Simt o tensiune a prezentului faţă de candoarea trecutului şi de incertitudinea unui viitor după care ,,ţipă aşteptările". Poemul pare să sugereze o confruntare cu destinul. Am citit, fiindcă nu ştiam, despre metoda torturii cu taurul de bronz şi...mă doare... Până să ştiu asta, şi eu m-am gândit la sucul gastric şi la chitul biblic în care a fost Iona. Versul respectiv dă o mare greutate textului. Mă bucură prezenţa palmelor mirosind a umbră de vişin, cele care sunt sprijin, cele care ,,ascund" cărarea, poate printre liniile vieţii.
O mică observaţie: cred că ,,ţipă aşteptările" tinde să devină clişeu. În rest m-au uimit versurile care în contextul de faţă dobândesc valori stilistice: ,,Mor mineri. Mor cum se moare – de tot,
nedemn, în singurătate".
De asemeni versurile
,,Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş." m-au făcut să recitesc de mai multe ori. Prima dată am crezut că e o greşeală, apoi mi-am spus că e genul acela de comparaţie prin care nu ai cu ce compara decât cu obiectul însuşi, arătându-i astfel unicitatea.
Ce mi-a mai atras atenţia, este conjuncţia copulativă ,,sau" care este folosită în versurile
,,tâmpla traversată ca
un cazino sau ca
o mină."
şi
,,Pe sub prag tremură o
sârmă de rufe sau un
spânzurat".
Prin această metodă atât autorul cât şi lectorul au de câştigat: fie nuanţare de sensuri, fie ambiguitate. E cumva lăsat la alegerea lectorului.
Mi-a plăcut! E un poem care mi-a indus o stare de empatie şi mi-a demonstrat curaj şi iscusinţă stilistică.
Textul imi place mult poate pentru ca acest mod de a poetiza este relativ diferit fata de restul scrierilor lui Virgil... sau poate ca nu e vorba musai despre diferente ci de faptul ca aici ai curajul sa spui lucrurile pana la capat, fara sa iti mai pese de cenzura interioara. O rara avis :) "aleargă prin mine o fată de treisprezece ani cu picioare lungi"... o imagine de toata frumusetea.
Am ridicat tonul în tăcere, strigându-i femeii că mi-e iarnă și urlet a pustiu. Cât despre "game minore" - cred că te referi la re minor, mi minor și la minor, adică la gamele care încep cu terța minoră. Glumesc! Am priceput mesajul. Mulțumesc, pentru osteneala de a lăsa un comentariu! Cu amiciție,
O anume tristețe copleșește spațiul acesta indus de versuri. Secvența a doua apare ca o explicitare a ideii din primele două versuri, idee ce lasă loc ambiguității (nu știu dacă e vorba de o depărtare de Dumnezeu la modul propriu). Personal, cred că poate sta foarte bine lângă "Glossa" lui Eminescu, prin secvența a doua și prin ideea detașării față de lume pe care o simt în ultimele trei versuri. Și mai e și un aer de romantism care mie îmi place. Bucuroasă că te văd pe aici, Cami
Daca unul din pasajele incriminate este "după fiecare orgasm femeia mea își linge degetele" (trecand peste faptul ca imaginea asta ma face sa nu ma pot opri din ras) Youger Sister te rog sa te uiti si pe textul de la linkul http://www.hermeneia.com/poezie/4856 si ai sa vezi ca textul a fost acceptat chiar daca nu apartine unui editor, mai mult, fluerasu nu cred ca se afla in topul preferintelor vreunui editor/moderator/proprietar. Legat de pasajul : "să mai presupunem că mă gîndesc la sex ca la sfîntul maslu pe care preotul se grăbește să-l dea muribundului " comparatia sacru/profan neantitetica, pozitiva poate fi dificil de agreat, dar nu o poti numi pornografica sau obscena pentru ca nu are o astfel de forma. Admit insa ca este interpretabila. Legat de final... iar e discutabil. Eu nu as pune "ma-ta" pe lista vulgaritatilor nici macar in contextul asta. Personal, nu inteleg de ce ar fi un text vulgar, dar nici ovatiile nu le inteleg. Emilian... intrebare: Daca ma uit 10 texte in urma, in cate din ele voi gasi constructia "a sta chircit" ? Ialin
Astăzi este ultima zi în care mai puteţi trimite texte pentru volumul de cenaclu. Mâine aş vrea să afişez lista autorilor care au fost selecţionaţi pentru volum. Vă aştept cu emailuri!
Textul lui Virgil e interesant şi sugestiv, însă legătura cu "Moartea căprioarei" e un pic căutată şi, prin urmare, artificială. În plus, apelativul "domnule Labiş" mi se pare cu totul nepotrivit, având în vedere că Labiş a murit înainte de a ajunge "domn". Era un copil (fluşturatic, dornic de glorie, iresponsabil, genial, plin de erorile vremii în care i-a fost dat să se nască, precoce şi matur şi aşa mai departe; a fost orice, doar "domn" n-a fost, n-a ajuns - şi n-ar fi ajuns; cum n-a ajuns nici Nichita Stănescu - dacă nu cumva, la el, "domn" s-ar referi la o poziţie în poezie, necum în societate).
Labiş a fost (trimit, cu scuzele de rigoare, la eseul meu "Nicolae Labiş - între realitate şi mit", postat pe acest site şi inclus în cartea mea "De la clasici la contemporani", din 2008) crochiul unui poet de geniu.
Paul, iată mai jos două texte de Labiş, altele decât cele citate curent în manualele şcolare: „Toamna îmi îneacă sufletul în fum.../ Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare./ Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,/ Tragică beție, moale legănare...// Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi./ Gândurile-s moarte. Vrerile supuse./ Fără nicio șoaptă. Numai să-mi întinzi/ Brațele de aer ale clipei duse.// Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri./ Câtă dezmierdare pașii noștri mână!/ Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,/ Ca un un vânt ce-nvârte ușa din țâțână...// Mâine dimineață o să fim străini,/ Vei privi tăcută mâine dimineață/ Cum prin descărnate tufe, în grădini,/ Se rotesc fuioare veștede de ceață...// Și-ai să stai tăcută cum am stat și eu,/ Când am plâns iubirea destrămată-n toamnă,/ Și-ai s-asculți cum cornul vântului mereu/ Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.// Pe când eu voi trece sub castani roșcați,/ Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,/ Și-or să mi se stingă pașii cadențați –/ În nisip, scrâșnită, lașă remușcare...” („Dans). Şi mai ales acesta, postum, un crochiu, o eboşă care sugerează încotro ar fi putut evolua poetul, trăind: „Crâmpeie de idei neterminate,/ Și-un zbor de păsări albe și un vis/ Și cântecul sunat pe jumătate/ Despre-un tărâm ce încă nu-i descris.// Iar liniștea, în cadențare fină,/ S-a mlădiat smerită peste burg/ Și te topești și curgi fără pricină,/ felină ceară, dragoste-n amurg.” („Ceară).
draga Mircea poemul tau are idee, dar e scris neglijent. "ca intr-o telenovela..." referirea la telenovela in poezie este aiurea, mai rau era doar sa spui "ca intr-o manea cu final neasteptat" Apoi interminabilele "c"-uri ale strofelor doi si trei care se Combina in formatiuni dintre cele mai Ciudate "perele se coc ca ... in aceeasi culoare".. "cu aceeasi cenusa" "pasilor care o calca" "candva urmau.. cand intra" Asta ca (tot cu c) sa nu mai mentionez pe de-a dreptul hilara expresie "mustele ce candva urmau sa fie ucise" chiar dupa ce "stelele se repeta in august plouand cu aceeasi cenusa". Un poem pe care poti sa-l caracterizezi si singur pentru ca vad ca stii sa zici "caca, caca mare" in gura mare (tot cu multi de "c") Mai multa atentie si concentrare pe viitor nu ti-ar dauna, dimpotriva, parerea mea. Cu drag, Andu
Proiecția asta pe cămașa nopții aduce efecte speciale cu "țiglele lumii"... În final, îmi place asociația timp-anacondă...să fie timpul chiar această imagine biblică a păcatului... Poem de re-citit.
Stilul este omul însuşi. Autorii a căror identitate nu este recunoscută doar prin scris cred eu că ar trebui să se întristeze. Şcolăreşte vorbind, profesorii îşi recunosc elevii care s-au remarcat fie în bine, fie în rău, chiar dacă lucrarea are colţul îndoit. Dar competiţia este frumoasă, ca viaţa, merită trăită, chiar şi numai de dragul ei. Mie chiar mi-au plăcut câteva texte. Site-ul s-a animat, se simte vântul de primăvară...
Vânt din pupa tuturor!
Emil,îmi place condiționalul optativ al tău. Știi că uneori prozaicul evidențiază antitetic. Consider că aici titlul se încadrează în cele afirmate anterior. Mulțam de lectură. Andule, dacă după on & on vine și acest off, made in Romania, înseamnă doar că am fost eu destul de arguțios. Mulțam de apreciere și lectură. cu gânduri bune paul
n-am să fac niciodată mai mult şi mai bine, sînt absolut convins, în domeniul literaturii şi artelor, decât tine. dacă trebuie s-o repet, o repet. iar Hermeneia e un site excelent, am profitat de serviciile ei, nici măcar contribuind cu bănuţii văduvei. la jugul la care te-ai înjugat, nu pot să-ţi spun decât admirabil. eu prefer să aud " bine rob bun şi credincios" pentru o altă cauză. de aceea preocupările mele nu sînt în domeniu. dar uite, ţie, bravo. apreciez munca ta, poate n-am spus-o clar pîna acum.
am vrut doar să-ţi răspund provocării, nu prea amabil aruncată, de a-ţi oferii exemple.
calomnia, mînjeşti, ca o hienă, disgusting, astea sînt cuvintele tale, nu ale mele.
Margas, poti crede in ce vrei. Poti crede chiar ca acest text iti e dedicat, asa cum a crezut altcineva. Pe mine ma amuza situatia unor oameni confuzi care se cred foarte importanti si se dau in stamba. Pe de alta parte e lucru bun faptul ca cineva strain de text se regaseste in el desi nu este vorba despre el.
claudia, multumesc pentru interes si perseverenta. e mai rara zilele astea.
adrian, ma obligi sa fac excese de modestie si sa raspund aici, desi am vrut sa o spun si acolo. "istoric vorbind", eu mai stiu mai bine, si stiu ca am o problema cu finalizarea ideilor, textelor, prelegerilor, etc. sint mai multe motive pe care nu cred ca ma sa le discut aici. dar dupa cum un defect (sau un handicap) se poate transforma intr-o motivatie sau un "skill", e posibil sa fim martorii la asa ceva. mi-ar place sa stiu ca nu e ceva doar temporar. asta mai ales ca si eu sint foarte critic cu inabilitatea altora de a "ateriza".
Interesant este poate un alt fenomen, pe care eu l-am perceput de pe "nivelul doi al lecturii" si anume ca, odata rostite, cuvintele nu mai pot fi uitate niciodata. Fie ca devin blestem, fie mantuire, ele sunt sortite neuitarii... la fel ca si mortii nostri. Un poem trist, un typo acolo la "zdente", dar in general o incursiune pe taramul unei "fiinte minerale" cum este poezia a Profetului, pe care o salut asa, de la o mare de kilometri si fuse orare, cu o penita. Sa mai scrii Virgile! Andu
margas, uite sînt la un pas să îți anulez contul pe hermeneia pentru hărțuire. n-am să mai spun că de multe ori eu m-am opus la acest lucru. dar nu are asta importanță. vreau însă înainte să fac asta să mă lămurești în ce fel am folosit greșit (evident semantic) cuvîntul caraghios acolo. și cum nu mă exprim corect cînd scriu 'le vei vedea în multe din textele mele'? uite, chiar te rog să mă lămurești. înainte de arunca aberații penibile cu iz de ostilitate față de românii din diaspora. te rog să îmi explici.
Adrian, în afara imaginilor care sunt tulburătoare, pe mine m-a încântat și felul în care ai "ascultat" vocea copacilor, ai găsit cuvintele potrivite fiecărui copac în parte, de parcă te-ai identificat, ai pătruns în "sufletul" lui, și ai știut că unul este bâtuit, altul își poartă amfora cu ulei, următorul este tot numai cratere, "arborele lunii", un altul își spune lui însuși că este copil cu noduri... Fiecare copac, o voce de om, fiecare om, o voce de copac. "Arborele vieții" - și la propriu, și la figurat - așa se mai numește "arborele genealogiei psihice". Mi-a plcăut mult acest colaj, care îmbină armonios imaginea-cuvântul-mesajul-esteticul-eticul.
eu am crezut pînă în ultima clipă că jazz ambiental e scrisă de un poet și am încercat –fără succes - să intuiesc autorul. am simțit că e un adversar redutabil. sînt plăcute aceste surprize și interesante trăirile din culise. mulțumesc , felicitări și ție, sper că ne e permis acest răsfăț după o noapte de beție poetică.
Cred că trebuie scos acel "nu" din versul "de parcă soldatului nu îi stă ceasul pe câmpul de luptă". Și dacă a fost gândit inițial fără acest "nu" , poemul e foarte reușit. Aceeași viteză salvatoare.Cu respect
argumentul e textul în sine. unde Dumnezeu e poezia aici? am să înșir și eu aici localitățile de la mine de la moldova nouă pana la cărbunari și-o să fac o poezie genială. hai sa fim seriosi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, e un text scris la cald - the global warming and all - si poate mai mergea dichisit si pieptanat insa brut si mie imi pare destul de..superb!:p
si remember...just look busy!
Cheers,
C
pentru textul : Ain't life a poem? deSimt o tensiune a prezentului faţă de candoarea trecutului şi de incertitudinea unui viitor după care ,,ţipă aşteptările". Poemul pare să sugereze o confruntare cu destinul. Am citit, fiindcă nu ştiam, despre metoda torturii cu taurul de bronz şi...mă doare... Până să ştiu asta, şi eu m-am gândit la sucul gastric şi la chitul biblic în care a fost Iona. Versul respectiv dă o mare greutate textului. Mă bucură prezenţa palmelor mirosind a umbră de vişin, cele care sunt sprijin, cele care ,,ascund" cărarea, poate printre liniile vieţii.
pentru textul : Fragmentar deO mică observaţie: cred că ,,ţipă aşteptările" tinde să devină clişeu. În rest m-au uimit versurile care în contextul de faţă dobândesc valori stilistice: ,,Mor mineri. Mor cum se moare – de tot,
nedemn, în singurătate".
De asemeni versurile
,,Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş." m-au făcut să recitesc de mai multe ori. Prima dată am crezut că e o greşeală, apoi mi-am spus că e genul acela de comparaţie prin care nu ai cu ce compara decât cu obiectul însuşi, arătându-i astfel unicitatea.
Ce mi-a mai atras atenţia, este conjuncţia copulativă ,,sau" care este folosită în versurile
,,tâmpla traversată ca
un cazino sau ca
o mină."
şi
,,Pe sub prag tremură o
sârmă de rufe sau un
spânzurat".
Prin această metodă atât autorul cât şi lectorul au de câştigat: fie nuanţare de sensuri, fie ambiguitate. E cumva lăsat la alegerea lectorului.
Mi-a plăcut! E un poem care mi-a indus o stare de empatie şi mi-a demonstrat curaj şi iscusinţă stilistică.
Textul imi place mult poate pentru ca acest mod de a poetiza este relativ diferit fata de restul scrierilor lui Virgil... sau poate ca nu e vorba musai despre diferente ci de faptul ca aici ai curajul sa spui lucrurile pana la capat, fara sa iti mai pese de cenzura interioara. O rara avis :) "aleargă prin mine o fată de treisprezece ani cu picioare lungi"... o imagine de toata frumusetea.
pentru textul : românia perfect II deLocalizarea din prima strofa m-a dat gata. Ai reusit sa ametesti o idee care incepuse bine. Care e rostul lui "fumegand in apus" ?
emil
pentru textul : Încotro(I) deunde pare forţat? Am recitit şi nu îmi dau seama. E interesantă propunerea pentru ultima strofă. Deocamdată las aşa. Mulţumesc.
pentru textul : Foc de tabără cu esenţe de folk deLIM.
Am ridicat tonul în tăcere, strigându-i femeii că mi-e iarnă și urlet a pustiu. Cât despre "game minore" - cred că te referi la re minor, mi minor și la minor, adică la gamele care încep cu terța minoră. Glumesc! Am priceput mesajul. Mulțumesc, pentru osteneala de a lăsa un comentariu! Cu amiciție,
pentru textul : Recidivare în tăcere deO anume tristețe copleșește spațiul acesta indus de versuri. Secvența a doua apare ca o explicitare a ideii din primele două versuri, idee ce lasă loc ambiguității (nu știu dacă e vorba de o depărtare de Dumnezeu la modul propriu). Personal, cred că poate sta foarte bine lângă "Glossa" lui Eminescu, prin secvența a doua și prin ideea detașării față de lume pe care o simt în ultimele trei versuri. Și mai e și un aer de romantism care mie îmi place. Bucuroasă că te văd pe aici, Cami
pentru textul : noapte de pământ ars deDaca unul din pasajele incriminate este "după fiecare orgasm femeia mea își linge degetele" (trecand peste faptul ca imaginea asta ma face sa nu ma pot opri din ras) Youger Sister te rog sa te uiti si pe textul de la linkul http://www.hermeneia.com/poezie/4856 si ai sa vezi ca textul a fost acceptat chiar daca nu apartine unui editor, mai mult, fluerasu nu cred ca se afla in topul preferintelor vreunui editor/moderator/proprietar. Legat de pasajul : "să mai presupunem că mă gîndesc la sex ca la sfîntul maslu pe care preotul se grăbește să-l dea muribundului " comparatia sacru/profan neantitetica, pozitiva poate fi dificil de agreat, dar nu o poti numi pornografica sau obscena pentru ca nu are o astfel de forma. Admit insa ca este interpretabila. Legat de final... iar e discutabil. Eu nu as pune "ma-ta" pe lista vulgaritatilor nici macar in contextul asta. Personal, nu inteleg de ce ar fi un text vulgar, dar nici ovatiile nu le inteleg. Emilian... intrebare: Daca ma uit 10 texte in urma, in cate din ele voi gasi constructia "a sta chircit" ? Ialin
pentru textul : keep my secret well deNe-am comentat în acelaşi timp. Cred. Dai de băut.
(Roşu, rece şi mult).
pentru textul : acolo unde rămân avalanșele deAstăzi este ultima zi în care mai puteţi trimite texte pentru volumul de cenaclu. Mâine aş vrea să afişez lista autorilor care au fost selecţionaţi pentru volum. Vă aştept cu emailuri!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deTextul lui Virgil e interesant şi sugestiv, însă legătura cu "Moartea căprioarei" e un pic căutată şi, prin urmare, artificială. În plus, apelativul "domnule Labiş" mi se pare cu totul nepotrivit, având în vedere că Labiş a murit înainte de a ajunge "domn". Era un copil (fluşturatic, dornic de glorie, iresponsabil, genial, plin de erorile vremii în care i-a fost dat să se nască, precoce şi matur şi aşa mai departe; a fost orice, doar "domn" n-a fost, n-a ajuns - şi n-ar fi ajuns; cum n-a ajuns nici Nichita Stănescu - dacă nu cumva, la el, "domn" s-ar referi la o poziţie în poezie, necum în societate).
pentru textul : domnule Labiș deLabiş a fost (trimit, cu scuzele de rigoare, la eseul meu "Nicolae Labiş - între realitate şi mit", postat pe acest site şi inclus în cartea mea "De la clasici la contemporani", din 2008) crochiul unui poet de geniu.
Paul, iată mai jos două texte de Labiş, altele decât cele citate curent în manualele şcolare: „Toamna îmi îneacă sufletul în fum.../ Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare./ Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,/ Tragică beție, moale legănare...// Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi./ Gândurile-s moarte. Vrerile supuse./ Fără nicio șoaptă. Numai să-mi întinzi/ Brațele de aer ale clipei duse.// Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri./ Câtă dezmierdare pașii noștri mână!/ Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,/ Ca un un vânt ce-nvârte ușa din țâțână...// Mâine dimineață o să fim străini,/ Vei privi tăcută mâine dimineață/ Cum prin descărnate tufe, în grădini,/ Se rotesc fuioare veștede de ceață...// Și-ai să stai tăcută cum am stat și eu,/ Când am plâns iubirea destrămată-n toamnă,/ Și-ai s-asculți cum cornul vântului mereu/ Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.// Pe când eu voi trece sub castani roșcați,/ Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare,/ Și-or să mi se stingă pașii cadențați –/ În nisip, scrâșnită, lașă remușcare...” („Dans). Şi mai ales acesta, postum, un crochiu, o eboşă care sugerează încotro ar fi putut evolua poetul, trăind: „Crâmpeie de idei neterminate,/ Și-un zbor de păsări albe și un vis/ Și cântecul sunat pe jumătate/ Despre-un tărâm ce încă nu-i descris.// Iar liniștea, în cadențare fină,/ S-a mlădiat smerită peste burg/ Și te topești și curgi fără pricină,/ felină ceară, dragoste-n amurg.” („Ceară).
draga Mircea poemul tau are idee, dar e scris neglijent. "ca intr-o telenovela..." referirea la telenovela in poezie este aiurea, mai rau era doar sa spui "ca intr-o manea cu final neasteptat" Apoi interminabilele "c"-uri ale strofelor doi si trei care se Combina in formatiuni dintre cele mai Ciudate "perele se coc ca ... in aceeasi culoare".. "cu aceeasi cenusa" "pasilor care o calca" "candva urmau.. cand intra" Asta ca (tot cu c) sa nu mai mentionez pe de-a dreptul hilara expresie "mustele ce candva urmau sa fie ucise" chiar dupa ce "stelele se repeta in august plouand cu aceeasi cenusa". Un poem pe care poti sa-l caracterizezi si singur pentru ca vad ca stii sa zici "caca, caca mare" in gura mare (tot cu multi de "c") Mai multa atentie si concentrare pe viitor nu ti-ar dauna, dimpotriva, parerea mea. Cu drag, Andu
pentru textul : După cin’zeci de ani deaici am mai scris un com si nu stiu de ce nu a aparut...d-le Virgil, Paul...multumesc de sugestii...o sa modific...imi place mult varianta...
pentru textul : Te recunosc! deProiecția asta pe cămașa nopții aduce efecte speciale cu "țiglele lumii"... În final, îmi place asociația timp-anacondă...să fie timpul chiar această imagine biblică a păcatului... Poem de re-citit.
pentru textul : Spasm nocturn deai dreptate apropo de titlu.
multam de trecere. imi pare bine ca ti-a placut.
pentru textul : Still Haven't Found deStilul este omul însuşi. Autorii a căror identitate nu este recunoscută doar prin scris cred eu că ar trebui să se întristeze. Şcolăreşte vorbind, profesorii îşi recunosc elevii care s-au remarcat fie în bine, fie în rău, chiar dacă lucrarea are colţul îndoit. Dar competiţia este frumoasă, ca viaţa, merită trăită, chiar şi numai de dragul ei. Mie chiar mi-au plăcut câteva texte. Site-ul s-a animat, se simte vântul de primăvară...
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deVânt din pupa tuturor!
daca zici ca asta ai urmarit inseamna ca am inteles bine. oricum eu am citit texte mult mai bune scrise de tine
pentru textul : lonesome deEmil,îmi place condiționalul optativ al tău. Știi că uneori prozaicul evidențiază antitetic. Consider că aici titlul se încadrează în cele afirmate anterior. Mulțam de lectură. Andule, dacă după on & on vine și acest off, made in Romania, înseamnă doar că am fost eu destul de arguțios. Mulțam de apreciere și lectură. cu gânduri bune paul
pentru textul : absențele sunt o tristețe den-am să fac niciodată mai mult şi mai bine, sînt absolut convins, în domeniul literaturii şi artelor, decât tine. dacă trebuie s-o repet, o repet. iar Hermeneia e un site excelent, am profitat de serviciile ei, nici măcar contribuind cu bănuţii văduvei. la jugul la care te-ai înjugat, nu pot să-ţi spun decât admirabil. eu prefer să aud " bine rob bun şi credincios" pentru o altă cauză. de aceea preocupările mele nu sînt în domeniu. dar uite, ţie, bravo. apreciez munca ta, poate n-am spus-o clar pîna acum.
am vrut doar să-ţi răspund provocării, nu prea amabil aruncată, de a-ţi oferii exemple.
calomnia, mînjeşti, ca o hienă, disgusting, astea sînt cuvintele tale, nu ale mele.
pentru textul : numai umbra deMargas, poti crede in ce vrei. Poti crede chiar ca acest text iti e dedicat, asa cum a crezut altcineva. Pe mine ma amuza situatia unor oameni confuzi care se cred foarte importanti si se dau in stamba. Pe de alta parte e lucru bun faptul ca cineva strain de text se regaseste in el desi nu este vorba despre el.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) dePrafrazand: "Cine are noroc sa scrie in vers alb ... are, cine n-are ... n-are" :) Asta e! Cristi
pentru textul : Primăvara declaudia, multumesc pentru interes si perseverenta. e mai rara zilele astea.
pentru textul : limbo deadrian, ma obligi sa fac excese de modestie si sa raspund aici, desi am vrut sa o spun si acolo. "istoric vorbind", eu mai stiu mai bine, si stiu ca am o problema cu finalizarea ideilor, textelor, prelegerilor, etc. sint mai multe motive pe care nu cred ca ma sa le discut aici. dar dupa cum un defect (sau un handicap) se poate transforma intr-o motivatie sau un "skill", e posibil sa fim martorii la asa ceva. mi-ar place sa stiu ca nu e ceva doar temporar. asta mai ales ca si eu sint foarte critic cu inabilitatea altora de a "ateriza".
alma, mă încântă părerea ta.
pentru textul : Săptămâna câinilor dedar mai bine îmi ziceați, doamna manole, dacă v-ați gîndit tot la un sex oral cu ejaculare, citind poemu
pentru textul : Cândva deInteresant este poate un alt fenomen, pe care eu l-am perceput de pe "nivelul doi al lecturii" si anume ca, odata rostite, cuvintele nu mai pot fi uitate niciodata. Fie ca devin blestem, fie mantuire, ele sunt sortite neuitarii... la fel ca si mortii nostri. Un poem trist, un typo acolo la "zdente", dar in general o incursiune pe taramul unei "fiinte minerale" cum este poezia a Profetului, pe care o salut asa, de la o mare de kilometri si fuse orare, cu o penita. Sa mai scrii Virgile! Andu
pentru textul : cuvintele sînt demargas, uite sînt la un pas să îți anulez contul pe hermeneia pentru hărțuire. n-am să mai spun că de multe ori eu m-am opus la acest lucru. dar nu are asta importanță. vreau însă înainte să fac asta să mă lămurești în ce fel am folosit greșit (evident semantic) cuvîntul caraghios acolo. și cum nu mă exprim corect cînd scriu 'le vei vedea în multe din textele mele'? uite, chiar te rog să mă lămurești. înainte de arunca aberații penibile cu iz de ostilitate față de românii din diaspora. te rog să îmi explici.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deAdrian, în afara imaginilor care sunt tulburătoare, pe mine m-a încântat și felul în care ai "ascultat" vocea copacilor, ai găsit cuvintele potrivite fiecărui copac în parte, de parcă te-ai identificat, ai pătruns în "sufletul" lui, și ai știut că unul este bâtuit, altul își poartă amfora cu ulei, următorul este tot numai cratere, "arborele lunii", un altul își spune lui însuși că este copil cu noduri... Fiecare copac, o voce de om, fiecare om, o voce de copac. "Arborele vieții" - și la propriu, și la figurat - așa se mai numește "arborele genealogiei psihice". Mi-a plcăut mult acest colaj, care îmbină armonios imaginea-cuvântul-mesajul-esteticul-eticul.
pentru textul : Gustul Lemnului deeu am crezut pînă în ultima clipă că jazz ambiental e scrisă de un poet și am încercat –fără succes - să intuiesc autorul. am simțit că e un adversar redutabil. sînt plăcute aceste surprize și interesante trăirile din culise. mulțumesc , felicitări și ție, sper că ne e permis acest răsfăț după o noapte de beție poetică.
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deCred că trebuie scos acel "nu" din versul "de parcă soldatului nu îi stă ceasul pe câmpul de luptă". Și dacă a fost gândit inițial fără acest "nu" , poemul e foarte reușit. Aceeași viteză salvatoare.Cu respect
pentru textul : NolamnotHamlet deargumentul e textul în sine. unde Dumnezeu e poezia aici? am să înșir și eu aici localitățile de la mine de la moldova nouă pana la cărbunari și-o să fac o poezie genială. hai sa fim seriosi.
pentru textul : Ruines de Rome dePagini