fără număr. hm. e o idee bună. thnx.

mulțumesc Virgil, orice trecere a ta îmi face bine. cu gânduri bune, paul

a trecut un zeppelin și a închis orașul katyei într-o portocală necoaptă a dorințelor, printre cochilii de melc și croissant de stele, suflete singure fără buchete de mireasă. s-a umezit cerul de noapte. poveste între două riduri de îngeri. finalul katyei poate fi cât un poem de sine-stătător: vedea cum ușa se inchide strivindu-i umerii buchet aruncat de mireasă peste capul sufletelor singure prea singure ca să mai fie întregi". fain.

si inca ceva. esti o persoana prea isteata ca sa dai numai raspunsuri in dodii. avem un bobadil. ne trebuie doi? Daca ajungem acolo mai bine deschideti Bobadilopaedia dot com. adica locul in care se spune nimic despre tot.

când am intrat eu pe site, măi bobadile, am intrat cu un chibrit aprins in mână. aveam un mandat, dat nu de poezie, sau de vreun moft de-al meu de a demonstra cine sunt și ce pot. simplu, știam că sunt o mică flacără de lumină. și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun in sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. pe situl ăsta nu era lumină! ceea ce scrieți voi, în textele voastre, pentru că pot spune cu mâna pe inimă că ceea ce scrieți voi NU e poezie ( much less literatură). ceea ce scrieți voi e un fel de aruncare de vopsea pe pereți, un fel de crucifix cufundat într-un borcan cu urina pe care-o numiți "artă". ceea ce mă miră pe mine nu e faptul că sunteți orbi, ăștia sunteți și asta e, ceea ce ma miră e faptul că profetul, care a înființat saitul, care știe foarte bine ce trebuie să scrie, să spună și să promoveze ( dacă tot îl vezi o valoare absolută), el însuși a devenit un Iuda, un apostat, un nefilim. trenul vostru, poleit cu tot felul de pretenții literare, fie că se numește hermeneia, agonia, roliternet, dekoliterar, etc. se îndreaptă ireparabil spre prăpastia fără fund a gunoaielor care ard, ard, ard, pentru că au fost deja condamnate eternului foc. asta mă doare pe mine, i asta e motivația mea, când într-un mod mai ocolit, uneori mai direct, vă mai scriu pe ici pe colo. fiți pe pace, eu nu sunt bolnav de invidie pe capacitățile voastre de a înnoda două vorbe trei profanități într-un așa numit "text literar", sau dibacia voastră în a contorsiona însemnătatea metaforei, pe mine nu ma impresionează târâșul vostru către elitism și nici nu ma interesează să călătoresc în trenul vostru narcisist. ceea ce doresc eu, Dumnezeu mi-e martor, e să vă spăl ochii de urdura lumească, luciferică, în ultimă instanță, care o duceți cu voi fără să vă dați seama ( trăgând și o biată Românie după voi ). dacă nu m-am făcut înțeles, bobadile, care mi-ești simpatic, și tu profetule mincinos, și tu, franciscane plin de ifose filosofice, și mai câțiva dintre voi cu evereste pretenții literare, vai mie!

bun venit pe Hermeneia si eu zic ca ai pasit cu dreptul. un text reusit, inteligent si frumos

n-ați prea prins ideea textului, dar n-o să încerc să vă lămuresc în nici un fel. mai treceți pe aici, poate se mai luminează lucrurile între timp. cu drag, maria

ținînd cont de cît de curînd s-a înscris roxana pe acest site, eu salut atît activitatea ei cît și acest articol. sper că mai mulți își vor spune părerea sau vor înțelege ce ne preocupă aici și că nu este vorba nici de extremism și nici de un capriciu al unor indivzi. dar desigur orice lucru bun poate fi făcut și mai bun. situația textelor vechi "în haine grafice noi" pe care se pare că a ridicat-o Linea e un alt aspect care ar mai merita abordat și desigur că mai pot exista și alte situații, pe cît de inventivă și amuzantă poate fi uneori imaginația unor autori de pe aici

emiemi, ma faci sa zambesc. in primul rand pentru delicatetea cu care te/ai apropiat de proza mea. e acea chestie care pe agonia ar fi fost un fel de ,,personale''. am percutat ideea ca n/o sa progresez niciodata. daca tot mi/ai dat verdictul nu te mai obosi altadata sa treci pe pagina mea.imi place de/o vreme intunericul. in ceea ce priveste alaturarea submarinului duci lipsa de imaginatie, un submarin apartine adancurilor iar cerbul, inaltimilor.un cerb poate zbura uneori deasupra catedralei gandurilor proprii, e drept ca ,,poemul'' e scris in tehnica,, versetului'' adica fiecare fragment poate fi dezvoltat sau poate constitui un poem in sine. nu ai citit bine incadrarea...e proza si mai ales jurnal, iar jurnalul ne absolva de coerenta discursului, sunt notatii de gand ...ca sa fie poem trebuie prelucrat..ceea ce ai citit e in stare bruta. sceptica la progres si extrem de refractara, katya

domnule sau doamna kiki, in primul rind va rog sa va inscrieti numele si prenumele asa cum sint ele. asta e o prima necesitate intr-o comunicare civilizata si semnificativa. in al doilea rind va rog frumos sa spuneti ce nu v-a placut sau placut in acest text si sa lasati la o parte formularile enigmatice si bizare care, pe bune, ca nu folosesc la nimic. si inca ceva, oricit de subiectivi sau preferentiali am fi, in mod normal o fiinta inteligenta sesizeaza adevarul si daca ajunge la concluzia ca aici este o cloaca a contrafacutului pleaca. simple like this.

Oriana, am ales aceste personaje pentru charisma lor de sorginte erotică.Lucretia Borgia ar fi împins poemul într-o zona prea macabră.Așa, am încercat să păstrez acea duioșie de care, de ce să nu recunoaștem , sunt capabile chiar și personajele malefice... Mulțumesc pentru aprecieri

un poem bun, l-am citit si apoi l-am recitit fără prima strofă, și așa mi s-a părut că „miopia” își regăsește forța expresiei.
„toamna
veneau zvonuri pline de must
aici cred că ți-a scăpat ceva - ori „toamna venea”, ori „toamnele veneau”.
bițiglă e bicicletă?

vezi că Dealul de Aur se scrie fără cratima și fără Â (chiar și fără î), se scrie Altıntepe.

Incet-incet incep sa se deschida caile perceptiei, imi amintesc de the doors "if the doors of perception were opened..." tehnic vorbind trebuie sa recunosc ca nu intotdeauna sinceritatea in literatura a dat roadele scontate insa in cazul acesta avem de-a face cu insusi copacul Nim! Citesc acest poem la fel cum as deschide cutia cu vechituri de la mama care, Dumnezeu s-o ierte, mi-a spus sa nu am incredere in nimeni niciodata dar eu nu am ascultat-o pentruca am crezut mereu ca poezia are puterea de a ne feri de toate cele rele de pe lumea asta plina de rele si de alte surprize inca si mai neplacute. Revenind la ideea de pornire, imi place cum Emil reuseste sa pastreze echilibrul stilistic in plina agonie spirituala deschizand aceste usi ale perceptiei. El scrie un reportaj (el mereu scrie reportaj, poezia lui este un nesfarsit reportaj teribil de actual) despre ce simti dupa ce ai murit deja cu nelinistea celui care abia se naste. Inca si mai mult, el nu ne vorbeste intr-o limba moarta, el zice cuvinte vii, gungurite, albe si negre si roz si bleu si purpurii. Dar gata cu metaforele "schimonosite" ! Lectura placuta va doresc aici voua hermenicilor Andu

spune-mi, te rog, cine este Aliodor din postarea ta??