Dacă ar fi să reprezint grafic acest poem printr-o metaforă plastică care să sugereze felul în care se succed ideile, aş desena două palme de ,,rege” care ţin o sferă, jumătate pământ, jumătate soare, din care cresc două iedere, una verde şi una de aur răsucindu-se ca două spirale una în jurul celeilalte, lăsând suficient spaţiu să încapă acolo sufletul cititorului ( sau al privitorului ) având certitudinea unui adevăr construit anume pentru ei doi.
Am citit poemul de multe ori, cu diverse obiective, şi de fiecare dată am avut parte de un festin literar ,,regesc": limbajul biblic inteligent ancorat în lexicul poemului, mesajul cu o consistenţă aforistică, gradarea de la general la particular, un demers deductiv prin care se afirmă eul poetic spre final, pledoaria pentru fidelitatea conjugală şi un anumit tip de legătură de paternitate. Poemul mi-a făcut mult bine. Mă simt ca atunci când, în vechime, în sunet de liră, evreii ascultau recitindu-se fragmente din ,,Cântarea Cântărilor”.
Încă nu i-am pătruns toate tainele şi nici nu mi-am propus, fiindcă ce bine îi stă cu unele adevăruri netrâmbiţate, cu unele adieri care nu ştii de unde vin şi unde se duc, dar ţi-e bine stând în calea lor.
Dorin, e weekend, e soare, e zi liberă :) şi mi-a fost drag să zăbovesc lângă poem, în el. Eu nu cred voi putea scrie aşa vreodată...peniţa de aur e la tine!
Te contrazic, Virgil, pentru că e logic ce spun și nu numai eu spun asta, ci majoritatea cititorilor site-ului Hermeneia. Nu am afirmat că "e clonă", ci că "a inclus o clonă". Dacă acele texte erau colaje, adică un vers (sau o strofă) X, unul Y, atunci, da, acel cont a fost un experiment și nu o clonă. Dar, din câte îmi amintesc, se postau texte scrise când de X, când de Y. Ce să ne mai ascundem, acesta e adevărul. Clarificarea din păcate vine prea târziu, când nimeni nu mai avea nevoie de răscolirea unor amintiri prea puțin plăcute pentru mulți dintre noi.
În loc de peniță pălăria mea de fetru cumpărată de pe Lipscani. Aseară m-am gîndit să extrag cîteva pasaje însă e mai bine să spun da pentru întreg. Rezerve: Explicații – mai ales la numele personajelor – într-o manieră care coboară din zona ironicului cîteva tonuri aproape spre bășcălios sau “băncos”(ca să inventez și eu o expresie-uite că se ia ). Trec peste Cătălini și Cătăline și mă opresc la “Marius e din Iași, și numele lui original nu e Ștefan și mama lui nu e cea a lui Ștefan cel Mare, căci ne-a deschis ușa iar din șifoniere n-au năvălit rudenii camuflate să atace turcul” Să fie doar un derapaj controlat pentru a estompa anumite exprimări pretențioase? Vezi: “Există însă o midriază psihologică, o dilatare a pupilei reflexă.”(redundant!). Anumite expresii: Dacă “o piticoșenie” mă cucerește prin rezonanță/găselniță, “un sărutător” deși merge două trepte mai jos, are totuși doza potrivită de dulce cît să nu ne crească glicemia prea mult. Dar “atentînde” oh! E ca un loc plan pe obada unei roți (a nu se încerca mai ales la viteze mari!). Dar cum spune autorul “personalitățile ni s-au desprins în straturi, și îndrăznesc să spun că suntem la începutul cepei... oarecum, ea crește generată de noi.. și noi straturi ne redefinesc.”
o poezie care-i pacat sa ramana fara comentarii.
te felicit pentru ea, probabil ca-i foarte frumoasa oricum, pentru mine are cateva mici imperfectiuni pe care o sa le semnalez fara sugestia de a modifica, doar ca sa vezi cum mi-ar fi placut mai mult textul si daca rezonezi cu schimbarea.
as scoate "ca pe un dicționar", e in plus si se simte ca atare, e ca si cum m-ar zgaltai cineva cand visez mai bine, si m-ar trimite la scoala. "un bloc", pentru ca ideea autobuzului cu nomazi e faina si nu face decat sa dilueze versul acela. as scoate si "cu guma de mestecat" din acelasi motiv pentru care nu mi-a placut "ca pe-un dictionar". oricum, e un text special, remarcabil.
Foarte frumos poemul dumneavoastră ludic, cu aerul lui molcom de ,,dolce farniente'' și de secol al XIX-lea moldovenesc (cuconet, fenetre, melancolique), dar care conține și elemente urmuziene. Am avut, la lectură, câteva momente de delectare. Reușite formulările ,,clipi din urechi'', ,,un boem despre sex'', mai ales ultima. Cu stimă, Petru Dincă
Vladimir, întâmplător sunt pe aici și m-am gândit să îți răspund acum pentru că vreau să nu crezi despre mine faptul că înțeleg anapoda. eu scriu anapoda, este o diferență, nu? dar ce înseamnă să scriu anapoda, nu îți voi spune. îți spun altceva, dacă un text nu place unor cititori nu înseamnă că autorul a scris fără luciditate. nu cred că realizezi ceea ce ai scris aici. să nu crezi că îmi apăr "moșia", este vorba despre cu totul alt lucru... eu, scriu poezie, cred că scriu uneori, poezie, în rest, experimentez. mi-ar plăcea să găsesc sub textele mele sugestii, păreri pertinente, constructive care să mă ajute în perfecționarea scrierilor mele. ceea ce ai comentat tu aici nu ajută la nimic. dimpotrivă, mă pune pe gânduri. aș vrea să știu, am mai spus asta, criteriile pe care unele persoane, în cazul acesta, tu, după care stabiliți gradul de luciditate într-o poezie. te rog să iei act de faptul că, sunt foarte receptivă la părerile celorlați, mă interesează părerea ta, țin cont de aceste păreri în măsura în care consider că îmi sunt folositoare. comentariul tău nu ajută la nimic, nu este constructiv. faptul că am afirmat de multe ori că nu îmi lucrez textele nu cred că înseamnă că nu știu ce scriu, sau scriu doar de dragul de a scrie.... cineva îmi spunea că pentru a câștiga premiul nobel ptr. poezie trebuie să scrii cel puțin 6 poezii pe zi. este chestiune reală. eu nu vreau să câștig nici un premiu, scriu atunci când simt, spun ca și tine ceea ce simt (gândesc), inventez, etc... de aceea nu mă supăr îți înțeleg perfect opinia. cred că dacă aș scrie 6 poezii pe zi genul acesteia nu aș mai avea nici un cititor sau mi s-ar elibera poate un certificat că nu sunt lucidă... mai știi... :) te mai aștept la alte texte cu argumente, sugestii și idei. Madim
"arhaic?! nicidecum. este înfiripat după o discuţie reală şi recentă" - acesta nu e un argument suficient. Când rezultatul liric al discuţiei reale şi recente este acesta:
"cum s-a făcut cerul şi pământul
n-am mai aşteptat mult
după orânduială" - acel "nicidecum nu este arhaic!" e suspect de obstinaţie pură.
"nu văd de ce frecvenţa postărilor ar fi direct proporţională cu "efect(ul) negativ asupra valorii literare intrinseci." - pentru că poezia veritabilă are nevoie de nişte factori irefutabili, factori pe care mulţi dintre noi îi ştim, deci nu mai plictisesc. Am să numesc doar unul, acela care face valabile spusele mele de mai sus: cenzura trăirilor. Nu totul e demn de-a fi scris. În fapt, foarte puţine sentimente sunt menite intelectualizării lirice. Şi mai puţine sunt publicabile. Pentru că puţine sunt emoţiile specifice mie şi numai şi numai mie, iar cele care nu sunt aşa, nu echivalează preţul hârtiei risipite. Iar când cineva nu se mai poate opri din scris, e mai degrabă un semn de exhibiţie, poetizare, superficialitate etc decât de fertilitate imanent-literară. Şi iată de ce frecvenţa creaţiei şi a postării afectează calitatea. Bunînţeles, există cazuri rare în care cineva scrie şi mult, şi bine, dar acolo e vorba despre geniu, ceea ce, după cum spuneai, nu e cazul nostru. Nu mai dezvolt...
" păi după cum spui tu, toate textele mele sunt defectuoase" - n-am spus asta!
"Adrian, este firesc să-mi pese de propria creaţie. aşa că nu văd ce trebuie să fie atât de curios în asta" - retoric, o fi firesc şi atunci când ne pasă numai de creaţiile noastre?
http://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
La următoarea evaluare a membrilor H, probabil că vei dobândi încadrarea de membru corespondent (ți s-a mai spus); asta doar în condițiile în care vei comenta în continuare doar sub textele proprii.
În rest, nu-mi mai pierd vremea.
avand ca principiu acest celebru citat "philosophum non facit barba, acvila non capit muscam" as indrazni sa adaug aici, sub acest text placut, o intamplare petrecuta azi in copou, care rezoneaza cu cele scrise mai sus: 3 puradei jucausi si veseli tipau in gura mare si apoi murmurau la lume de lume asa: "dona nobis pacem, euroi"
acesta este un poem care, personal, m-a impresionat prin mesajul transmis, prin forta durerii pe care ai reusit s-o concentrezi in cuvinte simple pe intelesul tuturor, al invingatorilor si al invinsilor. pentru ca in iubirea de oameni si de Dumnezeu nu exista invingator sau invins. atunci nu se poate numi iubire de oameni, iubire de Dumnezeu... e o imagine poetica deosebita prin repetitia ce accentueaza distrugerea, ce indurereaza iremediabil "oazele memoriei" "În palmele mele țărână cu miros de lacrimi, în palmele mele cenușa sufletului meu."...
Mă întreb dacă are vreo semnificație folosirea limbii engleze în titlu sau pur și simplu așa a venit?! "adânc de suflet searbăd" sună cam... searbăd. La nivel ideatic nu prea "văd" cum e posibilă chestia asta, dar cine știe poate văd eu prea puțin. Ai un typo în versul al șaselea. Altfel, ai câteva imagini interesante aici.
titarenco!
acum sa nu-ti faca impresia ca voi sta sa ma balacesc cu tine în zoaiele în care-ti speli tu - foarte rar - caracterul. mai ales când vad ca repeti ca un papagal ceea ce scriu eu. dupa principiul "ba, pe-a ma-tii".
spun eu ca esti încrâncenat, spui si tu ca sunt încrâncenat. spun eu ca esti frustrat, spui si tu ca sunt frustrat. spun eu ca esti prost crescut, spui si tu ca sunt prost crescut.spun eu sa te joci cu puta-n tarâna, spui si tu sa ma joc cu puta-n tarâna. s.a.m.d. mai rar asa originalitate!
cât priveste limba româna, las-o mai moale. faci si tu destule greseli. dar mai ales folosesti câteodata un "idiom" româno-englezesc, care - s-au facut studii - este specific emigrantilor români neadaptati si neintegrati si care nu vorbesc corect nici una dintre limbile "amestecului". iar daca te preocupa corectitudinea limbii vorbite de altii, cred c-ar fi mai bine sa te uiti si sa asculti prin ograda ta si sa corectezi persoanele pe care le încurajezi sa scrie (culmea!!) poezie într-o dulce , dar foarte agramata româno-americana.acum, despre invidie, doamne-ajuta, în profesia în care as putea fi invidios pe altii, sunt realizat, iar un hobby, cum este poezia pentru mine, nu-mi provoaca asemenea instincte. îl practic asa cum ma pricep, mai bine sau mai prost si nu-mi fac probleme ca ma apreciaza sau nu unii sau altii. pe doamna, pe care banuiesti ca as fi invidios, da, as avea motiv sa fiu, dar numai pentru faptul ca a fost sau este în preajma fetei Marelui Amza. în rest - nu te cunosc, nu ma cunosti, trec pe lânga tine, treci pe lânga mine... as mai avea multe sa-ti spun, dar ma împiedica "autodisciplina" germana la care tu nu vei ajunge în veacul vecilor, amin.
eu am terminat. tu poti sa-i dai înainte. eu n-am facut decât sa-ti dau masca stravezie de pe fata ta de intrasigent si principial. va trebui sa muncesti mult sa ti-o mai poti atârna la loc.
Doua chestii as dori sa remarc... * de ce nu incerci sa spui povestea la timpul prezent pentru a castiga in dinamism? * desi eminamente vizuala, aceasta poezie, ca mai toate textele tale, imi da o frustranta senzatie de neterminat... nu zic musai sa le rotunjesti, pentru ca oul reprezinta un motiv chiar aici in aceasta poema, dar lasa macar impresia ca iti tragi respiratia :) Remarc un vers de colectie... "așteptam să-mi cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură"... invidios fiind ca nu eu sunt cel care l-a scris.
că era vorba de o locaţie, eu am ridicat sau am vrut cel puţin să o ridic la un spaţiu istoric pentru a amplifica metamorfoza suferită de acel spaţiu în timp, în sens cumva ironic.
iar "curiozitatea" vrea să spună că mi-ar plăcea să fi făcut pe viu o astfel de scriere pe pereţi, simulând că am apăsa nişte taste. este foarte vie imaginea şi la fel de originală. mie mi-a plăcut, de aceea am evidenţiat-o.
Dar uite că revin, Vlad, pentru că, recitind comentariul tau, am ajuns la asta: "primul exemplu e doar un joc de cuvinte fără profunzime.", pe care o sărisem cu ochii. Dacă cu "artificialul" mă pot împăca, în virtutea diferenţelor dintre percepţiile expresive, cu "jocul de cuvinte fără profunzime" nu mă prea. Pentru că de ce din ce cauză, cum ar spune cineva:
"apropia golul de gol,
larva de cutremur,
haosul perfect de ordinea haotică," - dacă ai fost vreodată departe de persoana ta dragă, cea mai dragă, sigur ai fi simţit golul. Şi ea la fel. Apoi, când depărtarea se termina, carnea ar apropia golurile. Şi toată lumea ar părea diferită, şi parcă din voi a început lumea să fie diferită, de unde "efectul fluturelui" - "larva de cutremur". Şi aici mă opresc din explicat.
Ce vreau eu a spune, mai clar, e cert că textul ăsta poate avea multe tuşe negative, care se pot discuta, dar că ar fi lipsit de substanţă , chiar şi segmentar, e o judecată greşită.
domule yester va multumesc, sunt surprins placuta ca ati rezonat cu starile corinei... am sa reflectez la ultimul vers domnul batrungator, personajul corina nu e fals, din contra, corina traiste intr-o lume a ei, zilnic cate o drama interioara.corina deriva din grecescul core, fecioara... dar fiecare are o parere, si v-o respect, poate nu e un text reusit, dar nici prefacut nu e. corina nu sunt eu 100 la suta, corina e femeia generica,nemplinita sentimental, ce cauta iubire in fiecare semn manifestat de cel drag, agonizeaza. multumesc! cu respect
nu-i timp de povesti lungi pentru trezire:) cred ca se pot spune multe in cuvinte scurte. imi pare bine ca mi-a iesit "lehamitea". Multam pentru comentariu!
in al doilea rand... se vede nu? nu e musai o poezie lucrata, ci din pacate, e mai degraba o poezie cenzurata... din capitolul - nu mai spune atat de multe, nu te mai explica, infraneaza-te cu naturalete :))
motiv pentru care dupa fiecare vers, un aer puternic tras in piept, o numaratoare inversa. nici chiar asa.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dacă ar fi să reprezint grafic acest poem printr-o metaforă plastică care să sugereze felul în care se succed ideile, aş desena două palme de ,,rege” care ţin o sferă, jumătate pământ, jumătate soare, din care cresc două iedere, una verde şi una de aur răsucindu-se ca două spirale una în jurul celeilalte, lăsând suficient spaţiu să încapă acolo sufletul cititorului ( sau al privitorului ) având certitudinea unui adevăr construit anume pentru ei doi.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deAm citit poemul de multe ori, cu diverse obiective, şi de fiecare dată am avut parte de un festin literar ,,regesc": limbajul biblic inteligent ancorat în lexicul poemului, mesajul cu o consistenţă aforistică, gradarea de la general la particular, un demers deductiv prin care se afirmă eul poetic spre final, pledoaria pentru fidelitatea conjugală şi un anumit tip de legătură de paternitate. Poemul mi-a făcut mult bine. Mă simt ca atunci când, în vechime, în sunet de liră, evreii ascultau recitindu-se fragmente din ,,Cântarea Cântărilor”.
Încă nu i-am pătruns toate tainele şi nici nu mi-am propus, fiindcă ce bine îi stă cu unele adevăruri netrâmbiţate, cu unele adieri care nu ştii de unde vin şi unde se duc, dar ţi-e bine stând în calea lor.
Dorin, e weekend, e soare, e zi liberă :) şi mi-a fost drag să zăbovesc lângă poem, în el. Eu nu cred voi putea scrie aşa vreodată...peniţa de aur e la tine!
"dar tulburau măcar apele". in versul asta ceva nu suna bine, e stangaci. nu ti se pare?
pentru textul : oameni și pietre deSchimbă ceva la regulament...sau citeşte doar textul Virgil! Cu prietenie.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deTe contrazic, Virgil, pentru că e logic ce spun și nu numai eu spun asta, ci majoritatea cititorilor site-ului Hermeneia. Nu am afirmat că "e clonă", ci că "a inclus o clonă". Dacă acele texte erau colaje, adică un vers (sau o strofă) X, unul Y, atunci, da, acel cont a fost un experiment și nu o clonă. Dar, din câte îmi amintesc, se postau texte scrise când de X, când de Y. Ce să ne mai ascundem, acesta e adevărul. Clarificarea din păcate vine prea târziu, când nimeni nu mai avea nevoie de răscolirea unor amintiri prea puțin plăcute pentru mulți dintre noi.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deÎn loc de peniță pălăria mea de fetru cumpărată de pe Lipscani. Aseară m-am gîndit să extrag cîteva pasaje însă e mai bine să spun da pentru întreg. Rezerve: Explicații – mai ales la numele personajelor – într-o manieră care coboară din zona ironicului cîteva tonuri aproape spre bășcălios sau “băncos”(ca să inventez și eu o expresie-uite că se ia ). Trec peste Cătălini și Cătăline și mă opresc la “Marius e din Iași, și numele lui original nu e Ștefan și mama lui nu e cea a lui Ștefan cel Mare, căci ne-a deschis ușa iar din șifoniere n-au năvălit rudenii camuflate să atace turcul” Să fie doar un derapaj controlat pentru a estompa anumite exprimări pretențioase? Vezi: “Există însă o midriază psihologică, o dilatare a pupilei reflexă.”(redundant!). Anumite expresii: Dacă “o piticoșenie” mă cucerește prin rezonanță/găselniță, “un sărutător” deși merge două trepte mai jos, are totuși doza potrivită de dulce cît să nu ne crească glicemia prea mult. Dar “atentînde” oh! E ca un loc plan pe obada unei roți (a nu se încerca mai ales la viteze mari!). Dar cum spune autorul “personalitățile ni s-au desprins în straturi, și îndrăznesc să spun că suntem la începutul cepei... oarecum, ea crește generată de noi.. și noi straturi ne redefinesc.”
pentru textul : despre arhangheli neglijenți descrii bine, domnule agheorghesei, cel puțin ultimele două chestii de-ale matale pe care le-am citit m-au impresionat plăcut
pentru textul : Cerneluri deo poezie care-i pacat sa ramana fara comentarii.
pentru textul : dacă ochii ei ar avea nume le-ar zice hiroshima și nagasaki dete felicit pentru ea, probabil ca-i foarte frumoasa oricum, pentru mine are cateva mici imperfectiuni pe care o sa le semnalez fara sugestia de a modifica, doar ca sa vezi cum mi-ar fi placut mai mult textul si daca rezonezi cu schimbarea.
as scoate "ca pe un dicționar", e in plus si se simte ca atare, e ca si cum m-ar zgaltai cineva cand visez mai bine, si m-ar trimite la scoala. "un bloc", pentru ca ideea autobuzului cu nomazi e faina si nu face decat sa dilueze versul acela. as scoate si "cu guma de mestecat" din acelasi motiv pentru care nu mi-a placut "ca pe-un dictionar". oricum, e un text special, remarcabil.
*simpatie
pentru textul : coborârea în Carte deFoarte frumos poemul dumneavoastră ludic, cu aerul lui molcom de ,,dolce farniente'' și de secol al XIX-lea moldovenesc (cuconet, fenetre, melancolique), dar care conține și elemente urmuziene. Am avut, la lectură, câteva momente de delectare. Reușite formulările ,,clipi din urechi'', ,,un boem despre sex'', mai ales ultima. Cu stimă, Petru Dincă
pentru textul : O zi din viața poetului K deVladimir, întâmplător sunt pe aici și m-am gândit să îți răspund acum pentru că vreau să nu crezi despre mine faptul că înțeleg anapoda. eu scriu anapoda, este o diferență, nu? dar ce înseamnă să scriu anapoda, nu îți voi spune. îți spun altceva, dacă un text nu place unor cititori nu înseamnă că autorul a scris fără luciditate. nu cred că realizezi ceea ce ai scris aici. să nu crezi că îmi apăr "moșia", este vorba despre cu totul alt lucru... eu, scriu poezie, cred că scriu uneori, poezie, în rest, experimentez. mi-ar plăcea să găsesc sub textele mele sugestii, păreri pertinente, constructive care să mă ajute în perfecționarea scrierilor mele. ceea ce ai comentat tu aici nu ajută la nimic. dimpotrivă, mă pune pe gânduri. aș vrea să știu, am mai spus asta, criteriile pe care unele persoane, în cazul acesta, tu, după care stabiliți gradul de luciditate într-o poezie. te rog să iei act de faptul că, sunt foarte receptivă la părerile celorlați, mă interesează părerea ta, țin cont de aceste păreri în măsura în care consider că îmi sunt folositoare. comentariul tău nu ajută la nimic, nu este constructiv. faptul că am afirmat de multe ori că nu îmi lucrez textele nu cred că înseamnă că nu știu ce scriu, sau scriu doar de dragul de a scrie.... cineva îmi spunea că pentru a câștiga premiul nobel ptr. poezie trebuie să scrii cel puțin 6 poezii pe zi. este chestiune reală. eu nu vreau să câștig nici un premiu, scriu atunci când simt, spun ca și tine ceea ce simt (gândesc), inventez, etc... de aceea nu mă supăr îți înțeleg perfect opinia. cred că dacă aș scrie 6 poezii pe zi genul acesteia nu aș mai avea nici un cititor sau mi s-ar elibera poate un certificat că nu sunt lucidă... mai știi... :) te mai aștept la alte texte cu argumente, sugestii și idei. Madim
pentru textul : Într-o gară de sticlă deva multumesc!
pentru textul : flash deMie mi-au plăcut și versurile următoare, mai ales ultima expresie:
„minţile s-au rostogolit pe podea
ca nişte bile de haos”
Nu am înțeles rostul celor patru puncte de la începutul poemului... Sunt cele patru colțuri ale camerei strâmte de hotel? :)
pentru textul : atât deDeosebit de frumoasă această elegie șoptită, murmur delicat pe malul unui anotimp al marilor treceri.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist de"arhaic?! nicidecum. este înfiripat după o discuţie reală şi recentă" - acesta nu e un argument suficient. Când rezultatul liric al discuţiei reale şi recente este acesta:
"cum s-a făcut cerul şi pământul
n-am mai aşteptat mult
după orânduială" - acel "nicidecum nu este arhaic!" e suspect de obstinaţie pură.
"nu văd de ce frecvenţa postărilor ar fi direct proporţională cu "efect(ul) negativ asupra valorii literare intrinseci." - pentru că poezia veritabilă are nevoie de nişte factori irefutabili, factori pe care mulţi dintre noi îi ştim, deci nu mai plictisesc. Am să numesc doar unul, acela care face valabile spusele mele de mai sus: cenzura trăirilor. Nu totul e demn de-a fi scris. În fapt, foarte puţine sentimente sunt menite intelectualizării lirice. Şi mai puţine sunt publicabile. Pentru că puţine sunt emoţiile specifice mie şi numai şi numai mie, iar cele care nu sunt aşa, nu echivalează preţul hârtiei risipite. Iar când cineva nu se mai poate opri din scris, e mai degrabă un semn de exhibiţie, poetizare, superficialitate etc decât de fertilitate imanent-literară. Şi iată de ce frecvenţa creaţiei şi a postării afectează calitatea. Bunînţeles, există cazuri rare în care cineva scrie şi mult, şi bine, dar acolo e vorba despre geniu, ceea ce, după cum spuneai, nu e cazul nostru. Nu mai dezvolt...
" păi după cum spui tu, toate textele mele sunt defectuoase" - n-am spus asta!
"Adrian, este firesc să-mi pese de propria creaţie. aşa că nu văd ce trebuie să fie atât de curios în asta" - retoric, o fi firesc şi atunci când ne pasă numai de creaţiile noastre?
pentru textul : şi s-au ales cu mine deAntilopele astea dau târcoale demult. Începusem să mă întreb dacă numai mie îmi sună. Mulțumesc, Anna.
pentru textul : Sprint final, în gheare deimi suna ciudata propozitia asta cel putin din punct de vedere cromatic: "Lumina violeta imbraca valea verdelui intr-un albastru irizant."
pentru textul : Scara dehttp://hermeneia.com/content/faq/de_ce_nu_pot_scrie_comentarii_daca_sunt...
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deLa următoarea evaluare a membrilor H, probabil că vei dobândi încadrarea de membru corespondent (ți s-a mai spus); asta doar în condițiile în care vei comenta în continuare doar sub textele proprii.
În rest, nu-mi mai pierd vremea.
avand ca principiu acest celebru citat "philosophum non facit barba, acvila non capit muscam" as indrazni sa adaug aici, sub acest text placut, o intamplare petrecuta azi in copou, care rezoneaza cu cele scrise mai sus: 3 puradei jucausi si veseli tipau in gura mare si apoi murmurau la lume de lume asa: "dona nobis pacem, euroi"
pentru textul : și zeii plîng deacesta este un poem care, personal, m-a impresionat prin mesajul transmis, prin forta durerii pe care ai reusit s-o concentrezi in cuvinte simple pe intelesul tuturor, al invingatorilor si al invinsilor. pentru ca in iubirea de oameni si de Dumnezeu nu exista invingator sau invins. atunci nu se poate numi iubire de oameni, iubire de Dumnezeu... e o imagine poetica deosebita prin repetitia ce accentueaza distrugerea, ce indurereaza iremediabil "oazele memoriei" "În palmele mele țărână cu miros de lacrimi, în palmele mele cenușa sufletului meu."...
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi deMă întreb dacă are vreo semnificație folosirea limbii engleze în titlu sau pur și simplu așa a venit?! "adânc de suflet searbăd" sună cam... searbăd. La nivel ideatic nu prea "văd" cum e posibilă chestia asta, dar cine știe poate văd eu prea puțin. Ai un typo în versul al șaselea. Altfel, ai câteva imagini interesante aici.
pentru textul : nothing important detitarenco!
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea deacum sa nu-ti faca impresia ca voi sta sa ma balacesc cu tine în zoaiele în care-ti speli tu - foarte rar - caracterul. mai ales când vad ca repeti ca un papagal ceea ce scriu eu. dupa principiul "ba, pe-a ma-tii".
spun eu ca esti încrâncenat, spui si tu ca sunt încrâncenat. spun eu ca esti frustrat, spui si tu ca sunt frustrat. spun eu ca esti prost crescut, spui si tu ca sunt prost crescut.spun eu sa te joci cu puta-n tarâna, spui si tu sa ma joc cu puta-n tarâna. s.a.m.d. mai rar asa originalitate!
cât priveste limba româna, las-o mai moale. faci si tu destule greseli. dar mai ales folosesti câteodata un "idiom" româno-englezesc, care - s-au facut studii - este specific emigrantilor români neadaptati si neintegrati si care nu vorbesc corect nici una dintre limbile "amestecului". iar daca te preocupa corectitudinea limbii vorbite de altii, cred c-ar fi mai bine sa te uiti si sa asculti prin ograda ta si sa corectezi persoanele pe care le încurajezi sa scrie (culmea!!) poezie într-o dulce , dar foarte agramata româno-americana.acum, despre invidie, doamne-ajuta, în profesia în care as putea fi invidios pe altii, sunt realizat, iar un hobby, cum este poezia pentru mine, nu-mi provoaca asemenea instincte. îl practic asa cum ma pricep, mai bine sau mai prost si nu-mi fac probleme ca ma apreciaza sau nu unii sau altii. pe doamna, pe care banuiesti ca as fi invidios, da, as avea motiv sa fiu, dar numai pentru faptul ca a fost sau este în preajma fetei Marelui Amza. în rest - nu te cunosc, nu ma cunosti, trec pe lânga tine, treci pe lânga mine... as mai avea multe sa-ti spun, dar ma împiedica "autodisciplina" germana la care tu nu vei ajunge în veacul vecilor, amin.
eu am terminat. tu poti sa-i dai înainte. eu n-am facut decât sa-ti dau masca stravezie de pe fata ta de intrasigent si principial. va trebui sa muncesti mult sa ti-o mai poti atârna la loc.
eu cred ca astazi nu-i mai sta bine poeziei asa. de fapt nu i-a stat niciodata, citind-o n-am putut sa o leg de nimic, nici de tine, nici de mine.
pentru textul : poem elizabethan deiti multumesc de trecere si pentru apreciere. onorat de vizita
pentru textul : Duel deDoua chestii as dori sa remarc... * de ce nu incerci sa spui povestea la timpul prezent pentru a castiga in dinamism? * desi eminamente vizuala, aceasta poezie, ca mai toate textele tale, imi da o frustranta senzatie de neterminat... nu zic musai sa le rotunjesti, pentru ca oul reprezinta un motiv chiar aici in aceasta poema, dar lasa macar impresia ca iti tragi respiratia :) Remarc un vers de colectie... "așteptam să-mi cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură"... invidios fiind ca nu eu sunt cel care l-a scris.
pentru textul : scrisoare de adio decă era vorba de o locaţie, eu am ridicat sau am vrut cel puţin să o ridic la un spaţiu istoric pentru a amplifica metamorfoza suferită de acel spaţiu în timp, în sens cumva ironic.
iar "curiozitatea" vrea să spună că mi-ar plăcea să fi făcut pe viu o astfel de scriere pe pereţi, simulând că am apăsa nişte taste. este foarte vie imaginea şi la fel de originală. mie mi-a plăcut, de aceea am evidenţiat-o.
pentru textul : prânz în curtea veche deDar uite că revin, Vlad, pentru că, recitind comentariul tau, am ajuns la asta: "primul exemplu e doar un joc de cuvinte fără profunzime.", pe care o sărisem cu ochii. Dacă cu "artificialul" mă pot împăca, în virtutea diferenţelor dintre percepţiile expresive, cu "jocul de cuvinte fără profunzime" nu mă prea. Pentru că de ce din ce cauză, cum ar spune cineva:
"apropia golul de gol,
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul delarva de cutremur,
haosul perfect de ordinea haotică," - dacă ai fost vreodată departe de persoana ta dragă, cea mai dragă, sigur ai fi simţit golul. Şi ea la fel. Apoi, când depărtarea se termina, carnea ar apropia golurile. Şi toată lumea ar părea diferită, şi parcă din voi a început lumea să fie diferită, de unde "efectul fluturelui" - "larva de cutremur". Şi aici mă opresc din explicat.
Ce vreau eu a spune, mai clar, e cert că textul ăsta poate avea multe tuşe negative, care se pot discuta, dar că ar fi lipsit de substanţă , chiar şi segmentar, e o judecată greşită.
domule yester va multumesc, sunt surprins placuta ca ati rezonat cu starile corinei... am sa reflectez la ultimul vers domnul batrungator, personajul corina nu e fals, din contra, corina traiste intr-o lume a ei, zilnic cate o drama interioara.corina deriva din grecescul core, fecioara... dar fiecare are o parere, si v-o respect, poate nu e un text reusit, dar nici prefacut nu e. corina nu sunt eu 100 la suta, corina e femeia generica,nemplinita sentimental, ce cauta iubire in fiecare semn manifestat de cel drag, agonizeaza. multumesc! cu respect
pentru textul : kore2 denu-i timp de povesti lungi pentru trezire:) cred ca se pot spune multe in cuvinte scurte. imi pare bine ca mi-a iesit "lehamitea". Multam pentru comentariu!
pentru textul : alala dein primul rand imi pare bine sa te vad.
in al doilea rand... se vede nu? nu e musai o poezie lucrata, ci din pacate, e mai degraba o poezie cenzurata... din capitolul - nu mai spune atat de multe, nu te mai explica, infraneaza-te cu naturalete :))
motiv pentru care dupa fiecare vers, un aer puternic tras in piept, o numaratoare inversa. nici chiar asa.
pentru textul : Riddle me this, riddle me that deVio_B ai intrezarit bine si aceasta posibilitate,iar daca-i asa poate ca n-au stiut cum :)
pentru textul : Cam aşa dePagini