nu as taia chiar tot... propunere varianta final: "o naștere ca și cum ar crește din tine schilodind ziua pasărea amintiri" o clipa citind titlul (insuficient de tratat/utilizat/valorificat in text), m-am gindit la un cintec vechi al formatiei Sfinx "Intr-un cer violet": Intr-un cer violet Luna dac-as gasi-o Alba ar fi toata Pata de-argint, pe perdea As putea s-o pictez Si sa-i spun la plecare Dragostea mea, iata E pentru tine Poti tu sa incerci Sa iubesti o culoare Pentru-nceput plopii Lasa-i incet, langa ea Iar atunci fara rost Daca tot ai gasi-o Fii fericit, iata E pentru tine dar ca sa vezi ce se intimpla cu arheologiile astea onorice...unde sapi si unde ajungi...
ultimul lucru pe care mi l-aș dori este să scriu strălucitor. probabil preocupările tale pentru kitsch te îndreaptă către așa ceva. nu, în textele mele, nu urmăresc așa ceva. în ce privește ideea de pretențios cred că e o chestiune absolut relativă și ține de cine ești. sau cine nu ești. textul nu se adresează nimănui. nu știu de unde ai simțit nevoia să ajungi la concluzia asta. dar e total aiurea. yerba mate și ilex paraguaiensis nu sînt unul și același lucru. ți-o spun pentru că o consum de probabil peste zece ani. să nu crezi că scotocind prin google și wikipedia se numește erudiție, amice. se numește semidoctism. există o diferență între plantă și băutură (sau ceai, cum vrei să o numești). în orice caz am mai scris despre asta și chiar am publicat în modestul (și singurtul meu) volumaș de versuri. cititorii mei sînt familiari cu ciclul yerba mate. așa că nu cred că este neaparat o problemă. și nu încerca să perseverezi în ignoranță că devine trist. guadalajara nu are absolut nici o legătură cu yerba mate. mexicanii beau la fel de multă yerba mate cît și românii sau rușii. așa că las-o moartă.
nu cred că există o temă a profetului și chiar dacă ar exista nu cred că m-a interesat vreodată. este doar un penname pe care îl folosesc de mai bine de șase ani. atît și nimic mai mult. nu citi ceea ce nu scrie.
dar îți dau și eu un sfat, dacă tot ești gata să sfătuiești pe alții, este în primul rînd o chestiune de bun simț să publici tu ceva texte înainte să dai sfaturi sau să critici pe alții. sună mai frumos. și poate nu ar fi rău să îți completezi și profilul. ca să știm cine ești. asta ca să nu fii perceput doar ca un fel de troll lipsit de valoare.
nicoleta, bine ai venit la suprafață pe Hermeneia. îmi place cum ai făcut-o! bâmbâbâm:)
insistă... merită! poate ne mai vedem prin galați, la vreo lansare, ceva...
nu că aș fi unul dintre cârcotași, iertare! dar mi-a sărit în ochi "nevarsată - nevărsată". îmi plac echilibrul textului și metaforele. și mai ales îmi plac seriile 2 și 3, mai "umanizate", ca pentru fiecare dintre noi. alegerea sufletului "gol" și a îngerului de o treaptă inferioară (adică "de casă" - nu cred că se confundă cu un înger păzitor, însă) trimite către eteric... și etericul nu poate fi închis în colivie pentru totdeauna. moarte îi eliberează pe ambii. a LEX. PS.: apropo, nu le am cu clasificarea poeziei în modernă, clasică, postmodernă etc. așa că nu îl încadrez nicăieri. a CELAȘI.
domnilor, eu nu am citit prea mult comentariile ca nu prea mai am timp dar vreau sa spun ca am o vaga oroare fata de aceasta idee a lui "expresia imi apartine" si "mi-o fura altii". Imi aduce aminte cu disconfort de obsesiile Silviei Caloinanu vis-a-vis de "plagiat" si ale abureli din astea. As vrea tare mult sa nu alunecam pe astfel de pirtii aberante. Cu exceptia situatiei in care cineva si-a inregistrat un motto sau un slogan la Oficiul de marci eu cred ca limba este libera, adica nimeni nu poate revendica "posesiuni" sau "monopoluri" asupra expresiilor sau metaforelor. E undeva intre ridicol si absurd si nu foloseste nimanui toata bruhahaua asta. DImpotriva, creaza inhibitii artificiale astfel incit oamenii vor ajunge ca de frica acestui gen de pseudo-plagiatura sa traiasca mereu cu frica in sin daca sa folosesca sau nu nu stiu ce expresie sau titulatura. Eu zic sa ne relaxam si mai bine sa scriem bine decit sa parcelam limba romana ca pe un cartier din Buftea.
vad aceste randuri mai mult ca un jurnal. am retinut o imagine foarte frumoasa /ce lux azi să stai cu mâinile în apă ca o femeie de demult/ pe care o puteai specula mai mult. oricum suparatoare mainile ce se tot repeta. oricum, m-am simtit ca la o lectie de arheologie. pot zice ca starea ai redat-o cumva, mai ales ca in copilarie ceva tangential am trait si eu, si poezia asta a deschis usita amintirii. interdictiile, fie ele si pe etichete, nu duc decat la incalcarea lor, eu asa stiu:) concluzie, finalul nu e bun de final. un final trebuie sa insurubeze poezia intr-o fortare ultima. desigur doar parere seara buna
Sapphire, am înțeles. Tu poți considera ce vrei, eu pot rămâne la părerea mea. Nu sunt eu cea care să "înceapă" scandaluri, precum bine s-a văzut și nici nu le doresc pe pagina mea. Dar am văzut că răspunsul cu aceeași monedă se practică pe aici și, deși nu sunt pentru, uneori e sănătos. Regulile comunicării se aplică atunci când ceilalți le cunosc, pentru că altfel, e inutil.
cu toată doza de modestie (și am o modestie colosală, după cum știi bine, Silvia) nu pot să trec la somnul de frumusețe fără să îți mulțumesc pentru marea plăcere.
e, cred, cel mai mare beneficiu din industria asta vers-atilă.
iar faptul că, după atâția ani, mă mai citești îmi dă vigoare:)
so, mulțumesc frumos for passing by!
franco, îmi pică bine comentariul tău. ca de la cineva care știe să facă diferența între a încadra un text la note și nu la articol. de altfel și Violetei i-a plăcut, însă vezi tu... unele persoane chiar vor să își spună cuvântul și unde nu se pricep. aceasta-i viața. s-o luăm așa... și dacă ai ajuns la dicționar, cred că i-ai descoperit magia:). atent și cordial, paul
corect, fara "usor" e mai usor:) cat despre efectul ala "nocturna - adolescent - pastel" tare mi-ar placea sa stiu cum am ajuns la el:) multam de citire!
Diana, cred că mai curând aceste texte se pot încadra la "jurnal" sau "note", tu ce părere ai? De ce spun asta: e doar un moment surprins alene, o oprire în timp, nu ai un fir al poveștii, acea abordare care face trecerea între o schiță în creion și o povestire. Altfel, rândurile sunt oarecum naive, sensibile, dar naive. Încearcă să exploatezi și să filtrezi mai mult ceea ce te determină să scrii, altfel gândurile rămân gânduri, nereușind să treacă înspre literatură.
am și eu rude și mulți prieteni în dorohoi, gura humorului, suceava, județul neamț multe sate și comune... ceea ce s-a petrecut este o mare nenorocire iar cei care ne conduc acum dau dovadă de o imensă nepăsare, cum altfel? mai încape vreo îndoială că va trebui să învățăm să ne descurcăm singuri în țara asta? singuri adică fără EI?
Alături de tine Emile,
Andu
marga, mulțumesc încă o dată pentru cinstea care mi-o faci citind cu perseverență modestele mele texte. mulțumesc și pentru critică. și da, nici eu nu am fost fericit cu textul. și da, ar trebui să fiu mai exigent.
deocamdată am făcut o revizie capitală prin el și am modificat mai multe lucruri în partea a doua.
există momente din zi care par friguroase
când te zgribulești într-un gând
ca într-o scorbură sau momente care încetinesc
precum mașinile lăsând un suspans ori chemând
întrebări unele din acestea rămân înnegurate
bentale și abia percepute după ce nu mai sunt
dar ele rămân ca gustul cafelei pe limbă
și câteodată vine un om frumos
se uită în tine printre cuvinte scoate aurul și te lasă
sărăcit de tristețea montată cu grijă în exterior
cred că atunci dar și pe viitor frumusețea va urma
cuvintele blânde binevoitoare ca o trenă la suflet
PS. Poate era bine să postez asta la Eperiment literar :)
mi se pare o reusita trimiterea la emi, (auto)ironica pe alaturi, constienta si mirândă. din cate imi amintesc am mai intalnit la alma o astfel de tehnica a situarii inauntrul si in afara starii/textului, intr un metalimbaj care se protejeaza de spectrul patetismului si asigura, daca nu depasirea ""crizei", macar asumarea ei. despre atotprezenta dlui Pa, nu spun nici da nici nu. e si el un dumnezeu care moare mai greu
interesant acest poem experiment dupa Pompei; o clipa m-am gindit la Plinius cel Batrin (cel care a si murit din cauza eruptiei Vezuviului) si nepotul lui (si fiu adoptiv) Plinius cel Tinar, ca la o proiectie a voastra, in alt plan temporal. revenind la aceasta reproiectare a personajelor (voastre) intr-un alt timp, gindesc ca ar trebui (poate) mai detaliata (din punctul meu de vedere) si cu alte elemente. va mai ginditi. subliniez niste expresii deosebite: "precum corăbiile însămanțate în mediterane dulci?" , "Lasă-ți la ușă papucii, la poarta molatecă între melcii bizari,", "cu toboșari transpirați mirosind a erupție într-o gară bântuita de cai sălbateci", "dar tu nu mă vrei ești dincolo de Vezuviu iubindu-te bezmetic cu purtătorul de chei." ...la ora actuala, arheologii au reacoperit o parte din Pompei datorita imposibilitatii conservarii perfecte a zonei.
Omul acesta scotocește în mine mă răsfoiește mă caută mă îmbrățișează povestea noastră încă nu a început... sau a început cu atât de mult timp în urmă, încât acum ni se amestecă fără noimă printre degete amintiri și imagini ca în oglindă. Apetenta mea pentru proza..:) Sunt insa, in asentimentul lui Vladi si eu.:) Un text al sensibilitatilor. Cu inclinare.
Bună seara! ...Text valoros, lipsit de pedeanterie, succint, fără artificii, culoare, iar Poezie "fără culoare", în opinia mea, este cel mai greu de atins, versuri cu velențe aforistice, final-ghilotină, inspirat. ...Ce (mă) deranjează: cele 5 metafore obținute cu ajutorul genitivului (paznicul somnului, lumina sângelui, mirosul unui trădător, nodul unui ștreang, și titlul - tăcerea hienei). Enorm. Mai ales pentru un text scurt, ca acesta, si cu atât mai mutl cu cât este un text alb. Acest mod lejer (uneori superficial) de-a obține imagini este de evitat. O altă problemă o reprezintă forma verbului "a așeza", din versul doi. În cazul acela, cred că forma corectă este "așază-l". ...Cu stimă, o seară bună! A.A.A
Am să dau explicații și la ultima acuză (din onestitate, încă). În preajma crăciunului Matei Hutopilă a postat o poezie pe care eu am trimis-o în șantier sau la inacceptabile, nu mai știu precis. Pe chat era mirat de ce un poem atît de bun nu a fost acceptat. Doar pentru că avea un singur cuvînt mai fără perdea? Virgil Titarenco îi răspunde (tot pe chat) – cine a zis că e un poem foarte bun Matei? Deși nu eram obligat i-am spus autorului că eu am am refuzat publicarea poeziei pe motive estetice și nu din cauza expresiei fără perdea. Atît nimic mai mult!
Aceasta este o altă „jignire” la adresa lui Matei Hutopilă. Unii nu știu să se oprească la timp trezindu-se cu bumerangul în față. Sper – pentru starea mea dar și pentru starea Hermeneia - să știu cînd să pun punct.
Adriana, e un poem nostalgic care, în cazul meu, se cuibărește direct în copilărie. Recunosc, îmi place mult varianta lui Virgil pentru că spune esențialul folosind mai puține cuvinte, simți o coloană, imagine după imagine te conduce ușor. Dar idea și sufletul din spate îți aparține, felicitări! Parcă are un iz de sărbătoare, but maybe it's just me, luna asta am o jingle-bells-ită. :)
pe autor îl înțeleg și îl accept pentru că am petrecut multe împreună
dar oare cine e acest andrei whatever care îmi amintește de bancul acela cu vine fiscul în control la sinagogă și încep cu întrebările păi voi aici nu aveți cheltuieli chiar folosiți tot? la care rabi zice da și picăturle de la lumânări le facem alte lumânări, și firimiturile de pâine le facem pesmet... la care inspectorul zice da cu pielițele de la circumcizie? și pe alea le refolosiți? da zice rabinul le adunăm și facem câte un pulică de bodnărescu care vine să ne controleze.
asta nu e spleen ci imprimarea unor trairi ( recordar spune Borges) care ori ce am face nu se mai intorc si nu mai pot fi reconstruite nici din nostalgie si nici din lavanda care a disparut undeva mov in urma. frumos, mi-a placut ..chapeau!
Am câţiva autori pe care îi urmăresc cu multă plăcere şi interes. Adrian, este unul dintre ei, întâmplător este şi poet, adică scrie.
Am să copiez din textul lui - pentru că are multe imagini vizuale, de interior, stări adânci, descrieri, etc., cu riscul să nu bat câmpii, mă opresc aici, exemplific hic et nunc, câteva:
"Spectator de ocazie,
primesc adânc, în piept, momentul:
acest fariseu în chip de vădană tânără;
ochi blonzi, căzuţi în lagune ţâşnitoare,
unghii pline de mov arcuit,
pulpe goale, groase, de bronz, întinse de tocuri."
"Ca un drum tăiat alb peste câmp,
către gară,
ca o noapte cu salcâmi despletiţi
peste vis."
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu as taia chiar tot... propunere varianta final: "o naștere ca și cum ar crește din tine schilodind ziua pasărea amintiri" o clipa citind titlul (insuficient de tratat/utilizat/valorificat in text), m-am gindit la un cintec vechi al formatiei Sfinx "Intr-un cer violet": Intr-un cer violet Luna dac-as gasi-o Alba ar fi toata Pata de-argint, pe perdea As putea s-o pictez Si sa-i spun la plecare Dragostea mea, iata E pentru tine Poti tu sa incerci Sa iubesti o culoare Pentru-nceput plopii Lasa-i incet, langa ea Iar atunci fara rost Daca tot ai gasi-o Fii fericit, iata E pentru tine dar ca sa vezi ce se intimpla cu arheologiile astea onorice...unde sapi si unde ajungi...
pentru textul : dimineți violet deultimul lucru pe care mi l-aș dori este să scriu strălucitor. probabil preocupările tale pentru kitsch te îndreaptă către așa ceva. nu, în textele mele, nu urmăresc așa ceva. în ce privește ideea de pretențios cred că e o chestiune absolut relativă și ține de cine ești. sau cine nu ești. textul nu se adresează nimănui. nu știu de unde ai simțit nevoia să ajungi la concluzia asta. dar e total aiurea. yerba mate și ilex paraguaiensis nu sînt unul și același lucru. ți-o spun pentru că o consum de probabil peste zece ani. să nu crezi că scotocind prin google și wikipedia se numește erudiție, amice. se numește semidoctism. există o diferență între plantă și băutură (sau ceai, cum vrei să o numești). în orice caz am mai scris despre asta și chiar am publicat în modestul (și singurtul meu) volumaș de versuri. cititorii mei sînt familiari cu ciclul yerba mate. așa că nu cred că este neaparat o problemă. și nu încerca să perseverezi în ignoranță că devine trist. guadalajara nu are absolut nici o legătură cu yerba mate. mexicanii beau la fel de multă yerba mate cît și românii sau rușii. așa că las-o moartă.
pentru textul : ym denu cred că există o temă a profetului și chiar dacă ar exista nu cred că m-a interesat vreodată. este doar un penname pe care îl folosesc de mai bine de șase ani. atît și nimic mai mult. nu citi ceea ce nu scrie.
dar îți dau și eu un sfat, dacă tot ești gata să sfătuiești pe alții, este în primul rînd o chestiune de bun simț să publici tu ceva texte înainte să dai sfaturi sau să critici pe alții. sună mai frumos. și poate nu ar fi rău să îți completezi și profilul. ca să știm cine ești. asta ca să nu fii perceput doar ca un fel de troll lipsit de valoare.
nicoleta, bine ai venit la suprafață pe Hermeneia. îmi place cum ai făcut-o! bâmbâbâm:)
pentru textul : Tempo deinsistă... merită! poate ne mai vedem prin galați, la vreo lansare, ceva...
și prin larousse trecînd profetul din index puse echilibru vriei ah Domnul este tatăl nostru și Alma mama poeziei
pentru textul : poveste simplă denu că aș fi unul dintre cârcotași, iertare! dar mi-a sărit în ochi "nevarsată - nevărsată". îmi plac echilibrul textului și metaforele. și mai ales îmi plac seriile 2 și 3, mai "umanizate", ca pentru fiecare dintre noi. alegerea sufletului "gol" și a îngerului de o treaptă inferioară (adică "de casă" - nu cred că se confundă cu un înger păzitor, însă) trimite către eteric... și etericul nu poate fi închis în colivie pentru totdeauna. moarte îi eliberează pe ambii. a LEX. PS.: apropo, nu le am cu clasificarea poeziei în modernă, clasică, postmodernă etc. așa că nu îl încadrez nicăieri. a CELAȘI.
pentru textul : moebius love for angels demultumesc pentru comentarii; in orice constructie poetica, simbolurile genereaza o emotie care este sau nu receptata ,care este sau nu inteleasa;
pentru textul : Desprinsă din lacrimă deFelicitari si aici, Laurentiu! Ma bucur tare mult pentru acest debut meritoriu! Succes pe mai departe!
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 dedomnilor, eu nu am citit prea mult comentariile ca nu prea mai am timp dar vreau sa spun ca am o vaga oroare fata de aceasta idee a lui "expresia imi apartine" si "mi-o fura altii". Imi aduce aminte cu disconfort de obsesiile Silviei Caloinanu vis-a-vis de "plagiat" si ale abureli din astea. As vrea tare mult sa nu alunecam pe astfel de pirtii aberante. Cu exceptia situatiei in care cineva si-a inregistrat un motto sau un slogan la Oficiul de marci eu cred ca limba este libera, adica nimeni nu poate revendica "posesiuni" sau "monopoluri" asupra expresiilor sau metaforelor. E undeva intre ridicol si absurd si nu foloseste nimanui toata bruhahaua asta. DImpotriva, creaza inhibitii artificiale astfel incit oamenii vor ajunge ca de frica acestui gen de pseudo-plagiatura sa traiasca mereu cu frica in sin daca sa folosesca sau nu nu stiu ce expresie sau titulatura. Eu zic sa ne relaxam si mai bine sa scriem bine decit sa parcelam limba romana ca pe un cartier din Buftea.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră devad aceste randuri mai mult ca un jurnal. am retinut o imagine foarte frumoasa /ce lux azi să stai cu mâinile în apă ca o femeie de demult/ pe care o puteai specula mai mult. oricum suparatoare mainile ce se tot repeta. oricum, m-am simtit ca la o lectie de arheologie. pot zice ca starea ai redat-o cumva, mai ales ca in copilarie ceva tangential am trait si eu, si poezia asta a deschis usita amintirii. interdictiile, fie ele si pe etichete, nu duc decat la incalcarea lor, eu asa stiu:) concluzie, finalul nu e bun de final. un final trebuie sa insurubeze poezia intr-o fortare ultima. desigur doar parere seara buna
pentru textul : permanganat la rege deSapphire, am înțeles. Tu poți considera ce vrei, eu pot rămâne la părerea mea. Nu sunt eu cea care să "înceapă" scandaluri, precum bine s-a văzut și nici nu le doresc pe pagina mea. Dar am văzut că răspunsul cu aceeași monedă se practică pe aici și, deși nu sunt pentru, uneori e sănătos. Regulile comunicării se aplică atunci când ceilalți le cunosc, pentru că altfel, e inutil.
pentru textul : se-ntâmplă uneori decu toată doza de modestie (și am o modestie colosală, după cum știi bine, Silvia) nu pot să trec la somnul de frumusețe fără să îți mulțumesc pentru marea plăcere.
pentru textul : schit dee, cred, cel mai mare beneficiu din industria asta vers-atilă.
iar faptul că, după atâția ani, mă mai citești îmi dă vigoare:)
so, mulțumesc frumos for passing by!
da de ce esti frate doar novice?!
pentru textul : pântecele absidei defranco, îmi pică bine comentariul tău. ca de la cineva care știe să facă diferența între a încadra un text la note și nu la articol. de altfel și Violetei i-a plăcut, însă vezi tu... unele persoane chiar vor să își spună cuvântul și unde nu se pricep. aceasta-i viața. s-o luăm așa... și dacă ai ajuns la dicționar, cred că i-ai descoperit magia:). atent și cordial, paul
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar decorect, fara "usor" e mai usor:) cat despre efectul ala "nocturna - adolescent - pastel" tare mi-ar placea sa stiu cum am ajuns la el:) multam de citire!
pentru textul : mai bine târziu deAm incercat, Profetule. Sper sa nu mai fi ramas (prea multe).
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deDiana, cred că mai curând aceste texte se pot încadra la "jurnal" sau "note", tu ce părere ai? De ce spun asta: e doar un moment surprins alene, o oprire în timp, nu ai un fir al poveștii, acea abordare care face trecerea între o schiță în creion și o povestire. Altfel, rândurile sunt oarecum naive, sensibile, dar naive. Încearcă să exploatezi și să filtrezi mai mult ceea ce te determină să scrii, altfel gândurile rămân gânduri, nereușind să treacă înspre literatură.
pentru textul : Iubire deam și eu rude și mulți prieteni în dorohoi, gura humorului, suceava, județul neamț multe sate și comune... ceea ce s-a petrecut este o mare nenorocire iar cei care ne conduc acum dau dovadă de o imensă nepăsare, cum altfel? mai încape vreo îndoială că va trebui să învățăm să ne descurcăm singuri în țara asta? singuri adică fără EI?
pentru textul : despre inundaţii. altfel deAlături de tine Emile,
Andu
marga, mulțumesc încă o dată pentru cinstea care mi-o faci citind cu perseverență modestele mele texte. mulțumesc și pentru critică. și da, nici eu nu am fost fericit cu textul. și da, ar trebui să fiu mai exigent.
pentru textul : dincolo de crepuscul dedeocamdată am făcut o revizie capitală prin el și am modificat mai multe lucruri în partea a doua.
o altfel de gratitudine
există momente din zi care par friguroase
când te zgribulești într-un gând
ca într-o scorbură sau momente care încetinesc
precum mașinile lăsând un suspans ori chemând
întrebări unele din acestea rămân înnegurate
bentale și abia percepute după ce nu mai sunt
dar ele rămân ca gustul cafelei pe limbă
și câteodată vine un om frumos
se uită în tine printre cuvinte scoate aurul și te lasă
sărăcit de tristețea montată cu grijă în exterior
cred că atunci dar și pe viitor frumusețea va urma
cuvintele blânde binevoitoare ca o trenă la suflet
PS. Poate era bine să postez asta la Eperiment literar :)
Mulțumesc, Paul, pentru acest răspuns-poem!
pentru textul : ziua îmbătrâniților demi se pare o reusita trimiterea la emi, (auto)ironica pe alaturi, constienta si mirândă. din cate imi amintesc am mai intalnit la alma o astfel de tehnica a situarii inauntrul si in afara starii/textului, intr un metalimbaj care se protejeaza de spectrul patetismului si asigura, daca nu depasirea ""crizei", macar asumarea ei. despre atotprezenta dlui Pa, nu spun nici da nici nu. e si el un dumnezeu care moare mai greu
pentru textul : domnul Pa și visul deinteresant acest poem experiment dupa Pompei; o clipa m-am gindit la Plinius cel Batrin (cel care a si murit din cauza eruptiei Vezuviului) si nepotul lui (si fiu adoptiv) Plinius cel Tinar, ca la o proiectie a voastra, in alt plan temporal. revenind la aceasta reproiectare a personajelor (voastre) intr-un alt timp, gindesc ca ar trebui (poate) mai detaliata (din punctul meu de vedere) si cu alte elemente. va mai ginditi. subliniez niste expresii deosebite: "precum corăbiile însămanțate în mediterane dulci?" , "Lasă-ți la ușă papucii, la poarta molatecă între melcii bizari,", "cu toboșari transpirați mirosind a erupție într-o gară bântuita de cai sălbateci", "dar tu nu mă vrei ești dincolo de Vezuviu iubindu-te bezmetic cu purtătorul de chei." ...la ora actuala, arheologii au reacoperit o parte din Pompei datorita imposibilitatii conservarii perfecte a zonei.
pentru textul : După Pompei deOmul acesta scotocește în mine mă răsfoiește mă caută mă îmbrățișează povestea noastră încă nu a început... sau a început cu atât de mult timp în urmă, încât acum ni se amestecă fără noimă printre degete amintiri și imagini ca în oglindă. Apetenta mea pentru proza..:) Sunt insa, in asentimentul lui Vladi si eu.:) Un text al sensibilitatilor. Cu inclinare.
pentru textul : Pânză nețesută deBună seara! ...Text valoros, lipsit de pedeanterie, succint, fără artificii, culoare, iar Poezie "fără culoare", în opinia mea, este cel mai greu de atins, versuri cu velențe aforistice, final-ghilotină, inspirat. ...Ce (mă) deranjează: cele 5 metafore obținute cu ajutorul genitivului (paznicul somnului, lumina sângelui, mirosul unui trădător, nodul unui ștreang, și titlul - tăcerea hienei). Enorm. Mai ales pentru un text scurt, ca acesta, si cu atât mai mutl cu cât este un text alb. Acest mod lejer (uneori superficial) de-a obține imagini este de evitat. O altă problemă o reprezintă forma verbului "a așeza", din versul doi. În cazul acela, cred că forma corectă este "așază-l". ...Cu stimă, o seară bună! A.A.A
pentru textul : tăcerea hienei deAm să dau explicații și la ultima acuză (din onestitate, încă). În preajma crăciunului Matei Hutopilă a postat o poezie pe care eu am trimis-o în șantier sau la inacceptabile, nu mai știu precis. Pe chat era mirat de ce un poem atît de bun nu a fost acceptat. Doar pentru că avea un singur cuvînt mai fără perdea? Virgil Titarenco îi răspunde (tot pe chat) – cine a zis că e un poem foarte bun Matei? Deși nu eram obligat i-am spus autorului că eu am am refuzat publicarea poeziei pe motive estetice și nu din cauza expresiei fără perdea. Atît nimic mai mult!
pentru textul : starea hermeneia deAceasta este o altă „jignire” la adresa lui Matei Hutopilă. Unii nu știu să se oprească la timp trezindu-se cu bumerangul în față. Sper – pentru starea mea dar și pentru starea Hermeneia - să știu cînd să pun punct.
Adriana, e un poem nostalgic care, în cazul meu, se cuibărește direct în copilărie. Recunosc, îmi place mult varianta lui Virgil pentru că spune esențialul folosind mai puține cuvinte, simți o coloană, imagine după imagine te conduce ușor. Dar idea și sufletul din spate îți aparține, felicitări! Parcă are un iz de sărbătoare, but maybe it's just me, luna asta am o jingle-bells-ită. :)
pentru textul : felie crocantă depe autor îl înțeleg și îl accept pentru că am petrecut multe împreună
pentru textul : întârzieri dedar oare cine e acest andrei whatever care îmi amintește de bancul acela cu vine fiscul în control la sinagogă și încep cu întrebările păi voi aici nu aveți cheltuieli chiar folosiți tot? la care rabi zice da și picăturle de la lumânări le facem alte lumânări, și firimiturile de pâine le facem pesmet... la care inspectorul zice da cu pielițele de la circumcizie? și pe alea le refolosiți? da zice rabinul le adunăm și facem câte un pulică de bodnărescu care vine să ne controleze.
nu mai pune titlul in corpul textului. foloseste numai formatul de titlu si subtitlu al site-ului
pentru textul : Cerul cu patru petale defiecare se definește cum vrea!
pentru textul : Scrisoare de toamnă deasta nu e spleen ci imprimarea unor trairi ( recordar spune Borges) care ori ce am face nu se mai intorc si nu mai pot fi reconstruite nici din nostalgie si nici din lavanda care a disparut undeva mov in urma. frumos, mi-a placut ..chapeau!
pentru textul : spleen deAm câţiva autori pe care îi urmăresc cu multă plăcere şi interes. Adrian, este unul dintre ei, întâmplător este şi poet, adică scrie.
Am să copiez din textul lui - pentru că are multe imagini vizuale, de interior, stări adânci, descrieri, etc., cu riscul să nu bat câmpii, mă opresc aici, exemplific hic et nunc, câteva:
"Spectator de ocazie,
primesc adânc, în piept, momentul:
acest fariseu în chip de vădană tânără;
ochi blonzi, căzuţi în lagune ţâşnitoare,
unghii pline de mov arcuit,
pulpe goale, groase, de bronz, întinse de tocuri."
"Ca un drum tăiat alb peste câmp,
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară decătre gară,
ca o noapte cu salcâmi despletiţi
peste vis."
Pagini