Erika, ai prins frumos ideea de unde a început să curgă acest poem. uneori, este așa cum am spus, "tăcerea amestecă timpul în mii de puncte". dacă punctul acesta ți-a plăcut înseamnă multe. ar putea însemna și faptul că... uneori comunicăm prin tăcere... la pagina aceasta este un chip ascuns... mulțumesc, Madim
Virgil, tu spui că e ridicol cum am comentat eu, acelaşi lucru spun şi eu despre comentariul tău prin care tu flagelezi "auto-gratularea" mea. Este ridicol şi dincolo de bunul simţ să insinuezi că mă felicit pe mine însămi doar fiindcă resping faptul că ar fi pleonasm în ultimul vers al poeziei mele. Sau spun că este o exprimare cel puţin necesară. Şi "vibraţia sufletului" nu e pleonasm, e loc comun, se poate utiliza în comentarii. Insinuezi agramatisme şi te erijezi drept bun sociolog şi lector de sondaje publice (în care ştii sigur ce procent e de partea opiniei tale!...auto-gratulare evident). Este mereu aceeaşi poveste: jucaţi rolul de persoane care cenzurează simplitatea unui sentiment curat, dar în culise felicitaţi pe cei care vă sunt favoriţi şi le permiteţi dulcegării. (Mi-am permis şi eu o insinuare).
textul este de o mare forţă expresivă(personal nu rezonez cu debutul poeziei, chiar dacă este justificată prima strofă, compoziţional şi ideatic, nu mă regăsesc în expresionismul acesteia). m. twain parcă spunea că de când a început să cunoască oamenii iubeşte foarte mult animalele.
este uluitor cum se poate scrie pe toate registrele în acelaşi text. îi dau dreptate lui adrian. şi lui vigil. virgil să ştii că emilian nu are nimic cu tine. sunt convins de asta.
ar trebui să împeniţez textul dar sunt într o postură ingrată, vorba lui vlad.
nicodem, smiorcăielile pe care le vezi nu mi se par forţate . ţin de omenesc.
m am transformat în avocatul diavolului? sper că nu!
Aranca, pentru mine zidul înseamnă închidere iar în această poezie a ta văd un univers aparte, doar al tău, (iată că ne lași acum să pătrundem în el) ca și cum ai dori să păstrezi pe cineva (sau ceva) acolo: "munții din care se nasc zidurile", tinerețea care devine lespede, "zidurile din care se naște murirea".Dar munții "visează respirația femeilor" iar visurile sunt gestante în acest univers. El rămâne pradă" nesilit de nimeni", însă "legat" cred că are aici un sens figurat iar lanțul umbrelor cred că reprezintă amintirile...Frumoasă poezie de dragoste:)
Sunt versuri cioplite cu migală și pricepere în lumina inimii așa cum ne cioplim din timp în timp nostalgiile. "A fost a mea ideea de a-mi ciopli sufletului ușă..." Îmi amintește de un Poet, mai spui trecând pe aici.
hialin, ti se pare. si perceptia ta nu cred ca tine de limbaj sau de tehnica, ci de incercarea mea de a lua in piept sau la piept unul din miturile noastre dragi. miorita apartine imaginarului nostru, dar vin si eu cu turma mea de idei. cu indrazneala si tineretea mea care vrea, ca de aia e asa- sa nu i ajunga niciodata. dar, daca simti nevoia sa ti explic pe text, cu pixul in mana, o voi face. promit aranca, imi place jocul. si ce e minunat daca nu Jocul care ne joaca pe toti? sa stam deoparte?
Un poem care rezistă și la o a doua lectură, mizând pe un oniric coșmaresc, halucinant, cu accente supra-realiste, care leagă,precum un liant, protestul social(ca element al unui "fracturism" autentic) de grotescul-purgativ. Scriitura este una modernă, cu un ritm alert, nevrotic, acaparator, ce te ține prizonier în interiorul textului, până la finalul optimist și alegoric: copilul construind castele de nisip, simbol arhetipal al continuității lumii acesteia. Un text puternic, bine scris, ce merită a fi evidențiat.
se apropie repetitiv două comparații "ca un călău" "ca pe un gest"...dar nu e de împotmolit... până la "iar când într-un târziu voi fi murit", inclusiv, e excelent.
as zice ca unele imagini sint putin cam predictibile. vezi "creanga cu flori de cires" (care poate ar fi sunat mai bine daca era "ramura") sau "o sabie de samurai orb", etc. dar ideea e buna. cred ca ar trebui sa asculti mai mult la ce se aude in adincul tau decit in lecturile tale. parerea mea.
Adrian, "analfabeto" este atac la persoana. To rog sa te consideri avertizat. Daca tu ca editor aici nu te poti controla, cum o poti pretinde de la altii?
Profetule nu e nicio problema de paternitate. sunt multi care au gandit teoria relativitatii, cumva concomitent cu einstein si fara sa aiba habar, nici einstein nu a stat izolat de lume. Poemul tau are identitatea proprie si chiar si partea in cauza reflecta o anume stare. ma miram doar ca intr-un fel ciudat si eu si tu am gandit aceeasi chestie.
am mai vazut poza asta si sub alt text. anyway... probabil e penurie de poze. apoi, textul mi se pare un amestec de idei bune si idei sau imagini slabe (sau confuze) de exemplu: "pe tâmplele ei" - ale cui timple? ale diminetii sau ale balenei? cind incepi sa "imprastii" metafore trebuie sa fii atent la posibilitatea confuziilor chestia cu "camasa de forta" nu reuseste sa ma faca sa inteleg nimic. ce vrea de fapt sa spuna? sau e pusa acolo numai fiindca suna... straniu? "trebaluiesc" mi se pare nu neaparat elegant "rotițele"? -- suna aproape infantil diminutivul acesta aici si pare aiurea alaturi de bronz "copil unicorn", "om-balena"... hai sa fim seriosi. de ce unul cu spatiu si altul cu liniuta de legatura? si ce vor sa insemne? sau iar doar pentru ca suna... poetic? "jucarii de plastic" sau "jucarii din plastic"? intradevar, cel mai reusit vers este "suntem fiecare o striație de scoică"
nu introduc subtitlul în corpul textului, şi nici nu las spaţiu la început.
subtitlul îl sciu în rubrica care mi-l cere. în loc să mi-te adresezi pe tonul îsta ameninţător mai bine mi-ai explica ce să fac. ce dracu' puţină amabilitate nu strică, chiar de eşti director.
Manolescu Gorun, Bianca Goean, va multumesc de citire si pentru apreciere. bucuros de faptul ca poezia mea va ramane-n memoria ta asociata cu imaginea copiilor din concursurile de pescuit. onorat de semnul aprecierii din partea ta si esti binevenita oricand pe pagina mea cu stima
Un text care se citește dintr-o suflare. Și care pare scris dintr-o suflare tăiată. Cu aparente stȃngăcii pe care numai clipa de inspirație le așează la locul lor pentru a rotunji întregul; căci: „ of doamne zice george iartă-ne bată-ne vina și e o liniște ca înainte de Hiroshima”
decupez din compoziție pasajele cu rezonanță specială, dintr-o nevoie simplă de a împodobi dimineața în acest șantier de litere cuminți așezate prin cufărul vechi al sufletului: "viața mea e o balastieră. sângele cară pietroaie în țeastă ca într-un malaxor uriaș. îmi imaginez globulele ca niște camioane ele huruie zilnic pereții camerei crapă de atâta viață. pietruiesc drumuri lăturalnice orașul e în plină dezvoltare. cine știe poate vei face parte din el." "mi-e dor să mai văd locuri pe care nu le-am văzut. să-ți povestesc de ele să te uiți la mine de parcă aș ști numele tuturor celor care mișcă pe pămîntul acesta. nopțile vin ca o turmă de bivoli să se adape. din mine ies gîndurile camionagii transpirați liorbăind o cafea cînd tu îmi lipsești cel mai mult spre dimineață."
părere: poezia asta are niște secvențe frumoase, cum ar fi
„Și ea începuse să-și/ râdă de mine,/ vorbind despre toate,/ fără să-mi spună nimic,/ fără să-mi lase o gură/ de aer, în tăcere/ să-mi termin/ gândurile de fumat/ până la prima ninsoare de scrum.”
îmi place ritmul molcom de aici. ce urmează imediat după mi se pare, însă, cam cețos și confuz, (mă refer la „logoreea” care se „țiganizează”), apoi vin iar câteva imagini faine…
cred că ai fi putut concentra puțin textul, spun asta fiindcă, după prima jumătate, m-am întâlnit cu aceleași idei, învelite în alte forme de expresie. și cred că-i păcat, chiar dacă textul mizează pe o anume lentoare, pe o anume interiorizare.
adică, izbucnirea aceea din final, unde se ascunsese ideea în sine, vine după ce riști să adormi cititorul… poate ar merge să găsești altceva de spus (de dezvoltat) în intervalul acela mediu de timp.
oricum, remarc o certă creștere valorică a poeziilor tale.
în acest moment creativ întrebarea mea destabilizatoare nu își mai află sensul. aș spune că îl descoperi pe dumnezeu numai în aproapele ce îi seamană. cumva antropomorf poemul. mă refer la conținut. mesajul e încântător. iartă-mi ambiguitatea.
Vrăjitorul Merlin, în profeția să dezvăluie că Frântă va fi pierdută printr-o femeie-lucru adeverit prin persoana Isabelei de Bavaria.Regatul va fi redobândit tot printr-o femeie, anume Ioana d'Arc. Am dezvoltat , după puterile mele acest mit. Am încercat să realizez o interferență: realitate- mit. Sancho Pânză,Virgil textul rămâne în lucru. Mulțumesc pentru citire și comentarii.
unde ai gasit traducerea asta din Cc ca tare m-a amuzat. auzi: "apele tale alimentează grădina" bine ca n-au tradus "rodii cu fructe semnificative organoleptic" La "Nu voi mai știi" nu trebuia cu un singur "i" ? cum e corect? "ostiola" sau "osteola"? simpatic textul. uite o parodie care mi-a descretit fruntea
nu nteleg vehementa celor doi adm ...ce-s sigur ca au citit (blajini) poezii fara nici o noima cu admiratie. .. si-atunci la naiba cu atata ingamfare si-atatea miute.
mi-i sila de polemizari dar parca-i nu stiu cum ...ca sa zic asa....
După atâta transpirație prin subsolul acestui text am zis și eu că, hai Andule, dă click pe link.
Și am dat. Părerea mea e că Rammstein nu pot fi kinky.
Dar dacă îți place Rammstein... ce să mai zic? Îți place Rammstein, cel puțin ceva am învățat și eu despre tine, deci trebuia să dau click-ul.
A
sa presupunem un alt scenariu: cineva doreste sa publice, cum s-a si facut in alte locuri de altfel, un articol despre injuraturi sau despre limbajul de jargon si argou, din romania sau aiurea. sau cineva utilizeaza, de ex, in sensul etniei rrome, expresia -fie-mi iertata- "te pup in c...r"- ceea ce e un alint, nu? cred ca regulamentul ar tb sa vizeze mai mult sfera comentariilor, si, in anumite situatii, sa optam pentru o interpretare a lui in spirit, si nu in literă. sincer, daca suntem vizitati de domnul sau dna oricine, ne pune imediat eticheta de "urechi virgine" si ne trimite undeva. si nu ne pupă, logic... parerea mea
pentru cineva care nu are treaba, nici cu realitatea lui Emilian, nici cu cea a Cristinei, nu pot spune decat ca textul permite ambele interpretari - de la imagine cruda, la parodie. necazul e ca s-a trecut de la text la om. nu stiu in ce masura putem vorbi despre "ce a vrut sa spuna poetul aici?"... da' acum, ca tot e poetul aici, parca tot mai bine intreb inainte de a-i da un sut. acum, pe de alta parte, asa vad eu lucrurile, realitatea Cristinei coincide cu unele imagini din text. de aici reactia. iar eu, daca mai continui asa, o sa fac exact ce spuneam ca nu se face, adica sa ghicesc de ce a spus Cristina ce a spus. mai bine o intreb pe ea.
acu, legat de poezie. domnule poet, la ce bun sa scriem despre realitate, ca despre o fundatura din care nu mai putem iesi? n-ar fi mai sanatos sa cautam solutia?... sa zicem ca ar fi un (clishi, clishi!) semnal de alarma. pentru cine?
utima data ti-am spus ca nu esti umana, ma intorc dupa ceva vreme sa-ti spun acelasi lucru: imi dai impresia ca tu esti poezie si in carne. mi-a placut mult cum pare ca se lega titlul de primele doua versuri (ganduri care se-ntorc din afara, ninsoare/porumbei), de restul poeziei fiind foarte clar cum se leaga. in rest, nu stiu cine spunea ca poezia trebuie disociata de viata autorului - eu daca nu de fiecare data, in orice caz de cele mai multe ori am tendinta de a da fuga sa te-mbratisez. partea ne-hilara din asta e ca reusesti sa atingi fara niciun pic de efort. "fara niciun pic de efort" - e chiar remarcabil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Erika, ai prins frumos ideea de unde a început să curgă acest poem. uneori, este așa cum am spus, "tăcerea amestecă timpul în mii de puncte". dacă punctul acesta ți-a plăcut înseamnă multe. ar putea însemna și faptul că... uneori comunicăm prin tăcere... la pagina aceasta este un chip ascuns... mulțumesc, Madim
pentru textul : În mii de puncte deVirgil, tu spui că e ridicol cum am comentat eu, acelaşi lucru spun şi eu despre comentariul tău prin care tu flagelezi "auto-gratularea" mea. Este ridicol şi dincolo de bunul simţ să insinuezi că mă felicit pe mine însămi doar fiindcă resping faptul că ar fi pleonasm în ultimul vers al poeziei mele. Sau spun că este o exprimare cel puţin necesară. Şi "vibraţia sufletului" nu e pleonasm, e loc comun, se poate utiliza în comentarii. Insinuezi agramatisme şi te erijezi drept bun sociolog şi lector de sondaje publice (în care ştii sigur ce procent e de partea opiniei tale!...auto-gratulare evident). Este mereu aceeaşi poveste: jucaţi rolul de persoane care cenzurează simplitatea unui sentiment curat, dar în culise felicitaţi pe cei care vă sunt favoriţi şi le permiteţi dulcegării. (Mi-am permis şi eu o insinuare).
pentru textul : ie de zi lucrătoare defoarte frumos. un poem care te plimbă din real în fantezie în idilic back & forth. uşor de citit, greu de compus. good job!
pentru textul : corpuri neutre / fantasia & poesia detextul este de o mare forţă expresivă(personal nu rezonez cu debutul poeziei, chiar dacă este justificată prima strofă, compoziţional şi ideatic, nu mă regăsesc în expresionismul acesteia). m. twain parcă spunea că de când a început să cunoască oamenii iubeşte foarte mult animalele.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deeste uluitor cum se poate scrie pe toate registrele în acelaşi text. îi dau dreptate lui adrian. şi lui vigil. virgil să ştii că emilian nu are nimic cu tine. sunt convins de asta.
ar trebui să împeniţez textul dar sunt într o postură ingrată, vorba lui vlad.
nicodem, smiorcăielile pe care le vezi nu mi se par forţate . ţin de omenesc.
m am transformat în avocatul diavolului? sper că nu!
Aranca, pentru mine zidul înseamnă închidere iar în această poezie a ta văd un univers aparte, doar al tău, (iată că ne lași acum să pătrundem în el) ca și cum ai dori să păstrezi pe cineva (sau ceva) acolo: "munții din care se nasc zidurile", tinerețea care devine lespede, "zidurile din care se naște murirea".Dar munții "visează respirația femeilor" iar visurile sunt gestante în acest univers. El rămâne pradă" nesilit de nimeni", însă "legat" cred că are aici un sens figurat iar lanțul umbrelor cred că reprezintă amintirile...Frumoasă poezie de dragoste:)
pentru textul : despre umbre deSunt versuri cioplite cu migală și pricepere în lumina inimii așa cum ne cioplim din timp în timp nostalgiile. "A fost a mea ideea de a-mi ciopli sufletului ușă..." Îmi amintește de un Poet, mai spui trecând pe aici.
pentru textul : Rând dinspre Dumnezeu demulţumesc Elena pentru trecere.
pentru textul : Tăcere cu părul prins în cozi dehialin, ti se pare. si perceptia ta nu cred ca tine de limbaj sau de tehnica, ci de incercarea mea de a lua in piept sau la piept unul din miturile noastre dragi. miorita apartine imaginarului nostru, dar vin si eu cu turma mea de idei. cu indrazneala si tineretea mea care vrea, ca de aia e asa- sa nu i ajunga niciodata. dar, daca simti nevoia sa ti explic pe text, cu pixul in mana, o voi face. promit aranca, imi place jocul. si ce e minunat daca nu Jocul care ne joaca pe toti? sa stam deoparte?
pentru textul : a căzut o stea deUn poem care rezistă și la o a doua lectură, mizând pe un oniric coșmaresc, halucinant, cu accente supra-realiste, care leagă,precum un liant, protestul social(ca element al unui "fracturism" autentic) de grotescul-purgativ. Scriitura este una modernă, cu un ritm alert, nevrotic, acaparator, ce te ține prizonier în interiorul textului, până la finalul optimist și alegoric: copilul construind castele de nisip, simbol arhetipal al continuității lumii acesteia. Un text puternic, bine scris, ce merită a fi evidențiat.
pentru textul : gourmet dese apropie repetitiv două comparații "ca un călău" "ca pe un gest"...dar nu e de împotmolit... până la "iar când într-un târziu voi fi murit", inclusiv, e excelent.
pentru textul : preludiu în alb și negru deas zice ca unele imagini sint putin cam predictibile. vezi "creanga cu flori de cires" (care poate ar fi sunat mai bine daca era "ramura") sau "o sabie de samurai orb", etc. dar ideea e buna. cred ca ar trebui sa asculti mai mult la ce se aude in adincul tau decit in lecturile tale. parerea mea.
pentru textul : Nippon kouhii deAdrian, "analfabeto" este atac la persoana. To rog sa te consideri avertizat. Daca tu ca editor aici nu te poti controla, cum o poti pretinde de la altii?
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deProfetule nu e nicio problema de paternitate. sunt multi care au gandit teoria relativitatii, cumva concomitent cu einstein si fara sa aiba habar, nici einstein nu a stat izolat de lume. Poemul tau are identitatea proprie si chiar si partea in cauza reflecta o anume stare. ma miram doar ca intr-un fel ciudat si eu si tu am gandit aceeasi chestie.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii deam mai vazut poza asta si sub alt text. anyway... probabil e penurie de poze. apoi, textul mi se pare un amestec de idei bune si idei sau imagini slabe (sau confuze) de exemplu: "pe tâmplele ei" - ale cui timple? ale diminetii sau ale balenei? cind incepi sa "imprastii" metafore trebuie sa fii atent la posibilitatea confuziilor chestia cu "camasa de forta" nu reuseste sa ma faca sa inteleg nimic. ce vrea de fapt sa spuna? sau e pusa acolo numai fiindca suna... straniu? "trebaluiesc" mi se pare nu neaparat elegant "rotițele"? -- suna aproape infantil diminutivul acesta aici si pare aiurea alaturi de bronz "copil unicorn", "om-balena"... hai sa fim seriosi. de ce unul cu spatiu si altul cu liniuta de legatura? si ce vor sa insemne? sau iar doar pentru ca suna... poetic? "jucarii de plastic" sau "jucarii din plastic"? intradevar, cel mai reusit vers este "suntem fiecare o striație de scoică"
pentru textul : antikythera denu introduc subtitlul în corpul textului, şi nici nu las spaţiu la început.
pentru textul : Unchiul Fedea (21) desubtitlul îl sciu în rubrica care mi-l cere. în loc să mi-te adresezi pe tonul îsta ameninţător mai bine mi-ai explica ce să fac. ce dracu' puţină amabilitate nu strică, chiar de eşti director.
Manolescu Gorun, Bianca Goean, va multumesc de citire si pentru apreciere. bucuros de faptul ca poezia mea va ramane-n memoria ta asociata cu imaginea copiilor din concursurile de pescuit. onorat de semnul aprecierii din partea ta si esti binevenita oricand pe pagina mea cu stima
pentru textul : Nada deUn text care se citește dintr-o suflare. Și care pare scris dintr-o suflare tăiată. Cu aparente stȃngăcii pe care numai clipa de inspirație le așează la locul lor pentru a rotunji întregul; căci: „ of doamne zice george iartă-ne bată-ne vina și e o liniște ca înainte de Hiroshima”
pentru textul : Silent white dedecupez din compoziție pasajele cu rezonanță specială, dintr-o nevoie simplă de a împodobi dimineața în acest șantier de litere cuminți așezate prin cufărul vechi al sufletului: "viața mea e o balastieră. sângele cară pietroaie în țeastă ca într-un malaxor uriaș. îmi imaginez globulele ca niște camioane ele huruie zilnic pereții camerei crapă de atâta viață. pietruiesc drumuri lăturalnice orașul e în plină dezvoltare. cine știe poate vei face parte din el." "mi-e dor să mai văd locuri pe care nu le-am văzut. să-ți povestesc de ele să te uiți la mine de parcă aș ști numele tuturor celor care mișcă pe pămîntul acesta. nopțile vin ca o turmă de bivoli să se adape. din mine ies gîndurile camionagii transpirați liorbăind o cafea cînd tu îmi lipsești cel mai mult spre dimineață."
pentru textul : balastiera depărere: poezia asta are niște secvențe frumoase, cum ar fi
„Și ea începuse să-și/ râdă de mine,/ vorbind despre toate,/ fără să-mi spună nimic,/ fără să-mi lase o gură/ de aer, în tăcere/ să-mi termin/ gândurile de fumat/ până la prima ninsoare de scrum.”
îmi place ritmul molcom de aici. ce urmează imediat după mi se pare, însă, cam cețos și confuz, (mă refer la „logoreea” care se „țiganizează”), apoi vin iar câteva imagini faine…
cred că ai fi putut concentra puțin textul, spun asta fiindcă, după prima jumătate, m-am întâlnit cu aceleași idei, învelite în alte forme de expresie. și cred că-i păcat, chiar dacă textul mizează pe o anume lentoare, pe o anume interiorizare.
adică, izbucnirea aceea din final, unde se ascunsese ideea în sine, vine după ce riști să adormi cititorul… poate ar merge să găsești altceva de spus (de dezvoltat) în intervalul acela mediu de timp.
oricum, remarc o certă creștere valorică a poeziilor tale.
pentru textul : Mica țigariadă deîn acest moment creativ întrebarea mea destabilizatoare nu își mai află sensul. aș spune că îl descoperi pe dumnezeu numai în aproapele ce îi seamană. cumva antropomorf poemul. mă refer la conținut. mesajul e încântător. iartă-mi ambiguitatea.
pentru textul : pictând o lacrimă demultumesc, m-am bucurat ca mi-ai citit un text peste care credeam ca demult s-a asternut praul.
pentru textul : În loc de strigăt voi ţine un şarpe deVrăjitorul Merlin, în profeția să dezvăluie că Frântă va fi pierdută printr-o femeie-lucru adeverit prin persoana Isabelei de Bavaria.Regatul va fi redobândit tot printr-o femeie, anume Ioana d'Arc. Am dezvoltat , după puterile mele acest mit. Am încercat să realizez o interferență: realitate- mit. Sancho Pânză,Virgil textul rămâne în lucru. Mulțumesc pentru citire și comentarii.
pentru textul : profeții deunde ai gasit traducerea asta din Cc ca tare m-a amuzat. auzi: "apele tale alimentează grădina" bine ca n-au tradus "rodii cu fructe semnificative organoleptic" La "Nu voi mai știi" nu trebuia cu un singur "i" ? cum e corect? "ostiola" sau "osteola"? simpatic textul. uite o parodie care mi-a descretit fruntea
pentru textul : Vera – iubita mea cu buze de aloe denu nteleg vehementa celor doi adm ...ce-s sigur ca au citit (blajini) poezii fara nici o noima cu admiratie. .. si-atunci la naiba cu atata ingamfare si-atatea miute.
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii demi-i sila de polemizari dar parca-i nu stiu cum ...ca sa zic asa....
După atâta transpirație prin subsolul acestui text am zis și eu că, hai Andule, dă click pe link.
pentru textul : eine kleine musik deȘi am dat. Părerea mea e că Rammstein nu pot fi kinky.
Dar dacă îți place Rammstein... ce să mai zic? Îți place Rammstein, cel puțin ceva am învățat și eu despre tine, deci trebuia să dau click-ul.
A
sa presupunem un alt scenariu: cineva doreste sa publice, cum s-a si facut in alte locuri de altfel, un articol despre injuraturi sau despre limbajul de jargon si argou, din romania sau aiurea. sau cineva utilizeaza, de ex, in sensul etniei rrome, expresia -fie-mi iertata- "te pup in c...r"- ceea ce e un alint, nu? cred ca regulamentul ar tb sa vizeze mai mult sfera comentariilor, si, in anumite situatii, sa optam pentru o interpretare a lui in spirit, si nu in literă. sincer, daca suntem vizitati de domnul sau dna oricine, ne pune imediat eticheta de "urechi virgine" si ne trimite undeva. si nu ne pupă, logic... parerea mea
pentru textul : Paneraș cu ouă depentru cineva care nu are treaba, nici cu realitatea lui Emilian, nici cu cea a Cristinei, nu pot spune decat ca textul permite ambele interpretari - de la imagine cruda, la parodie. necazul e ca s-a trecut de la text la om. nu stiu in ce masura putem vorbi despre "ce a vrut sa spuna poetul aici?"... da' acum, ca tot e poetul aici, parca tot mai bine intreb inainte de a-i da un sut. acum, pe de alta parte, asa vad eu lucrurile, realitatea Cristinei coincide cu unele imagini din text. de aici reactia. iar eu, daca mai continui asa, o sa fac exact ce spuneam ca nu se face, adica sa ghicesc de ce a spus Cristina ce a spus. mai bine o intreb pe ea.
acu, legat de poezie. domnule poet, la ce bun sa scriem despre realitate, ca despre o fundatura din care nu mai putem iesi? n-ar fi mai sanatos sa cautam solutia?... sa zicem ca ar fi un (clishi, clishi!) semnal de alarma. pentru cine?
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral de- să te familiarizezi cu regulamentul!
- să te rezumi la a posta cel mult un text pe zi!
- să nu mai foloseşti abuziv butonul "atenţie editor"!
- să foloseşti diacritice!
Mulţumesc şi bun venit!
pentru textul : Intrebari deutima data ti-am spus ca nu esti umana, ma intorc dupa ceva vreme sa-ti spun acelasi lucru: imi dai impresia ca tu esti poezie si in carne. mi-a placut mult cum pare ca se lega titlul de primele doua versuri (ganduri care se-ntorc din afara, ninsoare/porumbei), de restul poeziei fiind foarte clar cum se leaga. in rest, nu stiu cine spunea ca poezia trebuie disociata de viata autorului - eu daca nu de fiecare data, in orice caz de cele mai multe ori am tendinta de a da fuga sa te-mbratisez. partea ne-hilara din asta e ca reusesti sa atingi fara niciun pic de efort. "fara niciun pic de efort" - e chiar remarcabil.
pentru textul : porumbeii și ninsorile știu deAdriana, ce pot spune... mulțumesc pentru semnul tău de lectură atât de important pentru mine.
pentru textul : en garde deȘi apoi, de ce nu?
En-garde!
Margas
Pagini