Virgile, uite ca ma lansez intr-un off-topic tocmai potrivit situatiei... nu cunosc mecanismul "textelor recomandate" dar banuiesc ca este acelasi mecanism gaunos de pe agonia prin care un editor "arunca" un text la recomandate printr-un act discretionar si fara nicio explicatie aferenta. Eu mi-as dori ca macar pe aceasta tarla a noastra draga sa nu mai fie asa, iar editorul care recomanda un text sa-si asume "paternitatea" sau "maternitatea" gestului printr-un comentariu adecvat situatiei. Un "HUO" de la mine pe aceasta tema, amical, desigur :-) Propun chiar si modificarea regulamentului Hermeneia in acest sens pentru ca lucrurile sa fie foarte clare, cine acorda penita trebuie sa justifice, cine recomanda asisderea, din motive care sunt, zic eu, de un bun simt nici macar prea literar. Bobadil.
- simplu, nu imi permit. nu inteleg ce nu suna romaneste aici. - eu nu te-am batut, nici la propriu si nici la figurat. cel care a lovit de la inceput si pina acum esti tu. eu zic sa recitesti cu atentie ce scrii - eu nu am spus ca tu nu vorbesti de bine. nu stiu de unde ai scos asta. ar fi bine sa mai citesti o data. - n-am pus pe nimeni deoparte. consiliul hermeneia va decide in privinta ta. in ciuda a ceea ce probabil crezi tu pe hermeneia nu este dictatura. faptul ca tie nu iti convine cum functioneaza consilul si probabil numesti asta pupincurism vorbeste despre cit de vasta este intelegerea ta despre democratie - eu sa imi cer iertare???? hai ca ai reusit sa ma faci sa rid in dimineata asta!! stii in america cind spui aberatii din astea oamenii te intreaba cit kool-aid ai baut azi noapte. eu zic sa iti revii fiindca deja devine caraghioasa discutia. si nu, nu vreau sa devin prieten cu tine si nici sa uit gestul tau. gosh! rid de-a binelea. care e urmatorul lucru pe care vrei sa mi-l propui? vrei sa imi dai din jucariile tale? sau vrei sa ne facem frati de cruce? hai ca de acuma e hilar chestia. asa bine n-am mai ris de citeva zile. parol ca glumele astea fac mai mult decit ai postat tu pe aici. ar merita o penita de aur.
am zis ca e un text ok, atit. si nicodem nu face decit o satira la adresa societatii actuale consumiste, nu e nici o blasfemie. cu minuscule sau majuscule tot aia
Vă rugăm să confirmați participarea la cenaclu prin email până duminică, 10 decembrie, ora 12 prânz, pentru cei care nu au confirmat încă, întrucât la ora 14 volumul de cenaclu va intra în tipografie. Vă mulțumim pentru înțelegere. Vă așteptăm! Organizatorii ([email protected])
tocmai îmi aminteam o scenă când cineva (avid de cultură) mi-a cerut sonata lunii și i-am răspuns că nu știu textul:))))))))))
dar comentariul ăsta e mai tare! era de ajuns vânzătorul de halva chestia cu vopsitorul de mere e un pic forțată dar ce mă apuc eu să te critic ?! p.s. ai fi bun la meteo știi să menții suspansul....tot în folosul societății!
mare plăcere!
daca ai intalnit acest final de multe ori, te rog citeaza/mi doua titluri sa le citesc si eu .... apoi o sa te cred. in alta ordine de idei, multumesc de trecere ... esti un bun editor.
poemului tău cu placere îi aduc laude. prima strofă, construită impecabil, pare, pentru mine, a fi cloputul ce anunță ritmul ineterior al următoareleor versuri, care se sprijină pe o construcție poetică impecabilă. în acest poem, se pare, stăpânești perfect tehnica pietrei din capul unghiului.
Nu este problema, Vlad. Te salut, bunule prieten. Poate ca daca domnul Hutopila ar incerca sa inteleaga literatura la o scara mai larga... sa zicem universala, atunci statutul de cel mai bun poet al unei comunitati l-ar dezavantaja clar. Insa este fireasca si umana dorinta sa, avand o singura problema. Ca sa fii bun ca poet, nu trebuie sa fortezi oamenii sa te citeasca. Lasa-i pe ei sa te descopere, sa aiba revelatia celui mai frumos miracol...
stimata doamna, sunteti sigura ca altcineva a formulat expresia ,, biserica pitigoilor''?cine? dumneavoastra? de fapt, ce insinuati, ca v/am preluat cuvintele?
Raman inca la parerea initiala ca poemul este un experiment si nu in sensul in care "tot ce scriu eu poate fi privit ca un experiment", pentru ca nu este asa, Virgil scrie poeme inchegate. Si ca orice experiment este discutabil, chiar imi doresc o polemica mai consistenta in subsolul acestui text. Revin, eu vad aici cateva planuri distincte pe care autorul ni le propune spre "digerare", spre "perceptie" insa din pacate prea schematic, disparat. Constat si o intelectualizare excesiva a discursului, abundenta concluziilor in absenta premiselor fara a fi folosita corespunzator sugestia. Asta asa, deocamdata, in cateva cuvinte. In ceea ce priveste paradoxul logic din comentariul tau te las sa-l descoperi singur Virgile. You will prevail, i'm sure. Asta e rostul unui paradox, la urma urmei. Andu
că acel "să ne prefacem" ar permite scuturarea drastică a seriei (prea lungi) de că-uri. pentru că, vezi tu, devine asurzitoare: ca, că, cand, cum...s.a.m.d. ex: să ne prefacem că nu s-a întîmplat nimic în toate nopțile astea nu am ejaculat niciodată și sperma nu ți s-a întipărit în piele ca un tatuaj să-ți aducă aminte că pentru o vreme în tine a locuit un bărbat care n-a fost niciodată al lui întunericul e cel mai bun loc în care se pot întîlni doi oameni care se țin de mînă un timp apoi fiecare pleacă într-o altă direcție fără a ști dacă vreodată se va face ziuă nu m-ai atins niciodată și eu nu am tremurat ca un castan înflorit la adierea de seară etc.
eram sigura ca nu o sa placa acest text, in fond e vorba despre cat de mult se tolereaza migrarea catre un nou tip de discurs. Ela, eu spun ca e poezie postmodernista. nici nu cred ca iese din tipare.
după ce vei corecta cele spuse de Virgil, observații pertinente, (pentru mine care știu că ai postat textul la 1.00 a.m. ești total scuzabilă) am să evidențiez acest text care îmi pare de un impact deosebit aspura transmiterii unui mesaj intim într-o formă literară în care se mai poate spune ceva chiar și după Paul Goma, Mihail Sebastian, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu. Constanța Buzea mai recent (am dispus aleatoriu numele lor).
ceea ce vreau să încurajez și apreciez este nu doar încadrarea ci și textul în sine. redau doar unul din micile fragmente spre exemplu::
Când eram mică îmi plăcea cel mai mult de tine. Azi mi-e teamă doar să nu carecumva să te sinucizi. Ți-am spus că e ultima oară când mai vin acasă. Ultima oară când îți mai spun pe nume și ultima oară când îți mai calc cămășile. Ți-am făcut înmormântarea în preludiu și ai înlemnit. Erai la fel ca oamenii de aseară.
*
Mă mai întreb uneori ce anume m-a făcut să lupt cu moartea în pântece. La ce bun când oricum tot ea va câștiga. Știu sigur că în ziua aceea o să plouă mărunt. În semn de omagiu în loc de bulgări de noroi oamenii îmi vor arunca pe sicriu mucuri de țigară încă nestinse.
așadar, considerând că ai corectat cele spuse de Virgil, ai aprecierea mea pentru cum scrii jurnal la 20 de ani.
Ela, am înțeles mesajele tale și printre rânduri, și printre cuvinte. Voi ține cont de ele. Te rog, lasă deschisă fereastra aceasta. Către Artă, oricare ar fi. Abia aștept să ne recitim. Îți mulțumesc.
mi s-a întâmplat şi mie treaba asta cu destul de multă vreme în urmă pe un alt site. ideea nu a fost îmbrăţişată, dar eu am considerat-o originală. mi s-a şi confirmat în particular.
aşa că te felicit pentru poemul din titluri. îmi plac în general ideile tale foarte aplicate, combinarea cu designul...
este talent aici şi este de apreciat.
dă-mi voie să vin cu o peniţă deşi nu cred să atingă valoarea celei expuse de tine, Vlad.
Imi place aceasta nota de personal amestecata cu oniric, undeva dintr-un ungher al memoriei cineva ne tot trage de maneca. De acolo vine si acest amalgam de trairi si tresariri si culori si de ce nu, flori si un fel de Bucuresti. Semnez acest text cu o penita pentruca doar cea plecata mi se pare deocamdata ca stie a spune lucrurilor pe nume. Noi cei ramasi acasa ne-am infundat capul in perna si asteptam habar n-am ce. desfrunzirea ar spune Blandiana? Andu
lucian, surprinzatoare perceptia ta asupra poemului. insa, ptr mine, e vorba despre faptul de a merge impreuna, de a potrivi pasul, miscarea, gandul -asemenea emotiei unui dans- iar aici, fireste, nu e vorba de nicio amenintare sau altceva, ci, pur si simplu, de acord. daca privirea soarbe, da. se mai numeste si obiectivare, adica deschidere care inchide. multumesc mult ptr semnul tau de azi
e un text care mi a placut, prin modul in care vorbesti in el. insa sunt si lucruri spuse deja. ti as recomanda sa pui versuri mai scurte. adica, din text cu aspect de proza sa l transformi intr-un poem usor lizibil
Când am terminat de citit poemul acesta, am simțit că mă copleșește oboseala, așa, ca o durere de vertebre. Pentru că nu e doar tristețe aici, e resemnare, secătuire și o luptă la care, vrând-nevrând, ești obligat să participi, sau într-o zi poți fi…), chiar dacă acum privești din postura ta de „rezervă”, ca cititor.
de exemplu:
„desprinderea este grea uneori
mă îmbrac încet ca un toreador
la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne
o iubire este ca o vertebră ieșită din rând
apăsând nervul luciferic
te doare prezența dar și absența ei„
„cum se retrage viața
aidoma unei răni supurânde
care se vindecă până pielea universului
vibrează în stringuri!”
sau apoi finalul, ca un ultim efort spre o mobilizare fără un sens clar:
„oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger
între degetele lui andy warhol?
să dezmembrăm lumile ca pe niște jucării
să aflu cum funcționează
bucata asta de cer care plutește în tine”
P.S. deși mi-am propus să nu mai sugerez nimănui să-si modifice textele când ansamblul nu necesită asta, îndrăznesc să mă abat acum de la propria mea regulă. Ai văzut unde, să spun și de ce: acolo simbolul nu mi se pare necesar, ba chiar cumva… frivol, alături de starea pe care poezia în sine o generează [și nu-mi vine să cred că spun asta despre simbol… tocmai eu! :)]
Să încerc și o înlocuire a celor două cuvinte-imagini: 1. "doamne voalate" 2. "dansul din turn" (merge cu "învârt cheița", iar în loc de "piesă de antichitate" trebuie găsit altceva; ce-ar fi: "balet surd. prăfuit și inutil"?) ... dar... scuze, deja mi-am permis prea multe modificări.
La fel cum Luna poate bate în fereastră, la fel cum o piatră poate sta în lacrimă etc., metaforic vorbind şi Luna poate sta agăţată. Dacă ar fi scris un un poet consacrat acest vers, nu cred că comentariu ar fi la fel. Sunt sătul de comentarii ce se leagă mereu de cei ca mine (mici). Eu glumesc, poate, dar alţii mai serioşi şi-au scris datele de pe legitimaţia de membru al US (Şi ce poezie măreaţă a ieşit!) Fiecare avem stilul nostru. Oricum părăsesc saitu nu pentrucă sunt criticat, ci pentrucă e bătaie de joc. Cezar
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
iata o voce noua pe Hermeneia, care pare a avea multe de spus.
pentru textul : Q Fever deVirgile, uite ca ma lansez intr-un off-topic tocmai potrivit situatiei... nu cunosc mecanismul "textelor recomandate" dar banuiesc ca este acelasi mecanism gaunos de pe agonia prin care un editor "arunca" un text la recomandate printr-un act discretionar si fara nicio explicatie aferenta. Eu mi-as dori ca macar pe aceasta tarla a noastra draga sa nu mai fie asa, iar editorul care recomanda un text sa-si asume "paternitatea" sau "maternitatea" gestului printr-un comentariu adecvat situatiei. Un "HUO" de la mine pe aceasta tema, amical, desigur :-) Propun chiar si modificarea regulamentului Hermeneia in acest sens pentru ca lucrurile sa fie foarte clare, cine acorda penita trebuie sa justifice, cine recomanda asisderea, din motive care sunt, zic eu, de un bun simt nici macar prea literar. Bobadil.
pentru textul : puterea mea e în tine deun plus aici, raportat la textul anterior. însă doar în limpezirea limbajului.
mai citesc.
p.s. rețin că mi-a plăcut prima ta postare aici pe H. de aceea și comentariile.
pentru textul : prima noapte nu dorm de- simplu, nu imi permit. nu inteleg ce nu suna romaneste aici. - eu nu te-am batut, nici la propriu si nici la figurat. cel care a lovit de la inceput si pina acum esti tu. eu zic sa recitesti cu atentie ce scrii - eu nu am spus ca tu nu vorbesti de bine. nu stiu de unde ai scos asta. ar fi bine sa mai citesti o data. - n-am pus pe nimeni deoparte. consiliul hermeneia va decide in privinta ta. in ciuda a ceea ce probabil crezi tu pe hermeneia nu este dictatura. faptul ca tie nu iti convine cum functioneaza consilul si probabil numesti asta pupincurism vorbeste despre cit de vasta este intelegerea ta despre democratie - eu sa imi cer iertare???? hai ca ai reusit sa ma faci sa rid in dimineata asta!! stii in america cind spui aberatii din astea oamenii te intreaba cit kool-aid ai baut azi noapte. eu zic sa iti revii fiindca deja devine caraghioasa discutia. si nu, nu vreau sa devin prieten cu tine si nici sa uit gestul tau. gosh! rid de-a binelea. care e urmatorul lucru pe care vrei sa mi-l propui? vrei sa imi dai din jucariile tale? sau vrei sa ne facem frati de cruce? hai ca de acuma e hilar chestia. asa bine n-am mai ris de citeva zile. parol ca glumele astea fac mai mult decit ai postat tu pe aici. ar merita o penita de aur.
pentru textul : poetul III deam zis ca e un text ok, atit. si nicodem nu face decit o satira la adresa societatii actuale consumiste, nu e nici o blasfemie. cu minuscule sau majuscule tot aia
pentru textul : noapte cu plată deVă rugăm să confirmați participarea la cenaclu prin email până duminică, 10 decembrie, ora 12 prânz, pentru cei care nu au confirmat încă, întrucât la ora 14 volumul de cenaclu va intra în tipografie. Vă mulțumim pentru înțelegere. Vă așteptăm! Organizatorii ([email protected])
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție detocmai îmi aminteam o scenă când cineva (avid de cultură) mi-a cerut sonata lunii și i-am răspuns că nu știu textul:))))))))))
pentru textul : mai bine moare un om dedar comentariul ăsta e mai tare! era de ajuns vânzătorul de halva chestia cu vopsitorul de mere e un pic forțată dar ce mă apuc eu să te critic ?! p.s. ai fi bun la meteo știi să menții suspansul....tot în folosul societății!
mare plăcere!
daca ai intalnit acest final de multe ori, te rog citeaza/mi doua titluri sa le citesc si eu .... apoi o sa te cred. in alta ordine de idei, multumesc de trecere ... esti un bun editor.
pentru textul : laleaua neagră depoemului tău cu placere îi aduc laude. prima strofă, construită impecabil, pare, pentru mine, a fi cloputul ce anunță ritmul ineterior al următoareleor versuri, care se sprijină pe o construcție poetică impecabilă. în acest poem, se pare, stăpânești perfect tehnica pietrei din capul unghiului.
pentru textul : Scrum (II) deNu este problema, Vlad. Te salut, bunule prieten. Poate ca daca domnul Hutopila ar incerca sa inteleaga literatura la o scara mai larga... sa zicem universala, atunci statutul de cel mai bun poet al unei comunitati l-ar dezavantaja clar. Insa este fireasca si umana dorinta sa, avand o singura problema. Ca sa fii bun ca poet, nu trebuie sa fortezi oamenii sa te citeasca. Lasa-i pe ei sa te descopere, sa aiba revelatia celui mai frumos miracol...
pentru textul : Canibalism liric deAu avut si telefonia intrerupta si cred ca e in continuare. Net tot nu au. La mitingul din Iasi au fost mai mult de 500 persoane.
pentru textul : sandale pentru no woman's land destimata doamna, sunteti sigura ca altcineva a formulat expresia ,, biserica pitigoilor''?cine? dumneavoastra? de fapt, ce insinuati, ca v/am preluat cuvintele?
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deRaman inca la parerea initiala ca poemul este un experiment si nu in sensul in care "tot ce scriu eu poate fi privit ca un experiment", pentru ca nu este asa, Virgil scrie poeme inchegate. Si ca orice experiment este discutabil, chiar imi doresc o polemica mai consistenta in subsolul acestui text. Revin, eu vad aici cateva planuri distincte pe care autorul ni le propune spre "digerare", spre "perceptie" insa din pacate prea schematic, disparat. Constat si o intelectualizare excesiva a discursului, abundenta concluziilor in absenta premiselor fara a fi folosita corespunzator sugestia. Asta asa, deocamdata, in cateva cuvinte. In ceea ce priveste paradoxul logic din comentariul tau te las sa-l descoperi singur Virgile. You will prevail, i'm sure. Asta e rostul unui paradox, la urma urmei. Andu
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani de... si desigur, uituca penitza... :-) scuze!
pentru textul : libido sciendi pour Mme B de"hais ă fims erioşi" ! Dar asta ce este: un dialect al limbii ESPERANTO ?
pentru textul : fahrenheit game decă acel "să ne prefacem" ar permite scuturarea drastică a seriei (prea lungi) de că-uri. pentru că, vezi tu, devine asurzitoare: ca, că, cand, cum...s.a.m.d. ex: să ne prefacem că nu s-a întîmplat nimic în toate nopțile astea nu am ejaculat niciodată și sperma nu ți s-a întipărit în piele ca un tatuaj să-ți aducă aminte că pentru o vreme în tine a locuit un bărbat care n-a fost niciodată al lui întunericul e cel mai bun loc în care se pot întîlni doi oameni care se țin de mînă un timp apoi fiecare pleacă într-o altă direcție fără a ști dacă vreodată se va face ziuă nu m-ai atins niciodată și eu nu am tremurat ca un castan înflorit la adierea de seară etc.
pentru textul : let's pretend nothing happened deeram sigura ca nu o sa placa acest text, in fond e vorba despre cat de mult se tolereaza migrarea catre un nou tip de discurs. Ela, eu spun ca e poezie postmodernista. nici nu cred ca iese din tipare.
pentru textul : dar nu vine niciodată dedupă ce vei corecta cele spuse de Virgil, observații pertinente, (pentru mine care știu că ai postat textul la 1.00 a.m. ești total scuzabilă) am să evidențiez acest text care îmi pare de un impact deosebit aspura transmiterii unui mesaj intim într-o formă literară în care se mai poate spune ceva chiar și după Paul Goma, Mihail Sebastian, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu. Constanța Buzea mai recent (am dispus aleatoriu numele lor).
ceea ce vreau să încurajez și apreciez este nu doar încadrarea ci și textul în sine. redau doar unul din micile fragmente spre exemplu::
Când eram mică îmi plăcea cel mai mult de tine. Azi mi-e teamă doar să nu carecumva să te sinucizi. Ți-am spus că e ultima oară când mai vin acasă. Ultima oară când îți mai spun pe nume și ultima oară când îți mai calc cămășile. Ți-am făcut înmormântarea în preludiu și ai înlemnit. Erai la fel ca oamenii de aseară.
*
Mă mai întreb uneori ce anume m-a făcut să lupt cu moartea în pântece. La ce bun când oricum tot ea va câștiga. Știu sigur că în ziua aceea o să plouă mărunt. În semn de omagiu în loc de bulgări de noroi oamenii îmi vor arunca pe sicriu mucuri de țigară încă nestinse.
așadar, considerând că ai corectat cele spuse de Virgil, ai aprecierea mea pentru cum scrii jurnal la 20 de ani.
pentru textul : imagini de lipit pe torpedou deEla, am înțeles mesajele tale și printre rânduri, și printre cuvinte. Voi ține cont de ele. Te rog, lasă deschisă fereastra aceasta. Către Artă, oricare ar fi. Abia aștept să ne recitim. Îți mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai demi s-a întâmplat şi mie treaba asta cu destul de multă vreme în urmă pe un alt site. ideea nu a fost îmbrăţişată, dar eu am considerat-o originală. mi s-a şi confirmat în particular.
aşa că te felicit pentru poemul din titluri. îmi plac în general ideile tale foarte aplicate, combinarea cu designul...
este talent aici şi este de apreciat.
dă-mi voie să vin cu o peniţă deşi nu cred să atingă valoarea celei expuse de tine, Vlad.
pentru textul : astenie de primăvară în ritm de fanfară de"jumătatea cu mac a covrigului" - nu e o foarte gravă cacofonie pe-aici?
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deImi place aceasta nota de personal amestecata cu oniric, undeva dintr-un ungher al memoriei cineva ne tot trage de maneca. De acolo vine si acest amalgam de trairi si tresariri si culori si de ce nu, flori si un fel de Bucuresti. Semnez acest text cu o penita pentruca doar cea plecata mi se pare deocamdata ca stie a spune lucrurilor pe nume. Noi cei ramasi acasa ne-am infundat capul in perna si asteptam habar n-am ce. desfrunzirea ar spune Blandiana? Andu
pentru textul : Orice vis trebuie să spună o poveste. Lalele și Pink Martini. delucian, surprinzatoare perceptia ta asupra poemului. insa, ptr mine, e vorba despre faptul de a merge impreuna, de a potrivi pasul, miscarea, gandul -asemenea emotiei unui dans- iar aici, fireste, nu e vorba de nicio amenintare sau altceva, ci, pur si simplu, de acord. daca privirea soarbe, da. se mai numeste si obiectivare, adica deschidere care inchide. multumesc mult ptr semnul tau de azi
pentru textul : (hai, vii?) dee un text care mi a placut, prin modul in care vorbesti in el. insa sunt si lucruri spuse deja. ti as recomanda sa pui versuri mai scurte. adica, din text cu aspect de proza sa l transformi intr-un poem usor lizibil
pentru textul : origami cu inima ta deCând am terminat de citit poemul acesta, am simțit că mă copleșește oboseala, așa, ca o durere de vertebre. Pentru că nu e doar tristețe aici, e resemnare, secătuire și o luptă la care, vrând-nevrând, ești obligat să participi, sau într-o zi poți fi…), chiar dacă acum privești din postura ta de „rezervă”, ca cititor.
de exemplu:
„desprinderea este grea uneori
mă îmbrac încet ca un toreador
la întâlnirea cu ascuțitele ei coarne
o iubire este ca o vertebră ieșită din rând
apăsând nervul luciferic
te doare prezența dar și absența ei„
„cum se retrage viața
aidoma unei răni supurânde
care se vindecă până pielea universului
vibrează în stringuri!”
sau apoi finalul, ca un ultim efort spre o mobilizare fără un sens clar:
„oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger
între degetele lui andy warhol?
să dezmembrăm lumile ca pe niște jucării
să aflu cum funcționează
bucata asta de cer care plutește în tine”
P.S. deși mi-am propus să nu mai sugerez nimănui să-si modifice textele când ansamblul nu necesită asta, îndrăznesc să mă abat acum de la propria mea regulă. Ai văzut unde, să spun și de ce: acolo simbolul nu mi se pare necesar, ba chiar cumva… frivol, alături de starea pe care poezia în sine o generează [și nu-mi vine să cred că spun asta despre simbol… tocmai eu! :)]
pentru textul : rosebud deda, de Pesamosca, Dumnezeu să-l odihească !
era târziu, Silviu, şi cred că nu mai vedeam literele!. Toate bune !
pentru textul : fără de arginţi deSă încerc și o înlocuire a celor două cuvinte-imagini: 1. "doamne voalate" 2. "dansul din turn" (merge cu "învârt cheița", iar în loc de "piesă de antichitate" trebuie găsit altceva; ce-ar fi: "balet surd. prăfuit și inutil"?) ... dar... scuze, deja mi-am permis prea multe modificări.
pentru textul : Tango deLa fel cum Luna poate bate în fereastră, la fel cum o piatră poate sta în lacrimă etc., metaforic vorbind şi Luna poate sta agăţată. Dacă ar fi scris un un poet consacrat acest vers, nu cred că comentariu ar fi la fel. Sunt sătul de comentarii ce se leagă mereu de cei ca mine (mici). Eu glumesc, poate, dar alţii mai serioşi şi-au scris datele de pe legitimaţia de membru al US (Şi ce poezie măreaţă a ieşit!) Fiecare avem stilul nostru. Oricum părăsesc saitu nu pentrucă sunt criticat, ci pentrucă e bătaie de joc. Cezar
pentru textul : Luna deNicodem, nu contează cum arăți, ci cum scrii. În rest, vă mulțumesc pentru prezența voastră, în costum sau în blugi, nu contează.
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. detocmai am postat un text, si, ca sa fiu sincera, nu-mi place deloc cum se vede subtitul in raport cu titlul. mi se pare ca e prea evident.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dePagini