eu nu-s bun la complimente. Narciso Yepes cind era multumit isi lua ghitara si improviza ceva . /// totul se petrecea in mai nu in iunie. vorbeai cu tine scuturind fata de masa, aranjind pozele dupa format si mirosul care venea din urma. apoi te asezai la masa ta de scris cu flori de tei in paharul de ceai uitat si cu creionul in gura, cu capul dat pe spate imaginind o calatorie intr-o ploaie nimicitoare cu pomi smulsi din suflet, cu salcamii deflorati intr-o atmosfera dramatica plina de fiori dar ai fost brusc intrerupta ..cineva a aprins lampa in camera alaturata si lumina trecu pe sub use ca sa ti se aseze in poala, incolacita, cautind un loc uscat...
Lucian – multumesc de trecere! Aranca – ma bucur ca ti-am induplecat serile... multumesc de penita, trecerile tale mi-aduc mereu aerul proaspat al inaltimilor! Sapphire – finalul acesta mi s-a parut potrivit, chiar simteam nevoia unei marturisiri... a rostirii unui adevar (al meu), reflectat in oglinda unei lumi, unde „jocul” face regula. salutari de regasire!
silviu da. îmi place. aş fi scris doar atât dar, pentru că vreau să îţi pun o peniţă aici sunt obligat să justific gestul. pentru atmosfera creată de poezie. foarte clară în incertitudinea ei.
câteodată trebuie să ridicăm casa pe nisipuri mişcătoare, ca şi cum acestea ar fi stâncă
...mulțumesc pentru atenție și precizare, Marina. Ai toată dreptatea să observi "portița senină" lăsată de pictor în furtunile sale. Însă sunt peisaje, nu le numim acuma, în care umbra de lumină pare un revers al ineficienței, neputinței umane de a ajunge până acolo. Plăcută trecerea ta. Oricând o sugestie, obiectivă, e remarcabilă.
Poeme de distrugere în masă. Lagăr de îngeri poate că dumnezeu e scund și nu vede tot sigur e bătrân și amnezic nu vede cum se sting îngerii bătuți în cuie pe grinzile încrucișate din biserici nici pe cei legați de patul suferinței cu lanțuri incandescente uită cum te seacă durerea și singurătatea de două ori pe zi își taie venele în muchia de sticlă a orizontului nu simte decât apatia răsăritului și apusului o dată la câteva milenii se plictisește și își trimite un fiu pe pământ să vadă fiara prin ochii altuia să îi simtă gheara în inimă neprihănită se lasă crucificat, înecat în lacrima cristi îndură prin delegare orice umilință atât cât să își amintească de ce a inventat moartea ca soluție finală
ma tenteaza sa mai dau o penita, dar sa nu bata la ochi. cred ca ar trebui sa fie o categorie speciala pentru scrierile tale. da, domnule virgil titarenco, scrii bine, tot mai bine
Eu nu aș căuta neapărat similitudini în acest poem (ele sunt vizibile dar ce rost are la urma urmei?) ci aș remarca această construcție care îl face să vibreze... este o naștere aici, o vibrație asociată cu viața și o moarte frumoasă și roditoare, filozofică.. Frumos zis de autoarea inspirată. Îmi place și rima interioară (sunt un adept, recunosc) și aproape tot poemul, mai puțin finalul acel 'peste clipă' care aduce o metaforă grea de parcă din senin cade un trăznet. Acest 'peste clipă' rupe imaginea frumoasă de haiku. Părerea mea, sigur
Andu
Aveti un type la "lintoLiul" (asta daca nu ma insel). Cred ca ati alaturat niste idei care nu se potrivesc impreuna in context. Adica sintagmele gen "a pune botul", "sa-ti pupacesc ochiul" oscialeaza intre argou si postmodernism, dar in combinatie cu trubaduri si lintoliu care-s oarecum "prafuite" nu mi se pare ca ar realiza un efect pozitiv. De evitat rima intamplatoare/involuntara sau voluntara pe bucatele ( cel ptuin mie nu-mi place cum suna). ialin
cuvintele tale, ela, exprima adecvat perspectiva nascatoarei care este si cereasca si obsteasca. un aspect il constituie si atitudinea "pacifista" a nascutului -una a acceptarii dualitatii, combinarii si pierderii calitatii de nascut pentru a naste, la randul sau. sugestia ta in privinta nuantelor de auriu este sustinuta de argumentarea ptr care iti multumesc insa nu "respecta" treimea cromatica utilizata in cele 10 vizuale si anume: albul, negrul si rosul. ptr cine are ochi de vazut cred ca solutia ta e vizibila oricum. in plus, auriul e mai ..solar, iar viziunea mea e putin mai ....telurica. iar daca nasterea nu e data numai femeii, atunci celelalte perspective (teologice, poetice, ecologice, filosofice etc). sustin alegerea initiala.
textul se prezinta curat in fata cititorului, fara abuzuri de forme, fara emfaza insa cu o nota muzicala care, cel putin mie mi-a placut (incep sa o apreciez tot mai mult pe masura ce imbatranesc se pare :-) Remarc "își întâmpină moartea în șoșoni citesc cărți pentru că au forme de aripi" "se îmbrățișează pentru a pune între ei virgulă" - as fi spus aici "pentru a pune intre ei O virgula" dar e doar o parere, tot muzicala :-) Penultima strofa sufera de o usoara "desincronizare" ... panda apoi imediat lovitura, as schimba aici, accentuand, de fapt lasand doar panda, care e in acord cu finalul (care by the way imi place mult) As zice deci " dintre frunze ii pandeste rugina/ o piatra in prastie/ care le va lovi tamplele/ inlocuindu-le". Finalul am zis ca mi-a placut mult. Fara acel "adesea" (care mi se pare ca doar explica inutil) mi-ar fi placut foarte mult. Oricum suficient pentru a impenita aceasta lectura. Felicitari Stefane. Andu
să înțeleg că nu aș avea șanse în lumea poeziei? am sa încerc să scriu articole. nu vă împărtășesc părerea conform căreia personajele mele nu există, fiecare percepe realitatea din jur într-un mod personal, diferit, dacă pentru dumneavoastră personajele- domnul card și femeia cratita nu exista, pentru mine exista, cum exista pentru multi altii. cat despre faptul ca am scris textul la doua randuri, nu e nimic special, de obicei asa scriu eu textele. va multumesc pentru critici si opiniile pertinente cu stima, adela
Domnule Cosmacpan, http://www.hermeneia.com/poezie/4952 Textele acestea doua seamana foarte mult.Chair e cam acelasi, cu mici modificari. Va rog ca pe viitor cand recurgeti la repostari, "remodelari", "cizelari" sa mentionati acest lucru printr-un comentariu sau link. Multumesc, Ialin
Chiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.
cred ca ceea ce respinge aici e primul cuvant. inlocuit, receptarea textului ar fi alta, cred. mai sunt si alte locuri comune. ridica-le la cer, fa-le iubire sau altceva
Mulţumesc pentru comentarii!
@Adrian A. Agheorghesei: Voi revizui! Îmi pare rău pentru ele. Mi-au scăpat.
@Raluca Blezniuc: Mulţumesc! Sunt la început...
@Cristina Ştefan: E o teoretizare... Orice imagine pe care o expunem e subiectivă. Un text nu poate fi o fotografie perfectă. Şi aparatele de fotografiat mai dau greş cu focalizarea. Să nu mai vorbim de fiinţele imperfecte...:)
Stimate Domn,
Din câte am citit în pagina Dvs. (zece texte) sunt de acord cu spusele Dvs. de mai sus dar fără acel 're' din 'reapuc'.
Textul de față e foarte slab și plin de clișee, cu îngeri în cazul acesta... 'înger, sânger, aripă, cruce, rană, milă'...părerea mea, desigur!
Dvs. chiar vă place textul sau vreți doar să ne puneți la încercare, ca în bancul acela cu gemul de macaroane?
Frumos scris despre-zece... Aceasta simbolistica a numerelor nu a incetat sa fascineze de la Pitagora incoace pe cei care s-au aplecat asupra lor, ca exercitiu al credintei sau dimpotriva, a gandirii liberului arbitru. Chiar si eu, in umila mea fiintare, am scris candva un poem "nouazeci" unde incercam sa gasesc o pace intre noua si zece, una dintre tranzitiile numerice cele mai fascinante pentru mine. Oricum, zece este un numar, nu o cifra "voi muri voi invia repetand cifra zece" - trebuie corectat. In rest, un poem destul de sobru. Andu
Ca discuţia noastră să fie utilă şi pentru alţii, daţi-mi voie să vin cu următoarele sugestii.
1. Plec de la premisa ca H., ca şi alte site-uri de acest gen este şi unul de informare şi nu numai de creaţie.
2. În acest sens dispunând de un set de documente privind diversele curente, constând în „manifeste” (suprarealist(e), dadaist, fracturist, postmodernism românesc, boierim, infrarealism, etc.) şi încercări de definire (e.g. a PoMo, douămiism, minimalism, maximalism dar şi altele). , aş putea să le pun la dispoziţie.
3. În acest fel, fiecare dintre noi care are chef, ar putea să deducă, plecând de la ele, în ce măsură „programul” de la care s-a plecat s-a realizat, eventual modificâdu-se pe parcurs.
4. In fine, daca si altii dispun de astfel de documente, le pot pune si ei la dispozitie.
Interesanta abordare; O curgere frumoasa a ideilor inspre inaltare... Textul acesta imi aduce aminte de poezia Nihil a lui Bacovia. Ti-a iesit destul de bine. Bravo.
ma intreb daca voi avea curajul vreodata sa vorbesc despre mine cu sinceritatea ce te caracterizeaza pe tine. dar mai bine nuuuu...! ori v-as ingrozi, ori ar parea patetic. :)) jurnalele tale imi lasa un gust de uscaciune in carne. de parca ti se trage sangele dinspre capilare spre inima. atat.
Imaginea este un vârtej de culori și sunet, deși cumva pare a trimite la o "gaură neagră", sau la o cufundare în umbre. Textul este des-compus în cuvinte care nu vor decât să atingă. Singurul meu amendament este că alegerea unui stil pt aproape fiecare cuvânt perturbă, nu păstrează esteticul. Reușite sunt "petele" de roșu. Și remarc originalitatea. Este ceva cerebral și metalizat aici, aproape că ascult Jean Michel Jarre, pe un platou montan, foarte înalt.
Sapphire, pentru ca ai intrebat, e ceva ce voi nu stiti, respectiv ceea ce mi s-a transmis. sa spunem ca mesajul e in contextul in care Oriana e unde e, iar eu, undeva in Europa...Aranca e doar stima apelor...si Cezar Petrescu zicea ceva...sau te poti gandi mai departe la Lostrita lui Vasile Voiculescu... nu poate fi vorba de un jurnal ci mai repede notatii pe marginea unui jurnal (al vietii), daca tii neaparat...faptul ca ceea ce se petrece aici sau acolo la Venetia, nu este decit o scenografie propusa traita; si tu daca ai fi privit Canaletto de la 20 cm, original, ai fi dorit sa iti imbrace/coloreze o parte din viata. cit despre "aglomerare" de metafore samd, permite-mi sa ma simt in perioada bleu a vietii mele.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eu nu-s bun la complimente. Narciso Yepes cind era multumit isi lua ghitara si improviza ceva . /// totul se petrecea in mai nu in iunie. vorbeai cu tine scuturind fata de masa, aranjind pozele dupa format si mirosul care venea din urma. apoi te asezai la masa ta de scris cu flori de tei in paharul de ceai uitat si cu creionul in gura, cu capul dat pe spate imaginind o calatorie intr-o ploaie nimicitoare cu pomi smulsi din suflet, cu salcamii deflorati intr-o atmosfera dramatica plina de fiori dar ai fost brusc intrerupta ..cineva a aprins lampa in camera alaturata si lumina trecu pe sub use ca sa ti se aseze in poala, incolacita, cautind un loc uscat...
pentru textul : nimicitor deLucian – multumesc de trecere! Aranca – ma bucur ca ti-am induplecat serile... multumesc de penita, trecerile tale mi-aduc mereu aerul proaspat al inaltimilor! Sapphire – finalul acesta mi s-a parut potrivit, chiar simteam nevoia unei marturisiri... a rostirii unui adevar (al meu), reflectat in oglinda unei lumi, unde „jocul” face regula. salutari de regasire!
pentru textul : figurine albnegre desilviu da. îmi place. aş fi scris doar atât dar, pentru că vreau să îţi pun o peniţă aici sunt obligat să justific gestul. pentru atmosfera creată de poezie. foarte clară în incertitudinea ei.
pentru textul : la-ntâmplare decâteodată trebuie să ridicăm casa pe nisipuri mişcătoare, ca şi cum acestea ar fi stâncă
...mulțumesc pentru atenție și precizare, Marina. Ai toată dreptatea să observi "portița senină" lăsată de pictor în furtunile sale. Însă sunt peisaje, nu le numim acuma, în care umbra de lumină pare un revers al ineficienței, neputinței umane de a ajunge până acolo. Plăcută trecerea ta. Oricând o sugestie, obiectivă, e remarcabilă.
pentru textul : " frumoaso, pielea ta stinsă îmi bântuie umbra" F.M. dePoeme de distrugere în masă. Lagăr de îngeri poate că dumnezeu e scund și nu vede tot sigur e bătrân și amnezic nu vede cum se sting îngerii bătuți în cuie pe grinzile încrucișate din biserici nici pe cei legați de patul suferinței cu lanțuri incandescente uită cum te seacă durerea și singurătatea de două ori pe zi își taie venele în muchia de sticlă a orizontului nu simte decât apatia răsăritului și apusului o dată la câteva milenii se plictisește și își trimite un fiu pe pământ să vadă fiara prin ochii altuia să îi simtă gheara în inimă neprihănită se lasă crucificat, înecat în lacrima cristi îndură prin delegare orice umilință atât cât să își amintească de ce a inventat moartea ca soluție finală
pentru textul : Dumnezeu dema tenteaza sa mai dau o penita, dar sa nu bata la ochi. cred ca ar trebui sa fie o categorie speciala pentru scrierile tale. da, domnule virgil titarenco, scrii bine, tot mai bine
pentru textul : beit sau a doua teorie a incompatibilității deDa, am citit. Multumesc! Am sa revin cu haiku bune erika
pentru textul : Apus dechiar aș vrea să știu, Margas, ce anume numești „formule de potitețe poetică” ori în ce constau ele...
mulțumesc pentru comm.
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată deEu nu aș căuta neapărat similitudini în acest poem (ele sunt vizibile dar ce rost are la urma urmei?) ci aș remarca această construcție care îl face să vibreze... este o naștere aici, o vibrație asociată cu viața și o moarte frumoasă și roditoare, filozofică.. Frumos zis de autoarea inspirată. Îmi place și rima interioară (sunt un adept, recunosc) și aproape tot poemul, mai puțin finalul acel 'peste clipă' care aduce o metaforă grea de parcă din senin cade un trăznet. Acest 'peste clipă' rupe imaginea frumoasă de haiku. Părerea mea, sigur
pentru textul : înmugureşti deAndu
Aveti un type la "lintoLiul" (asta daca nu ma insel). Cred ca ati alaturat niste idei care nu se potrivesc impreuna in context. Adica sintagmele gen "a pune botul", "sa-ti pupacesc ochiul" oscialeaza intre argou si postmodernism, dar in combinatie cu trubaduri si lintoliu care-s oarecum "prafuite" nu mi se pare ca ar realiza un efect pozitiv. De evitat rima intamplatoare/involuntara sau voluntara pe bucatele ( cel ptuin mie nu-mi place cum suna). ialin
pentru textul : Un veac decuvintele tale, ela, exprima adecvat perspectiva nascatoarei care este si cereasca si obsteasca. un aspect il constituie si atitudinea "pacifista" a nascutului -una a acceptarii dualitatii, combinarii si pierderii calitatii de nascut pentru a naste, la randul sau. sugestia ta in privinta nuantelor de auriu este sustinuta de argumentarea ptr care iti multumesc insa nu "respecta" treimea cromatica utilizata in cele 10 vizuale si anume: albul, negrul si rosul. ptr cine are ochi de vazut cred ca solutia ta e vizibila oricum. in plus, auriul e mai ..solar, iar viziunea mea e putin mai ....telurica. iar daca nasterea nu e data numai femeii, atunci celelalte perspective (teologice, poetice, ecologice, filosofice etc). sustin alegerea initiala.
pentru textul : crucile detextul se prezinta curat in fata cititorului, fara abuzuri de forme, fara emfaza insa cu o nota muzicala care, cel putin mie mi-a placut (incep sa o apreciez tot mai mult pe masura ce imbatranesc se pare :-) Remarc "își întâmpină moartea în șoșoni citesc cărți pentru că au forme de aripi" "se îmbrățișează pentru a pune între ei virgulă" - as fi spus aici "pentru a pune intre ei O virgula" dar e doar o parere, tot muzicala :-) Penultima strofa sufera de o usoara "desincronizare" ... panda apoi imediat lovitura, as schimba aici, accentuand, de fapt lasand doar panda, care e in acord cu finalul (care by the way imi place mult) As zice deci " dintre frunze ii pandeste rugina/ o piatra in prastie/ care le va lovi tamplele/ inlocuindu-le". Finalul am zis ca mi-a placut mult. Fara acel "adesea" (care mi se pare ca doar explica inutil) mi-ar fi placut foarte mult. Oricum suficient pentru a impenita aceasta lectura. Felicitari Stefane. Andu
pentru textul : omul este om și-n crucea goală desă înțeleg că nu aș avea șanse în lumea poeziei? am sa încerc să scriu articole. nu vă împărtășesc părerea conform căreia personajele mele nu există, fiecare percepe realitatea din jur într-un mod personal, diferit, dacă pentru dumneavoastră personajele- domnul card și femeia cratita nu exista, pentru mine exista, cum exista pentru multi altii. cat despre faptul ca am scris textul la doua randuri, nu e nimic special, de obicei asa scriu eu textele. va multumesc pentru critici si opiniile pertinente cu stima, adela
pentru textul : Femeia Cratiță deAi vrut musai sa faci trimiterea aceea crestina de final si din punctul meu de vedere ai adus rasaritul la o superba orgie de sabat :)
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint II deDomnule Cosmacpan, http://www.hermeneia.com/poezie/4952 Textele acestea doua seamana foarte mult.Chair e cam acelasi, cu mici modificari. Va rog ca pe viitor cand recurgeti la repostari, "remodelari", "cizelari" sa mentionati acest lucru printr-un comentariu sau link. Multumesc, Ialin
pentru textul : Trecut deChiar daca sunt cumva creatoare de atmosfera cred ca ai putea renunta la bătăile casnice si violuri... as fi terminat fara ultimul vers... dar tentatia politicului e mare mai ales la o anumita varsta ;) De altfel un text bun, nu am multe sa-i reprosez.
pentru textul : în orașul acela rusesc deda, ai dreptate de ce e draguta? de ce e siropoasa?
pentru textul : scaranoastradebloc decred ca ceea ce respinge aici e primul cuvant. inlocuit, receptarea textului ar fi alta, cred. mai sunt si alte locuri comune. ridica-le la cer, fa-le iubire sau altceva
pentru textul : de aducere aminte deMulţumesc pentru comentarii!
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit de@Adrian A. Agheorghesei: Voi revizui! Îmi pare rău pentru ele. Mi-au scăpat.
@Raluca Blezniuc: Mulţumesc! Sunt la început...
@Cristina Ştefan: E o teoretizare... Orice imagine pe care o expunem e subiectivă. Un text nu poate fi o fotografie perfectă. Şi aparatele de fotografiat mai dau greş cu focalizarea. Să nu mai vorbim de fiinţele imperfecte...:)
Stimate Domn,
pentru textul : Lângă deDin câte am citit în pagina Dvs. (zece texte) sunt de acord cu spusele Dvs. de mai sus dar fără acel 're' din 'reapuc'.
Textul de față e foarte slab și plin de clișee, cu îngeri în cazul acesta... 'înger, sânger, aripă, cruce, rană, milă'...părerea mea, desigur!
Dvs. chiar vă place textul sau vreți doar să ne puneți la încercare, ca în bancul acela cu gemul de macaroane?
Frumos scris despre-zece... Aceasta simbolistica a numerelor nu a incetat sa fascineze de la Pitagora incoace pe cei care s-au aplecat asupra lor, ca exercitiu al credintei sau dimpotriva, a gandirii liberului arbitru. Chiar si eu, in umila mea fiintare, am scris candva un poem "nouazeci" unde incercam sa gasesc o pace intre noua si zece, una dintre tranzitiile numerice cele mai fascinante pentru mine. Oricum, zece este un numar, nu o cifra "voi muri voi invia repetand cifra zece" - trebuie corectat. In rest, un poem destul de sobru. Andu
pentru textul : Superstiție deCa discuţia noastră să fie utilă şi pentru alţii, daţi-mi voie să vin cu următoarele sugestii.
1. Plec de la premisa ca H., ca şi alte site-uri de acest gen este şi unul de informare şi nu numai de creaţie.
pentru textul : Recuperarea Realului de2. În acest sens dispunând de un set de documente privind diversele curente, constând în „manifeste” (suprarealist(e), dadaist, fracturist, postmodernism românesc, boierim, infrarealism, etc.) şi încercări de definire (e.g. a PoMo, douămiism, minimalism, maximalism dar şi altele). , aş putea să le pun la dispoziţie.
3. În acest fel, fiecare dintre noi care are chef, ar putea să deducă, plecând de la ele, în ce măsură „programul” de la care s-a plecat s-a realizat, eventual modificâdu-se pe parcurs.
4. In fine, daca si altii dispun de astfel de documente, le pot pune si ei la dispozitie.
Interesanta abordare; O curgere frumoasa a ideilor inspre inaltare... Textul acesta imi aduce aminte de poezia Nihil a lui Bacovia. Ti-a iesit destul de bine. Bravo.
pentru textul : ne lut dema intreb daca voi avea curajul vreodata sa vorbesc despre mine cu sinceritatea ce te caracterizeaza pe tine. dar mai bine nuuuu...! ori v-as ingrozi, ori ar parea patetic. :)) jurnalele tale imi lasa un gust de uscaciune in carne. de parca ti se trage sangele dinspre capilare spre inima. atat.
pentru textul : there are no new messages in your inbox deVă mulțumesc mult de vizită, am modificat si este un poem mai melodios :) Am umblat puțin si la sfârsitul poeziei. Cum vi se pare? cu drag, erika
pentru textul : Singurătate deImaginea este un vârtej de culori și sunet, deși cumva pare a trimite la o "gaură neagră", sau la o cufundare în umbre. Textul este des-compus în cuvinte care nu vor decât să atingă. Singurul meu amendament este că alegerea unui stil pt aproape fiecare cuvânt perturbă, nu păstrează esteticul. Reușite sunt "petele" de roșu. Și remarc originalitatea. Este ceva cerebral și metalizat aici, aproape că ascult Jean Michel Jarre, pe un platou montan, foarte înalt.
pentru textul : soliloquy deSapphire, pentru ca ai intrebat, e ceva ce voi nu stiti, respectiv ceea ce mi s-a transmis. sa spunem ca mesajul e in contextul in care Oriana e unde e, iar eu, undeva in Europa...Aranca e doar stima apelor...si Cezar Petrescu zicea ceva...sau te poti gandi mai departe la Lostrita lui Vasile Voiculescu... nu poate fi vorba de un jurnal ci mai repede notatii pe marginea unui jurnal (al vietii), daca tii neaparat...faptul ca ceea ce se petrece aici sau acolo la Venetia, nu este decit o scenografie propusa traita; si tu daca ai fi privit Canaletto de la 20 cm, original, ai fi dorit sa iti imbrace/coloreze o parte din viata. cit despre "aglomerare" de metafore samd, permite-mi sa ma simt in perioada bleu a vietii mele.
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam des-au facut ceva retuşuri, poate vor mai fi unul, două, să mă mai gândesc. mulţumesc de citire şi sfaturi.
pentru textul : dimineţile toamna dealt val de emotie, ati declansat un adevarat tsunami in sufletul meu !
pentru textul : Virtualia în real deGanduri de pretuire tuturor !
o penita, sorry.
pentru textul : În căutarea urșilor polari dePagini