..pe mine un moment de mindrie nationala suprema m-a inundat nu demult in Waterstone's (librarie) cind am vazut pe raft 'The Temptation to Exist' de Cioran.
traducerea unei scrieri se bazeaza pe acea loialitate neconditionata originalului - imposibil de ignorat.
Da, un poem al echilibrului... e ca un dans pe sârmă acest text, ca o poveste fără sfârșit dar cu un fel de happy-end plin de farmec. Oare de ce zic și eu aici așa, netam-nesam? Păi vă zic, pentru că Emil este unul dintre cei mai plini de har autori pe care îi are virtualul azi, uneori mă mai supăr pe el, alteori mai înțep doar pentru a vedea ce se află underneath dar când citesc texte ca acesta... renunț fără doar și poate la orice fațadă! Citim aici un poem care ne duce spre santiago de compostella în căutarea fiului pierdut, sau poate altceva, la fel de important să ne pierdem 'into the wild' pentru cine a văzut această capodoperă. Și trebuie să mărturisesc, uite, Emil Pal mie mi-a amintit mereu de acel personaj nebun singuratic și posesor al unei filozofii unice a vieții, aventuroase și distructive. Păcat că Emiliam nu scrie mereu în aceeași notă. Uneori are impresia că tot ce zboară se mănâncă, și atunci sigur că manâncă tot felul de lucruri care zboară aruncate de alții. Nu este însă cazul aici. Aici am citit un poem 'genuine'... o scriitură echilibrată, iar între 'a fi' și 'a nu fi' nu mai este întrebarea, ci este altceva, un pseudopsalm, 'o lopată înfiptă adânc în odaie' sau mai simplu, Emilian Pal at his best!
Margas
îmi place felul în care realul si imaginarul se completeaza reciproc, uneori alternând, alteori topindundu-se într-un întreg indestructibil.
"aș vrea să îți spun
nu mai atinge nu mai atinge
corpul fizic aici este durerea
nu-mi trebuie oameni reali
care să mă compare cu mîinile lor
să mă mîngăie până la sânge
.
.
.
eu știu că și ție ți-a vândut cineva
o noapte
.......
cu oameni
ireali"
...iar moartea poate fi o recompensa atunci când urmeaza unei vieti inutile. atât ma pricep eu sa-ti spun despre un poem care m-a miscat. din toata inima -o penita.
domnilor Sebi şi Adrian , poate voi accepta provocarea :)
dar m-am obişnuit aşa de mult să scriu povestiri veridice încât ar trebui să îmi iau un psudonim sau să jur strâmb la icoane şi moaşte ca să încep să scriu povestiri de ficţiune! Mă gândeam că poate nişte povestiri de spionaj sau despre servicii secrete s-ar potrivi atmosferei :)
oricum adaug aici ce am scris şi pe alt site literar, unde cineva mă întreba care era adevărul despre casa aceea:
"Ciudat e că nu ştiu tot adevărul...dar de-a lungul anilor a trebuit să învăţ să nu fiu curioasă fiindcă prea multe întrebări legate de trecut, dacă nu au răspuns, creează o stare de disconfort. Ceea ce poate şi trebuie să facă un om e să privească lucid ceea ce este cert despre trecutul său şi să considere ca atare fragmentele neelucidate, fără interpretări greşite. Când în sfârşit m-am mutat de acolo, proprietarul a avut totuşi bunul simţ să îmi returneze garanţia din chirie. În rest a fost oricum oribil."
ca un întreg sau prezentat pe fragmente, poemul are același impact, aceeași amprentă de confesiune și cîteodată, lirism, prin decupajele colorate ale vieții expuse astfel public, spre cititor. în instanța sufletului, mărturisirile au altă reverberație, prind un contur aparte: "fiecare drum către tine a fost un fel de nuntă am spus da răsunător distanței" un poem cât un jurnal pe viață, despre tine și lumea înconjurătoare.
ceva scărțîie. dacă-n trupul tînăr de femeie sălășluiește un bătrîn, nu pricep ce-i cu și/sau de unde fericirea aceea (gratuită ??). fericit bătrînul? fericită femeia trup? de ce? și-apoi farsa din ultimul vers - fie oglinda amintită are puteri magice, fie-s eu mai grea de cap!
Alma, multumesc frumos si asa sa stii, Virtualia este si va ramane Cenaclul meu de suflet. Esti tu... Alma=suflet. Unde mai pui ca am vorbit deunazi cu Nanu si mi-a zis ca el vine la Iasi... sunt nefericit, asta e! Nu stiu daca ce ai scris tu e o gluma sau nu, eu sper sa nu fie pentru ca "obicei prost" este un poem la care ma refer. Revenind la text, sper sa nu imi fie luata in nume de rau abordarea poate prea frusta, insa as dori sa curatam balastul (de orice natura ar fi el) inainte sa incepem a scrie si/sau a vorbi despre poezie. Poezia ar trebui sa fie acel ceva care ne ramane dupa ce am pierdut totul Religiile raman discutabile in aceasta abordare Andu
”ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră
întunericul era dulce mă ascundeam în el
ca-ntr-o păpuşă rusească” - asta-i o strofă-imagine super reușită. e vie, sugestivă, îmi place :)
”...timpul
trecea mai uşor nu se mai încâlcea
în buruienile ce-mi creşteau sub piele” - aici îmi place verbul ales, e potrivit acel ”încâlcea”
”fâşâia” - nu mi se pare potrivit, are o sonoritata ciudată ;)...
și mda, cam multă negație. nu știu dacă în de-favoarea textului, dar... cam multă.
oricum, fain :)
regret că sînt aproape singur în opinie dar de data aceasta acest lucru nu mă convinge că aș greși. indubitabil, acest text comite ceva și de aceea stîrnește probabil acest interes relativ ostil. fără îndoială, nu încerc să conving pe nimeni și mai ales nu pe mine însumi dar aceasta este părerea mea. personal aș vrea să văd mai multe texte din acestea. un text eliberat de inhibiții.
sînt oarecum consternat de faptul că unora le displace faptul că marga parodizează. cînd marga s-a „ofuscat” pe faptul că a fost parodizată și caricaturizată de vlad mulți au sărit să îi țină lecții cum că ar trebui să învețe să fie „a good sport”. acum, cînd ea parodizează, este mustrată cu „nobilă indignare”. something is wrong with this picture! ultima dată cînd am verificat, echivalentul moral al inconsecvenței se numea ipocrizie. sper că nu este cazul...
"arunca resturile gambelor ei"?... ale cui "ei"? am aplicat o citire anaforica, dar mi-e greu sa descopar ce anume in text, mentionat anterior, poate fi inlocuit de adjectivul pronominal. "zarva" nu cred ca este... "nemurirea"? sau poate este vorba pur si simplu de o surpriza ori de un fragment dintr-un dialog inceput mai demult, in care o fi fost si un nume. ei, uite, tot caut logica undeva unde poate nici nu este nevoie.
un interviu care aduce o doza de obiectivitate în ceea ce priveşte ,,viaţa literară,, care pulsează ,,dincoace şi dincolo,, de ecrane.
sigur, virtualul face mai mult decât ar fi dispus un Institut Cultural să facă pentru iubitorii scrisului, sau mai bine zis ai cuvântului.
cred că e periculos când ai texte scurte pentru că trebuie să transmiți ceva în atât de puține cuvinte. ultima strofă nu e ok :) "f și m" nu au relevanță pentru cititor, iar finalul e un pic cheesy :) primele părți sunt frumoase.
Imaginea este frapantă. Cel mai intens rămâne fragmentul: "cățărătoare ființe în hrubele lumilor mele atîrnați de umbre și stele mă ating mă ling pe suflet pe mine marele bulgăr de sare" Începutul e de revăzut, mai precis acel "cu-coa" din versul al treilea este disonant. De asemenea, în fragmentul desprins de mine cred că trebuie "cățărătoare ființe... atârnate", fiindcă ai trecut deja la ideea a doua (dacă vrei să păstrezi oameni atârnați, trebuie făcută altfel trecerea). Intens, minimal și deosebit de viu poem.
Eu nu pot pricepe hipersensibilitatea asta... Daniela, oamenii şi-au spus părerea. Civilizat. Sau au observat erori. Şi şi-au spus părerea. Dacă pentru asta n-o să mai activezi pe H., ce te-ai fi făcut dacă venea o pagină de critică imanentă, care să-ţi demoleze textul? Eu te rog să te mai gândeşti şi să revii la sentimente mai bune!
sunt cateva cacofonii care tb rezolvate, mai ales intr un text scris in maniera eminesciana, vezi scrisoarea III. asta nu merge. cred ca despre moarte e inuman sa scrii asa, fa-o doar daca vrei sa ne arati fața si grandoarea ei. prin urmare, votez doar tema si ideea textului tau.
Umbrele se scurg prin fanta iluziilor undeva înaintea noastră rodind alte planete de lumină. "Viața e umbră și vis" în schevofilachia necuvintelor zidite amarnic printre clipele pereche.
Imagini interesante. Pământul se învârtește în jurul axei sale, e adevărat, o stare poetica existenta în poemele tale, unele versuri le-aș angaja în transmitere de mesaj, altfel. Frumos zis:
"cuvintele mi s-au părut niște ierburi
cu care ne hrănim moartea încercând
să prelungim acest act până la infinit..."
dar eu as fi trimis cu aceste cuvinte, un altfel de mesaj :
"cuvintele îmi par ierburi,
...
hrănesc infinitul din noi"
Explicitarea asta "cu care ne ", forma verbului "sa prelungim" diluează emoția poetica ...
Djamal, îmi place sa te citesc.
Multumesc Andule pentru spectacol, era sa ma inec de ris. Asa bine nu am mai ris de pe vremea cind Divertisu' facea spectacole bune. Merci inca o data.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
err: regulament
pentru textul : în care discul se zgârie deda, merci, am văzut, modific.of.
pentru textul : amintirea nordului de..pe mine un moment de mindrie nationala suprema m-a inundat nu demult in Waterstone's (librarie) cind am vazut pe raft 'The Temptation to Exist' de Cioran.
traducerea unei scrieri se bazeaza pe acea loialitate neconditionata originalului - imposibil de ignorat.
RIP CMP!
pentru textul : The National Poetry Competition deDa, un poem al echilibrului... e ca un dans pe sârmă acest text, ca o poveste fără sfârșit dar cu un fel de happy-end plin de farmec. Oare de ce zic și eu aici așa, netam-nesam? Păi vă zic, pentru că Emil este unul dintre cei mai plini de har autori pe care îi are virtualul azi, uneori mă mai supăr pe el, alteori mai înțep doar pentru a vedea ce se află underneath dar când citesc texte ca acesta... renunț fără doar și poate la orice fațadă! Citim aici un poem care ne duce spre santiago de compostella în căutarea fiului pierdut, sau poate altceva, la fel de important să ne pierdem 'into the wild' pentru cine a văzut această capodoperă. Și trebuie să mărturisesc, uite, Emil Pal mie mi-a amintit mereu de acel personaj nebun singuratic și posesor al unei filozofii unice a vieții, aventuroase și distructive. Păcat că Emiliam nu scrie mereu în aceeași notă. Uneori are impresia că tot ce zboară se mănâncă, și atunci sigur că manâncă tot felul de lucruri care zboară aruncate de alții. Nu este însă cazul aici. Aici am citit un poem 'genuine'... o scriitură echilibrată, iar între 'a fi' și 'a nu fi' nu mai este întrebarea, ci este altceva, un pseudopsalm, 'o lopată înfiptă adânc în odaie' sau mai simplu, Emilian Pal at his best!
pentru textul : mie redă-mă deMargas
îmi place felul în care realul si imaginarul se completeaza reciproc, uneori alternând, alteori topindundu-se într-un întreg indestructibil.
"aș vrea să îți spun
nu mai atinge nu mai atinge
corpul fizic aici este durerea
nu-mi trebuie oameni reali
care să mă compare cu mîinile lor
să mă mîngăie până la sânge
.
.
.
eu știu că și ție ți-a vândut cineva
o noapte
.......
cu oameni
ireali"
...iar moartea poate fi o recompensa atunci când urmeaza unei vieti inutile. atât ma pricep eu sa-ti spun despre un poem care m-a miscat. din toata inima -o penita.
pentru textul : kodak film dedomnilor Sebi şi Adrian , poate voi accepta provocarea :)
dar m-am obişnuit aşa de mult să scriu povestiri veridice încât ar trebui să îmi iau un psudonim sau să jur strâmb la icoane şi moaşte ca să încep să scriu povestiri de ficţiune! Mă gândeam că poate nişte povestiri de spionaj sau despre servicii secrete s-ar potrivi atmosferei :)
oricum adaug aici ce am scris şi pe alt site literar, unde cineva mă întreba care era adevărul despre casa aceea:
"Ciudat e că nu ştiu tot adevărul...dar de-a lungul anilor a trebuit să învăţ să nu fiu curioasă fiindcă prea multe întrebări legate de trecut, dacă nu au răspuns, creează o stare de disconfort. Ceea ce poate şi trebuie să facă un om e să privească lucid ceea ce este cert despre trecutul său şi să considere ca atare fragmentele neelucidate, fără interpretări greşite. Când în sfârşit m-am mutat de acolo, proprietarul a avut totuşi bunul simţ să îmi returneze garanţia din chirie. În rest a fost oricum oribil."
pentru textul : Scrinul negru deca un întreg sau prezentat pe fragmente, poemul are același impact, aceeași amprentă de confesiune și cîteodată, lirism, prin decupajele colorate ale vieții expuse astfel public, spre cititor. în instanța sufletului, mărturisirile au altă reverberație, prind un contur aparte: "fiecare drum către tine a fost un fel de nuntă am spus da răsunător distanței" un poem cât un jurnal pe viață, despre tine și lumea înconjurătoare.
pentru textul : grand touring dehai, va iert, il mai felicit o data pe paul blaj, si va urez o seara placuta. ca asa-s eu bun si drept
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 deunii scriu o viata si nu reusesc trei versuri excelente...deci e bun si asa, rau. multumesc de comentarii.
pentru textul : Lecția despre evoluționism. furca deceva scărțîie. dacă-n trupul tînăr de femeie sălășluiește un bătrîn, nu pricep ce-i cu și/sau de unde fericirea aceea (gratuită ??). fericit bătrînul? fericită femeia trup? de ce? și-apoi farsa din ultimul vers - fie oglinda amintită are puteri magice, fie-s eu mai grea de cap!
pentru textul : Suflet androgin deAlma, multumesc frumos si asa sa stii, Virtualia este si va ramane Cenaclul meu de suflet. Esti tu... Alma=suflet. Unde mai pui ca am vorbit deunazi cu Nanu si mi-a zis ca el vine la Iasi... sunt nefericit, asta e! Nu stiu daca ce ai scris tu e o gluma sau nu, eu sper sa nu fie pentru ca "obicei prost" este un poem la care ma refer. Revenind la text, sper sa nu imi fie luata in nume de rau abordarea poate prea frusta, insa as dori sa curatam balastul (de orice natura ar fi el) inainte sa incepem a scrie si/sau a vorbi despre poezie. Poezia ar trebui sa fie acel ceva care ne ramane dupa ce am pierdut totul Religiile raman discutabile in aceasta abordare Andu
pentru textul : Doar femeie de”ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră
întunericul era dulce mă ascundeam în el
ca-ntr-o păpuşă rusească” - asta-i o strofă-imagine super reușită. e vie, sugestivă, îmi place :)
”...timpul
trecea mai uşor nu se mai încâlcea
în buruienile ce-mi creşteau sub piele” - aici îmi place verbul ales, e potrivit acel ”încâlcea”
”fâşâia” - nu mi se pare potrivit, are o sonoritata ciudată ;)...
și mda, cam multă negație. nu știu dacă în de-favoarea textului, dar... cam multă.
oricum, fain :)
alex
pentru textul : ziua cu patru pereţi deregret că sînt aproape singur în opinie dar de data aceasta acest lucru nu mă convinge că aș greși. indubitabil, acest text comite ceva și de aceea stîrnește probabil acest interes relativ ostil. fără îndoială, nu încerc să conving pe nimeni și mai ales nu pe mine însumi dar aceasta este părerea mea. personal aș vrea să văd mai multe texte din acestea. un text eliberat de inhibiții.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar desînt oarecum consternat de faptul că unora le displace faptul că marga parodizează. cînd marga s-a „ofuscat” pe faptul că a fost parodizată și caricaturizată de vlad mulți au sărit să îi țină lecții cum că ar trebui să învețe să fie „a good sport”. acum, cînd ea parodizează, este mustrată cu „nobilă indignare”. something is wrong with this picture! ultima dată cînd am verificat, echivalentul moral al inconsecvenței se numea ipocrizie. sper că nu este cazul...
"arunca resturile gambelor ei"?... ale cui "ei"? am aplicat o citire anaforica, dar mi-e greu sa descopar ce anume in text, mentionat anterior, poate fi inlocuit de adjectivul pronominal. "zarva" nu cred ca este... "nemurirea"? sau poate este vorba pur si simplu de o surpriza ori de un fragment dintr-un dialog inceput mai demult, in care o fi fost si un nume. ei, uite, tot caut logica undeva unde poate nici nu este nevoie.
pentru textul : invocatio deun interviu care aduce o doza de obiectivitate în ceea ce priveşte ,,viaţa literară,, care pulsează ,,dincoace şi dincolo,, de ecrane.
pentru textul : interviu desigur, virtualul face mai mult decât ar fi dispus un Institut Cultural să facă pentru iubitorii scrisului, sau mai bine zis ai cuvântului.
cred că e periculos când ai texte scurte pentru că trebuie să transmiți ceva în atât de puține cuvinte. ultima strofă nu e ok :) "f și m" nu au relevanță pentru cititor, iar finalul e un pic cheesy :) primele părți sunt frumoase.
pentru textul : Kore merge mai departe deImaginea este frapantă. Cel mai intens rămâne fragmentul: "cățărătoare ființe în hrubele lumilor mele atîrnați de umbre și stele mă ating mă ling pe suflet pe mine marele bulgăr de sare" Începutul e de revăzut, mai precis acel "cu-coa" din versul al treilea este disonant. De asemenea, în fragmentul desprins de mine cred că trebuie "cățărătoare ființe... atârnate", fiindcă ai trecut deja la ideea a doua (dacă vrei să păstrezi oameni atârnați, trebuie făcută altfel trecerea). Intens, minimal și deosebit de viu poem.
pentru textul : sarea pămîntului demai treceti, ras sau nu, domnule!
pentru textul : barba iubitului meu deEu nu pot pricepe hipersensibilitatea asta... Daniela, oamenii şi-au spus părerea. Civilizat. Sau au observat erori. Şi şi-au spus părerea. Dacă pentru asta n-o să mai activezi pe H., ce te-ai fi făcut dacă venea o pagină de critică imanentă, care să-ţi demoleze textul? Eu te rog să te mai gândeşti şi să revii la sentimente mai bune!
pentru textul : eine kleine musik deEu am terminat cartea lui Thierry Magnin...si abia abia astept eseul dvs. :) Din ce ati punctat ieri, se anunta extrem de interesant.
pentru textul : Gânduri desunt cateva cacofonii care tb rezolvate, mai ales intr un text scris in maniera eminesciana, vezi scrisoarea III. asta nu merge. cred ca despre moarte e inuman sa scrii asa, fa-o doar daca vrei sa ne arati fața si grandoarea ei. prin urmare, votez doar tema si ideea textului tau.
pentru textul : Caii morții deUmbrele se scurg prin fanta iluziilor undeva înaintea noastră rodind alte planete de lumină. "Viața e umbră și vis" în schevofilachia necuvintelor zidite amarnic printre clipele pereche.
pentru textul : Poem cu umbre decâte pălării :)
pentru textul : retuş fotografie deexcelent aproape ludic. iată un text care m-a făcut să zîmbesc
pentru textul : Anticoncepționale deTot estu-i fruncea! Excelentă scrisoarea, râd e vers :))
pentru textul : trei crai de la răsărit demultumesc pentru atentie si ma bucur daca textul a starnit interes. am corectat.
pentru textul : Brigitte deUn poem de un singur vers
'Îmi păstrez moartea ca pe o barcă la ţărm,'
restul e o simplă dizertație plictisitoare
pentru textul : Trecere imaginară deImagini interesante. Pământul se învârtește în jurul axei sale, e adevărat, o stare poetica existenta în poemele tale, unele versuri le-aș angaja în transmitere de mesaj, altfel. Frumos zis:
pentru textul : Extazul final de"cuvintele mi s-au părut niște ierburi
cu care ne hrănim moartea încercând
să prelungim acest act până la infinit..."
dar eu as fi trimis cu aceste cuvinte, un altfel de mesaj :
"cuvintele îmi par ierburi,
...
hrănesc infinitul din noi"
Explicitarea asta "cu care ne ", forma verbului "sa prelungim" diluează emoția poetica ...
Djamal, îmi place sa te citesc.
Multumesc Andule pentru spectacol, era sa ma inec de ris. Asa bine nu am mai ris de pe vremea cind Divertisu' facea spectacole bune. Merci inca o data.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra depentru oprire şi apreciere :)
pentru textul : cu ferestrele închise dePagini