Paul, eu mă bucur regăsindu-te la celălalt capăt al gândului meu...sinceritatea mea-cea care am scris a rezonat, aș zice, cu sinceritatea ta-cel care ai citit… Genul acesta de întâlniri (între simțiri comune și dăruiri personale) sunt singurul solvent pentru durerea de care vorbeam mai sus… Mulțumesc așadar pentru darul de a nu mă lăsa să însingurez în rana mea. La mulți ani! cu și mai mare drag
Caleașca așteaptă etern, birjarul s-a topit în veșminte... În zadar, că poetul s-a urcat pe postament și de-acolo nu mai vrea să coboare. Îmi place imaginea din geam suprapusă peste cea din exterior. Încape multă poezie aici...și filozofie!
Revin, m-am referit la "clișee" în contextul subtitlului. Ioana cred că a primit mesajul (negativ, sepia, ironic, dedublat). (Interesant eseu despre clișee. Și celelalte.)
Cezar, tu iti bati joc de noi? pentru ca daca asta urmaresti eu te asigur ca se poate si sa iti suspendam contul pentru o vreme. textul de mai sus incepe cu un cuvint in care o diacritica este lipsa. daca asa este primul cuvint dintr-un text pe care tu il consideri acceptabil eu ma intreb daca tu intelegi cum se scrie romaneste si ce este acceptabil (sau nu) la un text pe hermeneia. am citit si in continuare. greselile abunda. INACCEPTABIL!
"Röntgen" iradiaza cu multa tandrete. Imagini frumoase, amintiri ce aduc o dulce nostalgie in suflet. Am citit poezia retraind anumite sentimente si am ramas cu senzatia unui efect de reverberatie. E totusi un vers care poate mi-ar fi placut sa sune altfel, e vorba de "soare sălciu gâlgâind peste mucusul zilei de ieri". In rest, frumos, frumos, chiar prea frumos parca. Violeta
domnule Jorz...o fi vorba de legea compensatiei, cine stie? - in viata, introducerile imi reusesc; doar la incheieri o dau in bara cat cuprinde. sincer, ma mir ca textul asta a reusit sa va spuna ceva. a fost scris cand paharul se golise de tot...:)
Imaginea este un vârtej de culori și sunet, deși cumva pare a trimite la o "gaură neagră", sau la o cufundare în umbre. Textul este des-compus în cuvinte care nu vor decât să atingă. Singurul meu amendament este că alegerea unui stil pt aproape fiecare cuvânt perturbă, nu păstrează esteticul. Reușite sunt "petele" de roșu. Și remarc originalitatea. Este ceva cerebral și metalizat aici, aproape că ascult Jean Michel Jarre, pe un platou montan, foarte înalt.
Acest poem nu este nici pe departe "hard". Nici pentru lirica ta, pentru ca am citit pe alte site-uri poeme mai puternice. Te-am provocat sau nu? Din raspunsul tau, primele 3 randuri, reiese ca nu ai luat atitudine la provocarea mea, dar te-am provocat. Asa o fi. Am retinut din poem: "am nevoie de sete am nevoie să tac până la somn" Si finalul, ultimele 2 versuri.
Mulțumesc, Silvia. Încerc să reintru în proză și încet-încet poate mă aduc în starea în care să pot continua ”Câmpiile...”. Numai la asta îmi stă capul acum.
de citit cînd ești așa ca mine acum, cu un fel de gripă, un fel de febră și ascultînd un fel de muzică despre care nu știi decît că ai descărcat-o de pe rapidshare și e melancolică. restul nu are importanță. superbe intervențiile "trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg" și "biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului" precum și finalul. cine spunea că barbații nu știu să facă poezie...
Luv, uneori chiar nu știu cum este mai bine să răspund la comentarii, mai ales atunci când comentatorul îți lasă practic o oglindă a gândurilor... îți mulțumesc pentru semnul lăsat "pe linia visului", "între somn și veghe". Madim
scuză-mă Virgil dar nu trebuie să fii Karl Popper ca să îți dai seama că prima ta propoziție anulează logic ceea ce urmează.
când vei face un efort cât de mic ca să pricepi ce spun, atunci vom avea ce discuta, unless crezi că sunt un idiot delirant și atunci nu văd de ce te-ai mai obosi să plescăi din taste
Citind titlul, mi-am imaginat că toate aceste fragmente atât de frumos scrise sunt însemnate chiar pe margini de pagini din cartea lui Paul Blaj. Iar cartea devine mai prețioasă cu aceste note. Deosebit text, trebuie că e un fericit Paul pentru că există cineva care să scrie așa despre "Numen"...
îți respect părerea, Adriana, pentru că îmi place să cred că e reciprocă atitudinea. și nu o fac la modul: câte bordeie atâtea obiceiuri. zi faină să ai!
Prima strofa imi aminteste de balaurul din pestera care se hranea cu fecioare poate din cauza orei fixe. Acest leu alb, foarte rar in realitate, fantomatic si incarcat de simboluri de catre oameni, e chiar moartea. Umerii rosii, sunt, posibil, umerii insangerati de povara trairilor personale (sau simbol al pasiunii si provocarii- vezi capa matadorilor) si ele asteapta la gura pesterii sa le vina vremea. A doua strofa imi aminteste de frumoasa si bestia, transformarea prin dragoste, dar si de samson si dalila "ca o iubită înțeleaptă îi piaptănă coama de trei ori înainte de adormire." Deoarece "a doua zi cheamă vulturii," am presupus intre aceste doua momente taierea parului. Dar intr-un ritual al spectrelor femeilor sacrificate, viata merge mai departe."Cu ochi de leu". Poemul are un aer misterios spre ciudat. Si e foarte feminin, de o feminitate amazoniana.
...Am ctit destule texte de-ale d-voastră, dar nu am lăsat semne din mai multe considerente. Nu mă întrebați de ce las acum; v-aș răspunde cel puțin ironic și cel mult literar. ...Citesc destul de mult. Și virtual și true. Și de foarte puține ori am întâlnit o mai accentuată pedanterie ca în textele d-voastră. Nu vă fie cu bănat! Poate că textul acesta nu-i scris într-o notă atât de prețioasă ca altele, dar totuși... Și nu ar fi asta cea mai mare durere. dacă ați da atenție și logicii metaforelor și a alegoriilor. Pentru că, pe lângă savanteria scrierii, de cele mai multe ori, versurile d-voastră suferă de-un minunat non-sens. Apoi, metaforele în genitiv își lungesc mânecile albe și sugrumă. Fatal. Faceți un exercițiu: luați 2 substantive la nimereală. Cum fac eu acum: gât și lonoleum. Și construiți metafore în genitiv. Linoleum gâtului/ gâtul linoleumului. Cocoțați-le pe "coloana infinitului", în "culori inutile", sub imperiul "dulcegăriilor de vioară". Trageți linie, postați. ..."lobul umărului" și "umărul lobului" ar face carieră; dacă ar fi sintagme obligatorii într-un conurs de epigrame, adresat medicilor meta-generaliști. De cealaltă parte, "val mestecând soare" este o expresie și originală, și naturală, după a mea părere. Deci, se poate. ...De reținut că acest comentariu este unul general, vizând majoritatea textele d-voastră, pe care am citit-o. ...În concluzie, puțină naturalețe nu strică. Încercați să reproduceți starea, nu s-o creați. E doar o părere. Puteți s-o dați la spate. Toate bune!
"inima ei e o fereastră deschisă" - de evitat astfel de clişee, mai cu seamă că sunt legate de mari iubiri, furtuni, uragane, dezastre sufleteşti, etc.
nu il recunosc in exprimare pe domnul paul blaj. el nu foloseste cuvintele asa de obicei.
il vedeam zicand:
"spunea un tip, mai deștept ca noi și încă mulți alți scriitori: cârțile mele sunt ca apa. (fara explicatii, nici cand e cazul deoarece trebuie musai sa stea de voreba cu un erudit) iar cărțile marilor genii sunt ca vinul.
Emil...asta mai lipsea...să vi și tu cu penița...:) Păi m-ați zăpăcit de cap măi oameni buni...Stai nițel. Să-mi revin. Deci ultima propoziție o simțeam. Cea din mijloc o bănuiam da nu știu de unde s-o apuc că n-are mînere. Prima o știam. Evident că nu la proporțiile astea...:) Mersi fain de apreciere Emil. E tonic, dincolo de toată bulversarea...:)
Ialin, pana vine Alma, sa te indrum un raspuns la intrebarea asta: "Incercati sa subliniati ceva prin lucioasa / lemn-oasa ? (i.e. de ce nu ati scris lemnoasa legat ?)" Mosorul lui Coceanu...iti spune ceva? asta, ca o trimitere mai punctuala decat cea pe care a facut-o autoarea, mentionand romanul.
textul se vrea minimalist, am înţeles. totodată, nedeclarată e dorinţa autorului de a fi un don quijote. sugerez domnule andu să postezi şi pe cafeneaua literară, acolo iarăşi vei găsi adversari pentru duel, parteneri în lupta contra morilor de vânt. dacă spun că mi-a plăcut moartea echivocă lăsată la dospit în canopele cu mir, mă repet? aş da o peniţă dar mi-e frică să nu fiu penibil dacă poemul în viitor s-ar dovedi plagiat.
Hm, ma pregateam sa ma iau de Virgil Titarenco spunandu-mi, iar face omul asta poeme cu un tramvai numit dorinta? Insa, nefiind superficial, am continuat si am fost placut impresionat de taria mesajului, de consecventa cu care textul este dus pana la capat. In genere, Virgil Titarenco ii place sa fie dur, nu are timp de melancolisme. Se crede profetic, poate ca si este profetic. Stiu, ti-ar placea sa fac comentarii ca la carte. Nu. Prefer degajat si evidentiez.
pastel-poem, căutări masculin-feminin, stări, imagini, cumva împrospătate de jocul de cuvinte. Rămân câteva schimbări de adus totuși: lasă perpetue, în loc de perpetuele, fiindcă articularea aceasta nu e uzată și poetic produce fisuri în compoziție. În primul vers renunță la inversiune, sună mai fain "fire inconstantă". Da, semiboltirea îmi pare ușor forțat. Poezia îmi place de la a doua strofă, prin simplitatea în care deschizi sensurile reîntregirii, prin dragoste, a bărbatului, "solstițiile în tâmple" fiind o retrăire a primelor timpuri. Muguri sălbatici, niciodată floare deschisă, iubirea de aici, din poezia ta, e timp întors spre sine. Frumos.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"să te dor" e o găselniţa interesantă; asta în măsura în care este inedită - pare-mi-se c-am mai citit-o...
pentru textul : mai lasă-mă dePaul, eu mă bucur regăsindu-te la celălalt capăt al gândului meu...sinceritatea mea-cea care am scris a rezonat, aș zice, cu sinceritatea ta-cel care ai citit… Genul acesta de întâlniri (între simțiri comune și dăruiri personale) sunt singurul solvent pentru durerea de care vorbeam mai sus… Mulțumesc așadar pentru darul de a nu mă lăsa să însingurez în rana mea. La mulți ani! cu și mai mare drag
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) demultumesc :) o sa incerc sa urmez sugestia :)
pentru textul : Mic deCaleașca așteaptă etern, birjarul s-a topit în veșminte... În zadar, că poetul s-a urcat pe postament și de-acolo nu mai vrea să coboare. Îmi place imaginea din geam suprapusă peste cea din exterior. Încape multă poezie aici...și filozofie!
pentru textul : Totul despre Mine deRevin, m-am referit la "clișee" în contextul subtitlului. Ioana cred că a primit mesajul (negativ, sepia, ironic, dedublat). (Interesant eseu despre clișee. Și celelalte.)
pentru textul : Sub Acoperire deCezar, tu iti bati joc de noi? pentru ca daca asta urmaresti eu te asigur ca se poate si sa iti suspendam contul pentru o vreme. textul de mai sus incepe cu un cuvint in care o diacritica este lipsa. daca asa este primul cuvint dintr-un text pe care tu il consideri acceptabil eu ma intreb daca tu intelegi cum se scrie romaneste si ce este acceptabil (sau nu) la un text pe hermeneia. am citit si in continuare. greselile abunda. INACCEPTABIL!
pentru textul : Jurnalul Adelei de"Röntgen" iradiaza cu multa tandrete. Imagini frumoase, amintiri ce aduc o dulce nostalgie in suflet. Am citit poezia retraind anumite sentimente si am ramas cu senzatia unui efect de reverberatie. E totusi un vers care poate mi-ar fi placut sa sune altfel, e vorba de "soare sălciu gâlgâind peste mucusul zilei de ieri". In rest, frumos, frumos, chiar prea frumos parca. Violeta
pentru textul : Röntgen depentru că nu ne plac bucatele!
pentru textul : după potopul nopţii dedomnule Jorz...o fi vorba de legea compensatiei, cine stie? - in viata, introducerile imi reusesc; doar la incheieri o dau in bara cat cuprinde. sincer, ma mir ca textul asta a reusit sa va spuna ceva. a fost scris cand paharul se golise de tot...:)
pentru textul : tot ce-și poate dori o femeie deImaginea este un vârtej de culori și sunet, deși cumva pare a trimite la o "gaură neagră", sau la o cufundare în umbre. Textul este des-compus în cuvinte care nu vor decât să atingă. Singurul meu amendament este că alegerea unui stil pt aproape fiecare cuvânt perturbă, nu păstrează esteticul. Reușite sunt "petele" de roșu. Și remarc originalitatea. Este ceva cerebral și metalizat aici, aproape că ascult Jean Michel Jarre, pe un platou montan, foarte înalt.
pentru textul : soliloquy deAcest poem nu este nici pe departe "hard". Nici pentru lirica ta, pentru ca am citit pe alte site-uri poeme mai puternice. Te-am provocat sau nu? Din raspunsul tau, primele 3 randuri, reiese ca nu ai luat atitudine la provocarea mea, dar te-am provocat. Asa o fi. Am retinut din poem: "am nevoie de sete am nevoie să tac până la somn" Si finalul, ultimele 2 versuri.
pentru textul : too late for an iron life deMulțumesc, Silvia. Încerc să reintru în proză și încet-încet poate mă aduc în starea în care să pot continua ”Câmpiile...”. Numai la asta îmi stă capul acum.
pentru textul : Ghetele lui umblătoare dede citit cînd ești așa ca mine acum, cu un fel de gripă, un fel de febră și ascultînd un fel de muzică despre care nu știi decît că ai descărcat-o de pe rapidshare și e melancolică. restul nu are importanță. superbe intervențiile "trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg" și "biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului" precum și finalul. cine spunea că barbații nu știu să facă poezie...
pentru textul : ...istoria scrumului deAm o nelămurire: "perpetuele" e în românește? Ai două cuvinte care nu merg în text: semiboltire și fisiuni. În rest, e frumos poemul.
pentru textul : perpetue întoarceri spre tine deei, iată ce numesc eu un text sexy...
pentru textul : despre cum am murit astă noapte deLuv, uneori chiar nu știu cum este mai bine să răspund la comentarii, mai ales atunci când comentatorul îți lasă practic o oglindă a gândurilor... îți mulțumesc pentru semnul lăsat "pe linia visului", "între somn și veghe". Madim
pentru textul : Necunoscutele umbre descuză-mă Virgil dar nu trebuie să fii Karl Popper ca să îți dai seama că prima ta propoziție anulează logic ceea ce urmează.
pentru textul : Pe străzile Ballinei decând vei face un efort cât de mic ca să pricepi ce spun, atunci vom avea ce discuta, unless crezi că sunt un idiot delirant și atunci nu văd de ce te-ai mai obosi să plescăi din taste
Citind titlul, mi-am imaginat că toate aceste fragmente atât de frumos scrise sunt însemnate chiar pe margini de pagini din cartea lui Paul Blaj. Iar cartea devine mai prețioasă cu aceste note. Deosebit text, trebuie că e un fericit Paul pentru că există cineva care să scrie așa despre "Numen"...
pentru textul : Note pe marginea cărții lui Paul Blaj : Numen deîți respect părerea, Adriana, pentru că îmi place să cred că e reciprocă atitudinea. și nu o fac la modul: câte bordeie atâtea obiceiuri. zi faină să ai!
pentru textul : în ultima cameră, el dePrima strofa imi aminteste de balaurul din pestera care se hranea cu fecioare poate din cauza orei fixe. Acest leu alb, foarte rar in realitate, fantomatic si incarcat de simboluri de catre oameni, e chiar moartea. Umerii rosii, sunt, posibil, umerii insangerati de povara trairilor personale (sau simbol al pasiunii si provocarii- vezi capa matadorilor) si ele asteapta la gura pesterii sa le vina vremea. A doua strofa imi aminteste de frumoasa si bestia, transformarea prin dragoste, dar si de samson si dalila "ca o iubită înțeleaptă îi piaptănă coama de trei ori înainte de adormire." Deoarece "a doua zi cheamă vulturii," am presupus intre aceste doua momente taierea parului. Dar intr-un ritual al spectrelor femeilor sacrificate, viata merge mai departe."Cu ochi de leu". Poemul are un aer misterios spre ciudat. Si e foarte feminin, de o feminitate amazoniana.
pentru textul : Ochi de leu de...Am ctit destule texte de-ale d-voastră, dar nu am lăsat semne din mai multe considerente. Nu mă întrebați de ce las acum; v-aș răspunde cel puțin ironic și cel mult literar. ...Citesc destul de mult. Și virtual și true. Și de foarte puține ori am întâlnit o mai accentuată pedanterie ca în textele d-voastră. Nu vă fie cu bănat! Poate că textul acesta nu-i scris într-o notă atât de prețioasă ca altele, dar totuși... Și nu ar fi asta cea mai mare durere. dacă ați da atenție și logicii metaforelor și a alegoriilor. Pentru că, pe lângă savanteria scrierii, de cele mai multe ori, versurile d-voastră suferă de-un minunat non-sens. Apoi, metaforele în genitiv își lungesc mânecile albe și sugrumă. Fatal. Faceți un exercițiu: luați 2 substantive la nimereală. Cum fac eu acum: gât și lonoleum. Și construiți metafore în genitiv. Linoleum gâtului/ gâtul linoleumului. Cocoțați-le pe "coloana infinitului", în "culori inutile", sub imperiul "dulcegăriilor de vioară". Trageți linie, postați. ..."lobul umărului" și "umărul lobului" ar face carieră; dacă ar fi sintagme obligatorii într-un conurs de epigrame, adresat medicilor meta-generaliști. De cealaltă parte, "val mestecând soare" este o expresie și originală, și naturală, după a mea părere. Deci, se poate. ...De reținut că acest comentariu este unul general, vizând majoritatea textele d-voastră, pe care am citit-o. ...În concluzie, puțină naturalețe nu strică. Încercați să reproduceți starea, nu s-o creați. E doar o părere. Puteți s-o dați la spate. Toate bune!
pentru textul : Umărul lobului de"inima ei e o fereastră deschisă" - de evitat astfel de clişee, mai cu seamă că sunt legate de mari iubiri, furtuni, uragane, dezastre sufleteşti, etc.
poemul, în opinia mea este un avorton.
pentru textul : inima, fereastră deschisă deUn text aluvionar, cu mici neglijenţe de redactare, dar în care se instaureaza o stare lirică.
pentru textul : se apropie paștele și noi nu avem miel deinteles si multumesc Adrian
pentru textul : Vechi revelaţii de"că ale dânsului /////////////cârți sunt ca apa"
nu il recunosc in exprimare pe domnul paul blaj. el nu foloseste cuvintele asa de obicei.
il vedeam zicand:
"spunea un tip, mai deștept ca noi și încă mulți alți scriitori: cârțile mele sunt ca apa. (fara explicatii, nici cand e cazul deoarece trebuie musai sa stea de voreba cu un erudit) iar cărțile marilor genii sunt ca vinul.
pentru textul : pseudopatriarhale III deEmil...asta mai lipsea...să vi și tu cu penița...:) Păi m-ați zăpăcit de cap măi oameni buni...Stai nițel. Să-mi revin. Deci ultima propoziție o simțeam. Cea din mijloc o bănuiam da nu știu de unde s-o apuc că n-are mînere. Prima o știam. Evident că nu la proporțiile astea...:) Mersi fain de apreciere Emil. E tonic, dincolo de toată bulversarea...:)
pentru textul : Poem intravilan deIalin, pana vine Alma, sa te indrum un raspuns la intrebarea asta: "Incercati sa subliniati ceva prin lucioasa / lemn-oasa ? (i.e. de ce nu ati scris lemnoasa legat ?)" Mosorul lui Coceanu...iti spune ceva? asta, ca o trimitere mai punctuala decat cea pe care a facut-o autoarea, mentionand romanul.
pentru textul : eu, domnul Pa și zmeul detextul se vrea minimalist, am înţeles. totodată, nedeclarată e dorinţa autorului de a fi un don quijote. sugerez domnule andu să postezi şi pe cafeneaua literară, acolo iarăşi vei găsi adversari pentru duel, parteneri în lupta contra morilor de vânt. dacă spun că mi-a plăcut moartea echivocă lăsată la dospit în canopele cu mir, mă repet? aş da o peniţă dar mi-e frică să nu fiu penibil dacă poemul în viitor s-ar dovedi plagiat.
pentru textul : un cavaler pentru milady deHm, ma pregateam sa ma iau de Virgil Titarenco spunandu-mi, iar face omul asta poeme cu un tramvai numit dorinta? Insa, nefiind superficial, am continuat si am fost placut impresionat de taria mesajului, de consecventa cu care textul este dus pana la capat. In genere, Virgil Titarenco ii place sa fie dur, nu are timp de melancolisme. Se crede profetic, poate ca si este profetic. Stiu, ti-ar placea sa fac comentarii ca la carte. Nu. Prefer degajat si evidentiez.
pentru textul : despre ea depastel-poem, căutări masculin-feminin, stări, imagini, cumva împrospătate de jocul de cuvinte. Rămân câteva schimbări de adus totuși: lasă perpetue, în loc de perpetuele, fiindcă articularea aceasta nu e uzată și poetic produce fisuri în compoziție. În primul vers renunță la inversiune, sună mai fain "fire inconstantă". Da, semiboltirea îmi pare ușor forțat. Poezia îmi place de la a doua strofă, prin simplitatea în care deschizi sensurile reîntregirii, prin dragoste, a bărbatului, "solstițiile în tâmple" fiind o retrăire a primelor timpuri. Muguri sălbatici, niciodată floare deschisă, iubirea de aici, din poezia ta, e timp întors spre sine. Frumos.
pentru textul : perpetue întoarceri spre tine dePagini