atmosfera asta umeda te patrunde pana in maduva oaselor, ca o criza de reumatism. cam demultisor nu mi s-a mai intamplat sa ma atinga asa de tare un poem pana la a-mi face rau. nu, nu sunt in PMS. virgil, overhelming
dom'le pentru prima data in viata dau o penita de aur dupa ce am citit un sfert de text dar nu ma mai pot opri din ris. Asa ris n-am mai tras de multa vreme. Dom'le mi-ai facut ziua. Mata esti geniu dom'le.
crochiuri in linii simple parca detasate de autor lasind dire lungi de lumina prin intunericul amintirilor. in ciuda stilului usor telegrafic pastreaza oarecum modul de expunere dorit. poem in proza. de altfel, ceea ce este inca o data bine creionat, este chiar autoportretul autorului atit de asemanator unui copil ascuns in coaja unui om mare... "gamela" are o valoare ridicata comparativ cu prima secventa. sfirsitul remarcabil : "de fiecare dată când mă prinde viscolul scot gamela din suflet și-aștept o schijă să împrăștie viața pe haine". de citit acest text.
ultimul vers e obsedant. e ca atunci cind simti nevoia sa intorci capul ca sa vezi daca te urmareste cineva. de data ai ceva de ascuns. perfida nevoie dupa aplauze. sau poate oroarea fata de liniste.
DROMOMAN'IE, dromomanii, s.f. (Med.) Simptom la unii bolnavi psihici manifestat printr-un impuls irezistibil de a vagabonda; manie ambulatorie. - Din fr. dromomanie.
Ioana, mulţumesc pentru peniţă şi mă bucur, nostalgic, pentru regăsirea şi a ta în poveste. Care să fie scopul scriitorului dacă nu acela de a stârni în cititor amintiri proprii?!
Lizuca... am respect pentru consideratiile tale si iti multumesc pentru feed-back. Cristina... e relativ corecta talmacirea ta asupra textului... sunt bucuros sa te vad aici. Virgil... tu chiar crezi ca utilizez cuvinte a caror semnificatie nu imi este cunoscuta? Buna parere vad ca mai ai despre mine... vezi ca Bianca iti da un hint, tine-te de el... e un inscris, o dovada scrisa zapisul asta... am trecut testul de limba romana ori ba? Finalul produce o ruptura de aceea cred ca l-ai perceput astfel. Bianca... ai inteles foarte bine si te-ai apropiat de intelesul initial cel mai mult in al doilea comentariu. Va multumesc pentru pareri.
și eu salut trecătorii Paul: mulțumesc; ai dreptate, poezia operează cu necesar sau cu suficient; dar și Virgil, de exemplu, are dreptate: un regulament operează cu "necesar și suficient"; prin urmare, să dăm poeziei ce-i al poeziei și regulamentului ce-i al regulamentului. Virgil: (no comment). Ionuț: deoarece subiectivitatea-ți autocontradictorie îmi e lămurită de mult timp, nu o să te întreb la rându-mi despre ceva de genul "musca pe căciulă" sau "gura păcătosului" (ar fi suficient să dau doar câteva exemple din încrucișările tale... de versuri, evident); dacă ai ceva de spus despre poezie, spune; dacă nu...; este adevărat, unii se nasc puternici de la natură, unii fac exerciții; ți se pare ție că e "muncită" poezia? ok; pe de o parte, părerea ta îți aparține; pe de altă parte, nu văd nimic rău în asta; crezi că îmi era greu să așez altfel textul și rima, de exemplu, să pice la jumătatea versurilor? serios, e regretabil că ai reacția asta ieftină de a pretinde altora ceea ce tu nu ești capabil; eu îți mulțumesc, totuși, că ai citit și că, în ciuda faptului că textul meu era previzibil pentru tine (oare?) ai ținut să lași un semn.
felicitari, Laurentiu! ma bucur pentru tine, pentru toti castigatorii si recunosc ca ma unge pe suflet cand cdei care au bani multi si fac bani multi isi mai spala, din cand in cand, pacatele sustinand arta si cultura!
imi place cum scrii, poezia imi place. dar simt ca fac un compromis. eu sunt ok cu metaforele, in general, si tocmai asta mi se pare ingrijorator, ca tot am simtit abuzul chiar si dupa ce au fost facute (asa am inteles), modificari. e ca si cum as avea un sweet-tooth pe care incerc sa-l tin sub control, si de aceea poate ca sunt si mai sensibila la abuzuri in ambele sensuri (nu sufar nici ariditatea poeziilor care povestesc sec despre aventura mersului la piata). ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi.
Revin cu încă o sugestie, tocmai pentru că finalul este unul foarte bun, în opinia mea, și-anume adăugarea prepoziției „de” în fața „vieții”. cred că astfel ar scoate și mai mult în evidență mesajul/ceea ce ai vrut să spui :
„un vameş ne caută mecanic pe sub coaste
de ţigări băuturi droguri pistoale
de viaţă
Intotdeauna m-a frapat genul acesta de cuvant... "nepoveste"... nu e o negatie facila prin care te raportezi la o chestiune pozitiva si ii oferi posibilitatea unei schimbari banale de sens... e mai mult, un soi de dezvrajire si mangaiere a cuvantului, cumva intre renuntare la rostire si reflectia asupra atributelor inca nedeslusite. Scindarea programatica intre o parte masculina in adormire si una feminina, paradoxal dar care este perceputa in dimensiunea ei volitiva, depasindu-si marginile, poate in virtutea unui impuls ce scapa controlului, permite accederea la un nivel de expresie privilegiat, care nu sacrifica nici una dintre componentele fiintei umane. Remarc intercalarea potrivita si ambivalenta termenului "inainte" din fragmentul "vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum" ce permite dezvoltarea "povestii" pe mai multe nivele de interpretare, aspect ce este continuat prin acel deosebit "Intră unul într-altul". Deosebit de interesant si acel "ori poate", atat de semnificativ in contextul ales cu atata fler de catre tine. Finalul ne recomanda un tablou al disiparii dar nu al despartirii esentelor ce au fost amestecate, poate e vorba doar ca o pensula si o panza nu-si pot gasi rost decat impreuna... el si ea si-au imprumutat prin rezonanta "ori poate" mai mult, prin contaminare, caracteristici straine firii, intr-o betie a interiorizarii si acapararii spatiului vital atat de frumos sugerat prin fracturarea poemului. Una peste alta un experiment reusit (ca o parere personala consider aceasta creatie ca fiind cea mai valoroasa dintre cele postate pana acum pe hermeneia), un exemplu de coerenta imagistica. Cum ar suna doar asa? vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum prind aripi și țipă ne lichifiem ori poate doar sunetele ne pătrund prin oase ori poate ne e teamă de urme acum liniștea a săpat până la noi tunel de ceară nu putem face lumină nici măcar dragoste Partea orgiastica rezista unei interpretari separate, restul sunt doar carje.
Nu vreau să îmi mai pierd vremea cu polemici sterile despre corectitudinea limbii române (așa o fi, "cărora") mai bine scriu alte parodii, hahaha. Deși mărturisesc c-aș vrea să mă concentrez mai mult pe proză, am o mulțime de idei în cap și doar lipsa de timp mă împiedică să le pun pe hârtie. Scriind și răspunzând la comentarii îmi mănâncă din timpul disponibil pentru creație, și mai curând aș vrea să fac ceva progrese în legătură cu calitatea textelor mele decât să fac box de idei cu alții (ca practicant vechi al artelor marțiale, prefer confruntarea "pe viu", evident, în spirit prietenesc :-)...)
Mulțumesc pentru aprecieri și pentru peniță! E adevărat că uneori nu-mi place să sar în prăpastie! Prefer să mă uit cuminte de pe margine! Sfaturile tale îmi vor prinde bine cândva! tincuta
OK Lucian, uite cum am citit eu: - "Pe ziduri port alb-negru fotografii cu bărbați" - acești bărbați "Cu mustață care mă privesc fix, ca pe mort." - acești bărbați "Se uită parcă în oglinda unei fântâni" - acești bărbați "Și își bea din ochii cu care privesc." Ai înțeles partea agramată?
Revin cu o precizare. Cred că acesta este unul dintre semnele "patognomonice" :) ale unui haiku reuşit, adică să surprindă un cadru din realitate (cu atât mai frumos dacă e din natură) şi să permită crearea unei semnificaţii mai largi sau mai profunde. Eu îţi mulţumesc pentru gestul de a îl publica aici. Este scris cu măiestrie şi disciplină stilistică.
E buna prostia cit nu doare, Ioana Dana Nicolae! Nici macar in gluma, nici macar la betie, nu ai voie sa pocesti numele tarii care te-a nascut. Nimanui nu ii este ingaduit asa ceva, cu atit mai putin celor a caror principala menire este aceea de a-i purta cuvintul, cu atit mai putin unui poet laureat al tarii care l-a primit cu dragoste si omenie! Tara care te-a nascut este mama! Mama este femeia, sotia, fiica! Nu ai tara nu existi. Nu ai dragoste, nu esti alceva decit acel jidov ratacitor condamnat la cea mai neagra vesnicie!
Ei, da! Acest poem incepe cu doua strofe in forta, urmate de una ironica (de fapt intreaga poema are o nota ironica f bine implementata), si se termina cu o imagine deosebit de frumoasa a diminetii. Sunt patru tablouri foarte bine integrate intr-un poem valoros. Evidentiez.
De acord cu Mariana, un poem superb, plin de nerv, realist, dureros si demn in acelasi timp, cu imagini puternice si cu un final imprevizibil desi ne anunti intr-un mod destul de evident ca asa ai de gand sa inchei,
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multam de trecere dorin. imi pare bine ca ti-a placut!
am mai corectat vreo trei... :)
pentru textul : Fast forward deatmosfera asta umeda te patrunde pana in maduva oaselor, ca o criza de reumatism. cam demultisor nu mi s-a mai intamplat sa ma atinga asa de tare un poem pana la a-mi face rau. nu, nu sunt in PMS. virgil, overhelming
pentru textul : toamnă de mai deaici exista trei texte foarte bune. dar trei, nu unul. asa ca...
pentru textul : opțional anestezic dedom'le pentru prima data in viata dau o penita de aur dupa ce am citit un sfert de text dar nu ma mai pot opri din ris. Asa ris n-am mai tras de multa vreme. Dom'le mi-ai facut ziua. Mata esti geniu dom'le.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) decrochiuri in linii simple parca detasate de autor lasind dire lungi de lumina prin intunericul amintirilor. in ciuda stilului usor telegrafic pastreaza oarecum modul de expunere dorit. poem in proza. de altfel, ceea ce este inca o data bine creionat, este chiar autoportretul autorului atit de asemanator unui copil ascuns in coaja unui om mare... "gamela" are o valoare ridicata comparativ cu prima secventa. sfirsitul remarcabil : "de fiecare dată când mă prinde viscolul scot gamela din suflet și-aștept o schijă să împrăștie viața pe haine". de citit acest text.
pentru textul : last man standing I deultimul vers e obsedant. e ca atunci cind simti nevoia sa intorci capul ca sa vezi daca te urmareste cineva. de data ai ceva de ascuns. perfida nevoie dupa aplauze. sau poate oroarea fata de liniste.
pentru textul : pauză de băgat aplauze deVă mulţumesc mult pt acest semn de apreciere, gestul dumneavoastră mă bucură.
Cu stimă şi respect
pentru textul : Apariţie editorială, Le Berger de rochers(Păstorul de stânci), de Djamal Mahmoud deDROMOMAN'IE, dromomanii, s.f. (Med.) Simptom la unii bolnavi psihici manifestat printr-un impuls irezistibil de a vagabonda; manie ambulatorie. - Din fr. dromomanie.
pentru textul : dromomanie devă mulţumesc pentru citire, domnule Virgil Titarenco
gînduri bune,
pentru textul : peretelui din gînd degeorge
Da, fără conjuncţie, şi, din perspectiva mea, un text ireproşabil, asta în măsura în care poate exista aşa ceva.
pentru textul : dade I - varianta 2 deIoana, mulţumesc pentru peniţă şi mă bucur, nostalgic, pentru regăsirea şi a ta în poveste. Care să fie scopul scriitorului dacă nu acela de a stârni în cititor amintiri proprii?!
pentru textul : Irina deLizuca... am respect pentru consideratiile tale si iti multumesc pentru feed-back. Cristina... e relativ corecta talmacirea ta asupra textului... sunt bucuros sa te vad aici. Virgil... tu chiar crezi ca utilizez cuvinte a caror semnificatie nu imi este cunoscuta? Buna parere vad ca mai ai despre mine... vezi ca Bianca iti da un hint, tine-te de el... e un inscris, o dovada scrisa zapisul asta... am trecut testul de limba romana ori ba? Finalul produce o ruptura de aceea cred ca l-ai perceput astfel. Bianca... ai inteles foarte bine si te-ai apropiat de intelesul initial cel mai mult in al doilea comentariu. Va multumesc pentru pareri.
pentru textul : suflete dezlegate deși eu salut trecătorii Paul: mulțumesc; ai dreptate, poezia operează cu necesar sau cu suficient; dar și Virgil, de exemplu, are dreptate: un regulament operează cu "necesar și suficient"; prin urmare, să dăm poeziei ce-i al poeziei și regulamentului ce-i al regulamentului. Virgil: (no comment). Ionuț: deoarece subiectivitatea-ți autocontradictorie îmi e lămurită de mult timp, nu o să te întreb la rându-mi despre ceva de genul "musca pe căciulă" sau "gura păcătosului" (ar fi suficient să dau doar câteva exemple din încrucișările tale... de versuri, evident); dacă ai ceva de spus despre poezie, spune; dacă nu...; este adevărat, unii se nasc puternici de la natură, unii fac exerciții; ți se pare ție că e "muncită" poezia? ok; pe de o parte, părerea ta îți aparține; pe de altă parte, nu văd nimic rău în asta; crezi că îmi era greu să așez altfel textul și rima, de exemplu, să pice la jumătatea versurilor? serios, e regretabil că ai reacția asta ieftină de a pretinde altora ceea ce tu nu ești capabil; eu îți mulțumesc, totuși, că ai citit și că, în ciuda faptului că textul meu era previzibil pentru tine (oare?) ai ținut să lași un semn.
pentru textul : delirum hristum defelicitari, Laurentiu! ma bucur pentru tine, pentru toti castigatorii si recunosc ca ma unge pe suflet cand cdei care au bani multi si fac bani multi isi mai spala, din cand in cand, pacatele sustinand arta si cultura!
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deimi place cum scrii, poezia imi place. dar simt ca fac un compromis. eu sunt ok cu metaforele, in general, si tocmai asta mi se pare ingrijorator, ca tot am simtit abuzul chiar si dupa ce au fost facute (asa am inteles), modificari. e ca si cum as avea un sweet-tooth pe care incerc sa-l tin sub control, si de aceea poate ca sunt si mai sensibila la abuzuri in ambele sensuri (nu sufar nici ariditatea poeziilor care povestesc sec despre aventura mersului la piata). ce vreau sa spun e ca stiu ca vei gasi echilibrul acela si desigur, voi citi.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deun pic cam seacă parodia, ca o teacă de roșcovă fără juice. ultimul poem trimis în șantier era mult mai bun decât ce citesc eu aici.
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deRevin cu încă o sugestie, tocmai pentru că finalul este unul foarte bun, în opinia mea, și-anume adăugarea prepoziției „de” în fața „vieții”. cred că astfel ar scoate și mai mult în evidență mesajul/ceea ce ai vrut să spui :
„un vameş ne caută mecanic pe sub coaste
de ţigări băuturi droguri pistoale
de viaţă
doar o părere
pentru textul : în vama de la oancea deEugen
Intotdeauna m-a frapat genul acesta de cuvant... "nepoveste"... nu e o negatie facila prin care te raportezi la o chestiune pozitiva si ii oferi posibilitatea unei schimbari banale de sens... e mai mult, un soi de dezvrajire si mangaiere a cuvantului, cumva intre renuntare la rostire si reflectia asupra atributelor inca nedeslusite. Scindarea programatica intre o parte masculina in adormire si una feminina, paradoxal dar care este perceputa in dimensiunea ei volitiva, depasindu-si marginile, poate in virtutea unui impuls ce scapa controlului, permite accederea la un nivel de expresie privilegiat, care nu sacrifica nici una dintre componentele fiintei umane. Remarc intercalarea potrivita si ambivalenta termenului "inainte" din fragmentul "vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum" ce permite dezvoltarea "povestii" pe mai multe nivele de interpretare, aspect ce este continuat prin acel deosebit "Intră unul într-altul". Deosebit de interesant si acel "ori poate", atat de semnificativ in contextul ales cu atata fler de catre tine. Finalul ne recomanda un tablou al disiparii dar nu al despartirii esentelor ce au fost amestecate, poate e vorba doar ca o pensula si o panza nu-si pot gasi rost decat impreuna... el si ea si-au imprumutat prin rezonanta "ori poate" mai mult, prin contaminare, caracteristici straine firii, intr-o betie a interiorizarii si acapararii spatiului vital atat de frumos sugerat prin fracturarea poemului. Una peste alta un experiment reusit (ca o parere personala consider aceasta creatie ca fiind cea mai valoroasa dintre cele postate pana acum pe hermeneia), un exemplu de coerenta imagistica. Cum ar suna doar asa? vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum prind aripi și țipă ne lichifiem ori poate doar sunetele ne pătrund prin oase ori poate ne e teamă de urme acum liniștea a săpat până la noi tunel de ceară nu putem face lumină nici măcar dragoste Partea orgiastica rezista unei interpretari separate, restul sunt doar carje.
pentru textul : Nepoveste deNu vreau să îmi mai pierd vremea cu polemici sterile despre corectitudinea limbii române (așa o fi, "cărora") mai bine scriu alte parodii, hahaha. Deși mărturisesc c-aș vrea să mă concentrez mai mult pe proză, am o mulțime de idei în cap și doar lipsa de timp mă împiedică să le pun pe hârtie. Scriind și răspunzând la comentarii îmi mănâncă din timpul disponibil pentru creație, și mai curând aș vrea să fac ceva progrese în legătură cu calitatea textelor mele decât să fac box de idei cu alții (ca practicant vechi al artelor marțiale, prefer confruntarea "pe viu", evident, în spirit prietenesc :-)...)
pentru textul : Un întreg fragmentat deMulțumesc pentru aprecieri și pentru peniță! E adevărat că uneori nu-mi place să sar în prăpastie! Prefer să mă uit cuminte de pe margine! Sfaturile tale îmi vor prinde bine cândva! tincuta
pentru textul : Pașii mei intră în asfalt deRimele la infinitiv şi aritmiile au ucis :(
pentru textul : Epitaf deOK Lucian, uite cum am citit eu: - "Pe ziduri port alb-negru fotografii cu bărbați" - acești bărbați "Cu mustață care mă privesc fix, ca pe mort." - acești bărbați "Se uită parcă în oglinda unei fântâni" - acești bărbați "Și își bea din ochii cu care privesc." Ai înțeles partea agramată?
pentru textul : Rugă secundă deAm făcut şi eu ce am putut, domnule Gorun. Mulţumesc pentru opinie şi comentariu.
pentru textul : Medicină (legală) demi-ai dat un sfat foarte bun :).când o să pun mâna pe ea am s-o citesc.
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară dealma, sper ca vorbesti cu domnul Andu Moldovan. ca altfel, nu stiu despre ce gunoi vb.
pentru textul : bandajul meu alb demulțumesc, Cris! nu, nu e typo, acțiunea se desfășoară în prezent, la modul personal nu impersonal.
pentru textul : am dreptul la o scamă deRevin cu o precizare. Cred că acesta este unul dintre semnele "patognomonice" :) ale unui haiku reuşit, adică să surprindă un cadru din realitate (cu atât mai frumos dacă e din natură) şi să permită crearea unei semnificaţii mai largi sau mai profunde. Eu îţi mulţumesc pentru gestul de a îl publica aici. Este scris cu măiestrie şi disciplină stilistică.
pentru textul : Haiku deE buna prostia cit nu doare, Ioana Dana Nicolae! Nici macar in gluma, nici macar la betie, nu ai voie sa pocesti numele tarii care te-a nascut. Nimanui nu ii este ingaduit asa ceva, cu atit mai putin celor a caror principala menire este aceea de a-i purta cuvintul, cu atit mai putin unui poet laureat al tarii care l-a primit cu dragoste si omenie! Tara care te-a nascut este mama! Mama este femeia, sotia, fiica! Nu ai tara nu existi. Nu ai dragoste, nu esti alceva decit acel jidov ratacitor condamnat la cea mai neagra vesnicie!
pentru textul : e bună tipa deEi, da! Acest poem incepe cu doua strofe in forta, urmate de una ironica (de fapt intreaga poema are o nota ironica f bine implementata), si se termina cu o imagine deosebit de frumoasa a diminetii. Sunt patru tablouri foarte bine integrate intr-un poem valoros. Evidentiez.
pentru textul : the final countdown deDe acord cu Mariana, un poem superb, plin de nerv, realist, dureros si demn in acelasi timp, cu imagini puternice si cu un final imprevizibil desi ne anunti intr-un mod destul de evident ca asa ai de gand sa inchei,
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei dePagini