dragii mei, ce as mai putea eu sa spun.. cred ca Andu a vrut acelasi lucru sa spuna cind a spus "clasic". O fi asa. Desi eu m-am temut cam tot timpul de "clasicizare". Unii o privesc ca pe ascedere la un anumit nivel valoric. Eu m-as rezuma doar la aspectul de "nota distinctiva" (cum s-o fi zicind pe romaneste? distincta sau distinctiva?.. anyway) In ce priveste "carabani" cred ca domnul Manolescu este mai aproape de ce am vrut eu sa spun, desi am senzatia ca termenul e destul de "infuzat" de "nota personala" a fiecaruia. Mi se pare unul din acei termeni care desi exista in dictionar cu definitie si tot dichisul, totusi au o rezonanta aparte pentru fiecare, sau cel putin asa mi se pare mie. Sau poate l-am "vrut" eu acolo in text ca un fel de exprimare a unei treceri spre orele gelatinoase ale somnului. Si ideea de sfirsit/inceput cred ca e prinsa bine.
este o părere subiectivă, și trebuie să o iei ca atare. oricum, trebuie să fii un pic mai atentă când alegi să scrii astfel, bazându-te pe impactul imagistic, în detrimentul fluidizării, pentru că riști ca unele imagini să își piardă din cursivitate. repet, e doar o părere.
uite, aici "indigo cu tendinţă spre violet", eu aş fi scris "indigo cu o tentă (spre) violet", asta spun, trebuie să fii puţin mai atentă. sunt poezii care ţi-au reuşit excelent, pe textul acesta se poate lucra însă mai mult.
elia, ca să pot scrie o piesă mare ar trebui să fiu poet. iar asta este tot mai departe de mine.
andu, eu cred că citești în grabă și emiți concluzii în grabă. pentru mine atît pisica dar și degetele paznicului sînt puncte care te fac să întorci capul. tu chiar crezi în poezia cheală?
mi s-a spus de multe ori ca poezia mea este una destul de incarcata din punct de vedere simbolistic, insa acesta este modul de a scrie care ma reprezinta. multumesc mult pentru semn si apreciere. la multi ani!
dom'le să știi că dacă nimeni nu te iubește, dacă toată lumea o să te dea afară eu tot te iubesc. ai un simț profund al electromagnetismului românesc. și asta e rar. majoritatea sînt inerți. ca neonul. sau argonul. sau patefonul. dar tu vibrezi. și asta te ține în viață în acest RPG cu nume de România. ne întîlnim la nivelul următor.
ne-am apucat să vorbim, dar având în vedere că nu-mi pot permite, în contextul creat, nicio observaţie critică, aş reţine un vers care-mi place: "polițistul dirijează eterna lui simfonie".
Pe de altă parte, dezavuez procedeul lui Virgil, de a rescrie textul.
Asta îmi aminteşte de Heliade Rădulescu, care a făcut o aspră critică a fabulei "Vulpea, calul şi lupul" de Gr. Alexandrescu, incriminând, între altele, unele versuri ce erau, de fapt, traduse din La Fontaine. După care a rescris textul, ca să-i dea o lecţie de cum se scrie. Din păcate pentru el, textul lui Heliade a ieşit mult mai slab.
A bon entendeur, salut!
Rimele, da, sunt facile, încearcă să faci să rimeze părți de vorbire diferite (adică NU substantiv cu substantiv, verb cu verb etc.). Aritmia e înlăturată de cititor: "suntem" se citește cu accent pe "e". Are voie.
Interesantă abordare, mai puţin tradiţionalistă.
O imagine frumoasă, cu putere de evocare - tumultul îndepărat, greu perceptibil, care lasă urme în universul apropiat, în care se aşterne liniştea, tăcerea albă, delicată ca o dantelă, unde doar paşii pe vârfuri pot întrerupe fluxul evenimentelor inevitabile, lăsând urme uşoare.
Cu toate acestea, (sper să consideri spusele mele drept o simplă sugestie), eu aş căuta aici o juxtapoziţie mai clară în sens clasic. Fiindcă datorită acelui "şi" ai două cezuri în poem şi trei imagini.
Mă gândesc la o variantă mai clar tăiată, cu conexiunea care este implicită. De exemplu:
furtună în larg -
printre scoici înspumate
mersul pe vârfuri
Cred că ai înţeles în ce constă critica mea analitică. E o structură în trei timpi, care poate nici nu se suprapun corect. Dar într-adevăr frumos. Mi-a plăcut. :)
nu am stat sa citesc comentariile predecesorilor mei, asa ca s-ar putea sa ma repet, dar nu conteaza. un text plan, mult , dar mult prea explicit, totul este la vedere, si oricat ai icnerca sa mai scorminesti dupa sensuri noi, mistere, nu ai sorti de izbanda. nu gasesc sclipirea aceea pe care ar trebui sa o simt, sa spun : asta e! incearca sa te mai ascunzi printre cuvinte, te expui, si de aceea textul tau nu spune decat putine, ca o adiere de vant ce se pierde. o sa te mai urmaresc. queen ella
imi vine in mine logo-ul ala stupid, nici nu mai tin minte la ce anume era cu - parerea ta conteaza. o las cum a picat, deci, pe principiul ca ideile au o viata a lor, buna/ rea.
Silvia Bitere, ma bucura ca ti-a placut cat de cat strofa a doua si iti multumesc pentru atentia cu care ai analizat poemul. Consider parerile diferite, pe text, intotdeauna binevenite si incerc sa trag foloase, dar, alunita pomenita este doar un pretext pentru un gand inalt. Cu prietenie.
Bianca, multumesc pentru interventie. Fireste ca stiam de litera I...si asa mi-am spus si eu: va fi foarte simplu. Dar nu a rezultat nimic. De ceea ma gandeam ca o fi nevoie de altceva! Poate ca n-am fost suficient de atenta , o sa mai fac o incercare.
O frumoasa ruga, pe masura unui suflet deopotriva inclinat spre "degustarea" miracolului si care stie sa valorizeze experienta personala intr-un discurs echilibrat, nuantat in limitele rezonabilului, parca tocmai pentru a nu prelungi granita subiectivitatii trairii transpuse in vers pana spre o limita ce l-ar face incognoscibil si lipsit de universalitate. Bucuros de citire.
să răspund cu aceeași seriozitate și bună credință care cred că mă caracterizează, dar ce să spun când tu, Emilian, te contrazici la trei rânduri distanță. spui "ar trebui fiecare să ne întrebăm ce vrem: un feedback onest sau ca cineva să rezoneze pur și simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanța.(...) Nu-mi pare rău pentru timpul pe care tocmai mi-ai demonstrat că l-am pierdut în încercarea de a-ți oferi un feedback onest..." eu cred că ar trebui să te hotărăști tu ce vrei să oferi înainte de a mă întreba eu ce vreau... pentru că, după cum bine cred că se vede, tu pozezi în același tip de : eu nu sunt poet, tra la la, îmi scriu doar jurnalul și îmi ofer însă părerea mea avizată pentru că vreau să ajut, să sfătuiesc, să (și aici poți trece ori ce vrei tu). Și apoi anunți foarte matur, ca atunci când afirmi că citești detașat un text, că îți iei jucăriile și pleci, acesta fiind ultimul semn de sub textele mele. Și mă întreb retoric cumva. Unde este onestitatea, dacă tu nu poți primi un refuz enunțat decent la un comentariu de-al tău? Eu ce să mai cred când te contrazici și jignești. Nu sunt un om vanitos, sunt un om care spune ceea ce crede oricui. Crezi că ești o excepție? Ei, nu! Și mă întreb: desconsiderarea vine din faptul că nu îți accept părerea? Simpla? Altfel de unde oare? Știu, nu te-am înțeles și sunt un îngâmfat, orgolios, etcaetera. Dar eu cred într-un text! Tu crezi într-o opinie. E cuvântul meu contra cuvântului tău. E atât de deranjant? Repet, mă pregăteam să răspund cu obișnuita seriozitate pe care ți-am dedicat-o, dar de ce? Tot retoric, deh!
am inteles la ce te-ai referit. mai bine zis la ce nu te-ai referit. a fost doar o coincidenta care mi s-a parut interesanta. un amic care ma mai citeste din cand in cand mi-a scris ca habar nu am de matematica, dar ca i s-a parut ciudat si interesant cum "simt" eu infinitul si vidul... :)
aveti perfecta dreptate in ceea ce spuneti aici. celor carora am gresit rog sa ma ierte. nu e suficient atat, voi incerca sa ma revansez, acolo unde se poate. cred ca aproape fiecare din noi are ceva de adaugat aici.
Cum adică nu e bine 'îmi cer scuze'?? Ce zici matale e poate 'îmi prezint scuzeLE', la fel cum 'îmi prezint acredităriLE'...sau altceva. Dar matale aberezi în voie pe acest site, iar eu trebuie să încasez invectivele matale pentru că așa-i în tenis, right?
Margas
Diana oricat de mult te simpatizez pentru ca esti novice ca si mine tot trebuie sa iti spun ca nu e mare lucru ceea ce ai postat in ziua de odihna a Creatorului. Vrei exemple? "aerul superb instalat în clepsidra" "pot judeca la rece se topește cubul de gheață cristalin" "Plafonul e împușcat de privirile necunoscutului din ajun care-a insistat să mă cunoască pas cu pas" Cine? Plafonul? necunoscutul? Toata poezia are un aer teatral si sunt sigur ca nu asta ai avut in intentie. Scrie mai simplu, fara a cauta metafora cu orice pret.
Cezar, citindu-ţi şi ultimul text trimis, m-am îngrozit! Ai asasinat limba română! Cred ca e musai să cauţi pe cineva care să-ţi corecteze textele îninte de postare, dacă singur nu poţi. Te-aş mai ruga să te limitezi la a posta un text pe zi. E în beneficiul tuturor.
semnele tale, Adrian, mă bucură. le simt sinceritatea, obiectivitatea și (desigur) competența. am să modific. probabil, așa cum spui tu, se va simți mai mult detașarea, hilară la rândul ei.
mulțumesc, om bun!
interesantă structurarea noi-ea-el/eu, debutul brusc și conclusiv. interesant finalul. mi-au plăcut imaginile primei strofe, fragilitatea&vulnerabilitatea celei de a doua, tragismul celei din urmă/nevoia de vis. singura reținere o am față de comparația ultimă. după mine, versul ,,ca o zidire.." ar putea să dispară chiar. poezia mi-a plăcut, cum îmi place în general ce scrii, nimic nou în asta.
Caline, hai sa iti spun una de o sa fiu acuzat de sexism. zici ca a zis de sonoritati, cantabilitate, etc.. nu inteleg de ce nu pricepi tu ca asa sint femeile, mai sensibile la sunete, la nuante, la poezie... uneori vulnerabilitatea asta le ajuta sa faca critica buna, alteori nu. dar de acum am intrat in alt subiect si nu vreau sa il dezvoltam aici. daca doreste sa dezvolte cineva paralela barbat/ femeie in critica literara sa inceapa un text nou si sa o faca acolo. am zis
Dorine de ce îmi faci tu mie una ca asta? Au e bine să rămîn fără cuvinte în fața unui asemenea comentariu? Ai găsit atîtea sensuri și le-ai însăilat cu generozitate încît m-ai determinat să privesc scena cu alți ochi. eu ce să mai spun acum?
Mulțumesc mister!
well, mi se pare mai degrabă proză decît poezie.
pe alocuri există încercări oneste de a o face să sune a poezie dar din păcate, în opinia mea, nu reușesc decît să reamintească efortul.
cu toate acestea, este un text interesant.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dragii mei, ce as mai putea eu sa spun.. cred ca Andu a vrut acelasi lucru sa spuna cind a spus "clasic". O fi asa. Desi eu m-am temut cam tot timpul de "clasicizare". Unii o privesc ca pe ascedere la un anumit nivel valoric. Eu m-as rezuma doar la aspectul de "nota distinctiva" (cum s-o fi zicind pe romaneste? distincta sau distinctiva?.. anyway) In ce priveste "carabani" cred ca domnul Manolescu este mai aproape de ce am vrut eu sa spun, desi am senzatia ca termenul e destul de "infuzat" de "nota personala" a fiecaruia. Mi se pare unul din acei termeni care desi exista in dictionar cu definitie si tot dichisul, totusi au o rezonanta aparte pentru fiecare, sau cel putin asa mi se pare mie. Sau poate l-am "vrut" eu acolo in text ca un fel de exprimare a unei treceri spre orele gelatinoase ale somnului. Si ideea de sfirsit/inceput cred ca e prinsa bine.
pentru textul : ghemuire III deeste o părere subiectivă, și trebuie să o iei ca atare. oricum, trebuie să fii un pic mai atentă când alegi să scrii astfel, bazându-te pe impactul imagistic, în detrimentul fluidizării, pentru că riști ca unele imagini să își piardă din cursivitate. repet, e doar o părere.
uite, aici "indigo cu tendinţă spre violet", eu aş fi scris "indigo cu o tentă (spre) violet", asta spun, trebuie să fii puţin mai atentă. sunt poezii care ţi-au reuşit excelent, pe textul acesta se poate lucra însă mai mult.
pentru textul : elegie 011 deCare ar fi diferenta intre iconografia temporala si cea atemporala?
pentru textul : iconografie atemporală deelia, ca să pot scrie o piesă mare ar trebui să fiu poet. iar asta este tot mai departe de mine.
andu, eu cred că citești în grabă și emiți concluzii în grabă. pentru mine atît pisica dar și degetele paznicului sînt puncte care te fac să întorci capul. tu chiar crezi în poezia cheală?
pentru textul : tablou cu pisică albă demi s-a spus de multe ori ca poezia mea este una destul de incarcata din punct de vedere simbolistic, insa acesta este modul de a scrie care ma reprezinta. multumesc mult pentru semn si apreciere. la multi ani!
pentru textul : aspirând dragostea curcubeică deEr ..din graba, scuze "INCAT s-au enervat pe acolo"...
pentru textul : avon cosmetics dedom'le să știi că dacă nimeni nu te iubește, dacă toată lumea o să te dea afară eu tot te iubesc. ai un simț profund al electromagnetismului românesc. și asta e rar. majoritatea sînt inerți. ca neonul. sau argonul. sau patefonul. dar tu vibrezi. și asta te ține în viață în acest RPG cu nume de România. ne întîlnim la nivelul următor.
pentru textul : Tanța portanța și chitanța dene-am apucat să vorbim, dar având în vedere că nu-mi pot permite, în contextul creat, nicio observaţie critică, aş reţine un vers care-mi place: "polițistul dirijează eterna lui simfonie".
pentru textul : O dimineață pe fugă dePe de altă parte, dezavuez procedeul lui Virgil, de a rescrie textul.
Asta îmi aminteşte de Heliade Rădulescu, care a făcut o aspră critică a fabulei "Vulpea, calul şi lupul" de Gr. Alexandrescu, incriminând, între altele, unele versuri ce erau, de fapt, traduse din La Fontaine. După care a rescris textul, ca să-i dea o lecţie de cum se scrie. Din păcate pentru el, textul lui Heliade a ieşit mult mai slab.
A bon entendeur, salut!
Rimele, da, sunt facile, încearcă să faci să rimeze părți de vorbire diferite (adică NU substantiv cu substantiv, verb cu verb etc.). Aritmia e înlăturată de cititor: "suntem" se citește cu accent pe "e". Are voie.
pentru textul : Fi-va mie deDomnilor vă mulţumesc pentru complexul metafizic al ochiului al citirii al fiinţialului
pentru textul : atât de vie deomagiile mele
Interesantă abordare, mai puţin tradiţionalistă.
O imagine frumoasă, cu putere de evocare - tumultul îndepărat, greu perceptibil, care lasă urme în universul apropiat, în care se aşterne liniştea, tăcerea albă, delicată ca o dantelă, unde doar paşii pe vârfuri pot întrerupe fluxul evenimentelor inevitabile, lăsând urme uşoare.
Cu toate acestea, (sper să consideri spusele mele drept o simplă sugestie), eu aş căuta aici o juxtapoziţie mai clară în sens clasic. Fiindcă datorită acelui "şi" ai două cezuri în poem şi trei imagini.
Mă gândesc la o variantă mai clar tăiată, cu conexiunea care este implicită. De exemplu:
furtună în larg -
printre scoici înspumate
mersul pe vârfuri
Cred că ai înţeles în ce constă critica mea analitică. E o structură în trei timpi, care poate nici nu se suprapun corect. Dar într-adevăr frumos. Mi-a plăcut. :)
pentru textul : Haiku - (M) denu am stat sa citesc comentariile predecesorilor mei, asa ca s-ar putea sa ma repet, dar nu conteaza. un text plan, mult , dar mult prea explicit, totul este la vedere, si oricat ai icnerca sa mai scorminesti dupa sensuri noi, mistere, nu ai sorti de izbanda. nu gasesc sclipirea aceea pe care ar trebui sa o simt, sa spun : asta e! incearca sa te mai ascunzi printre cuvinte, te expui, si de aceea textul tau nu spune decat putine, ca o adiere de vant ce se pierde. o sa te mai urmaresc. queen ella
pentru textul : raiul de la marginea potirului deiti multumesc la randul meu Paul.
imi vine in mine logo-ul ala stupid, nici nu mai tin minte la ce anume era cu - parerea ta conteaza. o las cum a picat, deci, pe principiul ca ideile au o viata a lor, buna/ rea.
pentru textul : Stând de veghe deSilvia Bitere, ma bucura ca ti-a placut cat de cat strofa a doua si iti multumesc pentru atentia cu care ai analizat poemul. Consider parerile diferite, pe text, intotdeauna binevenite si incerc sa trag foloase, dar, alunita pomenita este doar un pretext pentru un gand inalt. Cu prietenie.
pentru textul : desperado deBianca, multumesc pentru interventie. Fireste ca stiam de litera I...si asa mi-am spus si eu: va fi foarte simplu. Dar nu a rezultat nimic. De ceea ma gandeam ca o fi nevoie de altceva! Poate ca n-am fost suficient de atenta , o sa mai fac o incercare.
pentru textul : Să mai regurgităm /un poem deSilvia, Adina, Sorin, sunt onorata si bucuroasa de prezenta voastra aici si ca... nu m-ati uitat!
pentru textul : primul pas despre care deO frumoasa ruga, pe masura unui suflet deopotriva inclinat spre "degustarea" miracolului si care stie sa valorizeze experienta personala intr-un discurs echilibrat, nuantat in limitele rezonabilului, parca tocmai pentru a nu prelungi granita subiectivitatii trairii transpuse in vers pana spre o limita ce l-ar face incognoscibil si lipsit de universalitate. Bucuros de citire.
pentru textul : Există în decembrie o seară desă răspund cu aceeași seriozitate și bună credință care cred că mă caracterizează, dar ce să spun când tu, Emilian, te contrazici la trei rânduri distanță. spui "ar trebui fiecare să ne întrebăm ce vrem: un feedback onest sau ca cineva să rezoneze pur și simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanța.(...) Nu-mi pare rău pentru timpul pe care tocmai mi-ai demonstrat că l-am pierdut în încercarea de a-ți oferi un feedback onest..." eu cred că ar trebui să te hotărăști tu ce vrei să oferi înainte de a mă întreba eu ce vreau... pentru că, după cum bine cred că se vede, tu pozezi în același tip de : eu nu sunt poet, tra la la, îmi scriu doar jurnalul și îmi ofer însă părerea mea avizată pentru că vreau să ajut, să sfătuiesc, să (și aici poți trece ori ce vrei tu). Și apoi anunți foarte matur, ca atunci când afirmi că citești detașat un text, că îți iei jucăriile și pleci, acesta fiind ultimul semn de sub textele mele. Și mă întreb retoric cumva. Unde este onestitatea, dacă tu nu poți primi un refuz enunțat decent la un comentariu de-al tău? Eu ce să mai cred când te contrazici și jignești. Nu sunt un om vanitos, sunt un om care spune ceea ce crede oricui. Crezi că ești o excepție? Ei, nu! Și mă întreb: desconsiderarea vine din faptul că nu îți accept părerea? Simpla? Altfel de unde oare? Știu, nu te-am înțeles și sunt un îngâmfat, orgolios, etcaetera. Dar eu cred într-un text! Tu crezi într-o opinie. E cuvântul meu contra cuvântului tău. E atât de deranjant? Repet, mă pregăteam să răspund cu obișnuita seriozitate pe care ți-am dedicat-o, dar de ce? Tot retoric, deh!
pentru textul : patul în formă de gondolă defrumos, pentru mine starea descrisa, gesturile...sunt perfecte. iti multumesc ca ai scris aceasta poveste chiar daca nu este pentru mine.
pentru textul : Hoții raiului deam inteles la ce te-ai referit. mai bine zis la ce nu te-ai referit. a fost doar o coincidenta care mi s-a parut interesanta. un amic care ma mai citeste din cand in cand mi-a scris ca habar nu am de matematica, dar ca i s-a parut ciudat si interesant cum "simt" eu infinitul si vidul... :)
pentru textul : mulțimea vidă deaveti perfecta dreptate in ceea ce spuneti aici. celor carora am gresit rog sa ma ierte. nu e suficient atat, voi incerca sa ma revansez, acolo unde se poate. cred ca aproape fiecare din noi are ceva de adaugat aici.
pentru textul : jurnal de nesomn IV deCum adică nu e bine 'îmi cer scuze'?? Ce zici matale e poate 'îmi prezint scuzeLE', la fel cum 'îmi prezint acredităriLE'...sau altceva. Dar matale aberezi în voie pe acest site, iar eu trebuie să încasez invectivele matale pentru că așa-i în tenis, right?
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deMargas
Diana oricat de mult te simpatizez pentru ca esti novice ca si mine tot trebuie sa iti spun ca nu e mare lucru ceea ce ai postat in ziua de odihna a Creatorului. Vrei exemple? "aerul superb instalat în clepsidra" "pot judeca la rece se topește cubul de gheață cristalin" "Plafonul e împușcat de privirile necunoscutului din ajun care-a insistat să mă cunoască pas cu pas" Cine? Plafonul? necunoscutul? Toata poezia are un aer teatral si sunt sigur ca nu asta ai avut in intentie. Scrie mai simplu, fara a cauta metafora cu orice pret.
pentru textul : A 7-a zi deCezar, citindu-ţi şi ultimul text trimis, m-am îngrozit! Ai asasinat limba română! Cred ca e musai să cauţi pe cineva care să-ţi corecteze textele îninte de postare, dacă singur nu poţi. Te-aş mai ruga să te limitezi la a posta un text pe zi. E în beneficiul tuturor.
pentru textul : în zori desemnele tale, Adrian, mă bucură. le simt sinceritatea, obiectivitatea și (desigur) competența. am să modific. probabil, așa cum spui tu, se va simți mai mult detașarea, hilară la rândul ei.
pentru textul : l'approche du nuage demulțumesc, om bun!
interesantă structurarea noi-ea-el/eu, debutul brusc și conclusiv. interesant finalul. mi-au plăcut imaginile primei strofe, fragilitatea&vulnerabilitatea celei de a doua, tragismul celei din urmă/nevoia de vis. singura reținere o am față de comparația ultimă. după mine, versul ,,ca o zidire.." ar putea să dispară chiar. poezia mi-a plăcut, cum îmi place în general ce scrii, nimic nou în asta.
pentru textul : slăbiciuni și realități deCaline, hai sa iti spun una de o sa fiu acuzat de sexism. zici ca a zis de sonoritati, cantabilitate, etc.. nu inteleg de ce nu pricepi tu ca asa sint femeile, mai sensibile la sunete, la nuante, la poezie... uneori vulnerabilitatea asta le ajuta sa faca critica buna, alteori nu. dar de acum am intrat in alt subiect si nu vreau sa il dezvoltam aici. daca doreste sa dezvolte cineva paralela barbat/ femeie in critica literara sa inceapa un text nou si sa o faca acolo. am zis
pentru textul : Cel mai, Cea mai deDorine de ce îmi faci tu mie una ca asta? Au e bine să rămîn fără cuvinte în fața unui asemenea comentariu? Ai găsit atîtea sensuri și le-ai însăilat cu generozitate încît m-ai determinat să privesc scena cu alți ochi. eu ce să mai spun acum?
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău deMulțumesc mister!
prea multă rimă în versurile
pentru textul : în dimineața asta mi-am ars poeziile de'foc mic sub ibric
păzit și hrănit'
well, mi se pare mai degrabă proză decît poezie.
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine depe alocuri există încercări oneste de a o face să sune a poezie dar din păcate, în opinia mea, nu reușesc decît să reamintească efortul.
cu toate acestea, este un text interesant.
Pagini