Poate sunt eu de vină, dar nu reușesc să văd nicicum o realizare deosebită în aceste rânduri, care nu îmi par a depăși condiția unui jurnal în versuri. Nu am nimic împotriva acestui tip de jurnal (deși poate nu e asta, și atunci e și mai ciudat), dar cred că nu este suficientă "aglomerarea" de metafore pentru a face poezie. Este un singur vers care chiar trimite, comunică, acel "Canaletto negociază mări desuete". În rest, în multe locuri, versurile frizează ridicolul, prin conotațiile duble pe care nu ai reușit să le eviți. Desigur, pot fi acuzată eu că am mers până la acele conotații, dar chiar cred că ai fi putut să scoți mai mult de la ideea (care nu-i rea) de la care ai pornit. Oriana, sunt un pic confuză față de finalul comentariului tău (începutul mă face să cred că da, trebuie să fiu eu pe altă lungime de undă la ora aceasta), dar nu prea am înțeles ce-i cu "stima Europei" :-) E ceva ce noi nu știm?
alina, asteptam de o mie de ani comentariul tau. nu ca as da la o parte celelalte comentarii dar iata in sfirsit un comentariu care MA AJUTA. da, ai dreptate. asta trebuia sa fac, sa scot (si am sa scot primul vers) si sa incep ciclul Sadicele. da dom'le, asa comentariu mai da..
Avem aici un poem, nu o povestire. Un poem narativ, ușor ambiguu și întrucâtva calofil, prin care adie misterul. Ingenioasă ideea din "Pe dosul cuvintelor zice cu negru că cei fără mâini pot să pipăie lucrurile cu pleoapa întoarsă". De obicei orbii văd cu mâinile, în vreme ce aici ordinea e răsturnată. Finalul reverberează frumos asupra întregului, invitând la o relectură.
Da, Virgil, îl observ la mai mulți care au postat aceleași texte de pe Hermeneia pe un alt site sau chiar două. Fiecare din noi știm unde și ce. E bine să își facă fiecare "ordine". Nu îți asuma doar tu respectarea tuturor regulilor, fiindcă esențial este să le respecte fiecare în parte. Tu poți veghea și atenționa. Mulțumesc pentru promptitudinea răspunsului.
Bine ai venit, Florin! Te rog scoate de deasupra textului primele doua rânduri: "Florin Dochia Același joc" pentru că, după cum observi sunt în plus, și numele tău și titlul poemului sunt deja. După aceea o să mă întorc cu un comentariu.
sunt sigur că există întotdeauna o inspirație malefică, din teatru sau poate de altundeva
dar bottom-line vine viața și bate orice scenariu scris de om
și apoi iar se rescrie totul
mulțumesc de lectură
andu
Oana, ceea ce nu intelege multa lume e faptul ca eu nu scriu poezie. Scriu doar povesti. De cele mai multe ori triste, de cele mai multe ori fara nici o pretentie literara, dar intotdeauna adevarate. Dar daca o poveste de-a mea a ajuns unde trebuie, asta ma face sa merg mai departe.
Imi pare rau sa fiu tocmai eu primul pe aici sa las un comentariu mai critic la acest text pe care uite, acum cand am revenit dupa o absenta, il descopar apreciat si recomandat. Adriana e o poeta sensibila iar lirica ei pot recunoaste deschis m-a surprins nu doar o singura data printr-o profunzime care nu este la indemana oricui, potentata de un limbaj poetic nuantat si care de cele mai multe ori mi-a amintit de incantarea de a privi indelung o orhidee. Din pacate acest poem nu este decat unul extrem de sensibilicos si ma mira cata audienta are acest gen de abordare pe aici, pe Hermeneia. Acest poem imi suna ca un anunt umanitar, unul foarte reusit desigur, din pacate numic mai mult. De la inceput si pana la sfarsit pomul este mai previzibil decat boleroul lui Ravel, parca cerseste o lacrima, e plin de garoafe, de rosu, de rochii de mireasa, de rugaciuni, de spitale si de fluturi (un poem de tip Ioana Negoescu as zice, dar ea scrie un pic mai avizat, mai concentrat si mai expresiv pe acest subiect). Asta e, imi pare rau, n-am tacut din gura pentru ca Adriana you mean something to me. Andu P.S. Cred ca penultima strofa e ok... daca n-ar fi rochiile alea de mireasa... dar stiu, nu se poate face nimic. Eminescu a murit traiasca telenovela ! (sorry again)
se vede ca suferinta face bine la poezie. remarc insa prima si ultima parte. pe la mijloc mi se pare ca te diluezi cu acele "eu ce voi" care nici nu mi se pare ca suna foarte romaneste. dar, evident, e parerea mea. de fapt cred ca acum cind mai uit mai bine cred ca as fi si renuntat la acea contructie de tot.
am vrut sa scriu altceva dar comentariul de mai sus este absolut manipulator. ce ar trebui oare sa raspunda cineva la asertiuni de genul „Nu te supăra, nu sunt ranchiunos, dar critica ta este o invitaţie binevenită la critică, constructivă, desigur, nu?” sau „Dar cred că şi tu o ştii.”? repet, am vrut sa scriu ceva despre absurdul unor astfel de manipulari dar iata ca nu o fac de vreme ce sint totusi manipulat pe jumatate.
Luminita, ce surpriza mi-ai facut! :) (scuzati emoticonul...) nu-i vorba de "a face in ciuda cuiva", cred ca ai rezonat, pur si simplu, la text, cum au facut-o si altii...ma rog, nu pe Hermenia. Poate ca percepem similar anumite realitati...cine stie? Desi, nu contest ca si Marina e aproape de poeziile mele, insa nu si de aceasta. ok, are si el pacatele lui, probabil... Multumesc inca o data.
Nu mi se pare coerent să folosești două scrieri pentru același sunet. Complicație inutilă. Dar nu e un capăt de lume, I don't really care. O să modific. Nu mi se pare important cum scrii, ci ce scrii. Multumesc de aprecierile prozei.:) M-am temut sa nu aiba un iz de pamflet politic, dar chiar nu e, sunt lucruri inspirate din momente reale.
da, asa e, se mai poate lucra pe text, imi asum acele neajunsuri, ele cred ca au aparut datorita faptului ca nu am mai scris cam de mult poezie. Iti multumesc pentru lectura si semn. Te mai astept.
doamne de ce sîntem vinovați că îți ascultăm cuvîntul
în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși în așternut
renunțăm la revoluții la ideile mari la furtuni
de ce sîntem vinovați că ne apucăm de făcut copii
de o trudă cinstită și blestemată sub carapacea asta din zile și soare
de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău
și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea
pînă cînd pămîntul ajunge să fie bătătorit a moarte
de ce sîntem vinovați că nu mai sperăm nici cît o băltoacă
și atunci plouă și plouă și mergem la ușă dar nimeni nu mai e acolo
nimeni nu nici măcar nu se obosește să ne mai amenințe
nici fulgere nu mai sînt doamne de ce sîntem vinovați
atît de perfect în neprihănirea noastră uscată
de ce nu plouă și la noi înăuntru
mda... mie imi pare mai degraba un poem de factura romantica, tratat suprarealist, decat clasic, or whatever... am ghemuirea. o vad, o simt. ce nu am?! de la "ca într-un batiscaf translucid" nu am translucidul care se anunta si pe care il vreau, pentru ca mi-l promiti. nu am solutii acum. ma gandesc.
am rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
Un poem tulburător, atemporal, în care simbolurile religiase sunt plasate în plan secund. Am citit cu plăcere şi în altă parte şi acum lecturarea mi-a lăsat aceeaşi impresie.
sa presupunem un alt scenariu: cineva doreste sa publice, cum s-a si facut in alte locuri de altfel, un articol despre injuraturi sau despre limbajul de jargon si argou, din romania sau aiurea. sau cineva utilizeaza, de ex, in sensul etniei rrome, expresia -fie-mi iertata- "te pup in c...r"- ceea ce e un alint, nu? cred ca regulamentul ar tb sa vizeze mai mult sfera comentariilor, si, in anumite situatii, sa optam pentru o interpretare a lui in spirit, si nu in literă. sincer, daca suntem vizitati de domnul sau dna oricine, ne pune imediat eticheta de "urechi virgine" si ne trimite undeva. si nu ne pupă, logic... parerea mea
Prima sarja: Gorune, de ce vrei tu sa arunci cu banii pe fereastra? Lasa ca si Usd-ul mai merge inca... O sa vezi tu peste doi-trei ani ce mare si tare o sa fie. Dedale, come on! Chiar asa de nereusite sunt ultimele versuri? Precizare: Premiul e real, deci se va atribui. E valabil pentru acest text, desigur, insa n-am prea priceput aluzia din final, anyway, doesn't really matter. Sper insa sa fie oameni interesati pe aici pe Hermeneia sa castige un ban muncit pe lectura. Google nu prea ajuta sunt sigur ca deja multi dintre voi si-au dat seama :-) Andu
mă bucur de prezenţa voastră aici. tot ce vă pot spune este că nimic nu pleacă dinlăuntru fără să rezoneze cu mine. mai departe înseamnă doar să găsească loc propice de relaş, de încântare. dacă chiar nu găseşte, nu înseamnă a fi problema mea neapărat. eu nu găsesc deloc această poezie netransmisibilă, vlăguită şi "claustrofobă". mi se pare că poate fi momentul oricui. să se fi regăsit într-un fel sau altul în ea.
mai bine de atât? prefer variantele brute în locul celor căutate şi atât de şlefuite încât li se pierde orice farmec.
vă mulţumesc pentru păreri. vă aştept cu plăcere ori de câte ori consideraţi că vreun text de-al meu merită atenţia.
pai cred ca ar fi fost previzibil sa apas pe pedala psihanalizei. visul e un simplu pretext. de fapt, ca cititor visul nu e verificabil, nu importa adica daca am visat sau nu. iar pt universul poetic, cu atat mai putin. tot ce real este vis si tot ce e vis este real. cred ca de aici ar trebui plecat. dar fireste, eu doar scriu, nu sunt stapanul cititorului. de aceea, din pacate sau din fericire, textele mele presupun o intimitate si o atentie aparte cu lectorul. apoi, vorbim, bem, servim un piscot...
deci, "en garde si filosofie", dupa cum spunea un mare poet al zilelor noastre...
cred că te pot contrazice iar... eu nu prezint traduceri din limba română, ci texte compuse în franceză. Nu e Poarta Albă, ci La Blanche Porte. știi, o prietenă bună mi-a zis ceva apropos de asta: il faut être français pour comprendre ces subtilités...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mirat și singur, aceasta este viața scribului, un biet ocnaș care își vinde sufletul pentru o peniță de aur... pe hîrtie
pentru textul : singur și trist în fața unei tastaturi negre deOk, din perspectiva mea, e mult mai bine.
pentru textul : chipul de umbră dePoate sunt eu de vină, dar nu reușesc să văd nicicum o realizare deosebită în aceste rânduri, care nu îmi par a depăși condiția unui jurnal în versuri. Nu am nimic împotriva acestui tip de jurnal (deși poate nu e asta, și atunci e și mai ciudat), dar cred că nu este suficientă "aglomerarea" de metafore pentru a face poezie. Este un singur vers care chiar trimite, comunică, acel "Canaletto negociază mări desuete". În rest, în multe locuri, versurile frizează ridicolul, prin conotațiile duble pe care nu ai reușit să le eviți. Desigur, pot fi acuzată eu că am mers până la acele conotații, dar chiar cred că ai fi putut să scoți mai mult de la ideea (care nu-i rea) de la care ai pornit. Oriana, sunt un pic confuză față de finalul comentariului tău (începutul mă face să cred că da, trebuie să fiu eu pe altă lungime de undă la ora aceasta), dar nu prea am înțeles ce-i cu "stima Europei" :-) E ceva ce noi nu știm?
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam dealina, asteptam de o mie de ani comentariul tau. nu ca as da la o parte celelalte comentarii dar iata in sfirsit un comentariu care MA AJUTA. da, ai dreptate. asta trebuia sa fac, sa scot (si am sa scot primul vers) si sa incep ciclul Sadicele. da dom'le, asa comentariu mai da..
pentru textul : e bună tipa dee tare greu sa diseci simplitatea. asa ca, fara prea multe vorbe, o sa-ti spun ca mi-a placut.
pentru textul : Retro deAvem aici un poem, nu o povestire. Un poem narativ, ușor ambiguu și întrucâtva calofil, prin care adie misterul. Ingenioasă ideea din "Pe dosul cuvintelor zice cu negru că cei fără mâini pot să pipăie lucrurile cu pleoapa întoarsă". De obicei orbii văd cu mâinile, în vreme ce aici ordinea e răsturnată. Finalul reverberează frumos asupra întregului, invitând la o relectură.
pentru textul : Hieroglif deDa, Virgil, îl observ la mai mulți care au postat aceleași texte de pe Hermeneia pe un alt site sau chiar două. Fiecare din noi știm unde și ce. E bine să își facă fiecare "ordine". Nu îți asuma doar tu respectarea tuturor regulilor, fiindcă esențial este să le respecte fiecare în parte. Tu poți veghea și atenționa. Mulțumesc pentru promptitudinea răspunsului.
pentru textul : ultimele modificări pe site deBine ai venit, Florin! Te rog scoate de deasupra textului primele doua rânduri: "Florin Dochia Același joc" pentru că, după cum observi sunt în plus, și numele tău și titlul poemului sunt deja. După aceea o să mă întorc cu un comentariu.
pentru textul : Același joc deDoamna Adriana. Inchinaciune pentru frumosul Dvs. comentariu. Si pentru ironia fina. Si atat.
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor desunt sigur că există întotdeauna o inspirație malefică, din teatru sau poate de altundeva
pentru textul : sic-tir gloria mundi dedar bottom-line vine viața și bate orice scenariu scris de om
și apoi iar se rescrie totul
mulțumesc de lectură
andu
penita, pardon.
si la cat mai multe texte bune, andrei!
pentru textul : micul război de pe scară deOana, ceea ce nu intelege multa lume e faptul ca eu nu scriu poezie. Scriu doar povesti. De cele mai multe ori triste, de cele mai multe ori fara nici o pretentie literara, dar intotdeauna adevarate. Dar daca o poveste de-a mea a ajuns unde trebuie, asta ma face sa merg mai departe.
pentru textul : minunata călătorie a lui emil prin gara de nord deservus,
pentru textul : disensiune deda, pertinent. ma mai gandesc si revin pe text.
Imi pare rau sa fiu tocmai eu primul pe aici sa las un comentariu mai critic la acest text pe care uite, acum cand am revenit dupa o absenta, il descopar apreciat si recomandat. Adriana e o poeta sensibila iar lirica ei pot recunoaste deschis m-a surprins nu doar o singura data printr-o profunzime care nu este la indemana oricui, potentata de un limbaj poetic nuantat si care de cele mai multe ori mi-a amintit de incantarea de a privi indelung o orhidee. Din pacate acest poem nu este decat unul extrem de sensibilicos si ma mira cata audienta are acest gen de abordare pe aici, pe Hermeneia. Acest poem imi suna ca un anunt umanitar, unul foarte reusit desigur, din pacate numic mai mult. De la inceput si pana la sfarsit pomul este mai previzibil decat boleroul lui Ravel, parca cerseste o lacrima, e plin de garoafe, de rosu, de rochii de mireasa, de rugaciuni, de spitale si de fluturi (un poem de tip Ioana Negoescu as zice, dar ea scrie un pic mai avizat, mai concentrat si mai expresiv pe acest subiect). Asta e, imi pare rau, n-am tacut din gura pentru ca Adriana you mean something to me. Andu P.S. Cred ca penultima strofa e ok... daca n-ar fi rochiile alea de mireasa... dar stiu, nu se poate face nimic. Eminescu a murit traiasca telenovela ! (sorry again)
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei deMereu, in viata aceasta, apropiere intre miraj si mi'raj :) Talent aparte pentru imagini rafinate.
pentru textul : Miraj dese vede ca suferinta face bine la poezie. remarc insa prima si ultima parte. pe la mijloc mi se pare ca te diluezi cu acele "eu ce voi" care nici nu mi se pare ca suna foarte romaneste. dar, evident, e parerea mea. de fapt cred ca acum cind mai uit mai bine cred ca as fi si renuntat la acea contructie de tot.
pentru textul : recviem pentru niciodată deam vrut sa scriu altceva dar comentariul de mai sus este absolut manipulator. ce ar trebui oare sa raspunda cineva la asertiuni de genul „Nu te supăra, nu sunt ranchiunos, dar critica ta este o invitaţie binevenită la critică, constructivă, desigur, nu?” sau „Dar cred că şi tu o ştii.”? repet, am vrut sa scriu ceva despre absurdul unor astfel de manipulari dar iata ca nu o fac de vreme ce sint totusi manipulat pe jumatate.
pentru textul : scrisori imaginare III deLuminita, ce surpriza mi-ai facut! :) (scuzati emoticonul...) nu-i vorba de "a face in ciuda cuiva", cred ca ai rezonat, pur si simplu, la text, cum au facut-o si altii...ma rog, nu pe Hermenia. Poate ca percepem similar anumite realitati...cine stie? Desi, nu contest ca si Marina e aproape de poeziile mele, insa nu si de aceasta. ok, are si el pacatele lui, probabil... Multumesc inca o data.
pentru textul : Röntgen deam uitat sa va multumesc, sincer. Apreciez oamenii care deosebesc latrinele oraselor dupa miros!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deNu mi se pare coerent să folosești două scrieri pentru același sunet. Complicație inutilă. Dar nu e un capăt de lume, I don't really care. O să modific. Nu mi se pare important cum scrii, ci ce scrii. Multumesc de aprecierile prozei.:) M-am temut sa nu aiba un iz de pamflet politic, dar chiar nu e, sunt lucruri inspirate din momente reale.
pentru textul : Tabu deda, asa e, se mai poate lucra pe text, imi asum acele neajunsuri, ele cred ca au aparut datorita faptului ca nu am mai scris cam de mult poezie. Iti multumesc pentru lectura si semn. Te mai astept.
pentru textul : poem marin decîntec pentru ploaie
pentru textul : Dumnezeu dedoamne de ce sîntem vinovați că îți ascultăm cuvîntul
în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși în așternut
renunțăm la revoluții la ideile mari la furtuni
de ce sîntem vinovați că ne apucăm de făcut copii
de o trudă cinstită și blestemată sub carapacea asta din zile și soare
de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău
și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea
pînă cînd pămîntul ajunge să fie bătătorit a moarte
de ce sîntem vinovați că nu mai sperăm nici cît o băltoacă
și atunci plouă și plouă și mergem la ușă dar nimeni nu mai e acolo
nimeni nu nici măcar nu se obosește să ne mai amenințe
nici fulgere nu mai sînt doamne de ce sîntem vinovați
atît de perfect în neprihănirea noastră uscată
de ce nu plouă și la noi înăuntru
mda... mie imi pare mai degraba un poem de factura romantica, tratat suprarealist, decat clasic, or whatever... am ghemuirea. o vad, o simt. ce nu am?! de la "ca într-un batiscaf translucid" nu am translucidul care se anunta si pe care il vreau, pentru ca mi-l promiti. nu am solutii acum. ma gandesc.
pentru textul : ghemuire III deam rezerve fata de folosirea formulei „o să” pentru viitor într-o poezie. textul mi se pare slăbuț. de asemenea vreau să îți atrag atenția că nu observ niciun comentariu făcut de tine pe hermeneia. acest lucru va atrage după sine cît de curînd transformarea contului tău într-un cont de membru corespondent.
pentru textul : Iarnă roşie deUn poem tulburător, atemporal, în care simbolurile religiase sunt plasate în plan secund. Am citit cu plăcere şi în altă parte şi acum lecturarea mi-a lăsat aceeaşi impresie.
pentru textul : Dealul tău cu brândușe desa presupunem un alt scenariu: cineva doreste sa publice, cum s-a si facut in alte locuri de altfel, un articol despre injuraturi sau despre limbajul de jargon si argou, din romania sau aiurea. sau cineva utilizeaza, de ex, in sensul etniei rrome, expresia -fie-mi iertata- "te pup in c...r"- ceea ce e un alint, nu? cred ca regulamentul ar tb sa vizeze mai mult sfera comentariilor, si, in anumite situatii, sa optam pentru o interpretare a lui in spirit, si nu in literă. sincer, daca suntem vizitati de domnul sau dna oricine, ne pune imediat eticheta de "urechi virgine" si ne trimite undeva. si nu ne pupă, logic... parerea mea
pentru textul : Paneraș cu ouă dePrima sarja: Gorune, de ce vrei tu sa arunci cu banii pe fereastra? Lasa ca si Usd-ul mai merge inca... O sa vezi tu peste doi-trei ani ce mare si tare o sa fie. Dedale, come on! Chiar asa de nereusite sunt ultimele versuri? Precizare: Premiul e real, deci se va atribui. E valabil pentru acest text, desigur, insa n-am prea priceput aluzia din final, anyway, doesn't really matter. Sper insa sa fie oameni interesati pe aici pe Hermeneia sa castige un ban muncit pe lectura. Google nu prea ajuta sunt sigur ca deja multi dintre voi si-au dat seama :-) Andu
pentru textul : poezia mea de azi demă bucur de prezenţa voastră aici. tot ce vă pot spune este că nimic nu pleacă dinlăuntru fără să rezoneze cu mine. mai departe înseamnă doar să găsească loc propice de relaş, de încântare. dacă chiar nu găseşte, nu înseamnă a fi problema mea neapărat. eu nu găsesc deloc această poezie netransmisibilă, vlăguită şi "claustrofobă". mi se pare că poate fi momentul oricui. să se fi regăsit într-un fel sau altul în ea.
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine demai bine de atât? prefer variantele brute în locul celor căutate şi atât de şlefuite încât li se pierde orice farmec.
vă mulţumesc pentru păreri. vă aştept cu plăcere ori de câte ori consideraţi că vreun text de-al meu merită atenţia.
pai cred ca ar fi fost previzibil sa apas pe pedala psihanalizei. visul e un simplu pretext. de fapt, ca cititor visul nu e verificabil, nu importa adica daca am visat sau nu. iar pt universul poetic, cu atat mai putin. tot ce real este vis si tot ce e vis este real. cred ca de aici ar trebui plecat. dar fireste, eu doar scriu, nu sunt stapanul cititorului. de aceea, din pacate sau din fericire, textele mele presupun o intimitate si o atentie aparte cu lectorul. apoi, vorbim, bem, servim un piscot...
deci, "en garde si filosofie", dupa cum spunea un mare poet al zilelor noastre...
pentru textul : Se făcea că... decred că te pot contrazice iar... eu nu prezint traduceri din limba română, ci texte compuse în franceză. Nu e Poarta Albă, ci La Blanche Porte. știi, o prietenă bună mi-a zis ceva apropos de asta: il faut être français pour comprendre ces subtilités...
pentru textul : La blanche porte dePagini