eu cu o greşeală ca asta ajungeam în şantier. vai de ele de peniţe, stele , pălmi, sau cum vrei să le spui. dar nu tu eşti vinovat. sus partidul, jos partidul, e. sper să nu fie cu supărare.
pentru textul : Noapte bună, copii deIn general poezia moderna face economie de semne de punctuatie. Unii nu le mai folosesc deloc, atitudine care este discutabila. Insa tu, Cristi, faci abuz de acestea si nu doar ca ingreunezi lectura dar comiti si erori sintactice ( de exemplu "invata de la Sfinx virgula rabdarea si vei pleca nemuritor"). In rest, un poem alpinist, naturist, ecologist, pacifist si... generalist. Iti urez si eu bine ai venit pe Hermeneia, ca asa se face si te astept cu texte eventual mai... colegiste. Andu
pentru textul : Din cercul lumilor menirii tale demultumesc, oana. e un text oarecum copilaresc, poate ca asta-i de fapt marele lui merit. mi-ai facut o surpriza, in fapt nu te/ ma asteptam, eu nu stiu niciodata nimic, dar uite ce frumos stiu sa criptez lucrurile pe care nu le stiu spune. :o)
pentru textul : Nisipiri depersonal, citind poemul, am simtit ca mintea imi este serios pusa pe bigudiuri. Am mai observat in textele tale, o aglomerare de imagini fara adresa, care nu se leaga, si in plus mereu impiedicate de taieri ale versului bruste, dar asta nu ar fi o problema mare, daca, fara nici o taiere, ar fi un vers lung din care sa se inteleaga ceva.
un ex. aici/
fiorul nu mai are preocupări
ne-am împodobit cu indiferenţă
de trecători
imi pare rau , dar eu nu am reusit sa inteleg mai nimic din textul tau, Ottilia. nu sunt eu prea aproape de poezie , sa zicem, si stiu ca si eu o dau uneori in bara , am si eu fix-uri, incercand sa transmit ceva, ma ia valul , cum se zice, dar totusi cred ca ar trebui un pic mai multa coerenta in scrierea ta.
pentru textul : one way ticket decoerenta despre care vorbesc este prezenta ceva mai bine, in poemul / cale de iesire/ , adica acolo e cat de cat, un flash, al carui mesaj mai ajunge la cititor, avand o idee pe care sunt pliate imaginile. in poemul de fata, nu. - pentru mine. strofele tale nu se leaga, ca sa dea un intreg. nu stiu, asa vad eu, sper sa nu deranjez prea tare.
Mulţumesc şi mă bucur ca ţi-a plăcut. Despre lejeritate... cred că e din cauza faptului că în ultima vreme văd lucrurile puţin altfel. Şi asta e de bine.
pentru textul : Poate mâine... dePagini