Sappfire, n-am realizat initial cine esti, pana n-am vazut numele.. Stii, imi place cum scrii. Traiesti cu imagini, cu instantanee suprapuse, inlantuite, si mereu gasesc cadre care ma surprind prin sensuri "sting pe rând lumânări cu palmele oarbe", "de parcă ne-am fi făcut zid din cădere", esti un amalgam : muzica, imagini si versuri.:-) Anticipand sfarsitul, credeam ca e vorba de moarte, poate nici n-am gresit pe deplin. Te citesc, e clar.
nu cred ca este corecta expesia/ se merita sa traiesti/. ci / merita sa traiesti./ nu fac pe profa', dar ma mira sa o gasesc aici, de fapt, stiu ca ma enerveaza cand cineva intreaba" nu-i asa, ca se merita?" :). eu nu prea am inteles poemul tau, as spune doar ca mi-a placut ideea ca viata ar avea un manual de functionare.si ghemul care devine o inima in pieptul fluturelui metalic.
Am câţiva autori pe care îi urmăresc cu multă plăcere şi interes. Adrian, este unul dintre ei, întâmplător este şi poet, adică scrie.
Am să copiez din textul lui - pentru că are multe imagini vizuale, de interior, stări adânci, descrieri, etc., cu riscul să nu bat câmpii, mă opresc aici, exemplific hic et nunc, câteva:
"Spectator de ocazie,
primesc adânc, în piept, momentul:
acest fariseu în chip de vădană tânără;
ochi blonzi, căzuţi în lagune ţâşnitoare,
unghii pline de mov arcuit,
pulpe goale, groase, de bronz, întinse de tocuri."
"Ca un drum tăiat alb peste câmp,
către gară,
ca o noapte cu salcâmi despletiţi
peste vis."
ai niste imagini de mare rafinament "desculță noaptea se scutură de tristețe" sau "veșmintele întunericului meu" de fapt fiecare rind e o bijuterie asa cum remarca si Cailean sint de acord cu el
"nu am decît acest suflet pe care
într-un moment de nebunie mi l-am vîndut lui dumnezeu|" - doar acest fragment mi se pare că sună falc, că, dpdv epxresiv, e facil.
Pricepi tu, cititorule, tangoul vieții Și-al morții, răstignit pe-un lemn de cnuturi? nu, nu pricep. nu pricep de ce iti ingreunezi singur misiunea de a transmite ceva cititorului, cautand cuvinte prin dictionarele de specialitate. incarci poemul fara rost.
daca nu te superi, voi rezuma critica mea la ac text astfel: "prea multa suferinta". si intr un limbaj mult uzitat, cu imagini de asemeni erodate semantic. titlul, da, parea sa promita...
ai 4 variante de reacție: 1. să mă ataci pe mine ceea ce va fi inutil 2. să te scuzi ceea ce va fi inutil 3. să taci ceea ce ar fi inutil 4. să schimbi subiectul ceea ce va fi inutil alege cu drag:)
ba da, exact asta am vrut să obțin mirosul ei. mental să/l obtin.
foarte multe elemente sunt atît de des folosite în poezia de azi. aici este textul meu si am dorit exact despre asta să scriu. in celalalt voi scrie cine stie despre ce.
să întelg că aici nu a fost potrivită alchimia. no problem!
Chiar dacă prin " în care tot mai mulţi se trezesc poeţi peste noapte pedalînd pe un dadaism reinventat în care cosmetizarea absurdului cu un fond de ten ieftin este regulă" şi prin "(dar nu spun ceva nou, ai mai auzit asta domnule editor de la o voce autorizată, nu?" ai încercat să deturnezi atenţia şi să provoci, am să încerc să fiu scurt şi pe aceeaşi axă a problemei, după ce mă voi îndepărta totuşi de la ea, dar numai pentru două rânduri: să ştii că am auzit şi alte lucruri de foarte bine de la mult mai multe voci, voci la fel de autorizate şi care nu mă ştiau decât după texte. Aşa şi astfel şi pe repede-nainte:
1. să ştii că atunci când mi te adresezi, ironic/ /flegmatic sau mai-ştiu-eu cum, cu "d-le editor" sau cu "domnule membru al consiliului hermeneia", nu mie îmi raşchetezi obrazul, ci ţie. Pentru că încărcătura de ironie sau de miştocăreala ţi se întoarce înzecit tocmai pentru faptul că, dintre noi doi, cu siguranţă!, nu eu sunt cel care deţine o poziţie în Consiliul Hermeneia doar cu numele.
2.Aici nu e vorba despre admiterea părerilor. Dă-mi voie să cred că încă discutăm fără să ne considerăm cimpanzei! Şi, mai ales, dă-mi voie să cred că nici unul dintre noi nu foloseşte granade de fum pentru public. Aici este vorba despre a (in)valida nepotismul. Pentru că:
3. "şi mai admit faptul că am dreptul să dau încredere unui om care mă citeşte constant" e o apărare ilar-găunoasă, deoarece ea duce la nişte ramificaţii care pun punctul pe i, cum ar fi:
- tu, din poziţia de editor, nu ai dreptul să dai încredere cuiva, ai mai degrabă obligaţia morală de-a oferi feedback cât mai multor useri. Retoric, de câte ori ai făcut lucru acesta în... să zicem, ultimii doi ani? Şi atunci, alte întrebări se cer puse: doar oamenii care te citesc constant pot spera la "încrederea" ta? A te citi constant, înseamnă a-ţi fi agăţate peniţe de orice postare, chiar dacă ea, agăţarea peniţelor, este singura activitate pe care o practică respectivul user? "Încrederea" ta este condiţionată de cantitatea vizitelor sub propriile-ţi texte? Ţii condică de cine/ când/ cum? Sau şi mai precis: în trei-patru ani, numai pe Ioana o înveşteşti cu încredere? Nu mai există alt user care să merite un comentariu al lui Vlad T? Pentru că din ce sustii tu, din cifrele comentariu/ text/ autor/ şi din ce spun eu - însumat = evidenţa implacabilă - lucrurile exact aşa stau.
4. În încheiere, având în vedere faptul că, dacă scădem intervenţiile pur adminsitrative şi răspunsurile sub propriile tale texte, rămâi cu vreo 10 comentarii strict literare în doi ani, plus 3 peniţe, din care două pentru textele Ioanei, dacă adăugăm cele 10 (zece) peniţe în nouă luni pe care Ioana le-a oferit textelor tale, asta fără să aibă vreo altă activitate măsurabilă pe Hermeneia! (apropo, cineva pomenea, mai sus, de uniformizare), avem în faţă tabloul conform căruia, aşa cum spuneam în prima mea intervenţie, avem de-a face cu o simbioză sau chiar cu un nepotism jenant. Aici nu mai este vorba despre libertatea de exprimare, despre dreptul la părere, despre subiectivism, despre editorul-căpcăun, despre valoarea poeziei contemporane, despre tipare/ şabloane/ curente ori alte pătlăgele... Am vaga impresie că nici despre literatură nu mai e vorba.
5. În p.s mai spun că (poate) n-aş fi intervenit în această poveste dacă nu erai editor. Dar eşti. Şi, cum spuneam, ai nişte obligaţii morale. E foarte posibil ca eu să fiu impulsiv, iar tu, taciturnul înţeleptic; ca eu să fiu degrabă vărsătoriu de pixeli, iar tu, aedul-zen-latentul logos. E posibil ori chiar probabil. Dar să ştii că am şi o mică, micuţă (asta este întărire a unor trăsături) virtute: în ceea ce priveşte literatura, sunt corect şi destul de echilibrat. Şi, din perspectiva site-ului Hermeneia, asta plus faptul de a fi viu, de a exista prin preajmă, de a fi prezent, de a activa la propriu, pentru toţi, printre care şi persoana ta, reprezintă condiţia capitală pro progres. Anul acesta. pe Hermeneia, am făcut mult mai puţin decat mi-am propus. La anul, dacă om mai fi, am să fac mai multe. Poate chiar mai multe şi mai bine. Chiar dacă asta înseamnă să mă expun, luând atitudine în cazuri asemănătoare ăstuia.
pps: poftă bună la brioşă, dar folosiţi şi voi un serviciu de coletărie, Poşta Română messul sau praştia. E mai intim si mai decent.
Hanny, tot nu mi-ai spus dacă ai înțeles de ce ți-au "dispărut" textele. În ce privește "singurătatea" mea, nu îți fă probleme, la cît de mizantrop sînt suferința va fi minimă. Iar chestia cu regulile nu mă atinge. Scopul meu nu a fost și nu e să îmi fac site ca să fiu și eu primar în sat. Dacă vei citi Regulamentul vei vedea că intenția mea finală e să se contureze în timp un consiliu director iar eu să mă retrag ca "chairman" și să îmi văd de textele mele fără să mai fie nevoie să fac babby-sitting
Un poem pe care l-am simțit cum respiră, o îmbinare plină de har între inefabil (religia) și aleator (strada, omul, viața).
Un poem care lasă o amprentă adâncă, cuvintele uneori le-am simțit ca pe niște pași de elefant prin jungla gândurilor mele.
Aș corecta totuși câteva scăpări alma. De exemplu 'una din cele două' chiar în incipit... și mai sunt câteva bâlbe de exprimare mai încolo, nimic esențial însă.
Aș zice că se vede cum poemul a fost scris dintr-o răsuflare și asta cel puțin pe mine m-a prins.
Felicitări și primește semnul meu de apreciere.
Margas.
Am observat că, dacă intru pe un text al meu, intrarea se contabilizează. Nu e în regulă! Asta înseamnă că orice autor poate, prin acest procedeu necinstit, să ajungă în fruntea topului la accesări (cele mai citite texte). Deși nu știu la ce i-ar folosi. Doar că i-ar deruta pe ceilalți...
of, solomoane! tu stii ce greu mai e sa corectezi un text de care ai trecut deja:) as fi scris frumos, in loc de fain, ca sa priceapa tot romanu. dupa aia, am zis ca daca las "ce fine", or pricepe si englezofoniifili si ma internationalizeaza:) clar ca tre schimbat ceva si se va intampla curand. Multam de cele scrise!
Imi cer scuze, dar de vreme ce exista in subsolul acestui text comentariul atat de off-topic al Alinei Manole care se refera la mine folosind pluralul de majestate "ati" (pentruca nimeni in afara mea nu a comentat acest poem, Bianca a intervenit doar ca sa modereze cu mult bun simt o disputa), as dori sa spun ca nu am "aruncat cu pietre" in acest poem. Mi-am spus strict parerea si se pare ca nimeni altcineva nu a facut-o inaintea mea, atat. In ceeace priveste calitatea actuala de novice a d-lui Nimerencu si eu cred ca ar trebui acreditat ca autor, insa este doar parerea mea si nu vreau sa fie altceva. Andu
Am cautat citatul si l-am gasit in Cartea a patra a Regilor 4:20 sub forma "și l-a luat și l-a dus la mama lui. și a stat pe brațele ei pânã la amiazã și a murit"... nu ca ar conta prea mult dar fragmentul citat se vrea o asezare a tîlcului in cadru general . Discursul poetic, fragmentat cu intentie si inzorzonat cu referinte care mai de care mai putin adecvate contextual, are ca punct de plecare al reflectiei doar aparent textul sacru, in fapt fiind vorba de incercarea de a depasi propria nevoie de sens... cred ca autorul incearca o mutatie de constiinta, in sensul in care nu incearca defel o analiza a textului biblic de plecare ci o modificare a mintii celui care este menit sa-l patrunda... cred ca spre final autorul chiar ofera gratuit hinturi cu acel "nebunia mea nu are margini, ea nu este din lumea aceasta"... pe mine ma duce cu gandul la acel... "cei ce ma vor pierde ma vor afla". Am sa revin.
uite că mă prezint la interogatoriu și încerc să răspund la fiecare întrebare. răspunsurile sunt: "da", "nu", "nu știu" și corespund strofelor 3, 4, 7. mulțumesc Virgil. este cel mai interesant interogatoriu pe care l-am vazut vreodată. maimuța prezentă în versurile tale îmi amintește de un banc mai vechi care suna cam așa. "o bătrânică în tramvai, pe timpul lui ceașcă, nu avea unde să se așeze. un student de culoare îi cedează locul. aceasta când îl vede așa negru exclamă : " ah!.. maimuța!". toată lumea se uită, studentul rușinat merge la vatman și se plânge că aceasta l-a făcut maimuță. merg ei împreună să o facă pe bătrânică să își ceară scuze. îi explică vatmanul, ca nu este maimuță etc. bătrânica pare că a înțeles și își cere scuze. studentul îi spune mulțumesc. la care bătrânica exclamă: "ooo! vobește!" sper ca minul bancul meu să te dispună cel puțin la fel de mult cum m-a dispus pe mine interogatoriul. Madim
eroziunea pe care memoria o aplică lucrurilor-stare. dezlocuirea sfinxului și umplerea cu o siluetă a femininului portretizat în filigran semi-dureros. un poem deschidere. chiar bun.
În momentul în care sunt suficiente tâmpenii ce sunt chiar înpeniţate, mi se pare corect ca aceste tâmpenii ale mele să nu mai existe. Într-adevăr, cerşetorul nu poate sta la aceiaşi masă nici măcar cu slugile.
Cezar
multumesc Dorel pentru semn. sper sa fie ceva util in sensul aprecierii calitatii si inovatiei. uneori munca sau talentul manifestat de unele texte trece neobservat.
multumesc si pentru informatie. am luat legatura.
in exercitiile de dialectica recreativa a clubului de filosofie, imi amintesc ca alegeam diverse teme pentru relasche, cum ar fi cea conform careia telu e unealta diavolului. sau mijlocul prin care messia ne va salva...intr-un astfel de peisaj, ai dreptate, pana si scaunele oftau de prea spleen ul lor feciorelnic... mi a placut numai imaginea cu rufele, semn ca emanciparea barbatului incepe, in romania, in caminul studentesc...dar modul in care o spui, c est very comique.... mai am o intrebare si fug: nu i asa ca multul din privirea ei te fastaceste si nu mai stii unde dracu sa ti pui mainile? parol?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sappfire, n-am realizat initial cine esti, pana n-am vazut numele.. Stii, imi place cum scrii. Traiesti cu imagini, cu instantanee suprapuse, inlantuite, si mereu gasesc cadre care ma surprind prin sensuri "sting pe rând lumânări cu palmele oarbe", "de parcă ne-am fi făcut zid din cădere", esti un amalgam : muzica, imagini si versuri.:-) Anticipand sfarsitul, credeam ca e vorba de moarte, poate nici n-am gresit pe deplin. Te citesc, e clar.
pentru textul : Strange face of love denu cred ca este corecta expesia/ se merita sa traiesti/. ci / merita sa traiesti./ nu fac pe profa', dar ma mira sa o gasesc aici, de fapt, stiu ca ma enerveaza cand cineva intreaba" nu-i asa, ca se merita?" :). eu nu prea am inteles poemul tau, as spune doar ca mi-a placut ideea ca viata ar avea un manual de functionare.si ghemul care devine o inima in pieptul fluturelui metalic.
pentru textul : metalmorphosis deAm câţiva autori pe care îi urmăresc cu multă plăcere şi interes. Adrian, este unul dintre ei, întâmplător este şi poet, adică scrie.
Am să copiez din textul lui - pentru că are multe imagini vizuale, de interior, stări adânci, descrieri, etc., cu riscul să nu bat câmpii, mă opresc aici, exemplific hic et nunc, câteva:
"Spectator de ocazie,
primesc adânc, în piept, momentul:
acest fariseu în chip de vădană tânără;
ochi blonzi, căzuţi în lagune ţâşnitoare,
unghii pline de mov arcuit,
pulpe goale, groase, de bronz, întinse de tocuri."
"Ca un drum tăiat alb peste câmp,
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară decătre gară,
ca o noapte cu salcâmi despletiţi
peste vis."
ai niste imagini de mare rafinament "desculță noaptea se scutură de tristețe" sau "veșmintele întunericului meu" de fapt fiecare rind e o bijuterie asa cum remarca si Cailean sint de acord cu el
pentru textul : numai mâinile tale de"nu am decît acest suflet pe care
într-un moment de nebunie mi l-am vîndut lui dumnezeu|" - doar acest fragment mi se pare că sună falc, că, dpdv epxresiv, e facil.
În rest, pe gustul meu.
pentru textul : mie redă-mă dePricepi tu, cititorule, tangoul vieții Și-al morții, răstignit pe-un lemn de cnuturi? nu, nu pricep. nu pricep de ce iti ingreunezi singur misiunea de a transmite ceva cititorului, cautand cuvinte prin dictionarele de specialitate. incarci poemul fara rost.
pentru textul : Cum se naște o poezie devirgil, ;) pricepui! alma. da! mersi! ne mai gîndim! sd
pentru textul : nu despre penibil dedaca nu te superi, voi rezuma critica mea la ac text astfel: "prea multa suferinta". si intr un limbaj mult uzitat, cu imagini de asemeni erodate semantic. titlul, da, parea sa promita...
pentru textul : ...pre moarte călcând deai 4 variante de reacție: 1. să mă ataci pe mine ceea ce va fi inutil 2. să te scuzi ceea ce va fi inutil 3. să taci ceea ce ar fi inutil 4. să schimbi subiectul ceea ce va fi inutil alege cu drag:)
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? deai dreptate. femei/ei
ba da, exact asta am vrut să obțin mirosul ei. mental să/l obtin.
foarte multe elemente sunt atît de des folosite în poezia de azi. aici este textul meu si am dorit exact despre asta să scriu. in celalalt voi scrie cine stie despre ce.
pentru textul : Ea. Și celelalte ipostaze desă întelg că aici nu a fost potrivită alchimia. no problem!
Chiar dacă prin " în care tot mai mulţi se trezesc poeţi peste noapte pedalînd pe un dadaism reinventat în care cosmetizarea absurdului cu un fond de ten ieftin este regulă" şi prin "(dar nu spun ceva nou, ai mai auzit asta domnule editor de la o voce autorizată, nu?" ai încercat să deturnezi atenţia şi să provoci, am să încerc să fiu scurt şi pe aceeaşi axă a problemei, după ce mă voi îndepărta totuşi de la ea, dar numai pentru două rânduri: să ştii că am auzit şi alte lucruri de foarte bine de la mult mai multe voci, voci la fel de autorizate şi care nu mă ştiau decât după texte. Aşa şi astfel şi pe repede-nainte:
1. să ştii că atunci când mi te adresezi, ironic/ /flegmatic sau mai-ştiu-eu cum, cu "d-le editor" sau cu "domnule membru al consiliului hermeneia", nu mie îmi raşchetezi obrazul, ci ţie. Pentru că încărcătura de ironie sau de miştocăreala ţi se întoarce înzecit tocmai pentru faptul că, dintre noi doi, cu siguranţă!, nu eu sunt cel care deţine o poziţie în Consiliul Hermeneia doar cu numele.
2.Aici nu e vorba despre admiterea părerilor. Dă-mi voie să cred că încă discutăm fără să ne considerăm cimpanzei! Şi, mai ales, dă-mi voie să cred că nici unul dintre noi nu foloseşte granade de fum pentru public. Aici este vorba despre a (in)valida nepotismul. Pentru că:
3. "şi mai admit faptul că am dreptul să dau încredere unui om care mă citeşte constant" e o apărare ilar-găunoasă, deoarece ea duce la nişte ramificaţii care pun punctul pe i, cum ar fi:
- tu, din poziţia de editor, nu ai dreptul să dai încredere cuiva, ai mai degrabă obligaţia morală de-a oferi feedback cât mai multor useri. Retoric, de câte ori ai făcut lucru acesta în... să zicem, ultimii doi ani? Şi atunci, alte întrebări se cer puse: doar oamenii care te citesc constant pot spera la "încrederea" ta? A te citi constant, înseamnă a-ţi fi agăţate peniţe de orice postare, chiar dacă ea, agăţarea peniţelor, este singura activitate pe care o practică respectivul user? "Încrederea" ta este condiţionată de cantitatea vizitelor sub propriile-ţi texte? Ţii condică de cine/ când/ cum? Sau şi mai precis: în trei-patru ani, numai pe Ioana o înveşteşti cu încredere? Nu mai există alt user care să merite un comentariu al lui Vlad T? Pentru că din ce sustii tu, din cifrele comentariu/ text/ autor/ şi din ce spun eu - însumat = evidenţa implacabilă - lucrurile exact aşa stau.
4. În încheiere, având în vedere faptul că, dacă scădem intervenţiile pur adminsitrative şi răspunsurile sub propriile tale texte, rămâi cu vreo 10 comentarii strict literare în doi ani, plus 3 peniţe, din care două pentru textele Ioanei, dacă adăugăm cele 10 (zece) peniţe în nouă luni pe care Ioana le-a oferit textelor tale, asta fără să aibă vreo altă activitate măsurabilă pe Hermeneia! (apropo, cineva pomenea, mai sus, de uniformizare), avem în faţă tabloul conform căruia, aşa cum spuneam în prima mea intervenţie, avem de-a face cu o simbioză sau chiar cu un nepotism jenant. Aici nu mai este vorba despre libertatea de exprimare, despre dreptul la părere, despre subiectivism, despre editorul-căpcăun, despre valoarea poeziei contemporane, despre tipare/ şabloane/ curente ori alte pătlăgele... Am vaga impresie că nici despre literatură nu mai e vorba.
5. În p.s mai spun că (poate) n-aş fi intervenit în această poveste dacă nu erai editor. Dar eşti. Şi, cum spuneam, ai nişte obligaţii morale. E foarte posibil ca eu să fiu impulsiv, iar tu, taciturnul înţeleptic; ca eu să fiu degrabă vărsătoriu de pixeli, iar tu, aedul-zen-latentul logos. E posibil ori chiar probabil. Dar să ştii că am şi o mică, micuţă (asta este întărire a unor trăsături) virtute: în ceea ce priveşte literatura, sunt corect şi destul de echilibrat. Şi, din perspectiva site-ului Hermeneia, asta plus faptul de a fi viu, de a exista prin preajmă, de a fi prezent, de a activa la propriu, pentru toţi, printre care şi persoana ta, reprezintă condiţia capitală pro progres. Anul acesta. pe Hermeneia, am făcut mult mai puţin decat mi-am propus. La anul, dacă om mai fi, am să fac mai multe. Poate chiar mai multe şi mai bine. Chiar dacă asta înseamnă să mă expun, luând atitudine în cazuri asemănătoare ăstuia.
pps: poftă bună la brioşă, dar folosiţi şi voi un serviciu de coletărie, Poşta Română messul sau praştia. E mai intim si mai decent.
pentru textul : de vorbă cu tine II deVirgil, trebuie vreo 5-6 texte şi o scurtă biografie literară. Te rog să trimiţi în acest weekend cel târziu.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deMulţumim şi vă aşteptăm!
Hanny, tot nu mi-ai spus dacă ai înțeles de ce ți-au "dispărut" textele. În ce privește "singurătatea" mea, nu îți fă probleme, la cît de mizantrop sînt suferința va fi minimă. Iar chestia cu regulile nu mă atinge. Scopul meu nu a fost și nu e să îmi fac site ca să fiu și eu primar în sat. Dacă vei citi Regulamentul vei vedea că intenția mea finală e să se contureze în timp un consiliu director iar eu să mă retrag ca "chairman" și să îmi văd de textele mele fără să mai fie nevoie să fac babby-sitting
pentru textul : jurnal de nesomn III deevident vor trebui respinse amindoua din motive lesne de inteles
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deUn poem pe care l-am simțit cum respiră, o îmbinare plină de har între inefabil (religia) și aleator (strada, omul, viața).
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deUn poem care lasă o amprentă adâncă, cuvintele uneori le-am simțit ca pe niște pași de elefant prin jungla gândurilor mele.
Aș corecta totuși câteva scăpări alma. De exemplu 'una din cele două' chiar în incipit... și mai sunt câteva bâlbe de exprimare mai încolo, nimic esențial însă.
Aș zice că se vede cum poemul a fost scris dintr-o răsuflare și asta cel puțin pe mine m-a prins.
Felicitări și primește semnul meu de apreciere.
Margas.
Am observat că, dacă intru pe un text al meu, intrarea se contabilizează. Nu e în regulă! Asta înseamnă că orice autor poate, prin acest procedeu necinstit, să ajungă în fruntea topului la accesări (cele mai citite texte). Deși nu știu la ce i-ar folosi. Doar că i-ar deruta pe ceilalți...
pentru textul : despre noi I I ▒ deof, solomoane! tu stii ce greu mai e sa corectezi un text de care ai trecut deja:) as fi scris frumos, in loc de fain, ca sa priceapa tot romanu. dupa aia, am zis ca daca las "ce fine", or pricepe si englezofoniifili si ma internationalizeaza:) clar ca tre schimbat ceva si se va intampla curand. Multam de cele scrise!
pentru textul : alee deExcelenta strofa a doua.
pentru textul : Rara avis in aeris. Iubirectomie deHermeneia mai e site de literatura sau e si de arte asa in general?
pentru textul : fish canvas deImi cer scuze, dar de vreme ce exista in subsolul acestui text comentariul atat de off-topic al Alinei Manole care se refera la mine folosind pluralul de majestate "ati" (pentruca nimeni in afara mea nu a comentat acest poem, Bianca a intervenit doar ca sa modereze cu mult bun simt o disputa), as dori sa spun ca nu am "aruncat cu pietre" in acest poem. Mi-am spus strict parerea si se pare ca nimeni altcineva nu a facut-o inaintea mea, atat. In ceeace priveste calitatea actuala de novice a d-lui Nimerencu si eu cred ca ar trebui acreditat ca autor, insa este doar parerea mea si nu vreau sa fie altceva. Andu
pentru textul : photo deAm cautat citatul si l-am gasit in Cartea a patra a Regilor 4:20 sub forma "și l-a luat și l-a dus la mama lui. și a stat pe brațele ei pânã la amiazã și a murit"... nu ca ar conta prea mult dar fragmentul citat se vrea o asezare a tîlcului in cadru general . Discursul poetic, fragmentat cu intentie si inzorzonat cu referinte care mai de care mai putin adecvate contextual, are ca punct de plecare al reflectiei doar aparent textul sacru, in fapt fiind vorba de incercarea de a depasi propria nevoie de sens... cred ca autorul incearca o mutatie de constiinta, in sensul in care nu incearca defel o analiza a textului biblic de plecare ci o modificare a mintii celui care este menit sa-l patrunda... cred ca spre final autorul chiar ofera gratuit hinturi cu acel "nebunia mea nu are margini, ea nu este din lumea aceasta"... pe mine ma duce cu gandul la acel... "cei ce ma vor pierde ma vor afla". Am sa revin.
pentru textul : www.predicadesubmunte.com demultumesc de trecere, Oriana. apreciez comentartiul tau. știam că sunt multe care nu merg în acest poem, dar singur nu le intuiam. te mai aștept.
pentru textul : Madlenă 1 deuite că mă prezint la interogatoriu și încerc să răspund la fiecare întrebare. răspunsurile sunt: "da", "nu", "nu știu" și corespund strofelor 3, 4, 7. mulțumesc Virgil. este cel mai interesant interogatoriu pe care l-am vazut vreodată. maimuța prezentă în versurile tale îmi amintește de un banc mai vechi care suna cam așa. "o bătrânică în tramvai, pe timpul lui ceașcă, nu avea unde să se așeze. un student de culoare îi cedează locul. aceasta când îl vede așa negru exclamă : " ah!.. maimuța!". toată lumea se uită, studentul rușinat merge la vatman și se plânge că aceasta l-a făcut maimuță. merg ei împreună să o facă pe bătrânică să își ceară scuze. îi explică vatmanul, ca nu este maimuță etc. bătrânica pare că a înțeles și își cere scuze. studentul îi spune mulțumesc. la care bătrânica exclamă: "ooo! vobește!" sper ca minul bancul meu să te dispună cel puțin la fel de mult cum m-a dispus pe mine interogatoriul. Madim
pentru textul : interogatoriu deeroziunea pe care memoria o aplică lucrurilor-stare. dezlocuirea sfinxului și umplerea cu o siluetă a femininului portretizat în filigran semi-dureros. un poem deschidere. chiar bun.
pentru textul : nici un fel de sfinx de"Șeol" înseamnă "iad" în aramaică. Parcă.
pentru textul : Șoapte deScuza-mi te rog eroarea de tag!
pentru textul : Scrie în locul meu dede două ori. că așa am vrut!
pentru textul : iarna întârzie la un film deÎn momentul în care sunt suficiente tâmpenii ce sunt chiar înpeniţate, mi se pare corect ca aceste tâmpenii ale mele să nu mai existe. Într-adevăr, cerşetorul nu poate sta la aceiaşi masă nici măcar cu slugile.
pentru textul : Trebuie să mor deCezar
multumesc Dorel pentru semn. sper sa fie ceva util in sensul aprecierii calitatii si inovatiei. uneori munca sau talentul manifestat de unele texte trece neobservat.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VII – demultumesc si pentru informatie. am luat legatura.
in exercitiile de dialectica recreativa a clubului de filosofie, imi amintesc ca alegeam diverse teme pentru relasche, cum ar fi cea conform careia telu e unealta diavolului. sau mijlocul prin care messia ne va salva...intr-un astfel de peisaj, ai dreptate, pana si scaunele oftau de prea spleen ul lor feciorelnic... mi a placut numai imaginea cu rufele, semn ca emanciparea barbatului incepe, in romania, in caminul studentesc...dar modul in care o spui, c est very comique.... mai am o intrebare si fug: nu i asa ca multul din privirea ei te fastaceste si nu mai stii unde dracu sa ti pui mainile? parol?
pentru textul : fuga de titlu dePagini