cred ca eram si eu prin tiglina atunci.. sunt vreo cateva expresii care strica eufonia textului, marturisesc ca nu imi place tonul se simte o pretentie nejustificata ori poate m-am imbatat eu prea tare
să știi, cel mai greu este să îți ții cititorul lângă text până la capăt când te apuci să scrii în proză, trebuie să-i oferi o motivație să nu dea skip aproape la fiecare rând. tu aici abuzezi de fragmente, de parcă acestea ar putea salva întregul... neconcludent.
"Încearcă să pătrunzi în simplitate. Identifică-te cu lipsa de diferență. Urmează natura lucrurilor și renunță la orice impuls personal. Astfel lumea va fi armonioasă" - Zhuan Zi Cred că de-aici zicala: cioburile aduc noroc! :) .Sticla, simbol al științei dar și al permeabilității revine în majoritatea scrierilor tale, marcînd un drum, o mare trecere. Spre insula aceea uitată de timp? Spre noi înșine îmi vei răspunde. De aici acel upside-down of things: conștiința individuală nu poate sparge de una singură paharul.
Şi mie mi se pare că ultima unitate deraiază stilistic.; mi se pare că ai vrut să justifici cumva captivitatea, fără să fie nevoie; mi separe că ai vrut să închei rotund.
Alte observaţii:
"zilnic sunt scoasă afară ca pe o fiară blândă" - ori "sunt sccoasă afară ca o fiară", ori "(ei) ma scot afară ca pe o fiară".
"îmi revin când se aud oasele şi uşi de fier" - eu aş articula/ dez-articula "oasele" şi "uşile". (...când se aud oasele şi uşile/ când se aud oase şi uşi).
E un text ceva, ceva mai slăbuţ decât cele cu care ne-ai obişnuit.
Virgile, Ideea mi se pare super, ingaduie-mi te rog sa iti ofer o varianta care mie mi se pare mai "percutanta" prin renuntarea la unele contraste si abordarea unei adresari mai directe. "sînt un incult paginile cărtilor necitite flutură peste mine ca niste aripi de înger chel si arogant binecuvîntîndu-ma în fiecare zi cu încă o idee despre care nu voi sti niciodată nimic sînt un incult ascuns în cochilia răsturnată a unei întrebări fără răspuns mă înfăsor încet în jurul sperantei că nimeni nu va afla vreodată progresia exponentială a necunoscutelor cu care trăiesc in fiecare zi fără să imi pese sînt un incult mă sprijin de zid inspir adînc din aerul mucegăit al amînării pentru încă o clipă stoarsă din somoiogul lui dumnezeu peste toate gunoaiele înghesuite in sertarele vietii mele si privesc în gol" Andu
poezia de mai sus e profundă, poate că e religioasă, dar nu e creştină. nu se califică. poezia creştină trebuie sa apeleze la inimă, sa aibe mesaj. vezi poeziile lui Traian Dorz, Sergiu Grossu, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Sanda Moinaru, Costache Ioanid, Ionatan Piroşca, etc., etc. sunt sigur că le ştii. ce cauţi tu să realizezi e doar poezie. nimeni nu va fi mişcat sau predispus să-şi schimbe căile lumeşti în care e pierdut şi să vină la mântuire. totuşi, ca poezie, e super.
era și este o accentuare a faptului că este alt fel de mâncare. asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))
nu cred că sînt de acord cu tine, masha. la urma urmei repetiția/paralelismul a fost și încă mai este o modalitate (să-i zicem) poetică. chiar dacă unii probabil o consideră depășită. eu nu sînt însă convins. spre deosebire de proză continui să cred că în texte care se vor poetice este acceptabilă. în cazul în care este clar superfluă.
Ecaterina, uite, eu iti promit sa-ti spun ceva si despre "poema" (ce-o fi insemnand acest feminin? eu stiam ca substantivul "poem" e la masculin) daca ma ajuti sa trec cu lectura de primul vers "un sfesnic doua de fapt" pe care nu-l inteleg deloc. Este vorba de fapt de un sfesnic sau de doua? Este vorba de o dilema a dualitatii sfesnicelor care transcede logicii unui Popper de exemplu sau este o metafora a ambiguitatiii cu radacini in numerologie? daca imi explici primul vers atunci eu o sa-ti spun ceva si despre, hai sa fie ca tine "poema", i think it's a fair trade... Andu
subscriu visatoarei, s-ar putea sa am ceva "ureche poetica", dar am invatat ca este nevoie de mult exercitiu, sa citim mult(scriitori deja consacrati), sa analizam textele lor...
pentru visatoarea: cateva din "regulile"cum am inteles eu:
"1. MAJUSCULA LA FIECARE VERS SI SEMNE DE PUNCTUATIE
EXP:
Câmpia, câmpia in mine
Prin laptele albului gazdă,
Cu gustul de fragede-azime
Răscoapte pe reavănă brazdă.
2. MAJUSCULA LA INCEPUT DE FRAZA, LITERA MIVCA LA INCEPUT DE VERS DACA ESTE IN CADRUL FRAZEI. SEMNE DE PUNCTUATIE
EXP:
CRIPTONIM
Îmi aşez fantasmele
în pǎmântul
pierdut de sub picioare.
Le zâmbesc
cu ironia sorţii în palme.
3. FARA MAJUSCULE SI FARA SEMNE DE PUNCTUATIE.
EXP:
tac
până unde frica
poate să tremure în ploi
tac
până la marginea umbrei
fără arbori"
m-am impiedicat usor aici: "termopanul e un fel de timpan. te scuteste de ceea ce nu vrei sa auzi" rolul timpanului este acela de a transmite undele sonore (vibratiile) spre urechea interna; fara el nu auzi. deci, comparatia mi se pare cladita de-a-ndoaselea.
o lume secretă a-b-c-d în geometria inimii proiectată sub coordonatele unui alt timp, sigur al tinereții: "între a și b există mereu un ce care se cere trecut trecutul tău, trecutul meu și trecutul trecutului nostru". sună a a cacofonie însă "pentru că- cum ar fi" și e păcat...
Text-ecou, puzzle ori domino. Dar fără caracter ludic. Fragmente discursive care aduc fragmente. Dar nu fragmentează ideatic. Tragicul existenţial, fără valenţe estetice, străbătut de tuşe sarcastice. O scuturare (de viaţă) testamentară. Pe alocuri, dureroasă, pe alocuri resemnată, pe alocuri înţeleaptă, pe alocuri, ignorantă. Sictir (liric()de rigoare, timbru grav, fără superioritate, superficialitate.
Dpmdv, o împletire firească între poezia veritabilă şi travaliul tehnic. Exponenţii tropici nu înghit mesajul. Oralitatea, instantaneele sunt obţinute echilibrat, din (aparentul) limbaj frust schimbat (şi schimbând) metafora. Autorul nu se lamentează, nu se plânge, nu ne vorbeşte de doctrina/rutina sa interioară moştenite de la adresanţii "scrisorilor". Nu mizează pe efecte lingvistice extreme, pe ambiguitate, pe şocuri imagistice. Totul se derulează, parcă, la prima mână. Ca şi cum ai vărui o casă, fără să te uiti la varul din găleată, dar ştiind cu exactitate măsura de pe bidinea.
Pentru mine, textul e prea scurt. E dureros, pe undeva, e "inspirant" pe altundeva, e sincer peste tot. Mă face un cititor intim.
De reproşat: începutul, prima unitate. Mi se pare puţintel teribilă faţă de rest + unele alunecări minore (câte un adjectiv, câte o prepoziţie), chestii care se pot curăţa lejer.
De remarcat (multe, dar mă opresc aici:) "nu mi-a fost niciodată frică să zbor
mai mult mi-a fost frică să tac" - în sfârşit tăcerea nu mai este ridicată în slăvi. Ca O. Paler, consider că, de cele mai multe ori, tăcerea e mult inferioară cuvântului.
Textul, unul lipsit de orice valenţe estetice, plin de explicative puerile şi piperat cu epitări snoabe ("până la o bancă a religiilor/în câteva conturi escrow") suferă şi de androfobie.
pai odata cu naufragiul e cam le fin du film.... tu te/ai gandit la piratii din caraibe iar eu la olandezul zburator al lui Wagner... un ochi rade si unul plange...pana la urma comedia si tragedia au ceva comun... un bulgare cenusiu de pamant grecesc si cuvantul...psiandrul e un instrument muzical si unul de tortura, in zilele bune poate fi zarit plutind pe muntii vechiului Olymp, in zilele rele e bine sa nu/l intalnesti ca sa nu/ti scufunde corabia... dupa trecerea catorva secole se pietrifica asemeni coralilor ... multumesc de trecere... naufragiul incheie seria notatiilor in cheie de psiandru...nu toate filmele au happy end
Vreau să felicit în primul rând câștigătorii; e meritul lor. Mult succes pe mai departe și o inspirație senină cu cât mai multe realizări! Mulțumiri juriului, participanților, tuturor celor ce au contribuit mai mult sau mai puțin; mulțumiri celor ce au susținut această acțiune și nu în ultimul rând promotorului ei! Mă bucur să văd asfel de inițiative, că ceva se mișcă, să văd interes. E doar un început dar timpul ne rezervă multe suprize și lucrul acesta sună promițător. E o nouă ipostază în care poate nu ne-am întâlnit până acum pe "Hermeneia", ceva nou ce aprinde o flacără, mărește adrenalina, întărește mai multe speranțe. Mie mi-a plăcut și mă bucur că am avut ocazia să particip; mă bucur că a fost înțelegere, înspirație și interes colectiv. Un colectiv unit și promițător, ce uimește în fiecare zi. Mult succes în continuare tuturor!
Virgil, mie mi-a plăcut atât episodul cât și pilotul. Mi-a plăcut să văd acel, om, ce se implică dorind să creeze ceva frumos, interesant și cu mult gust. Pentru mine acest lucru este o reușită; e ceva nou ce merită tot respectul. Merită continuat.
dacă moartea are nevoie de țîr și bîr... "hey îs online și-mi ascut incisivii - vin degrabă să-ți aplic două punctele și paranteza finală... și unde mai pui că mi-e o poftă de ligamenteeee!" sînt așa...oscilîndă cu privire la idee. cursiv nu zic, chiar e! da'-ntre timp dă-i și id-ul meu de-o prinzi "pe țeavă". glumesc! (?) ioaneee, regăsește-te!
Un poem profund, mai ales în final, deși scris în cuvinte simple, fără prea mult caz de imagini și metafore. Partea cu bețivul nu mi-a plăcut, dar face parte din scenă. Remarcabile versurile despre "doar o biserică netencuită", poate pentru că și eu cred la fel.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Se apropie ziua cea mare ( prima). Felicitări, Virgil, și la mai multe ...cărți și lansări.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 decred ca eram si eu prin tiglina atunci.. sunt vreo cateva expresii care strica eufonia textului, marturisesc ca nu imi place tonul se simte o pretentie nejustificata ori poate m-am imbatat eu prea tare
pentru textul : într-un tablou de Rafael desă știi, cel mai greu este să îți ții cititorul lângă text până la capăt când te apuci să scrii în proză, trebuie să-i oferi o motivație să nu dea skip aproape la fiecare rând. tu aici abuzezi de fragmente, de parcă acestea ar putea salva întregul... neconcludent.
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda de"Încearcă să pătrunzi în simplitate. Identifică-te cu lipsa de diferență. Urmează natura lucrurilor și renunță la orice impuls personal. Astfel lumea va fi armonioasă" - Zhuan Zi Cred că de-aici zicala: cioburile aduc noroc! :) .Sticla, simbol al științei dar și al permeabilității revine în majoritatea scrierilor tale, marcînd un drum, o mare trecere. Spre insula aceea uitată de timp? Spre noi înșine îmi vei răspunde. De aici acel upside-down of things: conștiința individuală nu poate sparge de una singură paharul.
pentru textul : Through a glass darkly deBucuros să vă citesc poemul. Imaginea și sensul deopotrivă reușit . Concis dar nu sărac, simplu și esențial. Cu considerație.
pentru textul : Alter ego deŞi mie mi se pare că ultima unitate deraiază stilistic.; mi se pare că ai vrut să justifici cumva captivitatea, fără să fie nevoie; mi separe că ai vrut să închei rotund.
Alte observaţii:
"zilnic sunt scoasă afară ca pe o fiară blândă" - ori "sunt sccoasă afară ca o fiară", ori "(ei) ma scot afară ca pe o fiară".
"îmi revin când se aud oasele şi uşi de fier" - eu aş articula/ dez-articula "oasele" şi "uşile". (...când se aud oasele şi uşile/ când se aud oase şi uşi).
E un text ceva, ceva mai slăbuţ decât cele cu care ne-ai obişnuit.
pentru textul : penitenciarul nr.11 depromit sa-l recit cu prima ocazie, sa vedem daca seamana cu ceea ce "ai auzit", lecturandu-l.. :)
pentru textul : cumpăna pe un fir de nisip demultumesc.
Virgile, Ideea mi se pare super, ingaduie-mi te rog sa iti ofer o varianta care mie mi se pare mai "percutanta" prin renuntarea la unele contraste si abordarea unei adresari mai directe. "sînt un incult paginile cărtilor necitite flutură peste mine ca niste aripi de înger chel si arogant binecuvîntîndu-ma în fiecare zi cu încă o idee despre care nu voi sti niciodată nimic sînt un incult ascuns în cochilia răsturnată a unei întrebări fără răspuns mă înfăsor încet în jurul sperantei că nimeni nu va afla vreodată progresia exponentială a necunoscutelor cu care trăiesc in fiecare zi fără să imi pese sînt un incult mă sprijin de zid inspir adînc din aerul mucegăit al amînării pentru încă o clipă stoarsă din somoiogul lui dumnezeu peste toate gunoaiele înghesuite in sertarele vietii mele si privesc în gol" Andu
pentru textul : sînt un incult depoezia de mai sus e profundă, poate că e religioasă, dar nu e creştină. nu se califică. poezia creştină trebuie sa apeleze la inimă, sa aibe mesaj. vezi poeziile lui Traian Dorz, Sergiu Grossu, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Sanda Moinaru, Costache Ioanid, Ionatan Piroşca, etc., etc. sunt sigur că le ştii. ce cauţi tu să realizezi e doar poezie. nimeni nu va fi mişcat sau predispus să-şi schimbe căile lumeşti în care e pierdut şi să vină la mântuire. totuşi, ca poezie, e super.
pentru textul : Ziua tăierii deIar am neglijat "previu". Scuze "Ca el e si se-a dreptu absurd pe de-a supra" se va citi "Ca el e si de-a dreptu absurd pe de-a supra"
pentru textul : Geamantan cu pisică deera și este o accentuare a faptului că este alt fel de mâncare. asta se halește direct cu polonicu' și se înghite fără ca papilele gustative să apuce să intre la idei. :))))
pentru textul : Alt fel de iubire denu cred că sînt de acord cu tine, masha. la urma urmei repetiția/paralelismul a fost și încă mai este o modalitate (să-i zicem) poetică. chiar dacă unii probabil o consideră depășită. eu nu sînt însă convins. spre deosebire de proză continui să cred că în texte care se vor poetice este acceptabilă. în cazul în care este clar superfluă.
pentru textul : metalmorphosis deEi, îmi inchipui că ziceți și dvs., așa, de încurajare... Oricum, vă mulțumesc. Sărumana. Ionel Bostan
pentru textul : Se prăpădi Viliță deerata, acest frumos lucru, arta.
pentru textul : recreația mare deEcaterina, uite, eu iti promit sa-ti spun ceva si despre "poema" (ce-o fi insemnand acest feminin? eu stiam ca substantivul "poem" e la masculin) daca ma ajuti sa trec cu lectura de primul vers "un sfesnic doua de fapt" pe care nu-l inteleg deloc. Este vorba de fapt de un sfesnic sau de doua? Este vorba de o dilema a dualitatii sfesnicelor care transcede logicii unui Popper de exemplu sau este o metafora a ambiguitatiii cu radacini in numerologie? daca imi explici primul vers atunci eu o sa-ti spun ceva si despre, hai sa fie ca tine "poema", i think it's a fair trade... Andu
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt deAsa le este rostul, sa se strice toate. Entropia bat-o vina. Mi-a placut ultimul vers.
pentru textul : se strică toate deScuze pentru "scăpări" . Am recitit textul și am corectat greșelile. Aș fi bucuros să aflu și ceva păreri despre esența lui.
pentru textul : Șarpele Midgardului desubscriu visatoarei, s-ar putea sa am ceva "ureche poetica", dar am invatat ca este nevoie de mult exercitiu, sa citim mult(scriitori deja consacrati), sa analizam textele lor...
pentru visatoarea: cateva din "regulile"cum am inteles eu:
"1. MAJUSCULA LA FIECARE VERS SI SEMNE DE PUNCTUATIE
EXP:
Câmpia, câmpia in mine
Prin laptele albului gazdă,
Cu gustul de fragede-azime
Răscoapte pe reavănă brazdă.
2. MAJUSCULA LA INCEPUT DE FRAZA, LITERA MIVCA LA INCEPUT DE VERS DACA ESTE IN CADRUL FRAZEI. SEMNE DE PUNCTUATIE
EXP:
CRIPTONIM
Îmi aşez fantasmele
în pǎmântul
pierdut de sub picioare.
Le zâmbesc
cu ironia sorţii în palme.
3. FARA MAJUSCULE SI FARA SEMNE DE PUNCTUATIE.
EXP:
tac
până unde frica
poate să tremure în ploi
tac
până la marginea umbrei
fără arbori"
sper sa-ti fie de folos..
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă dem-am impiedicat usor aici: "termopanul e un fel de timpan. te scuteste de ceea ce nu vrei sa auzi" rolul timpanului este acela de a transmite undele sonore (vibratiile) spre urechea interna; fara el nu auzi. deci, comparatia mi se pare cladita de-a-ndoaselea.
pentru textul : balastiera dedragă Paul, eu cred că voiai să răsfeți pe cineva și s-a întâmplat să fiu eu de gardă!...
glumesc. numai mulțumirile și reverența mea sunt serioase. ;)
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată de"fiecare crăpătură în pereţi" - sună bizar. De ce nu firescul "fiecare crăpătură din perete"?
"paşii vecinilor de deasupra
pentru textul : lied pentru lună şi doi luceferi deo apasă pe piept când respiră" - "de deasupra" e redundant.
Interesant - niciun semn diacritic. Să fie intenţie?
pentru textul : nu deo lume secretă a-b-c-d în geometria inimii proiectată sub coordonatele unui alt timp, sigur al tinereții: "între a și b există mereu un ce care se cere trecut trecutul tău, trecutul meu și trecutul trecutului nostru". sună a a cacofonie însă "pentru că- cum ar fi" și e păcat...
pentru textul : din viața noastră secretă deText-ecou, puzzle ori domino. Dar fără caracter ludic. Fragmente discursive care aduc fragmente. Dar nu fragmentează ideatic. Tragicul existenţial, fără valenţe estetice, străbătut de tuşe sarcastice. O scuturare (de viaţă) testamentară. Pe alocuri, dureroasă, pe alocuri resemnată, pe alocuri înţeleaptă, pe alocuri, ignorantă. Sictir (liric()de rigoare, timbru grav, fără superioritate, superficialitate.
Dpmdv, o împletire firească între poezia veritabilă şi travaliul tehnic. Exponenţii tropici nu înghit mesajul. Oralitatea, instantaneele sunt obţinute echilibrat, din (aparentul) limbaj frust schimbat (şi schimbând) metafora. Autorul nu se lamentează, nu se plânge, nu ne vorbeşte de doctrina/rutina sa interioară moştenite de la adresanţii "scrisorilor". Nu mizează pe efecte lingvistice extreme, pe ambiguitate, pe şocuri imagistice. Totul se derulează, parcă, la prima mână. Ca şi cum ai vărui o casă, fără să te uiti la varul din găleată, dar ştiind cu exactitate măsura de pe bidinea.
Pentru mine, textul e prea scurt. E dureros, pe undeva, e "inspirant" pe altundeva, e sincer peste tot. Mă face un cititor intim.
De reproşat: începutul, prima unitate. Mi se pare puţintel teribilă faţă de rest + unele alunecări minore (câte un adjectiv, câte o prepoziţie), chestii care se pot curăţa lejer.
De remarcat (multe, dar mă opresc aici:) "nu mi-a fost niciodată frică să zbor
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) demai mult mi-a fost frică să tac" - în sfârşit tăcerea nu mai este ridicată în slăvi. Ca O. Paler, consider că, de cele mai multe ori, tăcerea e mult inferioară cuvântului.
Textul, unul lipsit de orice valenţe estetice, plin de explicative puerile şi piperat cu epitări snoabe ("până la o bancă a religiilor/în câteva conturi escrow") suferă şi de androfobie.
pentru textul : geneză. pe patul meu de spital depai odata cu naufragiul e cam le fin du film.... tu te/ai gandit la piratii din caraibe iar eu la olandezul zburator al lui Wagner... un ochi rade si unul plange...pana la urma comedia si tragedia au ceva comun... un bulgare cenusiu de pamant grecesc si cuvantul...psiandrul e un instrument muzical si unul de tortura, in zilele bune poate fi zarit plutind pe muntii vechiului Olymp, in zilele rele e bine sa nu/l intalnesti ca sa nu/ti scufunde corabia... dupa trecerea catorva secole se pietrifica asemeni coralilor ... multumesc de trecere... naufragiul incheie seria notatiilor in cheie de psiandru...nu toate filmele au happy end
pentru textul : naufragiul deLike!
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 deVreau să felicit în primul rând câștigătorii; e meritul lor. Mult succes pe mai departe și o inspirație senină cu cât mai multe realizări! Mulțumiri juriului, participanților, tuturor celor ce au contribuit mai mult sau mai puțin; mulțumiri celor ce au susținut această acțiune și nu în ultimul rând promotorului ei! Mă bucur să văd asfel de inițiative, că ceva se mișcă, să văd interes. E doar un început dar timpul ne rezervă multe suprize și lucrul acesta sună promițător. E o nouă ipostază în care poate nu ne-am întâlnit până acum pe "Hermeneia", ceva nou ce aprinde o flacără, mărește adrenalina, întărește mai multe speranțe. Mie mi-a plăcut și mă bucur că am avut ocazia să particip; mă bucur că a fost înțelegere, înspirație și interes colectiv. Un colectiv unit și promițător, ce uimește în fiecare zi. Mult succes în continuare tuturor!
Virgil, mie mi-a plăcut atât episodul cât și pilotul. Mi-a plăcut să văd acel, om, ce se implică dorind să creeze ceva frumos, interesant și cu mult gust. Pentru mine acest lucru este o reușită; e ceva nou ce merită tot respectul. Merită continuat.
Felicitările mele tuturor!
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online dedacă moartea are nevoie de țîr și bîr... "hey îs online și-mi ascut incisivii - vin degrabă să-ți aplic două punctele și paranteza finală... și unde mai pui că mi-e o poftă de ligamenteeee!" sînt așa...oscilîndă cu privire la idee. cursiv nu zic, chiar e! da'-ntre timp dă-i și id-ul meu de-o prinzi "pe țeavă". glumesc! (?) ioaneee, regăsește-te!
pentru textul : când vorbesc cu moartea pe messenger deUn poem profund, mai ales în final, deși scris în cuvinte simple, fără prea mult caz de imagini și metafore. Partea cu bețivul nu mi-a plăcut, dar face parte din scenă. Remarcabile versurile despre "doar o biserică netencuită", poate pentru că și eu cred la fel.
pentru textul : mijlocul cerului dePagini