nu sînt neaparat de acord cu exigența asta față de cacofonii. mi se pare exagerată și nenaturală. dar asta este părerea mea. autorul ar face bine să își editeze însă textul. greșeli de tipărire, concordanța timpurilor, etc
l-am transferat în șantier pentru a fi corectat
"Unde este, Doamne, internetul acela unde pîrțîia modemul două minute pînă pornea și așteptai un minut sau mai mult pînă se afișa o „pagină”. Cînd totul era text și dacă primeai sau găseai o „poză”, era evident de rezoluție sau culoare modestă. Dar era SPECIALĂ. Cînd comunicai luni de zile cu cineva fără să știi cum arată. Cînd importante erau ideile. Pentru că era dificil să le transmiți. Și nu îți permiteai să scrii decît inutilități valoroase."
perfect adevărat şi din punctul meu de vedere ce ai spus mai sus.
"Am scris chestia asta și poate va părea paradoxal dar eu chiar cred în valențele comunităților omenești, în valoarea împărtășirii, în ideea de șezătoare, de masă rotundă, etc. Dar în același timp nu pot uita că Dumnezeu a pus un anumit farmec în faptul că a ascuns anumite lucruri sau nu le-a făcut vizibile sau ușor accesibile pentru oricine.
La urma urmei nu cred că țin neaparat să cunosc totul despre tine cît mă simt atras de experiența fascinantă de a te descoperi puțin cîte puțin."
Asta mi-a plăcut foarte mult. Poate că mă regăsesc, cumva, în ce ai scris aici. Îmi induce o stare de bine.
1. Nu e un text literar, ci un text ''ştiinţific'', de psihologie, care îşi propune oarecum să demoleze unele teorii care deocamdată stau în picioare, părerea mea;
2. Citatele nu sunt puse între ghilimele;
3. Văd tot mai des că nu se mai citează din cărţi, ci se dau linkuri; regulamentul Hermeneia nu permite. În afară de asta, recent am descoperit, confruntând o carte despre psihoterapie cu ceea ce se "cita" din acea carte pe diferite site-uri, că sunt foarte multe erori de transcriere.
4. Nu subestima lectorul scriind cu majuscule unele cuvinte; în limba română sunt reguli clare pentru folosirea acestora.
5. Sunt multe typo. Rog a fi revăzute! De asemenea şi punctuaţia.
6. De pus diacriticile limbii române.
Multumesc de trecere si sugestie.Voi pastra "bizar" din motive de nuanta, se vrea mai mult o idee conclusiva asupra celor anterioare din intreg textul. Legat de uzitarea motivului tacerii si de contemplare in sine... foarte probabil sa aveti dreptate, cred ca m-am gandit sa punctez unele idei si le-am pus intr-un chenar destul de comun. Ialin
Costel, mi-a fost greu la inceput sa citesc poemul tau, cred ca are prea multe virgule printre alte abuzuri gramaticale si semantice: "incerc sa recapat, controlul pierdut" si mai sunt, Doamne cate mai sunt ! Poate ca poemul tau ar trebui editat, redus la factura de la electrica (cea care se ocupa desigur de problemele curentului) si apoi repostat, dar versiunea actuala trebuie salvata neaparat undeva. Eu cel putin asa am facut. Printre multe altele,"ma-ntorc impotriva, las turma sa curga" e absolut genial. Multumesc pentru lectura, Andu
Uite că nu m-a răbdat să-l las prea mult la rece. Deci, varianta de prelucrare cu nr. 1. Aştept ceva opinii.
binecuvântată fu Ţara Lalelelor cu ierni blânde
ca o revoluţie de catifea
proverbialele ninsori şi geruri din 63 promiteau
să se-ntâmple doar o dată la un secol şi pe undeva
s-au ţinut de cuvânt
dar iarna asta izbi Olanda drept în moalele capului
ţâşnind de după colţ şi
pentru ca surpriza să fie mai mare
toate motorizatele bete de personalitate ameninţară dintr-o dată
cu organizarea unor crash-teste liber consfinţite
mai performante decât EURO NCAP
direct pe şosea
(ca o consecinţă firească
oamenii de zăpadă au rămas acasă de Crăciun
la fel şi bugetele de vacanţă şi aşa sărăcite
de recesiune)
toate bune şi frumoase
dar Sarea Pământului olandez termină
în numai câteva zile
cota de sare a pământului olandez
pe anul trecut pe anul viitor
şi
dacă sarea se termină
abia atunci autostrăzile încep să aibă cu adevărat
ceva sare şi piper
că tot e perioada calificărilor la olimpiada de iarnă
proba de patinaj-viteză
dar despre inventivitatea umană
numai de bine
mai avem încă sare de mare sare de bucătărie sare de baie
să nu se mai spună vreodată că Amsterdamul
miroase doar a droguri uşoare Red Light District
şi afaceri necurate
Lea, poate-mi arati care pasaje ti s-au parut ca ar fi "imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." poate ca nu m-am trezit suficient, dar nu le identific, exceptand acel "unde mă-ta te duci", prin care autorul isi injura ...piticii constiintei.
un poem excelent, în opinia mea, mă bucur mult că l-am găsit la „poarta cetății” numită Hermeneia și că „m-a lăsat să intru”.
mi-a plăcut mai ales slalomul elegant dintre idee și metaforă, și ușurința cu care autorul trece de la nostalgie la realitate.
am vrut să selectez două strofe, să le așez aici întru justificarea peniței... dar nu o s-o fac. ar fi păcat de celelalte.
multumesc alma. sensiblitatatea ta este evidentiata aici prin versurile ce le-ai reamarcat. te mai astept cu drag. hialin, rationalitatea ta este mereu binevenita. cand ma voi hotara sa public un volum de versuri, te voi ruga insistent sa iti spui parerea despre el, daca vei voi. in ceea ce priveste acest poem, iti multumesc pentru insistenta ta. asadar, am schimbat, cred eu, prima strofa, nu pentru a suna frumos, ci pentru a avea autenticitate. "albastru" a devenit "albastrul" pentru ca asa e corect, cum bine ai observat, iar în ceea ce priveste "globii" prefer licența poetică. mi se pare imaginea "globilor" oculari cumva fantastica. in ceea ce priveste "foaia" era vorba despre "folia", ceea ce marturiseste o graba in citirea textului, chiar si o superficialitate - fie-mi ingaduit sa spun - in comentariu, ceea ce nu vreau sa accept, datorita felului intrinsec in care ai comentat poemul. iata și poemul asa cum cred ca ar trebui sa fie: Din vocea ta Nu știu cum să-ți descriu vocea frumoasă, Care și când grăia ca o folie cocoloșită Era la fel de convingătoare ca viața. La urechi purtai cărăbuși din chilimbar și norii. Albastrul verii plutindu-ți prin plete lungi Înfășura de pretutindeni ca apa râului. În emisfera ta stângă, în centru privirii pe os, Proiectai zile pe care le imaginam împreună. Priveam îmbrățișați ca la cinematograf. Trosneau sinapsele în tunetele fulgerelor de vară. Neuronii consumau conștient vreascurile cărnii. Se despleteau în oglinzi privindu-se intens. Picioare nenumărate purtau gândurile aleatoriu. Păianjeni plutind prin deșerticul vis al nopții Târându-se. Globuri oculare sclipind. Totul începea acolo unde pământul devenea cenușă Și ciuturile încă mai scoteau apă din durerea Purtată în vocea ta de ambră curată.
Mi-a incantat sufletul aceasta prezentare, multumesc ca pentru un dar de sarbatori, Doina;
multumesc Alinei pentru ca m-a selectat si a facut astfel posibil sa fiu alaturi de oameni pretiosi
prin comorile inzapezite in scris, multumesc lui Dorin Cozan pentru rostirea din versurile mele,
sunt onorata!
Urez fiecaruia spor la scris, pentru a spori bucuriile cu dezlegare de la Dumnezeu!
La multi ani întru multa inspiratie!
Regret, d-le Titarenco, că aşa aţi înţeles (sau nu) cele scrise de mine, a mă exprima "bombastic" este ultima mea intenţie.
Dar dacă nici această ultimă frază
"locul
unde ar fi trebuit să am două inimi
sau niciuna"
nu are sens...
Domnule Manolescu, mulțumesc pentru observație. Lucrul pe care îl semnalați este o funcționare normală a site-ului. Și se încrede în folosirea în mod etic a acestei facilități. De fapt cred că nu este cu mult diferit de „riscul” care era și în Hermeneia 1.0
Cu timpul sau dacă voi observa abuzuri voi încerca să modifc codul. Dar sper să nu fie nevoie.
... și ce anume exemplifică textul lui Vijay Seshadri în acest context? că, sincer vorbind, eu nu am înțeles ce vrei să spui în final. în orice caz acel text este reușit. iar dacă tu consideri că atît el cît și textul tău au valori comparabile mă tem că discutăm degeaba. nu înțeleg, de asemenea, de ce simți nevoia asta aproape incontrolabilă să ataci ad hominem atunci cînd este criticat un text de-al tău sau un anumit tip de scriitură în care nu reușești. din nou, și un astfel de atac este realmente nerecomandabil chiar într-un duel argumentativ. măcar și datorită faptului că nu face decît să întărească percepția că ești pe reduta defensivă a unei cauze ce nu poate fi apărată.
Dacă o comentez, o stric. Dacă nu, nu am dreptul să-i dau o peniță. Așa că-mi asum riscul. Ȋn afara simplității ucigător de frumoase a întregului (orice zorzoană ar fi ucis-o), o autoironie calmă, nostalgică, răzbate. Cȃnd Boba nu mimează făcȃnd pe nebunu ci înebunește de poezie, iese un text ca asta. Din care, orice cuvȃnt ai scoate, l-ar face să țipe de durere.
este un text care mi s-a părut bun tocmai pentru că folosește destul de bine o metodă care mă preocupă și pe mine. Oriana o numește cred „jam”. eu prefer să o percep ca un fel de tapiserie. intri în textul de mai sus și aproape te îneci în el.
si mai zice profetul ca dumnezeu, cand a râs, a facut lumea! apoi s-a dus la teatru in parc si la bancomat. samd ideea nu e nici noua nici rea, dar atitudinea usor teribilista, intru angoasa si tragism inainte de vreme, nu face bine textului. plus aceasta tendinta de a da sentinte "filosofice", in mod declamativ aproape, iarasi nu mi se pare ok. mai bine iei ideea, asa cum apare in final, si ii dai o noua forma, dar mai luminos, mai deschis. o estetica a uratului, data dracului, dar si dracul isi are rasul lui trasnit!
Să știți că rupturile astea de cuvinte îl caracterizau bine pe Mircea Ivănescu (și nu numai), dar el avea măsura lor. Aici sunt mult prea abundente într-un text și așa greoi.
ok, andule,
chiar daca este foarte nepotrivit sa fac hermeneutica textului meu, iata ca incerc o mini-hermeneutica, foarte simpla evident, dat fiind spatiul de aici:
"poate sîntem o simplă îndoială doamne"
- hai sa fim seriosi andule. sint probabil zece ani de cind imi scriu textele integral cu litera mica. e o conventie, sau o anti-conventie daca vrei. a mistorcari asta prin a spune ca (in contextul gramaticii primului vers) cuvintul "doamne" nu este o referire la divinitate ci la "doamnele noastre din viața de zi cu zi" este doar o remarca rauvoitoare si de prost gust. de ce oare alegi sa manifesti prost gust? rapunzi doar daca vrei.
- primul vers alege sa deplinga posibilitatea ca fiecare dintre noi sa alegem sa ne indoim de noi insine. chiar la modul absolut. acestui vers ii raspunde versul 8: "dar nu vom fi niciodată îndoiala ta".
"un aer singur și rece peste vîrful flăcării
ce mai arde în unii din noi"
- ideea ce se sugereaza este ca este posibil sa alegem sa stingem chiar si ultima pilpiire a spiritului din noi. cu taisul singuratatii ce imbratisam atit des la modul egoist. desi, asa cum spuneam, este posibil ca flacara sa nu se fi stins, chiar daca nu mai credem in ea.
- raspunsul este in versul 9: "nici frigul orfan al unei lumînări stinse"
"o întoarcere din acelea despre care
ni s-a spus că vom fi fără a ști de ce"
- poate, doar poate, alegem sa ne intoarcem inapoi. inapoi de la tinta in care am crezut cindva sau am cautat-o cindva. o intoarcere mai degraba in ce priveste ceea ce sintem si nu neaparat ceea ce facem. o intoarcere ontologica, axiologica, mai degraba decit praxiologica. o intoarcere despre care am fost avertizati dar pe care nu ne-o putem explica. o intoarcere care nu are logica in esenta ei.
- raspunsul in versul 10: "ne vom întoarce-acasă într-o zi"
raspunsul va continua in comentariul urmator. dar astept sa stiu daca am raspuns macar si putin...
Andu, dacă vroiam să te înjur o făceam de aici. Dar nu sunt omul care să fie vulgar doar pentru niște amărâte de antifraze și nici pentru mai mult, îmi place să cred. Înțelegi tu? Întrebare esențială. În rest, ești un copil mare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Silviu, mulţam de părere, am schimbat ceea ce zici că aducea a nefericire;
Adrian, mulţam de părere dar acolo va rămâne fîşîiala cu toată neplăcerea care o poartă.
pentru textul : jurnal de aprilie denu sînt neaparat de acord cu exigența asta față de cacofonii. mi se pare exagerată și nenaturală. dar asta este părerea mea. autorul ar face bine să își editeze însă textul. greșeli de tipărire, concordanța timpurilor, etc
pentru textul : Aproapelui cu ură I del-am transferat în șantier pentru a fi corectat
Nu ştim! Tu eşti mama, "mama virtualia", tu să ne spui! "Râd e vers" by Alina Manole.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deam inteles. in cazul asta, pls, fa off comentariile referitoare la subiect. multumesc. vorbim.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur de"Unde este, Doamne, internetul acela unde pîrțîia modemul două minute pînă pornea și așteptai un minut sau mai mult pînă se afișa o „pagină”. Cînd totul era text și dacă primeai sau găseai o „poză”, era evident de rezoluție sau culoare modestă. Dar era SPECIALĂ. Cînd comunicai luni de zile cu cineva fără să știi cum arată. Cînd importante erau ideile. Pentru că era dificil să le transmiți. Și nu îți permiteai să scrii decît inutilități valoroase."
perfect adevărat şi din punctul meu de vedere ce ai spus mai sus.
pentru textul : rețeaua de inutil de"Am scris chestia asta și poate va părea paradoxal dar eu chiar cred în valențele comunităților omenești, în valoarea împărtășirii, în ideea de șezătoare, de masă rotundă, etc. Dar în același timp nu pot uita că Dumnezeu a pus un anumit farmec în faptul că a ascuns anumite lucruri sau nu le-a făcut vizibile sau ușor accesibile pentru oricine.
La urma urmei nu cred că țin neaparat să cunosc totul despre tine cît mă simt atras de experiența fascinantă de a te descoperi puțin cîte puțin."
Asta mi-a plăcut foarte mult. Poate că mă regăsesc, cumva, în ce ai scris aici. Îmi induce o stare de bine.
1. Nu e un text literar, ci un text ''ştiinţific'', de psihologie, care îşi propune oarecum să demoleze unele teorii care deocamdată stau în picioare, părerea mea;
pentru textul : În căutarea conștiinței - V1.0 de2. Citatele nu sunt puse între ghilimele;
3. Văd tot mai des că nu se mai citează din cărţi, ci se dau linkuri; regulamentul Hermeneia nu permite. În afară de asta, recent am descoperit, confruntând o carte despre psihoterapie cu ceea ce se "cita" din acea carte pe diferite site-uri, că sunt foarte multe erori de transcriere.
4. Nu subestima lectorul scriind cu majuscule unele cuvinte; în limba română sunt reguli clare pentru folosirea acestora.
5. Sunt multe typo. Rog a fi revăzute! De asemenea şi punctuaţia.
6. De pus diacriticile limbii române.
Multumesc de trecere si sugestie.Voi pastra "bizar" din motive de nuanta, se vrea mai mult o idee conclusiva asupra celor anterioare din intreg textul. Legat de uzitarea motivului tacerii si de contemplare in sine... foarte probabil sa aveti dreptate, cred ca m-am gandit sa punctez unele idei si le-am pus intr-un chenar destul de comun. Ialin
pentru textul : Bizar... deCostel, mi-a fost greu la inceput sa citesc poemul tau, cred ca are prea multe virgule printre alte abuzuri gramaticale si semantice: "incerc sa recapat, controlul pierdut" si mai sunt, Doamne cate mai sunt ! Poate ca poemul tau ar trebui editat, redus la factura de la electrica (cea care se ocupa desigur de problemele curentului) si apoi repostat, dar versiunea actuala trebuie salvata neaparat undeva. Eu cel putin asa am facut. Printre multe altele,"ma-ntorc impotriva, las turma sa curga" e absolut genial. Multumesc pentru lectura, Andu
pentru textul : A second life deUite că nu m-a răbdat să-l las prea mult la rece. Deci, varianta de prelucrare cu nr. 1. Aştept ceva opinii.
binecuvântată fu Ţara Lalelelor cu ierni blânde
ca o revoluţie de catifea
proverbialele ninsori şi geruri din 63 promiteau
să se-ntâmple doar o dată la un secol şi pe undeva
s-au ţinut de cuvânt
dar iarna asta izbi Olanda drept în moalele capului
ţâşnind de după colţ şi
pentru ca surpriza să fie mai mare
toate motorizatele bete de personalitate ameninţară dintr-o dată
cu organizarea unor crash-teste liber consfinţite
mai performante decât EURO NCAP
direct pe şosea
(ca o consecinţă firească
oamenii de zăpadă au rămas acasă de Crăciun
la fel şi bugetele de vacanţă şi aşa sărăcite
de recesiune)
toate bune şi frumoase
dar Sarea Pământului olandez termină
în numai câteva zile
cota de sare a pământului olandez
pe anul trecut pe anul viitor
şi
dacă sarea se termină
abia atunci autostrăzile încep să aibă cu adevărat
ceva sare şi piper
că tot e perioada calificărilor la olimpiada de iarnă
proba de patinaj-viteză
dar despre inventivitatea umană
numai de bine
mai avem încă sare de mare sare de bucătărie sare de baie
să nu se mai spună vreodată că Amsterdamul
pentru textul : Sarea Pământului demiroase doar a droguri uşoare Red Light District
şi afaceri necurate
Lea, poate-mi arati care pasaje ti s-au parut ca ar fi "imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." poate ca nu m-am trezit suficient, dar nu le identific, exceptand acel "unde mă-ta te duci", prin care autorul isi injura ...piticii constiintei.
pentru textul : keep my secret well deUn text ok, in ciuda izului de saturatie intalnit din ce in ce mai des. Mai citim...
pentru textul : de când m-am lăsat de visat deela, incearca sa pui textul pe emboss sau shadow (blending options din leyer style)
pentru textul : roca din care mă nasc deun poem excelent, în opinia mea, mă bucur mult că l-am găsit la „poarta cetății” numită Hermeneia și că „m-a lăsat să intru”.
mi-a plăcut mai ales slalomul elegant dintre idee și metaforă, și ușurința cu care autorul trece de la nostalgie la realitate.
am vrut să selectez două strofe, să le așez aici întru justificarea peniței... dar nu o s-o fac. ar fi păcat de celelalte.
pentru textul : pe o altă patină demultumesc alma. sensiblitatatea ta este evidentiata aici prin versurile ce le-ai reamarcat. te mai astept cu drag. hialin, rationalitatea ta este mereu binevenita. cand ma voi hotara sa public un volum de versuri, te voi ruga insistent sa iti spui parerea despre el, daca vei voi. in ceea ce priveste acest poem, iti multumesc pentru insistenta ta. asadar, am schimbat, cred eu, prima strofa, nu pentru a suna frumos, ci pentru a avea autenticitate. "albastru" a devenit "albastrul" pentru ca asa e corect, cum bine ai observat, iar în ceea ce priveste "globii" prefer licența poetică. mi se pare imaginea "globilor" oculari cumva fantastica. in ceea ce priveste "foaia" era vorba despre "folia", ceea ce marturiseste o graba in citirea textului, chiar si o superficialitate - fie-mi ingaduit sa spun - in comentariu, ceea ce nu vreau sa accept, datorita felului intrinsec in care ai comentat poemul. iata și poemul asa cum cred ca ar trebui sa fie: Din vocea ta Nu știu cum să-ți descriu vocea frumoasă, Care și când grăia ca o folie cocoloșită Era la fel de convingătoare ca viața. La urechi purtai cărăbuși din chilimbar și norii. Albastrul verii plutindu-ți prin plete lungi Înfășura de pretutindeni ca apa râului. În emisfera ta stângă, în centru privirii pe os, Proiectai zile pe care le imaginam împreună. Priveam îmbrățișați ca la cinematograf. Trosneau sinapsele în tunetele fulgerelor de vară. Neuronii consumau conștient vreascurile cărnii. Se despleteau în oglinzi privindu-se intens. Picioare nenumărate purtau gândurile aleatoriu. Păianjeni plutind prin deșerticul vis al nopții Târându-se. Globuri oculare sclipind. Totul începea acolo unde pământul devenea cenușă Și ciuturile încă mai scoteau apă din durerea Purtată în vocea ta de ambră curată.
pentru textul : Din vocea ta deMi-a incantat sufletul aceasta prezentare, multumesc ca pentru un dar de sarbatori, Doina;
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" demultumesc Alinei pentru ca m-a selectat si a facut astfel posibil sa fiu alaturi de oameni pretiosi
prin comorile inzapezite in scris, multumesc lui Dorin Cozan pentru rostirea din versurile mele,
sunt onorata!
Urez fiecaruia spor la scris, pentru a spori bucuriile cu dezlegare de la Dumnezeu!
La multi ani întru multa inspiratie!
Ela, thank you. You catched a thread :)
pentru textul : disease deEu am înțeles foarte bine ce ați spus și cred că și dumneavoastră ați înțeles ce am spus eu.
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar deRegret, d-le Titarenco, că aşa aţi înţeles (sau nu) cele scrise de mine, a mă exprima "bombastic" este ultima mea intenţie.
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează deDar dacă nici această ultimă frază
"locul
unde ar fi trebuit să am două inimi
sau niciuna"
nu are sens...
Domnule Manolescu, mulțumesc pentru observație. Lucrul pe care îl semnalați este o funcționare normală a site-ului. Și se încrede în folosirea în mod etic a acestei facilități. De fapt cred că nu este cu mult diferit de „riscul” care era și în Hermeneia 1.0
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deCu timpul sau dacă voi observa abuzuri voi încerca să modifc codul. Dar sper să nu fie nevoie.
... și ce anume exemplifică textul lui Vijay Seshadri în acest context? că, sincer vorbind, eu nu am înțeles ce vrei să spui în final. în orice caz acel text este reușit. iar dacă tu consideri că atît el cît și textul tău au valori comparabile mă tem că discutăm degeaba. nu înțeleg, de asemenea, de ce simți nevoia asta aproape incontrolabilă să ataci ad hominem atunci cînd este criticat un text de-al tău sau un anumit tip de scriitură în care nu reușești. din nou, și un astfel de atac este realmente nerecomandabil chiar într-un duel argumentativ. măcar și datorită faptului că nu face decît să întărească percepția că ești pe reduta defensivă a unei cauze ce nu poate fi apărată.
pentru textul : răscruce deeste un text interesant, în multe privințe, pe gustul meu. remarc "decorată cu iguane de cultură" - o metaforă care mă va urmări
pentru textul : vizită deDacă o comentez, o stric. Dacă nu, nu am dreptul să-i dau o peniță. Așa că-mi asum riscul. Ȋn afara simplității ucigător de frumoase a întregului (orice zorzoană ar fi ucis-o), o autoironie calmă, nostalgică, răzbate. Cȃnd Boba nu mimează făcȃnd pe nebunu ci înebunește de poezie, iese un text ca asta. Din care, orice cuvȃnt ai scoate, l-ar face să țipe de durere.
pentru textul : urme decu singuratatea.
nu mi-a placut, totusi, efectul acelor rime.
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deIncredibil!
Paul, acesta este poemul pe care Iulian il indrageste cel mai mult :)
Ce ametitor se intampla totul!
Cred in acest copil!
Multumesc! Multumim! :)
pentru textul : among friends deeste un text care mi s-a părut bun tocmai pentru că folosește destul de bine o metodă care mă preocupă și pe mine. Oriana o numește cred „jam”. eu prefer să o percep ca un fel de tapiserie. intri în textul de mai sus și aproape te îneci în el.
pentru textul : Jazz ambiental. Semafoare inegal dezorientate desi mai zice profetul ca dumnezeu, cand a râs, a facut lumea! apoi s-a dus la teatru in parc si la bancomat. samd ideea nu e nici noua nici rea, dar atitudinea usor teribilista, intru angoasa si tragism inainte de vreme, nu face bine textului. plus aceasta tendinta de a da sentinte "filosofice", in mod declamativ aproape, iarasi nu mi se pare ok. mai bine iei ideea, asa cum apare in final, si ii dai o noua forma, dar mai luminos, mai deschis. o estetica a uratului, data dracului, dar si dracul isi are rasul lui trasnit!
pentru textul : Jeg deSă știți că rupturile astea de cuvinte îl caracterizau bine pe Mircea Ivănescu (și nu numai), dar el avea măsura lor. Aici sunt mult prea abundente într-un text și așa greoi.
pentru textul : re ma chi na ri um deok, andule,
chiar daca este foarte nepotrivit sa fac hermeneutica textului meu, iata ca incerc o mini-hermeneutica, foarte simpla evident, dat fiind spatiul de aici:
"poate sîntem o simplă îndoială doamne"
- hai sa fim seriosi andule. sint probabil zece ani de cind imi scriu textele integral cu litera mica. e o conventie, sau o anti-conventie daca vrei. a mistorcari asta prin a spune ca (in contextul gramaticii primului vers) cuvintul "doamne" nu este o referire la divinitate ci la "doamnele noastre din viața de zi cu zi" este doar o remarca rauvoitoare si de prost gust. de ce oare alegi sa manifesti prost gust? rapunzi doar daca vrei.
- primul vers alege sa deplinga posibilitatea ca fiecare dintre noi sa alegem sa ne indoim de noi insine. chiar la modul absolut. acestui vers ii raspunde versul 8: "dar nu vom fi niciodată îndoiala ta".
"un aer singur și rece peste vîrful flăcării
ce mai arde în unii din noi"
- ideea ce se sugereaza este ca este posibil sa alegem sa stingem chiar si ultima pilpiire a spiritului din noi. cu taisul singuratatii ce imbratisam atit des la modul egoist. desi, asa cum spuneam, este posibil ca flacara sa nu se fi stins, chiar daca nu mai credem in ea.
- raspunsul este in versul 9: "nici frigul orfan al unei lumînări stinse"
"o întoarcere din acelea despre care
ni s-a spus că vom fi fără a ști de ce"
- poate, doar poate, alegem sa ne intoarcem inapoi. inapoi de la tinta in care am crezut cindva sau am cautat-o cindva. o intoarcere mai degraba in ce priveste ceea ce sintem si nu neaparat ceea ce facem. o intoarcere ontologica, axiologica, mai degraba decit praxiologica. o intoarcere despre care am fost avertizati dar pe care nu ne-o putem explica. o intoarcere care nu are logica in esenta ei.
- raspunsul in versul 10: "ne vom întoarce-acasă într-o zi"
raspunsul va continua in comentariul urmator. dar astept sa stiu daca am raspuns macar si putin...
pentru textul : poate deAndu, dacă vroiam să te înjur o făceam de aici. Dar nu sunt omul care să fie vulgar doar pentru niște amărâte de antifraze și nici pentru mai mult, îmi place să cred. Înțelegi tu? Întrebare esențială. În rest, ești un copil mare.
pentru textul : pseudopatriarhale I demă amuzi Alina. am să mă gîndesc la asta
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – dePagini