Paul, îţi mulţumesc. Te simt mereu aproape prin ninsori şi prin neguri :)
Mărturisesc că şi eu m-am gândit la această asemănare, fraţii ca două faruri, nedespărţiţi şi luminând împreună ( îmi amintisem şi de versurile din Hora Unirii: ,,Amândoi suntem de-o mamă,/De-o făptură şi de-o seamă,/Ca doi brazi într-o tulpină,/
Ca doi ochi într-o lumină.//Amândoi avem un nume,/Amândoi o soartă-n lume./Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,/În noi doi un suflet bate!" ...că tot se apropie sărbătoarea :) )
Eu am încercat o decupare a unui peisaj simplu din realitatea înconjurătoare, o focalizare pe comparaţia sau metafora creată spontan de o mână nevăzută. Scopul e de a bucura şi de a provoca la reflecţii, de a găsi interpretări care să umple sufletul.
Îţi mulţumesc pentru constanţa cu care îmi oferi feedback. Contează enorm.
ma tem ca nici un text al acestui autor nu va mai fi pus in prima pagina pentru o lunga bucata de vreme datorita acestui gest. Este pur si simplu inadmisibil sa ai facilitatea de autoeditare, sa ai un text in prima pagina care timite la un text care brusc si deodata dispare. Asa ceva nu se va mai intimpla pentru ca nu vei mai avea texte evidentiate in prima pagina
Virgile, stii ce-i funny? E ca tu ai un fel foarte personal de a sesiza problemele altora, atitudine care te identifica drept unul dintre cei mai self-sufficient romanian-american idiots pe care i-am cunoscut in viata mea. Si mai cred ca tu cand te barbieresti in oglinda (pe la marginile barbii) vezi acolo un Sean Connery cu titlu de fariseu. Si mai inceteaza te rog cu comentariile astea anti-romanesti pe la unele texte daca nu vrei sa devii complet ridicol. Parerea mea. Salutari din vechea Troie, Bobadil.
Cristina, textul ăsta e unul spontan. N-a trecut prin travaliu aproape deloc. Am schimbat două, trei chestii în unitatea doi, atunci, la cald, dar atât. Citit acum, mă nemulţumesc destule. Dar starea încă o recunosc. E acolo. Nu mă ascund după stare. Sunt adeptul echilibrului calitativ între "ce spui" şi "cum spui"; de cele mai mutle ori, "cum spui" e esenţial. Mulţumesc pentru comentariul acesta, mulţumesc şi pentru vizita din "străinătate" :). Nu-mi stă în fire să fac "declaraţii", dar pentru că "lucrurile care nu se spun se pierd" - eşti printre cititorii mei preferaţi şi în topul poeţilor pe care-i citesc absolut cu fiecare postare a lor.
Doina, unitatea doi are la bază principiul identităţii - unul dintre principiile care, alături de alte două principii şi de cele patru categorii propoziţionale (nu mai intru în amănunte), guvernează practic toată gândirea noastră. Absolut orice gând apare având la bază combinarea a trei principii şi patru propoziţii. Nu de puţine ori, principiul identităţii (a = a) a fost tratat (de veleitari filosofici) ca un megatruism, dar s-a dovedit că e infinit mai mult. Consider că ultimele adevăruri au la bază acest principiu. De acolo "tautologia".
Titlul "Zzet" = "Ziua zet", deci, da - final.
Iniţial am vrut "Zâzet"/ "Z.zet).
clișeele sunt detectabile în două situații: în cazul poeziei de începător, în care rezonanța metaforică a modelelor își exercită încă paternitatea agresivă asupra inabilului mânuitor de vers. el nu are puterea de a-și desprinde discursul de didactica proapăt asimilată. așa că reproduce, inconștient, paradigma. cea de-a doua situație este, surprinzător, poezia eșuată – profesionist! – în manierism. efortul de a inventa la nesfârșit expresii noi, duce la un tip de clișeu... negativ, un fel de încercare perpetuă de a evita deja-vu-ul prin debanalizare și reinvestire a noțiunii comune cu o falsă mască lirică. și atunci,- pe sens negativ, cum spuneam - e detectabil clișeul, chiar dacă haina lui pare stilată. în cazul de mai sus, însă, poema nu cred că poate fi încadrabilă în nici una din situații. textul trece abil pe lîngă clișee, creând un tip de scenariu care ia în stăpânire atmosfera și o valorifică liric printr-un foarte lejer discurs despre grație. detectăm aici, în egală măsură, o feminitate pură, incitantă, cât și un fel de copilărire, ca în jocurile idilice ale „batistei parfumate”. scenariul creat, de o juvenilitate încântătoare, reușeșește să evite, foarte elegant, epitetul comun, clișeul banalizat al retoricii erotice mărunte. nu e „dulce” textul. e grațios. eteric. ființa care oficiază este evanescentă – s-a amestecat cu spectrul luminii. e coloră, într-o transparență serafică...
Katya, chiar voiam să zic de vulcanismul tău și a și apărut lucrarea, tabloul cu semnătură cu tot. Sunt într-o uluială bună, ca-n expoziție. Poezia avalanșă m-a copleșit....îmi place amestecul artelor în tușe rapide, nervoase și partea narativă abil construită...felicitări. Ps: Ferește-te de locuri comune ca:"inodor insipid îmi urau bine ați venit în clasa I".
Întreb autoarea ce părere are de versul: "și se trezesc fără copite. nu mai pot alerga." (sincer, nu mă așteptam la asemenea vers). Și ar mai fi și alte întrebări, ca, de exemplu, cât de mult crede că m-a impresionat poemul acesta.
Vă mulțumesc amȃndurora. E greu să «traduci»/«percepi» un text chiar în aceiași limbă din două puncte de vedere diferite ale «receptorilor» sau «emițător – receptor». Dar dintr-o limbă în alta! Avea dreptate Wittgenstein cu «jocurile de limbaj». Toate cele bune, G.M.
am citit, impartasesc dar nu intru totul punctul tau de vedere, tot spontan poti sa si 'vorbaresti', m-am gandit unde s-ar incadra corect, fiind atat de amestecat, am pornit povestind si m-am dus in atatea parti si, subliniez, neintentionat, fara mize, fara premeditari, fara tinte din astea mici, dar poate le-o pacatuit textul pe toate in locul meu:)
Vă mulțumesc mult tuturor! Cele mai frumoase momente sunt când se scrie un poem, când se alcătuiește o carte și când vezi că darul pe care îl faci bucură în mod sincer.
Paul, cartea asta nu ar fi fost dacă tu nu ai fi avut răbdarea și bucuria împărtășită de a descoperi un pic de cer în cojile mele de nucă... Mulțumesc întreit! Cuvintele tale m-au îngenuncheat.
Sebi, un feedback sincer care mă bucură. Mulțumesc! Ne citim cu drag!
Cristina, mulțumesc pentru felicitări! Am schimbat prezentarea coperții cu ajutorul lui Vlad. Așa cum era prezentată dimineață, desfășurată, arătă și părțile scrise care sunt pliate spre interior.
Daniela, mi-am dorit ca formatul cărții și aspectul ei să fie ca un haiku :) Dacă vei fi la Virtualia, îmi va face plăcere să îți dăruiesc un exemplar.
Mădălina, se simte bucuria ta sinceră și-ți mulțumesc frumos! Nu-i târziu niciodată pentru a împărtăși o bucurie.
Silvia, Karumi a salutat-o azi pe Coraline și a plecat spre cerul din mare :)
Vlad, bucuria sinceră am zărit-o încă de când am văzut copacul înflorit! Mulțumesc frumos!
Carmen, am tresărit la urarea ta! Da, contemplarea e cuvântul cheie! Am pus cartea deoparte cu aceeași bucurie.
Celestin, mulțumesc. O să fac cumva să ajungă un exemplar la tine.
Adrian, mulțumesc!
Cristina, iată că urarea ta încheie la fel de frumos o serie de feedbackuri la care nu m-am așteptat... și care m-au pus un pic în dificultate în a răspunde pe măsura mulțumirii pe care v-o datorez fiecăruia.
bobadil, daca vrei sa mi spui ceva, call me. sau trimite mi un semn din cer. ridica voi ochii si ma voi bucura... insa, aici, in privinta textului iti dau dreptate cand atentionezi asupra gheiselor si a florii florilor. insa, singura imagine care pot spune ca e ok din text e cea din ultimul vers. in rest, in calitate de gheisa dintr o viata anterioara, mi as taia limba
Ținându-mă de cuvânt și vorbind (măcar parțial) la obiect: textul de mai sus a fost inițial o poezie în formă clasică, însă prietenii mei care au vazut-o au considerat-o prea demodată. Cu schimbările de rigoare, cred că am reușit să o fac să sune mai bine (nu am curajul să mai arăt cuiva versiunea poetică inițială). Legat de adresa mea, pentru a nu fi nici o problemă cu încălcarea vreunui regulament, repet încă o dată: pe pagina mea de autor de pe Hermeneia este afișată o adresă personală cu poezii. Acolo se găsește și o adresă de poștă electronică la care pot fi contactat. Dragă Gorun, mulțumesc din inimă, încă o dată, pentru aprecieri.
e bine ca e babatorit, riscul de a ne repeta nu exista, caci in fiecare an scoatem strugurii din aceeasi vie dar zdrobindu-i sub pumni ne iese alt vin decat cel de anul trecut sau al vecinilor. de ce? pentru ca teascul e diferit. multumesc pentru popas, lectura si sfatul bun.
Ce să-i faci, adri?! Problema e că unora le place să se mai joace şi de-a baba-oarba şi nu numai cu „viata, miros de transpiratie, de sex, de pamint, de zgura, de alcool, de fum de tigare, de.........” pe care, dacă le iei în serios, ajungi să ţi-o faci cu mâna ta ceea ce înseamnă (uneori – nu vreau să generalizez) chiar „lucru manual”. Dar şi el (d-aia n-am vrut să generalizez) când e făcut cum trebe, adică cu oarece „ludicitate poetică” se(d)uce la poezie; ca în cazul, de exemplu, al lui Geo Dumitrescu (a se vedea, printre altele, cazul în care poetul se joacă pe aeroport cu grenade(le) [„poeziei”?!]). Sau chiar al unor douămiişti mai acătării din zilele noastre. Cum tot aşa şi „joaca asta de-a baba oarba”, pe care o încriminezi în com-ul la textul de faţă, atunci când e luată în serios cu zisa „luciditate poetică”, aşa cum face Adriana, conduce şi ea la poezie. Ce să-i faci?! „Din fericire suntem toţi diferiţi” – cum zice o reclamă afişată pe o mulţime de panouri care a ajuns să mă plictisească.
pe alocuri imi pare oleaca fortat, interventiile celor doua nu-mi par transpuse natural. altfel, ultima strofa ii chiar o poema, in loc de "ozon" as pune "el" si as renunta la fix ultimu vers
O descriere iniţială a personajelor ar fi făcut predictibil dialogul. Ele se dezvăluie astfel cititorului treptat, interacţionând. Am încercat o tehnică oarecum regizorală, o punere în scenă cu indicaţii cât mai precise.
Nu întâmplător Lucian îi ceruse acea carte lui Jean.
La început, mijloc şi sfărşit sunt trimiteri clare la Veneţia şi măştile ei.
Apreciez la dvs. faptul că aţi reuşit, dincolo de stridenţe, să auziţi ritmul povestirii. Asta înseamnă că aveţi "ureche literară".
Vă felicit pentru locul onorant la Concursul de proză scurtă Agonia 2009 !
nu. Oniricul poate oferi multa profunzime. Si poezia chiar mi-a placut, inclusiv schimbarea registrului cu care Adriana ne obisnuise. As fi oferit o penita daca nu as fi stiut ca pe autoare nu prea o mai intereseaza asa ceva.
Aşa se face că
acela care părăseşte o face-ntotdeauna
pentru binele celuilalt;
ca şi cum ar sparge o cană pentru a o scuti
de chinul setei.
Degeaba boţeşti cearşaful şi pe cealaltă parte,
degeaba ai slăbit de ţi se vede viaţa cum schiază pe oase,
goleşti de străzi drumurile dintre voi degeaba
şi degeaba a murit pisica scării...
Toate au fost făcute numai şi numai şi numai
pentru binele tău.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Paul, îţi mulţumesc. Te simt mereu aproape prin ninsori şi prin neguri :)
pentru textul : Haiku (9) - Neguri şi reverii deMărturisesc că şi eu m-am gândit la această asemănare, fraţii ca două faruri, nedespărţiţi şi luminând împreună ( îmi amintisem şi de versurile din Hora Unirii: ,,Amândoi suntem de-o mamă,/De-o făptură şi de-o seamă,/Ca doi brazi într-o tulpină,/
Ca doi ochi într-o lumină.//Amândoi avem un nume,/Amândoi o soartă-n lume./Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,/În noi doi un suflet bate!" ...că tot se apropie sărbătoarea :) )
Eu am încercat o decupare a unui peisaj simplu din realitatea înconjurătoare, o focalizare pe comparaţia sau metafora creată spontan de o mână nevăzută. Scopul e de a bucura şi de a provoca la reflecţii, de a găsi interpretări care să umple sufletul.
Îţi mulţumesc pentru constanţa cu care îmi oferi feedback. Contează enorm.
ma tem ca nici un text al acestui autor nu va mai fi pus in prima pagina pentru o lunga bucata de vreme datorita acestui gest. Este pur si simplu inadmisibil sa ai facilitatea de autoeditare, sa ai un text in prima pagina care timite la un text care brusc si deodata dispare. Asa ceva nu se va mai intimpla pentru ca nu vei mai avea texte evidentiate in prima pagina
pentru textul : ...I'm growing like spells... deImi place ritmul interior din acesta repetitie "a"... plus desenul. Andu
pentru textul : poeme pentru tooraj deVirgile, stii ce-i funny? E ca tu ai un fel foarte personal de a sesiza problemele altora, atitudine care te identifica drept unul dintre cei mai self-sufficient romanian-american idiots pe care i-am cunoscut in viata mea. Si mai cred ca tu cand te barbieresti in oglinda (pe la marginile barbii) vezi acolo un Sean Connery cu titlu de fariseu. Si mai inceteaza te rog cu comentariile astea anti-romanesti pe la unele texte daca nu vrei sa devii complet ridicol. Parerea mea. Salutari din vechea Troie, Bobadil.
pentru textul : Eminescu deei, ca sa vezi ce este in stare sa faca un an dintr-un om...
pentru textul : mi-e dor de femeia care scrie despre străzi dedumneanoastra au sa incerce sa mai scrie si din acelea.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte denu stiu cit e de deschis dar merci de trecere
pentru textul : extemporal la limba română I dedoar "sufletul ploii" și "ploaia se furișează" îmi par că ascund farmecul poemului. în rest îmi place mult această elegie modernă.
pentru textul : vase comunicante deCristina, textul ăsta e unul spontan. N-a trecut prin travaliu aproape deloc. Am schimbat două, trei chestii în unitatea doi, atunci, la cald, dar atât. Citit acum, mă nemulţumesc destule. Dar starea încă o recunosc. E acolo. Nu mă ascund după stare. Sunt adeptul echilibrului calitativ între "ce spui" şi "cum spui"; de cele mai mutle ori, "cum spui" e esenţial. Mulţumesc pentru comentariul acesta, mulţumesc şi pentru vizita din "străinătate" :). Nu-mi stă în fire să fac "declaraţii", dar pentru că "lucrurile care nu se spun se pierd" - eşti printre cititorii mei preferaţi şi în topul poeţilor pe care-i citesc absolut cu fiecare postare a lor.
Doina, unitatea doi are la bază principiul identităţii - unul dintre principiile care, alături de alte două principii şi de cele patru categorii propoziţionale (nu mai intru în amănunte), guvernează practic toată gândirea noastră. Absolut orice gând apare având la bază combinarea a trei principii şi patru propoziţii. Nu de puţine ori, principiul identităţii (a = a) a fost tratat (de veleitari filosofici) ca un megatruism, dar s-a dovedit că e infinit mai mult. Consider că ultimele adevăruri au la bază acest principiu. De acolo "tautologia".
pentru textul : Zzet deTitlul "Zzet" = "Ziua zet", deci, da - final.
Iniţial am vrut "Zâzet"/ "Z.zet).
clișeele sunt detectabile în două situații: în cazul poeziei de începător, în care rezonanța metaforică a modelelor își exercită încă paternitatea agresivă asupra inabilului mânuitor de vers. el nu are puterea de a-și desprinde discursul de didactica proapăt asimilată. așa că reproduce, inconștient, paradigma. cea de-a doua situație este, surprinzător, poezia eșuată – profesionist! – în manierism. efortul de a inventa la nesfârșit expresii noi, duce la un tip de clișeu... negativ, un fel de încercare perpetuă de a evita deja-vu-ul prin debanalizare și reinvestire a noțiunii comune cu o falsă mască lirică. și atunci,- pe sens negativ, cum spuneam - e detectabil clișeul, chiar dacă haina lui pare stilată. în cazul de mai sus, însă, poema nu cred că poate fi încadrabilă în nici una din situații. textul trece abil pe lîngă clișee, creând un tip de scenariu care ia în stăpânire atmosfera și o valorifică liric printr-un foarte lejer discurs despre grație. detectăm aici, în egală măsură, o feminitate pură, incitantă, cât și un fel de copilărire, ca în jocurile idilice ale „batistei parfumate”. scenariul creat, de o juvenilitate încântătoare, reușeșește să evite, foarte elegant, epitetul comun, clișeul banalizat al retoricii erotice mărunte. nu e „dulce” textul. e grațios. eteric. ființa care oficiază este evanescentă – s-a amestecat cu spectrul luminii. e coloră, într-o transparență serafică...
pentru textul : Sub Acoperire deExcelenta strofa a doua.
pentru textul : Rara avis in aeris. Iubirectomie deKatya, chiar voiam să zic de vulcanismul tău și a și apărut lucrarea, tabloul cu semnătură cu tot. Sunt într-o uluială bună, ca-n expoziție. Poezia avalanșă m-a copleșit....îmi place amestecul artelor în tușe rapide, nervoase și partea narativă abil construită...felicitări. Ps: Ferește-te de locuri comune ca:"inodor insipid îmi urau bine ați venit în clasa I".
pentru textul : laleaua neagră denici chitcanii, mai ales cei de aur, bariera lor e de corali, la Marea P(i)si
pentru textul : chițcanii de aur deÎntreb autoarea ce părere are de versul: "și se trezesc fără copite. nu mai pot alerga." (sincer, nu mă așteptam la asemenea vers). Și ar mai fi și alte întrebări, ca, de exemplu, cât de mult crede că m-a impresionat poemul acesta.
pentru textul : urme de cerb deVă mulțumesc amȃndurora. E greu să «traduci»/«percepi» un text chiar în aceiași limbă din două puncte de vedere diferite ale «receptorilor» sau «emițător – receptor». Dar dintr-o limbă în alta! Avea dreptate Wittgenstein cu «jocurile de limbaj». Toate cele bune, G.M.
pentru textul : Gânduri deajuta/ma sa/ti inteleg textul!
pentru textul : îl iubesc pe grigore deMultumesc.
pentru textul : Vorbitor în Numele Morților deam citit, impartasesc dar nu intru totul punctul tau de vedere, tot spontan poti sa si 'vorbaresti', m-am gandit unde s-ar incadra corect, fiind atat de amestecat, am pornit povestind si m-am dus in atatea parti si, subliniez, neintentionat, fara mize, fara premeditari, fara tinte din astea mici, dar poate le-o pacatuit textul pe toate in locul meu:)
multumesc frumos de lectura si opinie, e ok
pentru textul : cu degetul pe trăgaci deVă mulțumesc mult tuturor! Cele mai frumoase momente sunt când se scrie un poem, când se alcătuiește o carte și când vezi că darul pe care îl faci bucură în mod sincer.
Paul, cartea asta nu ar fi fost dacă tu nu ai fi avut răbdarea și bucuria împărtășită de a descoperi un pic de cer în cojile mele de nucă... Mulțumesc întreit! Cuvintele tale m-au îngenuncheat.
Sebi, un feedback sincer care mă bucură. Mulțumesc! Ne citim cu drag!
Cristina, mulțumesc pentru felicitări! Am schimbat prezentarea coperții cu ajutorul lui Vlad. Așa cum era prezentată dimineață, desfășurată, arătă și părțile scrise care sunt pliate spre interior.
Daniela, mi-am dorit ca formatul cărții și aspectul ei să fie ca un haiku :) Dacă vei fi la Virtualia, îmi va face plăcere să îți dăruiesc un exemplar.
Mădălina, se simte bucuria ta sinceră și-ți mulțumesc frumos! Nu-i târziu niciodată pentru a împărtăși o bucurie.
Silvia, Karumi a salutat-o azi pe Coraline și a plecat spre cerul din mare :)
Vlad, bucuria sinceră am zărit-o încă de când am văzut copacul înflorit! Mulțumesc frumos!
Carmen, am tresărit la urarea ta! Da, contemplarea e cuvântul cheie! Am pus cartea deoparte cu aceeași bucurie.
Celestin, mulțumesc. O să fac cumva să ajungă un exemplar la tine.
Adrian, mulțumesc!
Cristina, iată că urarea ta încheie la fel de frumos o serie de feedbackuri la care nu m-am așteptat... și care m-au pus un pic în dificultate în a răspunde pe măsura mulțumirii pe care v-o datorez fiecăruia.
pentru textul : Karumi debobadil, daca vrei sa mi spui ceva, call me. sau trimite mi un semn din cer. ridica voi ochii si ma voi bucura... insa, aici, in privinta textului iti dau dreptate cand atentionezi asupra gheiselor si a florii florilor. insa, singura imagine care pot spune ca e ok din text e cea din ultimul vers. in rest, in calitate de gheisa dintr o viata anterioara, mi as taia limba
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum deȚinându-mă de cuvânt și vorbind (măcar parțial) la obiect: textul de mai sus a fost inițial o poezie în formă clasică, însă prietenii mei care au vazut-o au considerat-o prea demodată. Cu schimbările de rigoare, cred că am reușit să o fac să sune mai bine (nu am curajul să mai arăt cuiva versiunea poetică inițială). Legat de adresa mea, pentru a nu fi nici o problemă cu încălcarea vreunui regulament, repet încă o dată: pe pagina mea de autor de pe Hermeneia este afișată o adresă personală cu poezii. Acolo se găsește și o adresă de poștă electronică la care pot fi contactat. Dragă Gorun, mulțumesc din inimă, încă o dată, pentru aprecieri.
pentru textul : Vise în adâncuri de stâncă de/universul se reeditează la infinit./ universul este oricum infinit
pentru textul : femeia-cameleon dee bine ca e babatorit, riscul de a ne repeta nu exista, caci in fiecare an scoatem strugurii din aceeasi vie dar zdrobindu-i sub pumni ne iese alt vin decat cel de anul trecut sau al vecinilor. de ce? pentru ca teascul e diferit. multumesc pentru popas, lectura si sfatul bun.
pentru textul : Dealul de unde te priveam în oglinda cerului denu te crampona de forme, luciane, ma refer la fond. cu plă. delicatetea e delicioasa doar celor... nedelicati.
pentru textul : Despre Cezara deCe să-i faci, adri?! Problema e că unora le place să se mai joace şi de-a baba-oarba şi nu numai cu „viata, miros de transpiratie, de sex, de pamint, de zgura, de alcool, de fum de tigare, de.........” pe care, dacă le iei în serios, ajungi să ţi-o faci cu mâna ta ceea ce înseamnă (uneori – nu vreau să generalizez) chiar „lucru manual”. Dar şi el (d-aia n-am vrut să generalizez) când e făcut cum trebe, adică cu oarece „ludicitate poetică” se(d)uce la poezie; ca în cazul, de exemplu, al lui Geo Dumitrescu (a se vedea, printre altele, cazul în care poetul se joacă pe aeroport cu grenade(le) [„poeziei”?!]). Sau chiar al unor douămiişti mai acătării din zilele noastre. Cum tot aşa şi „joaca asta de-a baba oarba”, pe care o încriminezi în com-ul la textul de faţă, atunci când e luată în serios cu zisa „luciditate poetică”, aşa cum face Adriana, conduce şi ea la poezie. Ce să-i faci?! „Din fericire suntem toţi diferiţi” – cum zice o reclamă afişată pe o mulţime de panouri care a ajuns să mă plictisească.
pentru textul : atunci se întâmplă depe alocuri imi pare oleaca fortat, interventiile celor doua nu-mi par transpuse natural. altfel, ultima strofa ii chiar o poema, in loc de "ozon" as pune "el" si as renunta la fix ultimu vers
pentru textul : Foc de tabără cu esenţe de folk deO descriere iniţială a personajelor ar fi făcut predictibil dialogul. Ele se dezvăluie astfel cititorului treptat, interacţionând. Am încercat o tehnică oarecum regizorală, o punere în scenă cu indicaţii cât mai precise.
Nu întâmplător Lucian îi ceruse acea carte lui Jean.
La început, mijloc şi sfărşit sunt trimiteri clare la Veneţia şi măştile ei.
Apreciez la dvs. faptul că aţi reuşit, dincolo de stridenţe, să auziţi ritmul povestirii. Asta înseamnă că aveţi "ureche literară".
Vă felicit pentru locul onorant la Concursul de proză scurtă Agonia 2009 !
Cu prietenie
pentru textul : Gust de septembrie denu. Oniricul poate oferi multa profunzime. Si poezia chiar mi-a placut, inclusiv schimbarea registrului cu care Adriana ne obisnuise. As fi oferit o penita daca nu as fi stiut ca pe autoare nu prea o mai intereseaza asa ceva.
pentru textul : în vârful picioarelor decu nuvela ... multumesc frumos!
pentru textul : cerul vânăt mă doare timid a bătătură demi-a plăcut, iar versurile acestea în special:
Aşa se face că
acela care părăseşte o face-ntotdeauna
pentru binele celuilalt;
ca şi cum ar sparge o cană pentru a o scuti
de chinul setei.
Degeaba boţeşti cearşaful şi pe cealaltă parte,
degeaba ai slăbit de ţi se vede viaţa cum schiază pe oase,
goleşti de străzi drumurile dintre voi degeaba
şi degeaba a murit pisica scării...
Toate au fost făcute numai şi numai şi numai
pentru binele tău.
ai transmis. am empatizat. frumos!
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate dePagini