"cu ochii migdalat făcuţi din cărbune" = cu ochii făcuţi migdalat din cărbune.
Aţi încercat să transformaţi un adjectiv, în adverb. Doar că topica nu vă ajută deloc, deci manevra are şanse mai mari să fie cataogată ca dezacord, decât ca, să spunem, inovaţie.
un poem diafan, plin de sensibilate și dulci imaginare amintiri. un poem ca o partitura de pian. unitatea textului este evidențiată și susținută de finețea scriiturii.
Bună Andu, Am plătit factura și m-am condensat Luna își revarsă, spaima peste sat. A Second version Viața curge între maluri Turma-i mai mereu sedusă Căutați suntem de soartă Vise sparte printre valuri Ca legumele din piață Schimbăm coșul pe-astă viață Amnezia ne îngână Vise avem la îndemână. Puhoiul și turma sunt una Mă caut, nu ma regăsesc Supus îmi plătesc factura Curentul se taie. Trăiesc. Încerc ieșirea din valuri Speranța mă trage pe mal Sunt liber, fără de hamuri Și n-am ochelarii de cal.
Ai dreptate, există o legătură intrinsecă între acest pământ, truditorul lui de veacuri şi umilele noastre fiinţe care ne hrănim din seva roadelor smulse cu sudoare dintre brazde. Mulţumesc pentru trecere!
Iti lipseste o silaba in primul vers din prima strofa (nu respecta lungimea de 11 silabe necesara). Si la Stefanescu lipseste o silaba in versul "S-au pensionat. Doar babe flețe"... Ma cam deranjeaza rimele: "știi / copii" (preluata din varianta originala) si " `mi-i/ va-nălbi" (nici celelalte versiuni nu exceleaza la capitolul rimelor cu terminatie in "i"), care pica in neconcordanta cu incercarea (as zice eu curajoasa) "bețe / creț e"... cu respect Ion Nimerencu
Oricum ar fi ma bucur sa te recitesc aici pe Hermeneia si sper ca nu vor mai fi alte "chestii" care sa te impiedice sa publici in acest spatiu virtual. Acum eu marturisesc ca am avut intotdeauna o oarecare dificultate in a descrifra simbolurile poetice pe care tu le folosesti. Uneori am crezut ca le pricep (dar ma inselam, desigur) alteori nici nu incercam pentru ca mi le simteam inaccesibile. Poate ca poemul este prea incarcat sau poate ca eu sunt un cititor de poezie prea rudimentar. Oricum ar fi, eu remarc rafinamentul si estetica acestui text. Sper sa mai scrii, te voi citi cu acelasi interes si mereu voi incerca sa te inteleg chiar daca nu voi reusi. Asta e la urma urmei :-) Andu
tu care spargi norii să nu pice grindina (așa e în bobor), iertăciune că mă refer la altceva decât textul tău(las'că am pățit-o și eu), dar explică-mi, dacă poți, ce are Sancho Panza, în afară de un posibil exces de foliculină, cu mine. Că pe mine mă iubește femeile și e moarte dupe mine.
text alert, poate prea alert - de data asta parca ar fi prins bine un popas mai lung asupra caracterelor, cat sa ne tragem sufleul in iuresul naratiunii. Dar nu pot sa nu remarc savuroasa rasucire din condei a finalului. Ca de obicei, mi-a facut placere sa va citesc.
Intenția era de a realiza o mini serie. Sper să reușesc și să ajung la final. Prezența ta pe site mi-a dat încredere în deviza pe care-am adoptat-o cînd am pornit la drum, în această ciudată cruciadă :). Mulțumesc mult.
O stare de insingurare redata foarte bine, mai putin, de aceasta data, prin recurs la cuvant ci intr-un mod cat se poate de aluziv... am rezerve fata de "umerii ...decupați", "coșmar vinețiu" - locuri comune. Utilizarea femininului de la stâlpnic da o nota de confuzie in coerenta cu natura religioasa a termenului.
Violeta, descarcă din calculatorul tău imaginea coperții în www.photobucket.com (unde îți faci un cont gratis în prealabil) și de acolo aici, utilizând una din formulele de la HCODE (pe care îl găsești pe pagina asta în dreapta sus), respectiv: "O imagine se introduce așa: sau sau ". Tot de acolo poți folosi formulele pentru italic, bold etc. Succes!
Alma, căutarea este cea care definește altă vârstă. Iar căutarea aceasta întoarce tot timpul, încolăcit cuminte și supus, la picioarele copilăriei. Și uite așa, toate se fac noi. Da, știu că poate ar merge... poate voi reveni asupra lui. Nici eu sunt prea mulțumită. Mă gândeam de fapt la un fel de glob... dar nu detaliez, dacă reușesc să cristalizez imaginea, voi reveni. Vladimir, aici este și poezie, desigur, cred că știi că mi-e greu, foarte greu, să mă desprind și să mă delimitez singură. Uneori însă mă cenzurez... inițial fuseseră mult mai evidente "versurile". Aș mai adăuga ceva la poezia "săpată" de tine... ceva ce nu este cu italice, dar ochiul ascuns al cititorului sper să "ghicească". Linea... cu atât de mult timp în urmă... la începutul unei noi lumi. Ce alt să știm despre noi. Iată oglindirea poveștii în apa limpede a ochiului. Mă bucură.
alexandra, am citit textul. mă gîndesc că ți-au fost destul de atacate textele ca să te încerce probabil un iz de descumpănire. eu chiar regret că ți-ai șters textele respective. pentru că orice critică (corectă sau mai puțin), orice conflict, orice luptă, sînt, probabil, singurele surse din care învățăm. iar atunci cînd ștergi, anulezi ceva, e ca și cum îți anulezi sursa din care înveți. în plus, nu cred că nu ai fi putut să răspunzi, să argumentezi, sau cel puțin să încerci. personal cred că cel mai păgubos lucru nu este să pierzi într-un conflict, ci să nu mai exiști în el. anyway, despre textul de mai sus, nu vreau să îl desființez neaparat dar nu se prea remarcă cu nimic. și poate că marea lui problemă este că nu prea are miză. nu are un punct fierbinte, o inflexiune, un lucru care să te facă să întorci brusc capul cînd treci pe lîngă el. înainte de a fi poezie, poezia trebuie să fie poezie. adică în ultimă instanță a scrie poezie nu înseamnă neaparat a crea poezie ci a descoperi poezie.
apoi, trecînd la formă, la tehnică, cred că sună dezavantajos folosirea explicativului (detașat) precum „în timp ce lumea capătă culori tari/ viscerale/ ca în filmele high definition ” sau „un act de voyeurism asumat”. a scrie poezie înseamnă mai ales a sugera, nu a explica.
Cred că ai abuzat niţeluş de comparaţie. "Cărora/ care/ care" - cam mult. Nici finalul nu mi se pare potrivit. Consider că nu prea ţi-a ieşit textul ăsta.
"23. De asemenea comentariile trebuie: 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități."
Viorel, iau părerea ta așa cum este. dar nu îți accept punctul de vedere. însă acesta nu e un motiv de supărare între noi. nu îmi argumentez poziția pentru că nu vreau să prelungesc un moment trecut. mulțumesc frumos pentru că îmi apreciezi scrisul. mai dau și eu rateuri, și toți o facem. deci nu mi s-a urcat la cap niciodată vreo laudă.
Silviu, Silvia, acum umorul vostru îmi pică bine, pentru că e o zi frumoasă încât mi-aș scrie singur și o parodie:) vă mulțumesc frumos!
Doamna Cristina,
aşa este, majoritatea "creaţiilor" mele sunt incomode la lecturare. Ăsta e "stilul meu". Am explicaţii, dar cred că nu e cazul să le spun aici şi mai ales, cred că nu interesează pe nimeni.
"remarc aceste doua imagini, atmosfera medievala, un misticism ca salvare, o autoizolare in gradini edenice, prin care fiinta( ochii, sarma inrosita, strigatul)fac din periplul lui Ulyse un drum existential, poate himeric, poate limitat omeneste ca sens." Cu acest paragraf aţi pătruns (la fix) prin uşa ferecată în miezul poemului. Da, acolo trebuie 2 puncte. Pentru mine Femeia = Creaţie.
Vă mulţumesc mult pentru aprecierile pertinente. O noapte liniştită vă doresc.
Alma de mult am observat o dizolvare a granitelor dintre poezie/proza/mesajul digital. As dori mult sa lucram la un studiu care ma framanta si anume : starea literaturii pe mediul NET. Ai chef sa colaboram? Arank am o lista infinita de subiecte fascinante, toate tentante, toate breathtaking, ce sa fac mai intai ? viata e atat de scurta.. Pictorul meu preferat e Chirico , la Roma se poate vizita atelierul sau langa Piata Spania, recomand calduros aceasta intalnire directa cu metafizicul ..
“Sub stern îmi crește un fel de lumină”, e proiecția unui film, mut, în care lucrurile au o egalitate înspăimântătoare “cântarea cântărilor e pe același raft cu evanghelia după isus hristos” iar cuvintele sunt imprăștiate tăcut, hrană dintr-o mână inocentă, “ca pâinea ... pentru păsările din piața unirii”; în dosul marelui secret e deșertăciunea deșertăciunilor, căutăm mult până să credem, numele scrise pe un geam înghețat rămân, până în primăvară. “mereu mi se va lipi de palme aceeași fereastră cu tine” (acest vers mi-a atras atenția). Mi-a plăcut în mare poemul. Mi-a fost totuși greu să-i prind toate sensurile și nu pot descifra acestă metaforă “iluzii cresc neted precum pielea peștilor morți”.
Aalizei, în primul rând mă bucură analiza ta atentă, și asta mă obligă. Dacă tu ți-ai luat timp să faci asta, apoi trebuie să-mi iau și eu timp să bag la cap ce spui tu aici. Mă voi gândi la chestia cu impresia de declarație. Dacă tu îmi vei spune totuși că este prima dată când citești așa ceva, nu te cred. Nu am vrut să fie ceva original aici. De fapt, mă gândesc la toate criticile, de-aia am postat. Te voi ruga însă să parcurgi și prologul, și ceea ce va urma. Faci asta pentru mine? Cea care povestește nu mai are 4 ani și este ca o declarație. Acum sunt rău în ceață. Așa am vrut să sune. Nu este un jurnal, este un fel de "uite ce a fost, uite cine sunt eu, nu cumva să se uite". Cea din prezent știe că fetița de doi ani sau de patru ani era deja un fel de monstru pentru cei din afara rezervației... dar o va "apăra" pe alocuri de eticheta asta. Doar că ea nu a aflat asta decât mai târziu. Naivitatea ei se raportează la ceea ce cunoaște la vârstele respective. Amintirile detaliate de la doi ani sunt detaliate pentru că ne raportăm la o epocă în care, atenție, copiii merg să se înscrie la școală la doi ani jumate. Iar ea este mai mult decât un copil normal, este unul care visează într-o lume în care se mai nasc doar câțiva copii care mai pot visa. Prin urmare, va avea foarte ascuțite anumite trăsături. Aceea de a-și aminti la detaliu este una dintre ele. Dacă vei citi prologul, vei avea și un fel de preview referitor la ceea ce este acum cea care povestește. Mirarea că există mai multe feluri de daruri se raportează la vârsta ei de atunci, la patru ani. Iertată să fiu, fetița mea de patru ani știe ce-i aia media, dar nu știe că daruri este un cuvânt polisemantic ;) Și este un copil foarte dotat. Am considerat că un astfel de copil, cum este personajul meu, dacă ar exista și ar fi ținut într-o astfel de "închisoare liberă", nu ar avea de unde să știe că este special, că are ceva deosebit de ceilalți și că asta se numește "dar". Normal că aceea care povestește știe... Încerc să îmi dau seama dacă, pe parcursul desfășurării poveștii, toate acestea vor cădea în lăcașul lor au ba. Ar fi rău de tot dacă nu cad. Uite hai să fac altfel. Am să revin la partea de început după ce se conturează mai mult din povestire și îmi dau seama dacă se justifică. Dar am aspecte unde te-aș întreba pe tine cum ai face, ținând însă cont de ce am spus eu aici. Deci: "Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…" . Cum ai scrie tu asta, vrând să sublinezi faptul ca ea acum știe că un copil de patru ani nu e normal să știe un astfel de cuvânt, dar să sugerezi în același timp un fel de strigăt mut al ființei de acum, care are câteva sute de ani "Nu eram chiar atât de monstru, aș fi putut fi, cu puțin noroc, un copil normal". Aștept sugestii. Mai departe: ce ai cu bourbonul între plăcintele cu mere? Părinții ei nu sunt rupți de realitate, iar asta poate fi o realitate, există un astfel de loc undeva la munte unde trecutul se amestecă într.un fel de kitch dulceag cu chestii din prezent, cum ar fi bourbonul și farfuriile de porțelan. Nu scriu poezie aici, Aalizei, deși am înclinații către poeme în proză. Asta este o realitate... literară. Chestia cu frazele lungi pledez vinovat. De la meserie mi se trage, le scurtez de nu se văd, promit!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"cu ochii migdalat făcuţi din cărbune" = cu ochii făcuţi migdalat din cărbune.
Aţi încercat să transformaţi un adjectiv, în adverb. Doar că topica nu vă ajută deloc, deci manevra are şanse mai mari să fie cataogată ca dezacord, decât ca, să spunem, inovaţie.
La nivel stilistic însă...
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează deun poem diafan, plin de sensibilate și dulci imaginare amintiri. un poem ca o partitura de pian. unitatea textului este evidențiată și susținută de finețea scriiturii.
pentru textul : scurt tratat de anestezie deBună Andu, Am plătit factura și m-am condensat Luna își revarsă, spaima peste sat. A Second version Viața curge între maluri Turma-i mai mereu sedusă Căutați suntem de soartă Vise sparte printre valuri Ca legumele din piață Schimbăm coșul pe-astă viață Amnezia ne îngână Vise avem la îndemână. Puhoiul și turma sunt una Mă caut, nu ma regăsesc Supus îmi plătesc factura Curentul se taie. Trăiesc. Încerc ieșirea din valuri Speranța mă trage pe mal Sunt liber, fără de hamuri Și n-am ochelarii de cal.
pentru textul : A second life deîmi descheiam pantalonii cu o mână sau așa ceva
(ori renunțasem pe la jumătatea slitului)
erau si versurile astea in poem? nu-mi mai amintesc de ele
pentru textul : weed room deAi dreptate, există o legătură intrinsecă între acest pământ, truditorul lui de veacuri şi umilele noastre fiinţe care ne hrănim din seva roadelor smulse cu sudoare dintre brazde. Mulţumesc pentru trecere!
pentru textul : Ţăran cu plugul deIti lipseste o silaba in primul vers din prima strofa (nu respecta lungimea de 11 silabe necesara). Si la Stefanescu lipseste o silaba in versul "S-au pensionat. Doar babe flețe"... Ma cam deranjeaza rimele: "știi / copii" (preluata din varianta originala) si " `mi-i/ va-nălbi" (nici celelalte versiuni nu exceleaza la capitolul rimelor cu terminatie in "i"), care pica in neconcordanta cu incercarea (as zice eu curajoasa) "bețe / creț e"... cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : Sonet 161 den-am cautat nimic. asa au iesit. ma abtin cu greu sa nu pun rima in poezie. trebuia sa fiu textier de melodii. multumesc aranca.
pentru textul : V deOricum ar fi ma bucur sa te recitesc aici pe Hermeneia si sper ca nu vor mai fi alte "chestii" care sa te impiedice sa publici in acest spatiu virtual. Acum eu marturisesc ca am avut intotdeauna o oarecare dificultate in a descrifra simbolurile poetice pe care tu le folosesti. Uneori am crezut ca le pricep (dar ma inselam, desigur) alteori nici nu incercam pentru ca mi le simteam inaccesibile. Poate ca poemul este prea incarcat sau poate ca eu sunt un cititor de poezie prea rudimentar. Oricum ar fi, eu remarc rafinamentul si estetica acestui text. Sper sa mai scrii, te voi citi cu acelasi interes si mereu voi incerca sa te inteleg chiar daca nu voi reusi. Asta e la urma urmei :-) Andu
pentru textul : poem pentru umărul stâng detu care spargi norii să nu pice grindina (așa e în bobor), iertăciune că mă refer la altceva decât textul tău(las'că am pățit-o și eu), dar explică-mi, dacă poți, ce are Sancho Panza, în afară de un posibil exces de foliculină, cu mine. Că pe mine mă iubește femeile și e moarte dupe mine.
pentru textul : nerușinare detext alert, poate prea alert - de data asta parca ar fi prins bine un popas mai lung asupra caracterelor, cat sa ne tragem sufleul in iuresul naratiunii. Dar nu pot sa nu remarc savuroasa rasucire din condei a finalului. Ca de obicei, mi-a facut placere sa va citesc.
pentru textul : Muieri pizmașe (II) deIntenția era de a realiza o mini serie. Sper să reușesc și să ajung la final. Prezența ta pe site mi-a dat încredere în deviza pe care-am adoptat-o cînd am pornit la drum, în această ciudată cruciadă :). Mulțumesc mult.
pentru textul : Crevasă între șansă și miraj deO stare de insingurare redata foarte bine, mai putin, de aceasta data, prin recurs la cuvant ci intr-un mod cat se poate de aluziv... am rezerve fata de "umerii ...decupați", "coșmar vinețiu" - locuri comune. Utilizarea femininului de la stâlpnic da o nota de confuzie in coerenta cu natura religioasa a termenului.
pentru textul : stâlpnica deVioleta, descarcă din calculatorul tău imaginea coperții în www.photobucket.com (unde îți faci un cont gratis în prealabil) și de acolo aici, utilizând una din formulele de la HCODE (pe care îl găsești pe pagina asta în dreapta sus), respectiv: "O imagine se introduce așa:
sau
sau
". Tot de acolo poți folosi formulele pentru italic, bold etc. Succes!
pentru textul : Erosul Dilectei deTocmai de aceea e cu atât mai surprinzător. Puteai aștepta două zile. Pentru că era vorba de principiu.
pentru textul : de regăsire demultam Sebi
pentru textul : balada ploilor pierdute deAlma, căutarea este cea care definește altă vârstă. Iar căutarea aceasta întoarce tot timpul, încolăcit cuminte și supus, la picioarele copilăriei. Și uite așa, toate se fac noi. Da, știu că poate ar merge... poate voi reveni asupra lui. Nici eu sunt prea mulțumită. Mă gândeam de fapt la un fel de glob... dar nu detaliez, dacă reușesc să cristalizez imaginea, voi reveni. Vladimir, aici este și poezie, desigur, cred că știi că mi-e greu, foarte greu, să mă desprind și să mă delimitez singură. Uneori însă mă cenzurez... inițial fuseseră mult mai evidente "versurile". Aș mai adăuga ceva la poezia "săpată" de tine... ceva ce nu este cu italice, dar ochiul ascuns al cititorului sper să "ghicească". Linea... cu atât de mult timp în urmă... la începutul unei noi lumi. Ce alt să știm despre noi. Iată oglindirea poveștii în apa limpede a ochiului. Mă bucură.
pentru textul : Pânză nețesută dealexandra, am citit textul. mă gîndesc că ți-au fost destul de atacate textele ca să te încerce probabil un iz de descumpănire. eu chiar regret că ți-ai șters textele respective. pentru că orice critică (corectă sau mai puțin), orice conflict, orice luptă, sînt, probabil, singurele surse din care învățăm. iar atunci cînd ștergi, anulezi ceva, e ca și cum îți anulezi sursa din care înveți. în plus, nu cred că nu ai fi putut să răspunzi, să argumentezi, sau cel puțin să încerci. personal cred că cel mai păgubos lucru nu este să pierzi într-un conflict, ci să nu mai exiști în el. anyway, despre textul de mai sus, nu vreau să îl desființez neaparat dar nu se prea remarcă cu nimic. și poate că marea lui problemă este că nu prea are miză. nu are un punct fierbinte, o inflexiune, un lucru care să te facă să întorci brusc capul cînd treci pe lîngă el. înainte de a fi poezie, poezia trebuie să fie poezie. adică în ultimă instanță a scrie poezie nu înseamnă neaparat a crea poezie ci a descoperi poezie.
pentru textul : high definition deapoi, trecînd la formă, la tehnică, cred că sună dezavantajos folosirea explicativului (detașat) precum „în timp ce lumea capătă culori tari/ viscerale/ ca în filmele high definition ” sau „un act de voyeurism asumat”. a scrie poezie înseamnă mai ales a sugera, nu a explica.
Cred că ai abuzat niţeluş de comparaţie. "Cărora/ care/ care" - cam mult. Nici finalul nu mi se pare potrivit. Consider că nu prea ţi-a ieşit textul ăsta.
pentru textul : felul meu de îngropat în aer dese poate redimensiona fotografia? iese din format. multumesc.
pentru textul : Li de"23. De asemenea comentariile trebuie: 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități."
pentru textul : this is a film deViorel, iau părerea ta așa cum este. dar nu îți accept punctul de vedere. însă acesta nu e un motiv de supărare între noi. nu îmi argumentez poziția pentru că nu vreau să prelungesc un moment trecut. mulțumesc frumos pentru că îmi apreciezi scrisul. mai dau și eu rateuri, și toți o facem. deci nu mi s-a urcat la cap niciodată vreo laudă.
Silviu, Silvia, acum umorul vostru îmi pică bine, pentru că e o zi frumoasă încât mi-aș scrie singur și o parodie:) vă mulțumesc frumos!
pentru textul : autumn music 2 deWow! Prima peniță de aur pe Hermeneia de la Virgil căruia îi mulțumesc pentru apreciere și încredere!
pentru textul : tattoos deDoamna Cristina,
pentru textul : Ulyse deaşa este, majoritatea "creaţiilor" mele sunt incomode la lecturare. Ăsta e "stilul meu". Am explicaţii, dar cred că nu e cazul să le spun aici şi mai ales, cred că nu interesează pe nimeni.
"remarc aceste doua imagini, atmosfera medievala, un misticism ca salvare, o autoizolare in gradini edenice, prin care fiinta( ochii, sarma inrosita, strigatul)fac din periplul lui Ulyse un drum existential, poate himeric, poate limitat omeneste ca sens." Cu acest paragraf aţi pătruns (la fix) prin uşa ferecată în miezul poemului. Da, acolo trebuie 2 puncte. Pentru mine Femeia = Creaţie.
Vă mulţumesc mult pentru aprecierile pertinente. O noapte liniştită vă doresc.
Ştiu, am citit, la timpul ăla, "Stupidităţi... aniversare".
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 deimi placeau ochii ei de la inceput....era mai multa dragoste :D
pentru textul : mijlocul cerului dete rog să editezi corect toate diacriticele
pentru textul : cântecul este şi el o scriere deAlma de mult am observat o dizolvare a granitelor dintre poezie/proza/mesajul digital. As dori mult sa lucram la un studiu care ma framanta si anume : starea literaturii pe mediul NET. Ai chef sa colaboram? Arank am o lista infinita de subiecte fascinante, toate tentante, toate breathtaking, ce sa fac mai intai ? viata e atat de scurta.. Pictorul meu preferat e Chirico , la Roma se poate vizita atelierul sau langa Piata Spania, recomand calduros aceasta intalnire directa cu metafizicul ..
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani devă urmăresc polemica... este interesantă, domnilor!
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv de“Sub stern îmi crește un fel de lumină”, e proiecția unui film, mut, în care lucrurile au o egalitate înspăimântătoare “cântarea cântărilor e pe același raft cu evanghelia după isus hristos” iar cuvintele sunt imprăștiate tăcut, hrană dintr-o mână inocentă, “ca pâinea ... pentru păsările din piața unirii”; în dosul marelui secret e deșertăciunea deșertăciunilor, căutăm mult până să credem, numele scrise pe un geam înghețat rămân, până în primăvară. “mereu mi se va lipi de palme aceeași fereastră cu tine” (acest vers mi-a atras atenția). Mi-a plăcut în mare poemul. Mi-a fost totuși greu să-i prind toate sensurile și nu pot descifra acestă metaforă “iluzii cresc neted precum pielea peștilor morți”.
pentru textul : a love song for bobby long deAalizei, în primul rând mă bucură analiza ta atentă, și asta mă obligă. Dacă tu ți-ai luat timp să faci asta, apoi trebuie să-mi iau și eu timp să bag la cap ce spui tu aici. Mă voi gândi la chestia cu impresia de declarație. Dacă tu îmi vei spune totuși că este prima dată când citești așa ceva, nu te cred. Nu am vrut să fie ceva original aici. De fapt, mă gândesc la toate criticile, de-aia am postat. Te voi ruga însă să parcurgi și prologul, și ceea ce va urma. Faci asta pentru mine? Cea care povestește nu mai are 4 ani și este ca o declarație. Acum sunt rău în ceață. Așa am vrut să sune. Nu este un jurnal, este un fel de "uite ce a fost, uite cine sunt eu, nu cumva să se uite". Cea din prezent știe că fetița de doi ani sau de patru ani era deja un fel de monstru pentru cei din afara rezervației... dar o va "apăra" pe alocuri de eticheta asta. Doar că ea nu a aflat asta decât mai târziu. Naivitatea ei se raportează la ceea ce cunoaște la vârstele respective. Amintirile detaliate de la doi ani sunt detaliate pentru că ne raportăm la o epocă în care, atenție, copiii merg să se înscrie la școală la doi ani jumate. Iar ea este mai mult decât un copil normal, este unul care visează într-o lume în care se mai nasc doar câțiva copii care mai pot visa. Prin urmare, va avea foarte ascuțite anumite trăsături. Aceea de a-și aminti la detaliu este una dintre ele. Dacă vei citi prologul, vei avea și un fel de preview referitor la ceea ce este acum cea care povestește. Mirarea că există mai multe feluri de daruri se raportează la vârsta ei de atunci, la patru ani. Iertată să fiu, fetița mea de patru ani știe ce-i aia media, dar nu știe că daruri este un cuvânt polisemantic ;) Și este un copil foarte dotat. Am considerat că un astfel de copil, cum este personajul meu, dacă ar exista și ar fi ținut într-o astfel de "închisoare liberă", nu ar avea de unde să știe că este special, că are ceva deosebit de ceilalți și că asta se numește "dar". Normal că aceea care povestește știe... Încerc să îmi dau seama dacă, pe parcursul desfășurării poveștii, toate acestea vor cădea în lăcașul lor au ba. Ar fi rău de tot dacă nu cad. Uite hai să fac altfel. Am să revin la partea de început după ce se conturează mai mult din povestire și îmi dau seama dacă se justifică. Dar am aspecte unde te-aș întreba pe tine cum ai face, ținând însă cont de ce am spus eu aici. Deci: "Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…" . Cum ai scrie tu asta, vrând să sublinezi faptul ca ea acum știe că un copil de patru ani nu e normal să știe un astfel de cuvânt, dar să sugerezi în același timp un fel de strigăt mut al ființei de acum, care are câteva sute de ani "Nu eram chiar atât de monstru, aș fi putut fi, cu puțin noroc, un copil normal". Aștept sugestii. Mai departe: ce ai cu bourbonul între plăcintele cu mere? Părinții ei nu sunt rupți de realitate, iar asta poate fi o realitate, există un astfel de loc undeva la munte unde trecutul se amestecă într.un fel de kitch dulceag cu chestii din prezent, cum ar fi bourbonul și farfuriile de porțelan. Nu scriu poezie aici, Aalizei, deși am înclinații către poeme în proză. Asta este o realitate... literară. Chestia cu frazele lungi pledez vinovat. De la meserie mi se trage, le scurtez de nu se văd, promit!
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. dePagini