Ioana,nu ştiu de unde ai ajuns la concluzia că m-aş fi supărat pe internauţi ! Dacă mâine voi scrie ceva despre motociclişti, înseamnă musai că-s supărat pe aceştia ? hai să nu exagerăm.
La tot ceea ce ai scris tu, încerc să-ţi răspund scurt ( timpul, timpul...), nu mă interesează dacă cel care scrie este bărbat sau femeie. există literatură bună scrisă de femei, aşa cum există literatură proastă scrisă de bărbaţi. şi invers.
există poezie "cuminte" proastă, aşa cum există poezie "avangardistă" bună.
nu căuta neapărat indentificări cu orice preţ. nu se referă la nimeni de pe Hermeneia. Asta nu înseamnă că textul n-are modele.
moralizator ? dar nu mă interesează să fie moralizator. îi las pe alţii să o facă.
a, mai sus, spuneai ceva de "temă fumată". uite că eu nu ştiam că e o temă fumată, cum probabil sunt mai toate, deci nu prea ar trebui să mai scriem...şi în general eu nu ştiam că e o temă...ci un text umoristic.
Ioana, fii bărbată ! Ce Dumnezeu ! :)
Sapphire, mă bucur că ai văzut această gară. cred că este mai bine să renunț la scrisori... :) (prietenii știu de ce ;)). îți mulțumesc pentru sugestii, îmi sunt de mare folos. Madim
Mi-a placut ideea din primele doua versuri. Nu stiu cat de pozitiv e faptul ca ai pus "ma simt goala" de doua ori in cinci versuri. Textul este mai bun decat restul textelor postate. Ialin
multumesc Ela, ca de obicei, eu nu ma prea pricep sa raspund la comentarii. dar am sa spun ca desi m-am gindit la diferenta de traiectorie intre firul vietii si caracterul imuabil al verticalitatii totusi nu m-am gindit la "labirint" si iata ca totusi asa se pare ca este desi mie "labitint" imi sugereaza ratacire mai degraba Alma, mi-a placut perspectiva ta "neurologica". Inca o idee la care nu m-am gindit. Sau nu am facut-o in mod constient. Dar oare cum ramine cu subconstientul?
de ce să scriem cu „ea” mic? :)
e vina noastră că o ignorăm, Ea nu cere decât un minim respect...
bun. era cât pe ce să-mi desființez singură textul. începusem să spun că, pe lângă sensul dat de tine, am mai avut în vedere încă două. și să le „divulg”. dar m-am oprit, înainte de a-mi spune cineva că e un site de literatură, nu de religie.
Mai întăi vreau să-ţi spun că ai găsit un final memorabil. Cel puţin pentru mine. Aş fi stat în dubii la "de porc", m-aş fi gândit dacă n-ar fi fost de-ajuns "carnea la un preţ rtezonabil". Cred că cinismul durerii ar trebui să suplinească sarcasmul resemnat din conotaţia "porcului". Cred. Şi fără inversiunea "trist măcelar". Inversiunile - când nu sunt un veritabil instrument liric care ajută la controlul textului, control care vizează mai mult decât caracaterul liric - au murit demult.
Nu dau penită din cauza strofei nr. trei, unde ai căzut în îmboldul romanţării/dulcegăriei de tip justificativ. Şi ideatic, şi lexical. Şi ai lungit. Şi ai falsat. Citeşte textul fără acea parte. Dacă vrei, rescrie. Şi mai vorbim. Sau un. Oricum, un text
cu vână, mai aproape de ce presupune stilul pe care tot încerci să-l abordezi.
Cu sinceritate şi amical şi pe bune şi etc etc etc.
In textul de fata tenta matematica nu este usor sesizabila pentru ca motivul aparent al fantasticului acapareaza ideea. Depinde foarte mult si de aspectul cantitativ al terminologiei matematice. Voi da un exemplu al Adelinei Ionescu (copy/paste de pe alt site) " Undeva, într-un Timp… (Zaruri inegale) Undeva, într-un Timp arcuit pe tãcere - un balans bicuspid între lumi indecise - în preludiu de unghi, douã drepte promise infinitului orb îi cerșesc alte sfere. Undeva, într-un Timp, timp al formelor goale, integrale de doi stau sub semn de-ndoialã, când o umbrã de con cu rotiri în spiralã, în matricea destin sapã clipe egale. Undeva, într-un Timp - veșniciei concentric - gândul unghiului drept și a cercului formã se rãsfrâng pe contur, umbra lor cuneiformã rãmânând, oarecum, într-un timp geometric. Dinspre Timpul din noi, mã privesc și încerc pas în unghi, dans în cerc, sã-nțeleg semn de doi… " in care, datorita faptului ca sunt numerosi termenii, tenta matematica devine un scop in sine. Pentru sustinerea acestei conversatii cred ca ar fi mai indicat ca si dumneavoastra sa postati in subsolul acestor comentarii niste linkuri catre comentariile facute Luminitei Suse si lui Doru Lubov de care ati amintit anterior. Ialin
Mă bucur să văd că poeziile ce mi-au atras atenția în timpul concursului au primit premii. Îi felicit pe toți autorii premiați. Mulțumesc juriului. Recunosc că mie cel mai mult mi-au plăcut vintage collection și cele două poezii ale Tincuței. A fost un concurs frumos, cu momente inedite, cu un regulament de invidiat, nu e de mirare că a fost și plagiat. Pe viitor mi-ar place să văd o etapă de preselecție care să descalifice textele cu greșeli gramaticale și care nu se circumscriu regulilor de concurs. De exemplu, eu am înțeles că textele trebuie să fie în limba română, nu s-a precizat pe nicăieri că este admisă intertextualitatea. Vorbind de viitor, sper că asteniei de primăvară îi va urma una de toamnă sau iarnă. Felicitările le extind și către Virgil Titarenco pentru ceea ce a făcut pe acest site pentru noi. E remarcabil!
Pentru fereastra si dexteritatea de a conduce ideea fara ratacire, fara a creea un labirint ci doar un traseu.
Concentrare, atentie, intensitate...sa fie aici masura unui eu si alter eu...?
Timpul? Unde se incadreaza notiunea de timp si spatiu in acest text?
ai grija ca ai un typo la un moment dat. as renunta la ultimul rind, mi se pare cam fortat, sau l-as inlocui cu altceva desi ideea nu e noua este destul de bine realizata. pe ici pe colo unele "contextualizari" risca sa artificializeze poate prea mult textul. cea mai aproape de imaginatia mea: "să scap un chibrit aprins în puțul de la centrală. explozia vine voluptos o femeie care îți rupe hainele de nerăbdare aș zice. să mori așa e frumos. în moarte trăiești la infinit ultima senzație. e bine. o să-mi fie cald." cea mai reusita ca metafora dupa parerea mea: "privesc fix ochii mei sunt niște holzșuruburi care fixează imaginile ca plinta de la parchet." cea mai naturala: "eulalia bîzîie se crede bondar îmi povestește de marius crede că s-a îndrăgostit."
multumesc, oana. e un text oarecum copilaresc, poate ca asta-i de fapt marele lui merit. mi-ai facut o surpriza, in fapt nu te/ ma asteptam, eu nu stiu niciodata nimic, dar uite ce frumos stiu sa criptez lucrurile pe care nu le stiu spune. :o)
Regret că trebuie să revin (pentru că pe H se șterg comentarii), volumul acesta de versuri este o risipă de hârtie iar Dorin Cozan (Cocozan cum îmi place mie să-l alint uneori) este un foarte slab scriitor de poezie, un începător.
Lipsit de orice fel de inspirație, el își trimite prozodia într-un teritoriu doar de el știut, undeva între suprarealism țărănism și asterix și obelix.
Mereu m-am întrebat de unde provin aplaudacii acestui bugetar de la circa de filozofie, prăfuit deși încă tânăr și care nu este capabil să scrie un vers.
Emil, n-am incadrat textul la "experiment" chiar din motivul pe care f bine l-ai sesizat, nu completeaza nicidecum fotografia. E asa cum a observat si Adriana, doar un pretext. E un text pe care l-am scris ca un omagiu adus fotografului Kevin Carter, chiar daca e paralel cu fotografia. Aceasta fotografie, povestea ei si drama artistului Kevin Cartr m-au impresionat si am descris in scurtul fragment liric niste sentimente personale dar fara a avea pretentia ca rezultatul sa "sustina" lucrarea de arta, atasata. Repet, e un omagiu, ca o poezie pe care o dedici lui Mihai Eminescu spre exemplu. Daca totusi se va considera ca e mai bine sa nu las fotografia, asa voi face. cu respect, Violeta
Bine, Adrian, dar exact la asta mă refeream, și anume la „vanența ei de după geneză”, răspunzând la a doua întrebare. la ceea ce se întâmplă (ori ar trebui să se întâmple, ori e de dorit să de întâmple) după ce te-ai eliberat de ea. e vorba de diferența aceea dintre „golul” sau „vidul” în care ai fost absorbit și detașarea de după.
firește, nu știu cum și ce simte altcineva în momentele respective, încă n-am ajuns cu detașarea până acolo încât să pot îmbrățișa întreaga lume și fiecare secundă a acestei întregi lumi (de cealaltă, nici nu mai vorbesc!).
PS: acum observ că-l dădusem drept exemplu, în ultimul răspuns, pe un anume Gheorghiță - te rog să nu o consideri nu știu ce ironie (mai ales după discuțiile noastre de acum două zile) pentru că n-ai de ce. Culmea e că nu-mi amintesc de nicio rudă sau de niciu prieten (în viață) cu acest nume. nu știu, o fi de vină micuța Stratan cu Gheorghiță al ei, dimineață, în taxi, a trebuit să ascult de trei ori melodia asta! :)
Mădălina, mulțumesc pentru lămurire. e liniștitoare. :)
Legat de "c-un/cu-n", pe intuiţia analogică m-am bazat şi eu. Plus de asta, mi se pare absurd să cadă/dispară al doilea sunet/"u", în loc de primul [cu(1) u(2)n], mai ales când, aşa cum observaţi şi d-voastră, în mai toate cazurile asemănătoare (spre exemplu - "m-ai"), primul sunet este cel care pică. Mergând mai departe de intuiţie, aş spune că, din perspectiva importanţei semanticii, articolul nehotărât trebuie să rămâna neatins, în detrimentul prepoziţiei. Sper să nu mă îşsel prea tare...
Despre "mult"/Nichita/caracter liric - eu dădeam acel exemplu numai şi numai pentru evidenţa lexicală, nu pentru una contextuală. Aveţi dreptate, este evidentă deosebirea lirică. Ei, vedeţi că lirismul nu se reduce la cuvinte? :).
Gândindu-mă, acum, la "cantitativ", recitind versul, da, se poate să nu fie extraordinar de poetic, dar nici apoetic nu este, fie numai şi din materia cantităţii - vânăt, nu cartofi, flori ori alte chestii. Oricum, ce ţin musai să subliniez este: pentru a nu mă judeca greşit pe viitor, eu foloesc de foarte multe ori prozaismul ca un instrument liric intrinsec, pentru a sublinia, prin efect, unele tuşe metaforice, pentru evitarea preţiozităţii şi a patetismului; la fel şi discursul liric - îl alternez cu cel denotativ, comun/banal. Ok, nu a fost cazul acum, în "e mult vânăt". Aici, se pare, e doar un rateu.
vad in textele tale multa ura pentru aproapele nostru. nu e prea crestineste (ioi, suna ca spusa de predicatorul vreunei secte) cîteodata privesti lumea, restul, cu indiferenta, incerci s-o ignori, alte ori te vad foarte implicat, inversunat, gata s-o strivesti ca pe o boaba de muștar
un poem atît de viu! freedom á la europeni. totusi un road trip pe route 66 cu un truck demodat ramîne maximum maximorum in materie de infuzie de libertate
Un poem care, la brat cu autoarea (autoarele), incearca stupid sa imparta lumea in barbati si in femei si anume nu oricum, ci asa, complet lipsit de orice fel de inspiratie. Plin de contradictii si de infamii, acest text mi se infatiseaza ca o creatie a unei bucatarese care rateaza reteta de papanasi si apoi da vina pe comeseni. Marturisesc, astept cu interes urmatoarele productii ale acestei bucatarese deocamdata fara pic de talent, sa le citesc, nu sa gust din ele, Doamne fereste.
specii aer torid/ împietrește totul în jur obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume zidită : blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice la singura tipă din stație cu noi de mult timp și așteaptă autobuzul zâmbim știi poezia e o vietate din asta o specie vie aseară pe geamul din balcon a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele ca o mâță și merge și merge și merge nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/porumbeii zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
o polaritate inversată o metamorfoză urbană sugerînd un perpetuum mobile în care robotizarea(cum altfel?) e iminentă. cred că toți trecem prin aseamenea stări în ultima vreme. dar meritul pentru mesaj aparține autorului.
Notă:
“de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc”
fie:
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca un neobosit trenuleț nemțesc
fie(dacă vrei cu pe):
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc
rotindu-se în mine
acest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Biancai dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
Alma, am inteles si am apreciat lucrul tau intotdeauna. Stiu ca nu numai parerile de pe site-urile literare conteaza, desi chiar si pe acestae exista critici literari. Si mai stiu foarte bine ca esti apreciat pozitiv sau negativ (cu toate nuantele incluse) de critici, literati etc. atunci cind publici volum, articole, eseuri, poezie. Sunt un om care a publicat si stiu lucrurile acestea. Nu vorbesc atunci cind nu am ce spune. Prin urmare, prefer sa fiu remarcata de cineva fara sa trag de mineca. Asa sunt eu. Si cind am fost publicata, nu am cerut eu asta. Iar cei care au revazut ce am scris (indiferent de domeniu, deci nu doar literatura) au fost cei care mi-au dat votul de a fi publicata si de a continua sa scriu (repet: indiferent ca era vorba de literatura sau nu). Nu eu am cautat editori sau critici, ei m-au cautat pe mine. Nu eu am cerut sa public, ci ei mi-au cerut sa o fac. Acum stiu ca voi fi iar acuzata de orgoliu, din pacate imi lipseste, spun numai realitatea asa cum este. Si culmea este ca ma urnesc foarte greu sa ma fac publica. Fiindca aici in social, aruncat pe trambulina asta, sunt mari raspunderi. iar eu am zilnic raspunderi fata de oameni, din alte motive, ce tin foarte putin de scriere. Si te rog sa intelegi ca ceea ce afisam lumii eset vazut, interpretat, transmis etc. Exista o etica a transmiterii. La care eu tin foarte mult. Si la respectul fata de scriitura si de om.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ioana,nu ştiu de unde ai ajuns la concluzia că m-aş fi supărat pe internauţi ! Dacă mâine voi scrie ceva despre motociclişti, înseamnă musai că-s supărat pe aceştia ? hai să nu exagerăm.
La tot ceea ce ai scris tu, încerc să-ţi răspund scurt ( timpul, timpul...), nu mă interesează dacă cel care scrie este bărbat sau femeie. există literatură bună scrisă de femei, aşa cum există literatură proastă scrisă de bărbaţi. şi invers.
există poezie "cuminte" proastă, aşa cum există poezie "avangardistă" bună.
nu căuta neapărat indentificări cu orice preţ. nu se referă la nimeni de pe Hermeneia. Asta nu înseamnă că textul n-are modele.
moralizator ? dar nu mă interesează să fie moralizator. îi las pe alţii să o facă.
a, mai sus, spuneai ceva de "temă fumată". uite că eu nu ştiam că e o temă fumată, cum probabil sunt mai toate, deci nu prea ar trebui să mai scriem...şi în general eu nu ştiam că e o temă...ci un text umoristic.
pentru textul : Creaţiile astrale ale doamnei Narcisa Horjeta. Plagiatul lui Bacovia. (I) deIoana, fii bărbată ! Ce Dumnezeu ! :)
revin: mi-a plăcut genul ăsta de singurătate.
pentru textul : Gheţari deSapphire, mă bucur că ai văzut această gară. cred că este mai bine să renunț la scrisori... :) (prietenii știu de ce ;)). îți mulțumesc pentru sugestii, îmi sunt de mare folos. Madim
pentru textul : Într-o gară de sticlă deMi-a placut ideea din primele doua versuri. Nu stiu cat de pozitiv e faptul ca ai pus "ma simt goala" de doua ori in cinci versuri. Textul este mai bun decat restul textelor postate. Ialin
pentru textul : Introspecție deîn strofa a doua ai un typo (sau o licență??) la „anoherete”
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată deun poem al cărui titlu lipezește cititorului intențiile autorului. un poem-exercițiu.
pentru textul : ca și cum le-aș azvîrli demultumesc Ela, ca de obicei, eu nu ma prea pricep sa raspund la comentarii. dar am sa spun ca desi m-am gindit la diferenta de traiectorie intre firul vietii si caracterul imuabil al verticalitatii totusi nu m-am gindit la "labirint" si iata ca totusi asa se pare ca este desi mie "labitint" imi sugereaza ratacire mai degraba Alma, mi-a placut perspectiva ta "neurologica". Inca o idee la care nu m-am gindit. Sau nu am facut-o in mod constient. Dar oare cum ramine cu subconstientul?
pentru textul : obsesia firului dechiar daca bifez de fiecare data sa-mi fie anuntate prin mails comentariile, nu mai sunt, decat rareori. daca ma poate ajuta cineva... multumesc
pentru textul : Sarut Mâna, Iulia dede ce să scriem cu „ea” mic? :)
e vina noastră că o ignorăm, Ea nu cere decât un minim respect...
bun. era cât pe ce să-mi desființez singură textul. începusem să spun că, pe lângă sensul dat de tine, am mai avut în vedere încă două. și să le „divulg”. dar m-am oprit, înainte de a-mi spune cineva că e un site de literatură, nu de religie.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deMai întăi vreau să-ţi spun că ai găsit un final memorabil. Cel puţin pentru mine. Aş fi stat în dubii la "de porc", m-aş fi gândit dacă n-ar fi fost de-ajuns "carnea la un preţ rtezonabil". Cred că cinismul durerii ar trebui să suplinească sarcasmul resemnat din conotaţia "porcului". Cred. Şi fără inversiunea "trist măcelar". Inversiunile - când nu sunt un veritabil instrument liric care ajută la controlul textului, control care vizează mai mult decât caracaterul liric - au murit demult.
Nu dau penită din cauza strofei nr. trei, unde ai căzut în îmboldul romanţării/dulcegăriei de tip justificativ. Şi ideatic, şi lexical. Şi ai lungit. Şi ai falsat. Citeşte textul fără acea parte. Dacă vrei, rescrie. Şi mai vorbim. Sau un. Oricum, un text
cu vână, mai aproape de ce presupune stilul pe care tot încerci să-l abordezi.
Cu sinceritate şi amical şi pe bune şi etc etc etc.
pentru textul : Simbioză deAre dreptate Ialin. Text acceptabil si...atat
pentru textul : Grădina japoneză deNe-am comentat în acelaşi timp. Cred. Dai de băut.
(Roşu, rece şi mult).
pentru textul : acolo unde rămân avalanșele deIn textul de fata tenta matematica nu este usor sesizabila pentru ca motivul aparent al fantasticului acapareaza ideea. Depinde foarte mult si de aspectul cantitativ al terminologiei matematice. Voi da un exemplu al Adelinei Ionescu (copy/paste de pe alt site) " Undeva, într-un Timp… (Zaruri inegale) Undeva, într-un Timp arcuit pe tãcere - un balans bicuspid între lumi indecise - în preludiu de unghi, douã drepte promise infinitului orb îi cerșesc alte sfere. Undeva, într-un Timp, timp al formelor goale, integrale de doi stau sub semn de-ndoialã, când o umbrã de con cu rotiri în spiralã, în matricea destin sapã clipe egale. Undeva, într-un Timp - veșniciei concentric - gândul unghiului drept și a cercului formã se rãsfrâng pe contur, umbra lor cuneiformã rãmânând, oarecum, într-un timp geometric. Dinspre Timpul din noi, mã privesc și încerc pas în unghi, dans în cerc, sã-nțeleg semn de doi… " in care, datorita faptului ca sunt numerosi termenii, tenta matematica devine un scop in sine. Pentru sustinerea acestei conversatii cred ca ar fi mai indicat ca si dumneavoastra sa postati in subsolul acestor comentarii niste linkuri catre comentariile facute Luminitei Suse si lui Doru Lubov de care ati amintit anterior. Ialin
pentru textul : Ȋn biblioteci fantaste deMă bucur să văd că poeziile ce mi-au atras atenția în timpul concursului au primit premii. Îi felicit pe toți autorii premiați. Mulțumesc juriului. Recunosc că mie cel mai mult mi-au plăcut vintage collection și cele două poezii ale Tincuței. A fost un concurs frumos, cu momente inedite, cu un regulament de invidiat, nu e de mirare că a fost și plagiat. Pe viitor mi-ar place să văd o etapă de preselecție care să descalifice textele cu greșeli gramaticale și care nu se circumscriu regulilor de concurs. De exemplu, eu am înțeles că textele trebuie să fie în limba română, nu s-a precizat pe nicăieri că este admisă intertextualitatea. Vorbind de viitor, sper că asteniei de primăvară îi va urma una de toamnă sau iarnă. Felicitările le extind și către Virgil Titarenco pentru ceea ce a făcut pe acest site pentru noi. E remarcabil!
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deceva nipon, ceva... mistic, ceva care ma cheama inapoi de cate ori o iau inainte, prea inainte... multam! prea multi i, nu am atatia pe tastatura:)
pentru textul : ultima cină dePentru fereastra si dexteritatea de a conduce ideea fara ratacire, fara a creea un labirint ci doar un traseu.
pentru textul : alter ego deConcentrare, atentie, intensitate...sa fie aici masura unui eu si alter eu...?
Timpul? Unde se incadreaza notiunea de timp si spatiu in acest text?
ai grija ca ai un typo la un moment dat. as renunta la ultimul rind, mi se pare cam fortat, sau l-as inlocui cu altceva desi ideea nu e noua este destul de bine realizata. pe ici pe colo unele "contextualizari" risca sa artificializeze poate prea mult textul. cea mai aproape de imaginatia mea: "să scap un chibrit aprins în puțul de la centrală. explozia vine voluptos o femeie care îți rupe hainele de nerăbdare aș zice. să mori așa e frumos. în moarte trăiești la infinit ultima senzație. e bine. o să-mi fie cald." cea mai reusita ca metafora dupa parerea mea: "privesc fix ochii mei sunt niște holzșuruburi care fixează imaginile ca plinta de la parchet." cea mai naturala: "eulalia bîzîie se crede bondar îmi povestește de marius crede că s-a îndrăgostit."
pentru textul : notepad demultumesc, oana. e un text oarecum copilaresc, poate ca asta-i de fapt marele lui merit. mi-ai facut o surpriza, in fapt nu te/ ma asteptam, eu nu stiu niciodata nimic, dar uite ce frumos stiu sa criptez lucrurile pe care nu le stiu spune. :o)
pentru textul : Nisipiri deRegret că trebuie să revin (pentru că pe H se șterg comentarii), volumul acesta de versuri este o risipă de hârtie iar Dorin Cozan (Cocozan cum îmi place mie să-l alint uneori) este un foarte slab scriitor de poezie, un începător.
pentru textul : Baletistul-lansare de carte deLipsit de orice fel de inspirație, el își trimite prozodia într-un teritoriu doar de el știut, undeva între suprarealism țărănism și asterix și obelix.
Mereu m-am întrebat de unde provin aplaudacii acestui bugetar de la circa de filozofie, prăfuit deși încă tânăr și care nu este capabil să scrie un vers.
Emil, n-am incadrat textul la "experiment" chiar din motivul pe care f bine l-ai sesizat, nu completeaza nicidecum fotografia. E asa cum a observat si Adriana, doar un pretext. E un text pe care l-am scris ca un omagiu adus fotografului Kevin Carter, chiar daca e paralel cu fotografia. Aceasta fotografie, povestea ei si drama artistului Kevin Cartr m-au impresionat si am descris in scurtul fragment liric niste sentimente personale dar fara a avea pretentia ca rezultatul sa "sustina" lucrarea de arta, atasata. Repet, e un omagiu, ca o poezie pe care o dedici lui Mihai Eminescu spre exemplu. Daca totusi se va considera ca e mai bine sa nu las fotografia, asa voi face. cu respect, Violeta
pentru textul : Foame de vultur deBine, Adrian, dar exact la asta mă refeream, și anume la „vanența ei de după geneză”, răspunzând la a doua întrebare. la ceea ce se întâmplă (ori ar trebui să se întâmple, ori e de dorit să de întâmple) după ce te-ai eliberat de ea. e vorba de diferența aceea dintre „golul” sau „vidul” în care ai fost absorbit și detașarea de după.
firește, nu știu cum și ce simte altcineva în momentele respective, încă n-am ajuns cu detașarea până acolo încât să pot îmbrățișa întreaga lume și fiecare secundă a acestei întregi lumi (de cealaltă, nici nu mai vorbesc!).
PS: acum observ că-l dădusem drept exemplu, în ultimul răspuns, pe un anume Gheorghiță - te rog să nu o consideri nu știu ce ironie (mai ales după discuțiile noastre de acum două zile) pentru că n-ai de ce. Culmea e că nu-mi amintesc de nicio rudă sau de niciu prieten (în viață) cu acest nume. nu știu, o fi de vină micuța Stratan cu Gheorghiță al ei, dimineață, în taxi, a trebuit să ascult de trei ori melodia asta! :)
Mădălina, mulțumesc pentru lămurire. e liniștitoare. :)
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deLegat de "c-un/cu-n", pe intuiţia analogică m-am bazat şi eu. Plus de asta, mi se pare absurd să cadă/dispară al doilea sunet/"u", în loc de primul [cu(1) u(2)n], mai ales când, aşa cum observaţi şi d-voastră, în mai toate cazurile asemănătoare (spre exemplu - "m-ai"), primul sunet este cel care pică. Mergând mai departe de intuiţie, aş spune că, din perspectiva importanţei semanticii, articolul nehotărât trebuie să rămâna neatins, în detrimentul prepoziţiei. Sper să nu mă îşsel prea tare...
Despre "mult"/Nichita/caracter liric - eu dădeam acel exemplu numai şi numai pentru evidenţa lexicală, nu pentru una contextuală. Aveţi dreptate, este evidentă deosebirea lirică. Ei, vedeţi că lirismul nu se reduce la cuvinte? :).
Gândindu-mă, acum, la "cantitativ", recitind versul, da, se poate să nu fie extraordinar de poetic, dar nici apoetic nu este, fie numai şi din materia cantităţii - vânăt, nu cartofi, flori ori alte chestii. Oricum, ce ţin musai să subliniez este: pentru a nu mă judeca greşit pe viitor, eu foloesc de foarte multe ori prozaismul ca un instrument liric intrinsec, pentru a sublinia, prin efect, unele tuşe metaforice, pentru evitarea preţiozităţii şi a patetismului; la fel şi discursul liric - îl alternez cu cel denotativ, comun/banal. Ok, nu a fost cazul acum, în "e mult vânăt". Aici, se pare, e doar un rateu.
Mulţumesc pentru revenire.
pentru textul : Cerneluri devad in textele tale multa ura pentru aproapele nostru. nu e prea crestineste (ioi, suna ca spusa de predicatorul vreunei secte) cîteodata privesti lumea, restul, cu indiferenta, incerci s-o ignori, alte ori te vad foarte implicat, inversunat, gata s-o strivesti ca pe o boaba de muștar
pentru textul : Simțire deun poem atît de viu! freedom á la europeni. totusi un road trip pe route 66 cu un truck demodat ramîne maximum maximorum in materie de infuzie de libertate
pentru textul : memento I deUn poem care, la brat cu autoarea (autoarele), incearca stupid sa imparta lumea in barbati si in femei si anume nu oricum, ci asa, complet lipsit de orice fel de inspiratie. Plin de contradictii si de infamii, acest text mi se infatiseaza ca o creatie a unei bucatarese care rateaza reteta de papanasi si apoi da vina pe comeseni. Marturisesc, astept cu interes urmatoarele productii ale acestei bucatarese deocamdata fara pic de talent, sa le citesc, nu sa gust din ele, Doamne fereste.
pentru textul : Doar femeie deVirgil...totul e în schimbare! Închide contul...şi o să fie mai bine pentru toţi! Hai la o cafea apoi.
pentru textul : Întoarcerea toamnei despecii aer torid/ împietrește totul în jur obiectele se scufundă ca o înghețată căzută din cornet trece repede vânzătorul de linguri/meșteșugar în lemn din alt veac fața lui are timp să zâmbească/gura lui să spună nu vrei o lingură/ draaaagă trece prin foc și lasă în urmă o lume zidită : blocuri turtite de-o parte și alta a străzii în scuar porumbei nemișcați pictor în fața șevaletului trupuri colorate-mprejur pe bănci pe bordură descărcate de-a valma în galben, ocru, mov, roșu, verde trecători rămași în poziții diverse tu-mi faci semn să tac să nu mă mișc așa în stație sudată de trotuar tu te miști tu întregistrezi stăm în stație visez un pahar cu apă chioară și-un cerc de lămâie unghiile mele date cu ojă îmi transmit sclipiri prietenoase o omidă verde iese din plasa cu piersici pe care de mult am aruncat-o jos lângă mine și merge și merge și merge zâmbim complice la singura tipă din stație cu noi de mult timp și așteaptă autobuzul zâmbim știi poezia e o vietate din asta o specie vie aseară pe geamul din balcon a plonjat o lăcustă o chestie filiformă cu ochi bulbucați își lingea lăbuțele ca o mâță și merge și merge și merge nu vorbim nu mișcăm până la sandala tipei/ de-a stânga/și urcă și urcă urmărim urmărim urmărim pe pulpa sinuasă pe sub fusta mulată femeia începe să miște discret din picior bate nervoasă/porumbeii zigurează aerul în zbor/pictorul se ridică de pe scaun mâna mea cu arătătorul întins se prăbușește mașina face vvvvvvvvvvuuuuuuuum
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 7 deo polaritate inversată o metamorfoză urbană sugerînd un perpetuum mobile în care robotizarea(cum altfel?) e iminentă. cred că toți trecem prin aseamenea stări în ultima vreme. dar meritul pentru mesaj aparține autorului.
Notă:
“de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc”
fie:
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi rotindu-se în mine
ca un neobosit trenuleț nemțesc
fie(dacă vrei cu pe):
de ce oare aș mai ieși să îi descopăr
acum cînd îi pot privi
ca pe un neobosit trenuleț nemțesc
rotindu-se în mine
sau variante.
pentru textul : scrisori imaginare II deacest comentariu nu are nici o legatura cu textul sau cu valoarea lui cer scuze Biancai dar vreau sa ii spun ceva lui stefan doru dancus: Stefan, obeserv de la o vreme ca pur si simplu arunci in dreapta si in stinga cu penite de aur. Acest procedeu lipsit (din punctul meu de vedere) de discernamint critic va avea doua consecinte. prima e ca vor rugini, adica nimeni nu va mai da doi bani pe penitele tale. A doua e ca se vor termina, adica vei perde dreptul sa le acorzi. Si asta foarte curind daca nu adopti o atitudine care sa fie in beneficiul si pentru calitatea site-ului Hermeneia.com
pentru textul : Regele pescar deAlma, am inteles si am apreciat lucrul tau intotdeauna. Stiu ca nu numai parerile de pe site-urile literare conteaza, desi chiar si pe acestae exista critici literari. Si mai stiu foarte bine ca esti apreciat pozitiv sau negativ (cu toate nuantele incluse) de critici, literati etc. atunci cind publici volum, articole, eseuri, poezie. Sunt un om care a publicat si stiu lucrurile acestea. Nu vorbesc atunci cind nu am ce spune. Prin urmare, prefer sa fiu remarcata de cineva fara sa trag de mineca. Asa sunt eu. Si cind am fost publicata, nu am cerut eu asta. Iar cei care au revazut ce am scris (indiferent de domeniu, deci nu doar literatura) au fost cei care mi-au dat votul de a fi publicata si de a continua sa scriu (repet: indiferent ca era vorba de literatura sau nu). Nu eu am cautat editori sau critici, ei m-au cautat pe mine. Nu eu am cerut sa public, ci ei mi-au cerut sa o fac. Acum stiu ca voi fi iar acuzata de orgoliu, din pacate imi lipseste, spun numai realitatea asa cum este. Si culmea este ca ma urnesc foarte greu sa ma fac publica. Fiindca aici in social, aruncat pe trambulina asta, sunt mari raspunderi. iar eu am zilnic raspunderi fata de oameni, din alte motive, ce tin foarte putin de scriere. Si te rog sa intelegi ca ceea ce afisam lumii eset vazut, interpretat, transmis etc. Exista o etica a transmiterii. La care eu tin foarte mult. Si la respectul fata de scriitura si de om.
pentru textul : Cel mai, Cea mai dePagini