Bianca, ingaduit sa-mi fie sa-ti spun ca obisnuinta este rea, dar e si buna uneori, pentru ca nu te poti lupta la nesfarsit cu inevitabilul, singurul lucru care iti ramane este sa il accepti (adica sa te obisnuiesti cu el, cu alte cuvinte). Eu nu ii voi nega Arancai dreptul de a veni asa, pur si simplu si de a spune "text slab, etc etc" gandindu-ma cat mi-ar fi de usor sa ii intorc aceasta "favoare" pe textele ei cu aceeasi moneda, dar nu o fac, pentru ca sper in adancul sufletului meu ca ea a inteles pactul pe care i l-am propus si va actiona in consecinta. De la un caracter ca al ei nu ma astept la mai mult iar asta deja nu mai are nimic de-a face cu literatura, stiu. Parerea mea este ca un astfel de personaj isi gaseste locul doar in cartea de biologie la capitolul "originea speciilor', dar asta e doar parerea mea, ca intotdeauna. Bobadil.
În general, mărturisesc, eu am o problemă cu poemele care nu îmi oferă posibilitatea de a citi dincolo de primul vers. La fel și acesta... Dumnezeu râde ca un copil 'gâdilat' de ce? nu mă pot abține să întreb și asta mă împiedică să citesc mai departe... de ce 'gâdilat'? Râde oare altfel copilul gâdilat decât adultul gâdilat? etc etc... dar ce mă mai mir eu? Sintagme de acest fel sunt cu sutele în poemele acestui autor care se străduie în zadar să aștearnă una lângă cealaltă două trei vorbe mai la locul lor. Aici este atât de evidentă umanizarea lui Dumnezeu de până și un copil de clasa a patra ar fi putut scrie așa ceva... desigur adâugând ceva baschet, baseball și de ce nu? un poker pe dezbrăcate, pe care Dumnezeu le-ar fi etalat ca veleități.
Apoi, finalul mai salvează ceva din tot acest fiasco, dar este prea puțin. În opinia mea poemul este complet ratat.
Margas.
poemul are ceva dramatism, impresionează. Dar la ce bun trebuie să scrii
"poezia perfectă", sau , mai ales de ce trebuie "într-o noapte", conteaza momentul când scrii, de ce? iar "fără culori" nu spune chiar nimic, si/i putin hilară construcţia "într-o noapte fără culori".
Repetiţia e muzicală şi scrijelitoare, adică chinuitoare, stoarce lacrimi, dar dacă/ţi place...:)
observații:
- „cutie de chibrit” sună aiurea, chiar agramat. nu înțeleg de ce autorul textului se încrîncenează să o păstreze. nu înțeleg ce vrea să demonstreze.
- textul este sub-numit „partea I”, deci nu o introducere sau un prolog. ca parte întîi dintr-un întreg nu spune nimic. e un fel de scărpinare de dragul scărpinării fără să te mănînce nimic. implicația logică (sau presupunearea, cel puțin) este că și celelalte „părți” vor avea aceeași consistență. în cazul acesta începutul e de prost augur. pe bune.
- a spune „ încercarea punerii unui elefant într-o cutie de chibrit” ca apoi să avertizezi cu aer sudo-isteț cum că „deoarece nu a zis nimeni ceva de mărimea cutiei” e realmente ridicol. o cutie de chibrituri are dimensiunile unei cutii de chibrituri. chiar dacă vrei să o numești „de chibrit”. pe bune, e infantilă toată glumița asta. cu atît mai mult cu cît textul se vrea „filosofic”. eu aș recomanda autorului, dacă mi se permite, să se ia mai puțin în serios dar în același timp să fie mult mai exigent cu ce scrie sau cum scrie. poate nu ar strica the old fashion citire cu voce tare a textului înainte de postare. așa cu un ochi (și ureche) critice.
Frumos. Cum poate îngheța ceva ce conține sare? Micuțul tău poem m-a lăsat gîndind și zîmbind. Și cred că titlul e bun, doar un accident poate provoca spargerea, o scăpare printre degete, un moment de neatenție, pe care, nu-i așa?, toți îl avem.
In zece versuri scurte sa apara de 5 ori cuvantul "timp" e cam mult si cam obositor. Nu vad firul logic, coerent al textului. Primele doua versuri aduc o idee cam bizara. Treceti de notiunea de temporalitate... timpul e un loc. Pai daca e un loc in sine, cum sa treaca ? Urmeaza o parte care universalizeaza ideea de timp si un final incomprehensibil- timp ireductibil in timp ? Ialin
textul e frumos. eu il privesc aproape ca pe o interesanta varianta de hai ku (sau alta poezie de sorginte asiatica). totusi "miscate" si "gerunziu" din titlu nu sint oarecum redundante? ultima "strofa" mi se pare putin cam ca strica armonia intregului. trebuie oare sa fim tot timpul "religiosi"?
Poetul poate deveni monstru, asta vrea, de fapt, sa demonstreze Profetul pe parcursul mai multor poeme. Unii ii dau penite, altii il lauda - asta a vrut, asta a obtinut. De ce sunteti impotriva lui? E un scriitor bun, in genere. Eu insumi i-am remarcat textele si chiar am dat penite, pentru unele din ele. Vrem ori nu vrem, Profetul, sef de hermeneia fiind, scrie bine. Nu-l poti scoate din circuitul valoric al literaturii de azi. Desigur, ca orice scriitor, o mai da si-n bara, cum a dat-o acuma. IMPRESIE PERSONALA: Profetul s-a apucat de scris in sfarsit. Ce ati citit pana acum sunt poeme scrise in tinerete, orice data ar avea sub textul scris. Profetul a vrut sa fie un scriitor mare. A facut tot ce i-a stat in putinta pentru asta. Daca a reusit ori nu - cei de pe site-ul acesta sa spuna. Eu il cred. Azi, ma cred si pe mine, de aceea apreciez efortul sau. Nu despre o imagine ori alta di poemele sale trebuie sa vorbim, ci despre el ca scriitor. Nu-s multi scriitori de limba romana care scriu ca el, trebuie sa recunoastem. Megalomania asta cu penitele si cu aprecierea superlativa e bataie de joc, e linguseala. De-abia acum incepe sa scrie Profetul. Iar acesta e primul poem scris dupa o indelungata absenta. Te voi citi pe viitor, Sa ai pace, Dancs
Nous voici dans un règne minéral, aux contours bien polis par le temps qui mène à l’oubli. Chant intérieur de l’origine du monde, mémoire occultée dont les pierres sont des signes de fracture, et qui s’engloutissent dans les abysses de cet espace émotionnel particulier : l’autre rive abrupte et sauvage dans notre être… en seul « contre-jour »: dans l’embrasure de la luminosité, sans achèvement d’un espace déterminé.
Odată - în același timp; odată - cândva; o dată - o singură dată. Și: "odată cu". Din câte știam eu. S-or mai fi modificat între timp. Simpatică și parodia lui mc2, păcat că nu toate strofele sunt reușite.
pentru astfel de intrebari exista doua adrese de email. nu inteleg de ce nu pui aceste intrebari sau probleme acolo. spatiul pentru comentarii este exact pentru ceea ce este destinat - comentarii
din pacate mi se pare greu lizibila. chiar mai greu decit unele ale mele. adica am impresia ca trece in zona in care un cititor inceteaza sa mai vrea sa depuna efortul. parerea mea
Elena, nu neapărat deprimantă. Unitatea trei poate fi interpretată ca o recâştigare a libertăţii.
Cristina, se prea poate sa ai dreptate. Oricum, acum, recitind textul la rece, nu prea îl mai recunosc. Cred că nu e tocmai unul dintre textele mele reuşite.
Scuze, Aranca. Ti-am citit biografia; multe; multe turnuri gotice cu realizari artistice, deosebite..Felicitari. In legatura cu " sequoia ", s-ar putea sa privim si sa percepem realitatea din unghiuri diferite. Multumesc pentru parere. Pentru profetul; MULTUMESC
e ca tecstul nu reuseste sa depaseasca un anume infantilism poetic. vrea sa dea lovitura de gratie, vrea sa fie filosofia ultima, isi doreste sa stranga totul intr-un vers, dar din pacate nereusita vine din ceea ce s-a mai spus. e o neasumare de fapt, incercarea de a cuprinde totul intr-o singula lege universala, fara a avea macar revelatia sau puterea de cuprindere a fenomenului sacru.
Mi-a plăcut mult din finalul poetizat: " Pe-o cumpănă înserarea se rezema prea mult.Se alungise toamna și luna, transformată-n capră neagră alerga printre steiuri golașe, lovind cu frunze-n noapte..." Aș fi vrut ca povestirea să mai continue, să mă țină în suspans. S-a terminat prea repede...
admir sinceritatea, Mie când îmi vine să scriu tâmpenii și mă apucă mărturisesc, eu comentez Virgile... ce să fie mai clar, mai dulce și relaxant decât această confesiune?
E atâta linişte în acest poem, încât aud, miros, gust şi ating cu palmele pe oamenii din numele Său. Mereu e o lege a compensării, şi ferice de cei ce au vederea dinlăuntru.
Finalul mă duce pe drumul uimirilor:
,,mamă a lucrurilor,
liniștea orbului.
o strângi în podul palmei și o faci pământ nou,
o faci călăuză
pe drumul uimirilor".
Pentru acurateţea simţămintelor, pentru viziunea superioară, pentru versul proaspăt şi pentru uimirile dn final, te felicit cu tot dragul, Adriana.
Cu empatie, Mariana
P.S. Ar mai fi si Cristina Nemerovschi, redactor la o editura noua care i-a publicat pe Leo Ancuta si altii. Si care organizeaza un concurs de debut. Cristina pe care am publicat-o in NOEMA (revista a Academiei al carei redactor sef sunt) cu un text despre Wittgenstein...
Alex, mulțumesc pentru lectură și semn. Surpins de faptul că ți-a creat impresia de „text greoi”. Textul a fost conceput într-o cheie (auto)ironică. Dacă dorești, e un fel de luare peste picior
a unei iubiri puțin cam naive și-mpiedicate. Depinde din ce unghi privești la lectură. Desigur, există și câteva scăpări, finalul, însă, este cel pe care mi l-am dorit. Ba chiar îl consider partea cea mai bună din text. Nu cred să fie ceva în neregulă acolo.
În altă ordine de idei, e un text mai vechi, pe care l-am postat aici mânat de curiozitate. oricum, de mult nu mai scriu în maniera asta.
Mă bucur să te regăsesc și pe acest site.
Să ne auzim numai de bine,
Eugen.
Clisee sau nu, locuri comune sau nu, eu prefer sa judec poezia asta prin starea care mi-o induce. Si, recunosc, la prima lectura, m-a cutremurat. Am recitit-o acum, reverberatia ei nu s-a stins. Virgil, cred ca uneori ceea ce simtim se cere spus, fara indelunga cernere prin filtre.Uneori ne pitulam in spatele cuvintelor, de teama repetabilitatii, pana habar nu avem cine mai suntem. Iar scrierea unei astfel de poezii cere curaj. Sinceritatea intotdeauna e apanajul indraznetilor... Pe scurt: mie mi-a placut. Adriana
cuvintele tale, ela, exprima adecvat perspectiva nascatoarei care este si cereasca si obsteasca. un aspect il constituie si atitudinea "pacifista" a nascutului -una a acceptarii dualitatii, combinarii si pierderii calitatii de nascut pentru a naste, la randul sau. sugestia ta in privinta nuantelor de auriu este sustinuta de argumentarea ptr care iti multumesc insa nu "respecta" treimea cromatica utilizata in cele 10 vizuale si anume: albul, negrul si rosul. ptr cine are ochi de vazut cred ca solutia ta e vizibila oricum. in plus, auriul e mai ..solar, iar viziunea mea e putin mai ....telurica. iar daca nasterea nu e data numai femeii, atunci celelalte perspective (teologice, poetice, ecologice, filosofice etc). sustin alegerea initiala.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bianca, ingaduit sa-mi fie sa-ti spun ca obisnuinta este rea, dar e si buna uneori, pentru ca nu te poti lupta la nesfarsit cu inevitabilul, singurul lucru care iti ramane este sa il accepti (adica sa te obisnuiesti cu el, cu alte cuvinte). Eu nu ii voi nega Arancai dreptul de a veni asa, pur si simplu si de a spune "text slab, etc etc" gandindu-ma cat mi-ar fi de usor sa ii intorc aceasta "favoare" pe textele ei cu aceeasi moneda, dar nu o fac, pentru ca sper in adancul sufletului meu ca ea a inteles pactul pe care i l-am propus si va actiona in consecinta. De la un caracter ca al ei nu ma astept la mai mult iar asta deja nu mai are nimic de-a face cu literatura, stiu. Parerea mea este ca un astfel de personaj isi gaseste locul doar in cartea de biologie la capitolul "originea speciilor', dar asta e doar parerea mea, ca intotdeauna. Bobadil.
pentru textul : 111 deÎn general, mărturisesc, eu am o problemă cu poemele care nu îmi oferă posibilitatea de a citi dincolo de primul vers. La fel și acesta... Dumnezeu râde ca un copil 'gâdilat' de ce? nu mă pot abține să întreb și asta mă împiedică să citesc mai departe... de ce 'gâdilat'? Râde oare altfel copilul gâdilat decât adultul gâdilat? etc etc... dar ce mă mai mir eu? Sintagme de acest fel sunt cu sutele în poemele acestui autor care se străduie în zadar să aștearnă una lângă cealaltă două trei vorbe mai la locul lor. Aici este atât de evidentă umanizarea lui Dumnezeu de până și un copil de clasa a patra ar fi putut scrie așa ceva... desigur adâugând ceva baschet, baseball și de ce nu? un poker pe dezbrăcate, pe care Dumnezeu le-ar fi etalat ca veleități.
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare deApoi, finalul mai salvează ceva din tot acest fiasco, dar este prea puțin. În opinia mea poemul este complet ratat.
Margas.
Francisc e vorba de un prohod...nu poti dansa doar daca e usa deschisa...chiar daca ne-am cunoaste...
pentru textul : confesiune deevident raspunsul nu poate fi decit la tine cel ce citesti
pentru textul : psalm depoemul are ceva dramatism, impresionează. Dar la ce bun trebuie să scrii
"poezia perfectă", sau , mai ales de ce trebuie "într-o noapte", conteaza momentul când scrii, de ce? iar "fără culori" nu spune chiar nimic, si/i putin hilară construcţia "într-o noapte fără culori".
Repetiţia e muzicală şi scrijelitoare, adică chinuitoare, stoarce lacrimi, dar dacă/ţi place...:)
pentru textul : scrâşnet deobservații:
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit de- „cutie de chibrit” sună aiurea, chiar agramat. nu înțeleg de ce autorul textului se încrîncenează să o păstreze. nu înțeleg ce vrea să demonstreze.
- textul este sub-numit „partea I”, deci nu o introducere sau un prolog. ca parte întîi dintr-un întreg nu spune nimic. e un fel de scărpinare de dragul scărpinării fără să te mănînce nimic. implicația logică (sau presupunearea, cel puțin) este că și celelalte „părți” vor avea aceeași consistență. în cazul acesta începutul e de prost augur. pe bune.
- a spune „ încercarea punerii unui elefant într-o cutie de chibrit” ca apoi să avertizezi cu aer sudo-isteț cum că „deoarece nu a zis nimeni ceva de mărimea cutiei” e realmente ridicol. o cutie de chibrituri are dimensiunile unei cutii de chibrituri. chiar dacă vrei să o numești „de chibrit”. pe bune, e infantilă toată glumița asta. cu atît mai mult cu cît textul se vrea „filosofic”. eu aș recomanda autorului, dacă mi se permite, să se ia mai puțin în serios dar în același timp să fie mult mai exigent cu ce scrie sau cum scrie. poate nu ar strica the old fashion citire cu voce tare a textului înainte de postare. așa cu un ochi (și ureche) critice.
Frumos. Cum poate îngheța ceva ce conține sare? Micuțul tău poem m-a lăsat gîndind și zîmbind. Și cred că titlul e bun, doar un accident poate provoca spargerea, o scăpare printre degete, un moment de neatenție, pe care, nu-i așa?, toți îl avem.
pentru textul : Accident deIn zece versuri scurte sa apara de 5 ori cuvantul "timp" e cam mult si cam obositor. Nu vad firul logic, coerent al textului. Primele doua versuri aduc o idee cam bizara. Treceti de notiunea de temporalitate... timpul e un loc. Pai daca e un loc in sine, cum sa treaca ? Urmeaza o parte care universalizeaza ideea de timp si un final incomprehensibil- timp ireductibil in timp ? Ialin
pentru textul : Timp detextul e frumos. eu il privesc aproape ca pe o interesanta varianta de hai ku (sau alta poezie de sorginte asiatica). totusi "miscate" si "gerunziu" din titlu nu sint oarecum redundante? ultima "strofa" mi se pare putin cam ca strica armonia intregului. trebuie oare sa fim tot timpul "religiosi"?
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deerata: "asemanarea"
pentru textul : poezia mea de azi dePoetul poate deveni monstru, asta vrea, de fapt, sa demonstreze Profetul pe parcursul mai multor poeme. Unii ii dau penite, altii il lauda - asta a vrut, asta a obtinut. De ce sunteti impotriva lui? E un scriitor bun, in genere. Eu insumi i-am remarcat textele si chiar am dat penite, pentru unele din ele. Vrem ori nu vrem, Profetul, sef de hermeneia fiind, scrie bine. Nu-l poti scoate din circuitul valoric al literaturii de azi. Desigur, ca orice scriitor, o mai da si-n bara, cum a dat-o acuma. IMPRESIE PERSONALA: Profetul s-a apucat de scris in sfarsit. Ce ati citit pana acum sunt poeme scrise in tinerete, orice data ar avea sub textul scris. Profetul a vrut sa fie un scriitor mare. A facut tot ce i-a stat in putinta pentru asta. Daca a reusit ori nu - cei de pe site-ul acesta sa spuna. Eu il cred. Azi, ma cred si pe mine, de aceea apreciez efortul sau. Nu despre o imagine ori alta di poemele sale trebuie sa vorbim, ci despre el ca scriitor. Nu-s multi scriitori de limba romana care scriu ca el, trebuie sa recunoastem. Megalomania asta cu penitele si cu aprecierea superlativa e bataie de joc, e linguseala. De-abia acum incepe sa scrie Profetul. Iar acesta e primul poem scris dupa o indelungata absenta. Te voi citi pe viitor, Sa ai pace, Dancs
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deNous voici dans un règne minéral, aux contours bien polis par le temps qui mène à l’oubli. Chant intérieur de l’origine du monde, mémoire occultée dont les pierres sont des signes de fracture, et qui s’engloutissent dans les abysses de cet espace émotionnel particulier : l’autre rive abrupte et sauvage dans notre être… en seul « contre-jour »: dans l’embrasure de la luminosité, sans achèvement d’un espace déterminé.
pentru textul : Contre-jour deOdată - în același timp; odată - cândva; o dată - o singură dată. Și: "odată cu". Din câte știam eu. S-or mai fi modificat între timp. Simpatică și parodia lui mc2, păcat că nu toate strofele sunt reușite.
pentru textul : două mâini dealma, daca te-a suparat comentariul meu te rog sa-mi spui. nu se va repeta. serios.
pentru textul : lumen slide 1 depentru astfel de intrebari exista doua adrese de email. nu inteleg de ce nu pui aceste intrebari sau probleme acolo. spatiul pentru comentarii este exact pentru ceea ce este destinat - comentarii
pentru textul : Sarut Mâna, Iulia dedin pacate mi se pare greu lizibila. chiar mai greu decit unele ale mele. adica am impresia ca trece in zona in care un cititor inceteaza sa mai vrea sa depuna efortul. parerea mea
pentru textul : roca din care mă nasc deCorectat.
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deElena, nu neapărat deprimantă. Unitatea trei poate fi interpretată ca o recâştigare a libertăţii.
Cristina, se prea poate sa ai dreptate. Oricum, acum, recitind textul la rece, nu prea îl mai recunosc. Cred că nu e tocmai unul dintre textele mele reuşite.
Mulţamu-vă!
pentru textul : După chipul şi asemănarea sângelui deScuze, Aranca. Ti-am citit biografia; multe; multe turnuri gotice cu realizari artistice, deosebite..Felicitari. In legatura cu " sequoia ", s-ar putea sa privim si sa percepem realitatea din unghiuri diferite. Multumesc pentru parere. Pentru profetul; MULTUMESC
pentru textul : sequoia dePartea I-a sau Partea I ? Apoi nu inteleg de ce nu folosesti optiunea subtitlului.
pentru textul : (I) Să definim postmodernismul ?! deerată: comentariu greşit.
Toate bune, tuturor membrilor "Hermeneia"!
pentru textul : călătorie spre itaca dee ca tecstul nu reuseste sa depaseasca un anume infantilism poetic. vrea sa dea lovitura de gratie, vrea sa fie filosofia ultima, isi doreste sa stranga totul intr-un vers, dar din pacate nereusita vine din ceea ce s-a mai spus. e o neasumare de fapt, incercarea de a cuprinde totul intr-o singula lege universala, fara a avea macar revelatia sau puterea de cuprindere a fenomenului sacru.
pentru textul : despre iubire deMi-a plăcut mult din finalul poetizat: " Pe-o cumpănă înserarea se rezema prea mult.Se alungise toamna și luna, transformată-n capră neagră alerga printre steiuri golașe, lovind cu frunze-n noapte..." Aș fi vrut ca povestirea să mai continue, să mă țină în suspans. S-a terminat prea repede...
pentru textul : Satul din vale deadmir sinceritatea, Mie când îmi vine să scriu tâmpenii și mă apucă mărturisesc, eu comentez Virgile... ce să fie mai clar, mai dulce și relaxant decât această confesiune?
pentru textul : t. a. l. c. deE atâta linişte în acest poem, încât aud, miros, gust şi ating cu palmele pe oamenii din numele Său. Mereu e o lege a compensării, şi ferice de cei ce au vederea dinlăuntru.
pentru textul : liniștea orbului deFinalul mă duce pe drumul uimirilor:
,,mamă a lucrurilor,
liniștea orbului.
o strângi în podul palmei și o faci pământ nou,
o faci călăuză
pe drumul uimirilor".
Pentru acurateţea simţămintelor, pentru viziunea superioară, pentru versul proaspăt şi pentru uimirile dn final, te felicit cu tot dragul, Adriana.
Cu empatie, Mariana
fiindca apartii consiliului, si inca mai esti un fel de mesager, nu i asa? daca am gresit facind concluyii pripite, atunci mai astept.
pentru textul : opi deP.S. Ar mai fi si Cristina Nemerovschi, redactor la o editura noua care i-a publicat pe Leo Ancuta si altii. Si care organizeaza un concurs de debut. Cristina pe care am publicat-o in NOEMA (revista a Academiei al carei redactor sef sunt) cu un text despre Wittgenstein...
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deAlex, mulțumesc pentru lectură și semn. Surpins de faptul că ți-a creat impresia de „text greoi”. Textul a fost conceput într-o cheie (auto)ironică. Dacă dorești, e un fel de luare peste picior
a unei iubiri puțin cam naive și-mpiedicate. Depinde din ce unghi privești la lectură. Desigur, există și câteva scăpări, finalul, însă, este cel pe care mi l-am dorit. Ba chiar îl consider partea cea mai bună din text. Nu cred să fie ceva în neregulă acolo.
În altă ordine de idei, e un text mai vechi, pe care l-am postat aici mânat de curiozitate. oricum, de mult nu mai scriu în maniera asta.
Mă bucur să te regăsesc și pe acest site.
pentru textul : Un ochi îngust, privind subțire deSă ne auzim numai de bine,
Eugen.
Clisee sau nu, locuri comune sau nu, eu prefer sa judec poezia asta prin starea care mi-o induce. Si, recunosc, la prima lectura, m-a cutremurat. Am recitit-o acum, reverberatia ei nu s-a stins. Virgil, cred ca uneori ceea ce simtim se cere spus, fara indelunga cernere prin filtre.Uneori ne pitulam in spatele cuvintelor, de teama repetabilitatii, pana habar nu avem cine mai suntem. Iar scrierea unei astfel de poezii cere curaj. Sinceritatea intotdeauna e apanajul indraznetilor... Pe scurt: mie mi-a placut. Adriana
pentru textul : bronzul orologiilor decuvintele tale, ela, exprima adecvat perspectiva nascatoarei care este si cereasca si obsteasca. un aspect il constituie si atitudinea "pacifista" a nascutului -una a acceptarii dualitatii, combinarii si pierderii calitatii de nascut pentru a naste, la randul sau. sugestia ta in privinta nuantelor de auriu este sustinuta de argumentarea ptr care iti multumesc insa nu "respecta" treimea cromatica utilizata in cele 10 vizuale si anume: albul, negrul si rosul. ptr cine are ochi de vazut cred ca solutia ta e vizibila oricum. in plus, auriul e mai ..solar, iar viziunea mea e putin mai ....telurica. iar daca nasterea nu e data numai femeii, atunci celelalte perspective (teologice, poetice, ecologice, filosofice etc). sustin alegerea initiala.
pentru textul : crucile dePagini