am primit cartea (cărţile).
sunt încântată! aţi făcut o treabă extraordinară şi cred că asta trebuie să conteze în primul rând.
e rodul unei munci asidue. am citit şi "jurnalul de front" a lui Vlad şi deşi bânuiam, abia acum mi se confirmă ce presupune apariţia unei cărţi.
mulţumesc încă odată Alina pentru selectarea în antologie.
pentru toată dăruirea, implicarea şi efortul depus, respect şi admiraţie.
Gorun, recunosc ca am pornit la drum inspirata de "recuperarea realului" la care faceai referire in textul de zilele trecute. initial, avea subtitlul "o recuperare optzecista a realului", dar am renuntat pentru ca mi-a parut prea infasurata si simandicoasa exprimarea. oh, da. Mao...
numai pentru atat si tot ar fi trebuit sa intre intr-una dintre cartile cartilor.
de "stangaci" incat mie mi-a placut. Chiar foarte mult. Repetitie dar...cu diferente (vorba lui Deleuze) Si acum, o sarje prieteneasca (sper sa nu deranjeze; cer, anticipat, scuze): Alma, Alma, in ultimul timp observ ca te cam repeti (cam senioral) - dar fara diferente
Versul „azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă” mi-a amintit de un poet al închisorilor comuniste :)
L-aș reformula.
Mi-a plăcut metafora celulei din poem.
Pentru Radu Gyr, Traian Dorz, Nechifor Crainic ș. a., celula devenise drum spre Emaus, Golgotă sau Tabor.
Am fost în ianuarie la Gherla... am vizitat una dintre celulele în care s-au scris psalmi... Poate voi scrie ceva despre asta.
(Era un typo... )
Un incident nu se întîmplă niciodată dintr-o singură eroare. El este un cumul/o înlănţuire de nereguli.
Mădălina, nu înţeleg, este chiar aşa de greu să ne înfrînăm cînd vedem că asistăm la o escaladare a conflictului? Care este rolul tău de fapt în acest dialog? Un avertisment şi din partea mea.
Referitor la orgasme literare mi-am amintit o epigramă:
Veronica Porumbacu a publicat:
"O, Europă, te simt în mine,
Te simt adânc în mine!"
a doua zi, Păstorel o înţeapă:
Mult stimată Veronică
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale,
De-adâncimi fenomenale,
Intră-ntregul continent!
așa să fie, oricum textului ăstuia și nici celor care (dacă) vor mai urma pe tema asta nu le mai schimb subtitlul sub niciun motiv. am greșit o dată, gata... și desigur vă mulțumesc pentru lectură
andu
Andu, problema mea nu e ca scriu bine si-atit. Ceea ce nu vei intelege niciodata e ca eu nu scriu, nu sunt autor, nu sunt poet, nu sunt prozator. E pur si simplu o forma de a simti lumea. Cind iti vei deschide simturile si vei intelege lucrul asta, poate o sa te lasi de mistocareli. Pina atunci iti doresc succes pe calea pe care ai ales-o. PS. Cu un lucru sunt de acord: am trecut de banal. Si-am intrat in patologic.
Ioana, I cannot help reminding myself, each time I encounter this subject, of a controversial movie, which nevertheless talks a little more than we would expect about the poetry of quanta. Your approach here is interesting, but if you come to think about it, one should expect that once you begin wondering whether the world is really made of what we think it is, and whether or not our mind has powers of creating reality, the possibilities are unlimited. Cause that’s exactly what should be beyond that window: a world of possibilities… So: true, the ending does not seem to corroborate with the rest of the text. If I were you, I’d let go of the titles and simply put I, II and III as stages of "knowledge", or better said, sensitivity. Btw… for that book, you might as well try amazon. Works just fine.
Nostalgic, mă gândesc la acest simbol al păsărilor întâlnit la autor sub diverse forme și în alte poeme,(ca de exemplu "acolo am văzut pentru prima oară/spaima lua forma unor păsări alb-negre"); o tușă poetică misterioasă cu tente stranii de sfârșit de lume, margine de lume, ce amintesc de atmosfera lui Alfred Hitchcock și "Păsările" lui... Versurile au o intensitate lirică menită să înghită personajele în țeasta anotimpurilor până devin doar niște germeni mărunți, inutili... Nu numai finalul obținut printr-o gradație insesizabilă aproape, are forță ci și alte pasaje: "și de atunci animale bolnave ne ocupă trupurile" sau "privind la ciudatele traiectorii desenate de oameni pe străzile aproape desprinse dintr-un tablou" sau "e o toamnă prea simplă și nu știm dacă iarna asta va ninge dar pornim la drum către munți cu speranță și teamă" Ca un pictor nordic pierdut între fiordurile iluziilor, autorul decorează cadru după cadru tridimensionalul scenografic menit propriului spleen inevitabil, cronicizat în metastaza târzie a unei civilizații căreia nu-i aparține...
Un poem parcă scris pe limita subconștientului, pe locul unde se adună gândurile noastre, unde primim gândurile din Anima Mundi, ca umbre ale cuvintelor. Este stilul tău, tainic, venit parcă dinlăuntrul lumilor.
botezul scaldei în ghioluri verzi ca ochii de colegă - asta imi placu de-a binelea! tot aici colega - gol, ar putea gagui putin pentru vitezomanii care nu s-au prins de pauza:) si iarasi fain de tot albastrul florii crescute in scheletul cu pricina, chiar daca am mai intalnit imaginea. chiar mi-a placut!
Se observă că tu controlezi textul, şi nu invers. Şi exerciţiul se observă. Şi cenzura ideilor şi a imaginii.
Unitatea doi se lipeşte la nivel ideatic cu prima prin prisma unei nostalgiei care se vrea repetată. Altfel, nu prea.
Am câteva observaţii, dar ţi le voi lăsa doar dacă vrei...
era sa o scap. este frumoasa. ultimele doua strofe sunt foarte ok. in strofa 3 nu-mi pot imagina rasul copilului ca si cum autorul ar fi invizibil, chiar daca se uita la guler. trebuie sa gasesti altceva. strofa 2 ramane perfecta fara versurile 2 si 7. prima e ok. congart!
Poetică speculație pe marginea motivului fântânii, apoi corolarele despre ochi (v. pleoapa și lacrimile), despre ulciorul de pământ grăind a istorie rotundă (transformată în cerc). O istorie despre om, pământ, ulcele, și iarăși om, un altul, o altă fire, acum ”cu aripi”, o istorie albă, un cec în alb întins eternității.
Bine ai venit, Florin! Te rog scoate de deasupra textului primele doua rânduri: "Florin Dochia Același joc" pentru că, după cum observi sunt în plus, și numele tău și titlul poemului sunt deja. După aceea o să mă întorc cu un comentariu.
Andu, mă bucur, chiar mă bucur că ţi-a plăcut. Când nu prea te înţelegi cu un om, aşa cum între noi nu este one big love, episoadele de genul sunt cu atât mai...
Daniela, rolul punctelor de la începutul fragmentelor e strict estetic. Şi nu sunt 3, ci 6 punctuleţe negricioase şi destul de rotunjoare. :).
Un poem de o intensitate gradată, dramatică, aproape apoteotică spre final. Regăsesc un ton puțin diferit de al altor poeme, mai simplu, cu mult mai pătrunzător, vibrează de o emoție vie!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am primit cartea (cărţile).
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi desunt încântată! aţi făcut o treabă extraordinară şi cred că asta trebuie să conteze în primul rând.
e rodul unei munci asidue. am citit şi "jurnalul de front" a lui Vlad şi deşi bânuiam, abia acum mi se confirmă ce presupune apariţia unei cărţi.
mulţumesc încă odată Alina pentru selectarea în antologie.
pentru toată dăruirea, implicarea şi efortul depus, respect şi admiraţie.
Gorun, recunosc ca am pornit la drum inspirata de "recuperarea realului" la care faceai referire in textul de zilele trecute. initial, avea subtitlul "o recuperare optzecista a realului", dar am renuntat pentru ca mi-a parut prea infasurata si simandicoasa exprimarea. oh, da. Mao...
pentru textul : de ziua mea m-aş curăţa denumai pentru atat si tot ar fi trebuit sa intre intr-una dintre cartile cartilor.
Andule, da-mi voie sa am si eu finaluri slabe...din cand in cand. multumesc de comm si apreciere.
pentru textul : Clivaj detoate textele tale-evident şi acesta- sînt redactate neglijent. spun asta ca să nu cred altceva. şantier.
pentru textul : Am obosit să dansăm flamenco dede "stangaci" incat mie mi-a placut. Chiar foarte mult. Repetitie dar...cu diferente (vorba lui Deleuze) Si acum, o sarje prieteneasca (sper sa nu deranjeze; cer, anticipat, scuze): Alma, Alma, in ultimul timp observ ca te cam repeti (cam senioral) - dar fara diferente
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! demă amuzi andule... în afară de joca de-a cuvintele te mai pricepi și la altceva?... nu-mi răspunde... era retorică..
pentru textul : în dimineața asta mi-am ars poeziile deVersul „azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă” mi-a amintit de un poet al închisorilor comuniste :)
L-aș reformula.
Mi-a plăcut metafora celulei din poem.
pentru textul : din centru înspre nicio margine dePentru Radu Gyr, Traian Dorz, Nechifor Crainic ș. a., celula devenise drum spre Emaus, Golgotă sau Tabor.
Am fost în ianuarie la Gherla... am vizitat una dintre celulele în care s-au scris psalmi... Poate voi scrie ceva despre asta.
(Era un typo... )
"Măscărici"? Confundaţi site-ul cu tarlaua. Cred că v-ar prinde bine o vacanţă...
pentru textul : psalm deProfetul, multumim! Dihanieo, sacul cu prajituri si piscoturi (de la toate celelalte editii) te asteapta!
pentru textul : Virtualia Zece desînt absolut sigur că se zice leuca și nu "leica". până mai învățați românește (poate la vreo facultate de manele), am să vă ignor domnule profesor.
pentru textul : videoconferință cu îngeri deUn incident nu se întîmplă niciodată dintr-o singură eroare. El este un cumul/o înlănţuire de nereguli.
Mădălina, nu înţeleg, este chiar aşa de greu să ne înfrînăm cînd vedem că asistăm la o escaladare a conflictului? Care este rolul tău de fapt în acest dialog? Un avertisment şi din partea mea.
Referitor la orgasme literare mi-am amintit o epigramă:
Veronica Porumbacu a publicat:
"O, Europă, te simt în mine,
Te simt adânc în mine!"
a doua zi, Păstorel o înţeapă:
Mult stimată Veronică
pentru textul : Alb şi roşu deEu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale,
De-adâncimi fenomenale,
Intră-ntregul continent!
așa să fie, oricum textului ăstuia și nici celor care (dacă) vor mai urma pe tema asta nu le mai schimb subtitlul sub niciun motiv. am greșit o dată, gata... și desigur vă mulțumesc pentru lectură
pentru textul : Tanța portanța și chitanța deandu
Andu, problema mea nu e ca scriu bine si-atit. Ceea ce nu vei intelege niciodata e ca eu nu scriu, nu sunt autor, nu sunt poet, nu sunt prozator. E pur si simplu o forma de a simti lumea. Cind iti vei deschide simturile si vei intelege lucrul asta, poate o sa te lasi de mistocareli. Pina atunci iti doresc succes pe calea pe care ai ales-o. PS. Cu un lucru sunt de acord: am trecut de banal. Si-am intrat in patologic.
pentru textul : timișoara-iași(fără loc rezervat) deIoana, I cannot help reminding myself, each time I encounter this subject, of a controversial movie, which nevertheless talks a little more than we would expect about the poetry of quanta. Your approach here is interesting, but if you come to think about it, one should expect that once you begin wondering whether the world is really made of what we think it is, and whether or not our mind has powers of creating reality, the possibilities are unlimited. Cause that’s exactly what should be beyond that window: a world of possibilities… So: true, the ending does not seem to corroborate with the rest of the text. If I were you, I’d let go of the titles and simply put I, II and III as stages of "knowledge", or better said, sensitivity. Btw… for that book, you might as well try amazon. Works just fine.
pentru textul : Solomon Science deNostalgic, mă gândesc la acest simbol al păsărilor întâlnit la autor sub diverse forme și în alte poeme,(ca de exemplu "acolo am văzut pentru prima oară/spaima lua forma unor păsări alb-negre"); o tușă poetică misterioasă cu tente stranii de sfârșit de lume, margine de lume, ce amintesc de atmosfera lui Alfred Hitchcock și "Păsările" lui... Versurile au o intensitate lirică menită să înghită personajele în țeasta anotimpurilor până devin doar niște germeni mărunți, inutili... Nu numai finalul obținut printr-o gradație insesizabilă aproape, are forță ci și alte pasaje: "și de atunci animale bolnave ne ocupă trupurile" sau "privind la ciudatele traiectorii desenate de oameni pe străzile aproape desprinse dintr-un tablou" sau "e o toamnă prea simplă și nu știm dacă iarna asta va ninge dar pornim la drum către munți cu speranță și teamă" Ca un pictor nordic pierdut între fiordurile iluziilor, autorul decorează cadru după cadru tridimensionalul scenografic menit propriului spleen inevitabil, cronicizat în metastaza târzie a unei civilizații căreia nu-i aparține...
pentru textul : Umbra păsărilor deUn poem parcă scris pe limita subconștientului, pe locul unde se adună gândurile noastre, unde primim gândurile din Anima Mundi, ca umbre ale cuvintelor. Este stilul tău, tainic, venit parcă dinlăuntrul lumilor.
pentru textul : numelor umbrelor debotezul scaldei în ghioluri verzi ca ochii de colegă - asta imi placu de-a binelea! tot aici colega - gol, ar putea gagui putin pentru vitezomanii care nu s-au prins de pauza:) si iarasi fain de tot albastrul florii crescute in scheletul cu pricina, chiar daca am mai intalnit imaginea. chiar mi-a placut!
pentru textul : cal alb cu orbite albastre deSe observă că tu controlezi textul, şi nu invers. Şi exerciţiul se observă. Şi cenzura ideilor şi a imaginii.
pentru textul : carnețelul albastru pe care scrie Diary deUnitatea doi se lipeşte la nivel ideatic cu prima prin prisma unei nostalgiei care se vrea repetată. Altfel, nu prea.
Am câteva observaţii, dar ţi le voi lăsa doar dacă vrei...
mulțumesc Adrian pentru trecere,am modificat finalul
pentru textul : Rămas bun dedouă recomandări: modifică majusculele în titlu și nu mai posta mai mult de un text pe zi
pentru textul : Peisaj de toamnă deSalut Andu,
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Mulțam pt comentariu (chiar dacă imi dai cu o mână și cu alta îmi iei)...efortul/critica e de apreciat.
Voi ține cont,
Numai bine,
pentru textul : confesiuni deȘtefan
era sa o scap. este frumoasa. ultimele doua strofe sunt foarte ok. in strofa 3 nu-mi pot imagina rasul copilului ca si cum autorul ar fi invizibil, chiar daca se uita la guler. trebuie sa gasesti altceva. strofa 2 ramane perfecta fara versurile 2 si 7. prima e ok. congart!
pentru textul : zile galbene de"chiar dacă se spune
că vor să distrugă
toate ceasurile
cu cifre romane"
Nu sunt un expert...
Era doar o idee;
dar după cum se ştie, propriul auror îşi cunoaşte tehnica cel mai bine.
La cât mai multe citiri!
pentru textul : closer dePoetică speculație pe marginea motivului fântânii, apoi corolarele despre ochi (v. pleoapa și lacrimile), despre ulciorul de pământ grăind a istorie rotundă (transformată în cerc). O istorie despre om, pământ, ulcele, și iarăși om, un altul, o altă fire, acum ”cu aripi”, o istorie albă, un cec în alb întins eternității.
pentru textul : transformarea în alb deBine ai venit, Florin! Te rog scoate de deasupra textului primele doua rânduri: "Florin Dochia Același joc" pentru că, după cum observi sunt în plus, și numele tău și titlul poemului sunt deja. După aceea o să mă întorc cu un comentariu.
pentru textul : Același joc deAndu, mă bucur, chiar mă bucur că ţi-a plăcut. Când nu prea te înţelegi cu un om, aşa cum între noi nu este one big love, episoadele de genul sunt cu atât mai...
Daniela, rolul punctelor de la începutul fragmentelor e strict estetic. Şi nu sunt 3, ci 6 punctuleţe negricioase şi destul de rotunjoare. :).
Mulţumesc vouă!
pentru textul : Norocosul dePuțin mai lipsea ca să fie bine punctate titlul și subtitlul :)
pentru textul : Well... deUn poem de o intensitate gradată, dramatică, aproape apoteotică spre final. Regăsesc un ton puțin diferit de al altor poeme, mai simplu, cu mult mai pătrunzător, vibrează de o emoție vie!
pentru textul : pelerinul norilor defrancisc...eheei și grația aia tb. să vină din ceva mai puțin grațios nu din vid evident...:) mersi fain pentru semn...
pentru textul : vine ploaia. ascunde-te sub iarbă deMulţumesc de trecere şi comentariu, visătoareo! :)
pentru textul : De-ajuns dePagini