Citesc sârguincios mereu ce scrie Emilian, dintr-un reflex condiționat care, bănuiesc, mă alătură celebrului câine al lui Pavlov... se aprinde becul, eu vreau să mănânc. Însă nu găsesc de mâncare din păcate decât pe același Emilian Pal fragil, sensibil, care scrie parcă mereu înlăcrimat, și care, uneori, deși nu mă satură de poezie, îmi mai smulge câte o lacrimă... așteptându-l cum singur ne declară pe alt site pe Claudiu Toșa ca pe un Dumnezeu înviat...
Talentat însă foarte nehotărât, fără o personalitate literară proprie, Emilian Pal are noroc totuși că este încă tânăr, spre deosebire de alții, mulți la număr, care nu și-au descoperit vocea nici la 50 de ani, categorie în care foarte probabil mă situez și eu.
Cât despre Claudiu Toșa prefer să nu comentez pentru că mi se pare (afirmație de evaluat doar de către cei care-l cunosc personal pe constănțean) an overated silent talent.
Un text dur ca transmitere, dar nu prea estetic. Puţintel cam la vedere, dacă autorul îmi permite o astfel de remarcă. Dar totuşi, m-a reţinut în el câteva clipe. Şi cred că acesta e unul dintre ţelurile poeziei.
Cred că perfectul simplu, pers. a II-a sg, pentru "a agonisi" este agonisişi, iar mai mult ca perfectul, agonisiseşi. Deci forma folosită de tine ar fi greşită. Repet, cred.
Cred că singurul lucru pe care l-am reținut din text e că "viața a ajuns o fereastră de messenger". Bine ales verbul "a ajuns". Mai departe, mă așteptam la altceva, poate chiar pozitiv sau poate chiar ironic.
Inca ceva, Snowdon King. Aici nimeni nu este invitat. Cu atit mai putin tu. Ma mir ca nu ai priceput pina acum asta. Aici fiecare vine din proprie initiativa si pentru ca are un motiv personal. Nu am invitat niciodata pe nimeni. Ma dezamagesti cu presupunerile tale absolut false. Apoi in acelasi timp nu m-am "inscaunat" pe nimic. Acest "atelier literar", cum il numesti tu, l-am facut eu. De la inceput pina la sfirsit. Am cu mine citiva oameni pe care i-am invitat sa joace un rol in consiliul hermeneia (aici da, este vorba de invitatie). In rest nu este vorba despre nici o inscaunare. Daca nu iti place orgoliul meu sau persoana mea (ceea ce este se pare evident) absolut nimeni nu te retine aici. Te asigur. De fapt hai sa iti spun un secret. Am fost sfatuit sa nu te reprimesc pe Hermeneia de unii din consiliu atunci cind tu ai cerut sa fii reprimit dupa ce ai facut magaria cu clona krueger. Am zis sa fiu "domn" (nu in sensul de inscaunare ci de gentleman) si am zis ca a fi marinimos e mai nobil decit a aplica regulamentul cu strictete. Ce crezi? S-a meritat sa rationez asa? Sau, nu? In ce priveste premiul pe care l-am primit nu cred ca ma laud peste tot. Ar fi ridicol si te asigur ca spre deosebire de tine am simtul ridicolului. De fapt vorbesc foarte, foarte rar despre asta. Dar se pare ca e ceva care te deranjeaza pe tine. Buddy, nu am ce sa iti fac. Get a life si accepta ca l-am primit. De fapt aproape fara sa vreau. Au fost altii care au insistat enorm sa particip si practic mi-au selectat textele. TE ASIGUR ca nu am urmarit asta. Si mi-a fost indiferent. Dar te asigur ca stiu cum, cine, si in ce conditii mi l-a acordat si de aceea chiar sint mindru pentru asta pentru ca a fost cit se poate de cinstit. De aceea nu dau doi bani pe parerea ta sau pe frustrarile tale in ce priveste persoana mea. Deocamdata insa va trebui sa pricepi ceva. Si va trebui sa pricepi bine. Acest site imi apartine si functionaeaza asa cum hotarasc eu in urma consultarilor cu consiliul hermeneia. Si te asigur (chiar daca nu vrei tu sa crezi) ca acest consliu absolut niciodata nu mi-a pupat talpile. Dimpotriva. De fapt de aceea asest site functioneza, va continua sa functioneze si sa fie apreciat si cautat de tot mai multi scriitori amatori. Iar daca mi-am exprimat parerea despre comentariile tale am facut-o doar ca sa te aduc cu picioarele pe pamint. Pentru ca ai luat-o razna. Adriana a fost delicata cu tine. Probabil pe viitor va trebui sa adopte o atitudine mai ferma.
Multumesc de vizita, Andu - am ezitat iainte de a posta aici tocmai din cauza respiratiei clasice. da, s-ar putea sa ai dreptate in ce priveste cratima aceea. ori s-ar putea sa avem amandoi dreptate. astept o opinie de deparajare.
Alma, faina interpretarea ta...:)) dar mirosurile astea le pot suporta, pana la o anumita cota. exista altele, mai intepatoare (nu, nu vorbesc de cel e urina!, nu ma bateti!)
da, si eu sint de acord cu antecomentatorul meu. ma frigea palma sa ofer o penita dar in ultima parte ai intins parodia pina s-a rup. si a facut fleosc. parerea mea. ma abtin sa spun ca finalul e "feminin" ca sar poetesele la mine si ma acuza ca sint sexist
Adriana, mulţumesc de trecere şi de încurajare.
Aş dori totuşi mai multe explicaţii vis a vis de penultimul text pe care l-am postat. Nu este perfect, dar am muncit mult la el... şi nu cred că este de atelier.
Bravos, Sixtus! Ai uitat să mai precizezi ca "dezhiocată" se citește, în final, "dezghiocată"... Cât despre text, s-o luăm binișor. Utililzând procedeul copy-paste, ca să nu fie vorbe...Așadar: "bon jour mon cher poète" arată că nu stăm prea bine cu franceza, deoarece corect se zice "bonjour". Dar avem problemuțe și cu româna, întrucât sintagma "nepatentată din păcate" sună exact ca "piatra crapă capu-n patru". Și, la final, "la renevedere" nu cred că e un joc de cuvinte (iar dacă e, nu e prea nimerit). În rest, un text bănăluț, împănat cu oarece neologisme, care nu prea-și merită penița...
NU, pentru că sunt aceste imagini chinuite, facile, inexpresive:"la jumătatea
fiecărui gând" , "iubiri
mioape", "menghina
nopţii", "vitraliile timpului".
Mai bine simplu, fără zorzoane, dacă nu-s expresive...originale
Nu am gasit cuvantul "șeol" pe dexonline, poate nu il au ei in baza de date. Ati creat un cadru cu singuratati, miezuri de taina... ajungeti in apogeul textului cu "mi se sparge în piept / sunetul tău" si "dati cu bata-n balta" (iertata-mi fie expresia) printr-o comparatie total nepotrivita in context "muget de cerb". Incercati sa renuntati la stereotipii si mai mult atentie la constructie. Ialin
Cred că fonturile ar merge mult mai bine dacă ar fi micșorate și ar ocupa mai puțin (și mai aleatoriu) negrul de dedesubtul buștenilor - sunt aceștia suficient de bine aranjați, cred eu. Cuvintele ar trebui să fie în dezordine, sau așa văd eu completată ideea acestui experiment. Pașii care pășesc merge, dar pășesc pașii stinși este deja prea mult. Și "nesiguri", ca sens, nu vine bine lângă "stinși". Poate găsești ceva cu care să înlocuiești pașii stinși (care sunt numai ecou, corect?) și să legi direct de aromă. Care, la rândul său, ar merge mai puțin "poetizată". Asta e o lecție despre cum se face harcea-parcea un experiment care de fapt mi-a plăcut. Dar poate tocmai de aceea. Atât de mult încât l-am citit de câteva ori când l-ai postat, m-am gândit la el ca imagine, dar fără a-l reciti, și am revenit direct. Poate faci și tu asemenea, și îți dai seama ce nu "merge" aici. Sigur, nu vreau să mă dau mare c-am înțeles ce-i cu 84, grrr.
silviu, eu nu m-am referit la poezie, la text în ansamblu. m-am referit la expresie. în ce priveşte poezia am eu o nemulţumire ceva mai "tehnică": schimbarea de ritm nu cred că avantajează. iar combinarea defectuoasă a accentelor, care generează muzicalitate atunci cînd te foloseşti de rimă şi ritm, nu ajută nici ea. dar nu vreau să fiu prea sever pentru că ştiu că nu e uşor să scrii aşa şi să o faci şi bine.
mie imi place sa stau deasupra. mereu deasupra. jos o haita sus o barbie cu salamul in undita. o sa incerc si retete cu papanasi insangerati. cine se ofera pentru masina de tocat? Castaneda? Eminescu?
anna, stii ca am glumit. anticii aveau aceasta idee - a spune razand adevarul. normal ca nu ne impuscam, logic e ca fericirea noastra nu e din lumea aceasta... ma bucura faptul ca vei revedea textul, incepand cu greselile de ortografie. poate insist prea mult, insa lucrul pe text mi se pare esential. se spune ca sadoveanu alerga la tipografie sa inlocuiasca vreun cuvant, fie si-n ultimul moment. voi reveni. e confortabil sa vorbim rational, cu arma la tampla:P no?
Ce găsesc deosebit în acest text este gama lirică propusă în acordurile unei toamne inefabile, ceremoniile propriei sale religii între făptuire și contemplație: "și nici “te-iubesc e numele meu” și nici asta nici să ne facem că plouă și va ploua și dacă tot plouă pune mâna pe sânul meu, domine do, și apasă"
ca să facem o clarificare pentru cei care sugerează că acesta ar fi un text vechi. depinde de hermeneutica termenului de vechi în această situație. pentru că deși acest text a fost scris la data respectivă totuși nu a fost publicat niciodată. de fapt din seria acelor texte la care am lucrat împreună un grup restrîns foarte puține au fost vreodată citite de altcineva. unul parcă pe liternet. altul prin altă parte. dar restul au rămas la sertar pentru o vreme în care, dacă îmi aduc bine aminte, speram să le publicăm într-o micro ediție sau cam așa ceva. Pentru alcătuirea lor construisem și un mic site unde se putea scrie colaborativ. Deci într-un fel aceste texte vechi sînt noi.
Ceea ce mă fascinează pe mine nu este numai calitatea deosebită a scrierii celor cu care am colaborat ci capacitatea de a ne coordona și scrie împreună deși nu ne întîlnisem niciodată. O armonizare a înțelegerii poetice care mă uimește și acum.
Are şi părţi bune. Acolo unde rostirea se universalizează. Unde devine dulceagă (versul 4 şi ultimele două din strofa a doua, de pildă) acolo mesajul se estompează în artificii sub valoarea ideii de la care se pleacă.
domnule agheoghesei, îmi place poemul. iată că nu-s singuru poet din iași. și timpu' larg e mai melodios decît timpul larg, dacă la asta se referea doamna ștefan. vedeți, alăturarea aia de l-uri nu ar fi sunat prea bine
In dimineata asta a cantat pasarea! A cantat ciudat, prelung si duios. Trilul ei s-a inaltat peste case, peste orase, peste munti. Spre seara, cuminte, s-a intors ecoul. In colivia ei de plictiseala doar cantecul se auzea incet, slab, ca o parere. Pasarea s-a oprit si-a ascultat ecoul frant. Aici, in colivia de argint, nu putea fi atinsa de ploaie, de ninsoare, de mare ori de soare. Ferita de viata, doar visele albastre se joaca in gandurile ei. Un experiment foto-literar reusit, un copil reusit, felicitari! Sorin Teodoriu
Hei, Vlad, mi se pare mie sau ai reînceput să scrii? Cu excepția primului vers, unde cred că ai marșat totuși prea mult pe trimiteri, dar nu sună bine, eu cred că ai un ton bun, o poveste spusă cu lejeritate și un pic de umor, iar tristețea e așa, lăsată la întâmplare, obiect ne-esențial. Nu mă mai hazardez să spun mai multe, poate că aș mai schimba pe ici pe colo unele chestii cam dulcege, unele vechi obsesii ale tale, dar per ansamblu mă bucur să citesc ceva altfel. Și-apoi, dacă îmi aduc bine aminte, obsesiile trebuie scrise până scapi de ele în modul cel mai potrivit cu putință. Cum altă cale nu cred să existe, eu aștept să văd cum se mai materializează ele în poezia ta.
Deja mă distrez citind textele acestei autoare la început am crezut că e o glumă dar acum văd că nu, tovarășa nou-venită (am mai zis, doamnă încă nu pot să-i zic) chiar scrie militant anti- ce vreți voi... deci vouă care căutați sensuri poetice luați o pauză de cafea.
Gabi, poemul ăsta este chiar mai slab decât anteriorul, măcar acolo se mai simțea așa, un miros pestilențial. Dintre versurile astea nu răzbate chiar nimic.
Promisiunea mea este nu că e ultimul text pe care ți-l citesc, pentru că voi mai citi ce mai scrii pe aici, ci că este ultima mea intervenție în subsol până nu voi vedea o schimbare benefică în ceea ce scrii.
Deocamdată eu cred că scrii gunoaie, scuză-mă dar mai bine un dușman pe față decât un prieten fățarnic, de acord?
Succes și nu lua ce spun eu decât ca pe o părere personală refritoare strict la ce scrii și nu la persoana ta pe care nu o cunosc plus că eu nu sunt o autoritate în materie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Citesc sârguincios mereu ce scrie Emilian, dintr-un reflex condiționat care, bănuiesc, mă alătură celebrului câine al lui Pavlov... se aprinde becul, eu vreau să mănânc. Însă nu găsesc de mâncare din păcate decât pe același Emilian Pal fragil, sensibil, care scrie parcă mereu înlăcrimat, și care, uneori, deși nu mă satură de poezie, îmi mai smulge câte o lacrimă... așteptându-l cum singur ne declară pe alt site pe Claudiu Toșa ca pe un Dumnezeu înviat...
pentru textul : cîntec de lebădă neagră cu scorțișoară și gutui deTalentat însă foarte nehotărât, fără o personalitate literară proprie, Emilian Pal are noroc totuși că este încă tânăr, spre deosebire de alții, mulți la număr, care nu și-au descoperit vocea nici la 50 de ani, categorie în care foarte probabil mă situez și eu.
Cât despre Claudiu Toșa prefer să nu comentez pentru că mi se pare (afirmație de evaluat doar de către cei care-l cunosc personal pe constănțean) an overated silent talent.
primavara aceasta se poarta alergiile. cititi poezie! in caz de reactii neplacute, continuati! :D
pentru textul : no memory debun venit! emiemi a facut o observatie incotestabila.
pentru textul : Fericirea de a vinde un coș de ceaslă defelicitări, Adrian! ...cu regretul că am ratat face to face-ul...
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deUn text dur ca transmitere, dar nu prea estetic. Puţintel cam la vedere, dacă autorul îmi permite o astfel de remarcă. Dar totuşi, m-a reţinut în el câteva clipe. Şi cred că acesta e unul dintre ţelurile poeziei.
Cred că perfectul simplu, pers. a II-a sg, pentru "a agonisi" este agonisişi, iar mai mult ca perfectul, agonisiseşi. Deci forma folosită de tine ar fi greşită. Repet, cred.
Mai citim. O seară plăcută!
pentru textul : Black jack detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Antologia ”Club Astra”, Sibiu deCred că singurul lucru pe care l-am reținut din text e că "viața a ajuns o fereastră de messenger". Bine ales verbul "a ajuns". Mai departe, mă așteptam la altceva, poate chiar pozitiv sau poate chiar ironic.
pentru textul : YM deInca ceva, Snowdon King. Aici nimeni nu este invitat. Cu atit mai putin tu. Ma mir ca nu ai priceput pina acum asta. Aici fiecare vine din proprie initiativa si pentru ca are un motiv personal. Nu am invitat niciodata pe nimeni. Ma dezamagesti cu presupunerile tale absolut false. Apoi in acelasi timp nu m-am "inscaunat" pe nimic. Acest "atelier literar", cum il numesti tu, l-am facut eu. De la inceput pina la sfirsit. Am cu mine citiva oameni pe care i-am invitat sa joace un rol in consiliul hermeneia (aici da, este vorba de invitatie). In rest nu este vorba despre nici o inscaunare. Daca nu iti place orgoliul meu sau persoana mea (ceea ce este se pare evident) absolut nimeni nu te retine aici. Te asigur. De fapt hai sa iti spun un secret. Am fost sfatuit sa nu te reprimesc pe Hermeneia de unii din consiliu atunci cind tu ai cerut sa fii reprimit dupa ce ai facut magaria cu clona krueger. Am zis sa fiu "domn" (nu in sensul de inscaunare ci de gentleman) si am zis ca a fi marinimos e mai nobil decit a aplica regulamentul cu strictete. Ce crezi? S-a meritat sa rationez asa? Sau, nu? In ce priveste premiul pe care l-am primit nu cred ca ma laud peste tot. Ar fi ridicol si te asigur ca spre deosebire de tine am simtul ridicolului. De fapt vorbesc foarte, foarte rar despre asta. Dar se pare ca e ceva care te deranjeaza pe tine. Buddy, nu am ce sa iti fac. Get a life si accepta ca l-am primit. De fapt aproape fara sa vreau. Au fost altii care au insistat enorm sa particip si practic mi-au selectat textele. TE ASIGUR ca nu am urmarit asta. Si mi-a fost indiferent. Dar te asigur ca stiu cum, cine, si in ce conditii mi l-a acordat si de aceea chiar sint mindru pentru asta pentru ca a fost cit se poate de cinstit. De aceea nu dau doi bani pe parerea ta sau pe frustrarile tale in ce priveste persoana mea. Deocamdata insa va trebui sa pricepi ceva. Si va trebui sa pricepi bine. Acest site imi apartine si functionaeaza asa cum hotarasc eu in urma consultarilor cu consiliul hermeneia. Si te asigur (chiar daca nu vrei tu sa crezi) ca acest consliu absolut niciodata nu mi-a pupat talpile. Dimpotriva. De fapt de aceea asest site functioneza, va continua sa functioneze si sa fie apreciat si cautat de tot mai multi scriitori amatori. Iar daca mi-am exprimat parerea despre comentariile tale am facut-o doar ca sa te aduc cu picioarele pe pamint. Pentru ca ai luat-o razna. Adriana a fost delicata cu tine. Probabil pe viitor va trebui sa adopte o atitudine mai ferma.
pentru textul : și eu te iubesc deMultumesc de vizita, Andu - am ezitat iainte de a posta aici tocmai din cauza respiratiei clasice. da, s-ar putea sa ai dreptate in ce priveste cratima aceea. ori s-ar putea sa avem amandoi dreptate. astept o opinie de deparajare.
pentru textul : Ulcior deAlma, faina interpretarea ta...:)) dar mirosurile astea le pot suporta, pana la o anumita cota. exista altele, mai intepatoare (nu, nu vorbesc de cel e urina!, nu ma bateti!)
pentru textul : Clivaj deda, si eu sint de acord cu antecomentatorul meu. ma frigea palma sa ofer o penita dar in ultima parte ai intins parodia pina s-a rup. si a facut fleosc. parerea mea. ma abtin sa spun ca finalul e "feminin" ca sar poetesele la mine si ma acuza ca sint sexist
pentru textul : lucia deAdriana, mulţumesc de trecere şi de încurajare.
Aş dori totuşi mai multe explicaţii vis a vis de penultimul text pe care l-am postat. Nu este perfect, dar am muncit mult la el... şi nu cred că este de atelier.
În legătură cu titlul, mă mai gândesc.
Eugen
pentru textul : Paloarea vorbitoare-a hârtiei deBravos, Sixtus! Ai uitat să mai precizezi ca "dezhiocată" se citește, în final, "dezghiocată"... Cât despre text, s-o luăm binișor. Utililzând procedeul copy-paste, ca să nu fie vorbe...Așadar: "bon jour mon cher poète" arată că nu stăm prea bine cu franceza, deoarece corect se zice "bonjour". Dar avem problemuțe și cu româna, întrucât sintagma "nepatentată din păcate" sună exact ca "piatra crapă capu-n patru". Și, la final, "la renevedere" nu cred că e un joc de cuvinte (iar dacă e, nu e prea nimerit). În rest, un text bănăluț, împănat cu oarece neologisme, care nu prea-și merită penița...
pentru textul : Inima dintotdeauna. Adio poetului. deNU, pentru că sunt aceste imagini chinuite, facile, inexpresive:"la jumătatea
pentru textul : Mi-a zâmbit defiecărui gând" , "iubiri
mioape", "menghina
nopţii", "vitraliile timpului".
Mai bine simplu, fără zorzoane, dacă nu-s expresive...originale
Nu am gasit cuvantul "șeol" pe dexonline, poate nu il au ei in baza de date. Ati creat un cadru cu singuratati, miezuri de taina... ajungeti in apogeul textului cu "mi se sparge în piept / sunetul tău" si "dati cu bata-n balta" (iertata-mi fie expresia) printr-o comparatie total nepotrivita in context "muget de cerb". Incercati sa renuntati la stereotipii si mai mult atentie la constructie. Ialin
pentru textul : Șoapte deAcum e bine, nu? Mulţumesc.
pentru textul : Interferenţe deCred că fonturile ar merge mult mai bine dacă ar fi micșorate și ar ocupa mai puțin (și mai aleatoriu) negrul de dedesubtul buștenilor - sunt aceștia suficient de bine aranjați, cred eu. Cuvintele ar trebui să fie în dezordine, sau așa văd eu completată ideea acestui experiment. Pașii care pășesc merge, dar pășesc pașii stinși este deja prea mult. Și "nesiguri", ca sens, nu vine bine lângă "stinși". Poate găsești ceva cu care să înlocuiești pașii stinși (care sunt numai ecou, corect?) și să legi direct de aromă. Care, la rândul său, ar merge mai puțin "poetizată". Asta e o lecție despre cum se face harcea-parcea un experiment care de fapt mi-a plăcut. Dar poate tocmai de aceea. Atât de mult încât l-am citit de câteva ori când l-ai postat, m-am gândit la el ca imagine, dar fără a-l reciti, și am revenit direct. Poate faci și tu asemenea, și îți dai seama ce nu "merge" aici. Sigur, nu vreau să mă dau mare c-am înțeles ce-i cu 84, grrr.
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat desilviu, eu nu m-am referit la poezie, la text în ansamblu. m-am referit la expresie. în ce priveşte poezia am eu o nemulţumire ceva mai "tehnică": schimbarea de ritm nu cred că avantajează. iar combinarea defectuoasă a accentelor, care generează muzicalitate atunci cînd te foloseşti de rimă şi ritm, nu ajută nici ea. dar nu vreau să fiu prea sever pentru că ştiu că nu e uşor să scrii aşa şi să o faci şi bine.
pentru textul : rugă dinspre pământeni demie imi place sa stau deasupra. mereu deasupra. jos o haita sus o barbie cu salamul in undita. o sa incerc si retete cu papanasi insangerati. cine se ofera pentru masina de tocat? Castaneda? Eminescu?
pentru textul : bebeluşul albastru decine ma iubeste, ma iubeste si cu si fara purici. ca paul, de ex ;)) multumesc, aranca. aprecierile tale constante sunt un semn bun pentru mine.
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deVirgil, te rog dacă se poate : în loc de "vestală" să pui "fecioară".
Mulţumesc
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 deanna, stii ca am glumit. anticii aveau aceasta idee - a spune razand adevarul. normal ca nu ne impuscam, logic e ca fericirea noastra nu e din lumea aceasta... ma bucura faptul ca vei revedea textul, incepand cu greselile de ortografie. poate insist prea mult, insa lucrul pe text mi se pare esential. se spune ca sadoveanu alerga la tipografie sa inlocuiasca vreun cuvant, fie si-n ultimul moment. voi reveni. e confortabil sa vorbim rational, cu arma la tampla:P no?
pentru textul : boabe de timp deCe găsesc deosebit în acest text este gama lirică propusă în acordurile unei toamne inefabile, ceremoniile propriei sale religii între făptuire și contemplație: "și nici “te-iubesc e numele meu” și nici asta nici să ne facem că plouă și va ploua și dacă tot plouă pune mâna pe sânul meu, domine do, și apasă"
pentru textul : arca lui do deca să facem o clarificare pentru cei care sugerează că acesta ar fi un text vechi. depinde de hermeneutica termenului de vechi în această situație. pentru că deși acest text a fost scris la data respectivă totuși nu a fost publicat niciodată. de fapt din seria acelor texte la care am lucrat împreună un grup restrîns foarte puține au fost vreodată citite de altcineva. unul parcă pe liternet. altul prin altă parte. dar restul au rămas la sertar pentru o vreme în care, dacă îmi aduc bine aminte, speram să le publicăm într-o micro ediție sau cam așa ceva. Pentru alcătuirea lor construisem și un mic site unde se putea scrie colaborativ. Deci într-un fel aceste texte vechi sînt noi.
pentru textul : the brave old world deCeea ce mă fascinează pe mine nu este numai calitatea deosebită a scrierii celor cu care am colaborat ci capacitatea de a ne coordona și scrie împreună deși nu ne întîlnisem niciodată. O armonizare a înțelegerii poetice care mă uimește și acum.
Are şi părţi bune. Acolo unde rostirea se universalizează. Unde devine dulceagă (versul 4 şi ultimele două din strofa a doua, de pildă) acolo mesajul se estompează în artificii sub valoarea ideii de la care se pleacă.
pentru textul : ca o tihnă cusută cu rugi dedomnule agheoghesei, îmi place poemul. iată că nu-s singuru poet din iași. și timpu' larg e mai melodios decît timpul larg, dacă la asta se referea doamna ștefan. vedeți, alăturarea aia de l-uri nu ar fi sunat prea bine
pentru textul : Suspiciune deIn dimineata asta a cantat pasarea! A cantat ciudat, prelung si duios. Trilul ei s-a inaltat peste case, peste orase, peste munti. Spre seara, cuminte, s-a intors ecoul. In colivia ei de plictiseala doar cantecul se auzea incet, slab, ca o parere. Pasarea s-a oprit si-a ascultat ecoul frant. Aici, in colivia de argint, nu putea fi atinsa de ploaie, de ninsoare, de mare ori de soare. Ferita de viata, doar visele albastre se joaca in gandurile ei. Un experiment foto-literar reusit, un copil reusit, felicitari! Sorin Teodoriu
pentru textul : Blue Iulia deun text destul de reusit desi putin cam prea descriptiv pe alocuri. cu siguranta are impact mai ales prin anumite detalii.
pentru textul : să nu-i zici niciodată prostituată deHei, Vlad, mi se pare mie sau ai reînceput să scrii? Cu excepția primului vers, unde cred că ai marșat totuși prea mult pe trimiteri, dar nu sună bine, eu cred că ai un ton bun, o poveste spusă cu lejeritate și un pic de umor, iar tristețea e așa, lăsată la întâmplare, obiect ne-esențial. Nu mă mai hazardez să spun mai multe, poate că aș mai schimba pe ici pe colo unele chestii cam dulcege, unele vechi obsesii ale tale, dar per ansamblu mă bucur să citesc ceva altfel. Și-apoi, dacă îmi aduc bine aminte, obsesiile trebuie scrise până scapi de ele în modul cel mai potrivit cu putință. Cum altă cale nu cred să existe, eu aștept să văd cum se mai materializează ele în poezia ta.
pentru textul : absint deDeja mă distrez citind textele acestei autoare la început am crezut că e o glumă dar acum văd că nu, tovarășa nou-venită (am mai zis, doamnă încă nu pot să-i zic) chiar scrie militant anti- ce vreți voi... deci vouă care căutați sensuri poetice luați o pauză de cafea.
pentru textul : Brâie negre cu şnur deGabi, poemul ăsta este chiar mai slab decât anteriorul, măcar acolo se mai simțea așa, un miros pestilențial. Dintre versurile astea nu răzbate chiar nimic.
Promisiunea mea este nu că e ultimul text pe care ți-l citesc, pentru că voi mai citi ce mai scrii pe aici, ci că este ultima mea intervenție în subsol până nu voi vedea o schimbare benefică în ceea ce scrii.
Deocamdată eu cred că scrii gunoaie, scuză-mă dar mai bine un dușman pe față decât un prieten fățarnic, de acord?
Succes și nu lua ce spun eu decât ca pe o părere personală refritoare strict la ce scrii și nu la persoana ta pe care nu o cunosc plus că eu nu sunt o autoritate în materie.
Pagini