pentru ca trebuie sa clarificam definitiv problema, andule, trebuie sa stii ca nu dau doi bani pe parerea ta. si iti spun asta sincer ca sa economisesti din timpul tau, de somn, scarpinat, whatever... sper ca am fost suficient de clar si ca nu o sa te apuce vreo epilepsie literara... and mai ai nelamuriri? adreseaza-te creierului! sper ca nu e terci si vorbesc serios! God bless you, my son. Si spor cu antologia, inspiratie etc., filantropule:)
Un poem extrem de reușit în opinia mea, până și acea 'haită de câini aliniați' este o metaforă excelentă pentru acele vremuri când, uite, pănă și haitele stăteau 'aliniate în drepți'.
Versul trei are însă un typo 'dicatorii' iar dacă mă întrebi îți voi răspunde cât se poate de sincer că versurile 3 și 4 pot lipsi fără ca poemul să sufere, ba dimpotrivă.
Felicitări!
Margas
Va rog frumos sa incercati sa gasiti un titlu unui text postat de-acum. Titlul face parte din text. Am inteles o data, de doua ori... dar cred ca exagerati. Daca am scrie toti texte fara titlu... iti imaginezi ce situatie ridicola ar fi ? Legat de continut finalul e un pic stereotipic. Iti propun ca exericitiu sa dai search pe google la "nordul inimii" sa-ti faci o idee de cat de uzitata e ideea. Poate vei fi surprinsa ! Se poate mult mai bine si sper sa citesc ceva mai mult in textele tale. Ialin
propun să înfiinţaţi o secţiune în care să ne expunem fiecare gîndăceii descoperiţi pe hermeneia, precum şi alte gîzuliţe ce nu ne dau pace şi pe care nu vrem nici în ruptul capului să le cunoască doar webmaster-ul, chiar dacă adresa acestuia ne e la îndemînă. Andu cred că va fi de acord cu mine, sper să nu ne certăm că eu am insectar mai mare.
Las la o parte geni(t)alitatea mea precoce atunci când am scris textul respectiv care, evident, poate fi prost, execrabil, infantil sau…excepțional dar cred, tocmai pentru motivul că Boba a deschis discuția, că aceasta ar fi bine să continue. În sensul de a ne spune părerea asupra panoramei actuale a poeziei românești și nu numai. Pentru că, revenind la scumpa noastră bălăceală dâmbovițeană în care se tot vorbește de tot soiul de „generații” (prin alte părți, mai „civilizate” se vorbește, mai aplicat, despre „curente”), m-am cam saturat de tot soiul de „maeștrii”, fie ei bobadilici, sgb-diști, komartieni, douămiiști, ai concretului, ai starii etc., etc. etc. care își exhibează (și justifică cu o agresivitate demnă de o cauză mai bună) propriile producții. Și ar mai trebui să fie luați în considerare și bieții consumatori de producții poetice, printre care mă număr, fără a avea pretenții creaționiste, cum am mai menționat de nenumărate ori (și care n-au altă treabă decât să le „consume” dintr-un fel de masochism). Ei bine, eu în calitate de „maso” și nu de „macho” chiar m-ar interesa să mă angrenez într-o asemenea discuție. Considerați, dragi „macho” și „maso” că am aruncat mânușa. Pană una alta, îmi exprim „mândria patriotică” în legătură cu faptul că, mulți ani în urmă (pe Agonia – se poate verifica), am pariat pe: Florin Bratu, Dorin Cozan, Livia Ștefan și Leonard Ancuța. Dintre ei, doi au confirmat (Ancuța și Cozan). Pe ceilalți îi aștept (încă). Ca să fiu și eu rău: nu-mi aduc aminte să fi pariat cumva și pe Boba. Își bate singur joc de el. Că-mi face plăcere – pe bune – să ne conversăm (de una de alta) e cu totul altceva. Și o voi face în continuare cu mare plăcere. Te salut cu simpatie nedisimulata, Maître
Adrian pentru părere, faptul că te-ai pus pe scris în subsolul textului meu înseamnă mult pentru mine, deși viziunile noastre despre poezie deocamdată diferă, dar așa și trebuie, cred eu.
Regret confuzia creată grefată pe orgoliul exagerat al domnului Nicholas. Regret că nu am scris în clar dedicația pentru că eu am scris poemul cu gândul la mica discuție avută cu Emilian Pal dar văd că domnul Nicholas s-a simțit vizat și a făcut chiar și un timetable ridicol. Pesemne că nu ai altceva mai bun de făcut deocamdată stimate domn Nicholas îți recomand mai multă relaxare, plimbare în aer liber, chiar și câteva elemente de yoga.
m-am intrebat, la prima citire, daca cineva priveste acest dans. in ambele variante, merită. sunt expresii care mi-au placut, insa am reticente in privinta finalului; la fel, si in cazul dansului .... :)
poate nu ai inteles (de fapt , m /am obisnuit de/o vreme sa fii malitioasa) m/am referit la mama lui ion voicu si nu la madalin. madalin voicu mi se pare un tip tiganit, nu un tigan autentic iar poemul bunica mea e o lebada neagra a fost scris in urma unei discutii uimitoare cu sculptorul si poetul Mircea Lacatus, pentru care am o simpatie deosebita si nu pentru ca bunica mea ar fi fost neaparat tiganca. Nu ma dezic de poem, il simt undeva in suflet... iti pot enumera niste intelectuali rafinati care au fost tigani, a fi tigan nu inseamna neaparat sa fii un paria, un incult, un autist social... in mod ciudat pleava si varfurile au graunte de sange tiganesc, e un fapt real nu o speculatie... de drag de toti oamenii astia precum si de altii cum ar fi sergiu celibidache, andrei plesu, johnny raducanu am scris poemul, sincer ar merita sa fiu tiganca doar pt a fi de/un sange cu ei, nu are rost sa fii rautacioasa, parerea mea este sa ne abtinem cand nu ne place textul sau autorul si sa atacam ce nu e bun in poezie nu omul.
plăcut. secvenţe de timp trecute de la un ochi la altul,viaţa-o clipită- şi, "va cutremura timpul în mine".
aici: "moartea se va depune pe suflet
ca praful pe singurul sicriu din cavou", interesantă ideea sufletului "sicriu în cavou", doi în unu',perpetuu.
o poezie cu mesaj. citit cu plăcere.
"Trebul crenard dun lepore soldoso", bobadile. Sau: Și bilborea gomârca/ birgăluind ca hârca/ Se întorceau pe cale/ Gomârlele birgale. Sau n-o fi chiar asa? Dăncuș
am o intrebare Sorin: de ce incalci regulamentul siteului? Sau poate nici nu l-ai citit... Te rog sa clarifici problema asta in urmatoarele doua ore, ca sa nu fiu eu nevoit sa o clarific.
Leea şi Iulia, deşi eu în viaţă m-am răzgândit doar de câteva ori, acum am revenit pe site. Am postat un text de cugetări personale tip eseu pe cogito, iar dacă întâmplător trebuie reîncadrat sper să mi se spună. Este doar un text simplu, chiar simplist şi afirmă lucruri ce pot părea banale şi poate e şi prea arid. Dar mie aşa îmi place să scriu, prin astfel de texte mă simt în mediul meu ca peştele în apă, chiar dacă nu sunt absolventă de filozofie. Poate voi mai scrie şi poezie.
Am citit si eu textul. ca realizare estetica este submediocru desi are un farmec in naivitatea lui. Dar titlul si ideea de la care porneste sint o aberatie. Si este si ceva fortat numai asa de dragul de a suna comercial. Ca dovada este faptul ca nici nu se vorbeste despre asta in text (text care este in esenta o descriere naiva a unor obiceiuri - cam un fel de corespondent a ceea ce facea mesterul acela pe crucile de la Sapinta). Singurele mentiuni ale sexului care apar la inceputul si la sfirsitul textului sint evident fortate si lipsite de legatura cu textul. Imi suna mai degraba a doua eforturi de a introduce un moft intelectualisto-filozofic intr-un text naiv. Autorul ar face mult mai bine (zic eu) daca ar ramine in zona naivului (aproape popular) si nu ar incerca sa il transforme in kitsch doar de dragul de a suna elitist. Din naiv risca sa devina ridicol. Au scris altii mai bine despre sexualitate si moarte. Textul asta nu are nici o legatura cu asta.
Emile, ai perfecta dreptate, iar textul tau eu cred ca l-am remarcat o data , nu? :-) Discutiile acestea mie nu mi se par sterile, eu invat multe din ele, chiar daca Virgil imi zice ca mie imi place doar "sa vorbesc". Nu, imi place deopotriva sa si ascult, uneori vorbesc doar pentru a rupe tacerea apasatoare. Tie Virgile ti-ar placea sa traiesti intr-o lume a tacerii oare? Imi cer scuze ca am deviat discutia de la text si va multumesc pentru ca mi-ati raspuns. Cu drag, Bobadil.
Ovidiu, eu am convingerea că am postat un comentariu foarte la obiect și suficient de clar. Mai mult decât atât, avem pretenția că suntem cu toții oameni maturi care știu să facă față criticii, fără a se teme că există ceva dedesubturi ascunse. N-am vrut să spun nimic mai mult decât ce am spus, victimizarea nu vă pune deloc într-o poziție avantajoasă. Ceea ce este însă perfect adevărat este, așa cum a subliniat și Virgil, că oricine postează pe hermeneia trebuie să se aștepte la păreri deosebit de critice, și să încerce să se folosească de asta. Cum alegi să te folosești sau nu, e numai alegerea ta. Singura consecință ar fi, dacă nu te interesează ce avem noi de spus aici pe hermeneia despre scrierile tale, că, fie noi toți suntem complet pe lângă ce înseamnă poezie (ceea ce, teoretic, e posibil, dar atunci nu văd de ce te-ar mai interesa părerile noastre), fie tu vei continua să scrii la fel de slab, și atunci mă întreb de ce mai scrii. Oricât ți-ar părea de greu de crezut, îți garantez că toți care scriem aici am trecut prin faza "scriu pentru că nu am încotro", "nu eu caut scrisul, el mă caută pe mine". Etapa următoare ar fi "nu primesc tot ceea ce mi se oferă, pot să triez". Părerea mea, și subliniez asta, Ovidiu, părerea mea personală este că, până când nu devii cel mai drastic critic al tău, nu vei reuși să scrii mai bine. Iar dacă din asta vei înțelege că trebuie să accepți ORICE critică, iar nu citești cu atenție. Când vei putea să fii cel mai drastic critic al tău, vei ști și să aperi ceea ce tu consideri că merită să fie apărat și îi faci pe ceilalți să vadă. Mai departe, despre limbaj: ciclul "Arama" - în toți anii de când merg la biserică și la mănăstiri prin țară, nu am auzi un preot vorbind despre "urbe", de exemplu. Să nu confundăm limbajul strict bisericesc, care, da, este încărcat de așa-zise arhaisme (deși, dacă îl citești pe Părintele Stăniloae, de exemplu, vei constata că în unele scrieri limbajul este simplu, apropiat omului de rând, în discursurile sale teologice însă, vei avea nevoie de ceva dicționare la îndemână...), cu universul poetic care se centrează pe viața trăită religios. Referitor la interacțiunea cu hermeneia. Nu cred că sunt mulți pe aici cu pretenții de critic literar. Nu ne-am pus nici unul eticheta aceasta. De aceea te încurajez încă o dată, citește-i pe ceilalți și încearcă să comentezi. Este clar de ce te îndemn asta: îți va spori capacitatea de percepție și, mai important, exact spiritul critic despre care vorbeam. Este un exercițiu, nimic mai mult, pe care îl vei putea folosi apoi pentru tine. De citit am citit tot ce ai postat, nu este nevoie să comentez sub fiecare text însă. Iar atâta vreme cât nu precizez că ai încălcat în vreun fel regulamentul, poți fi sigur că orice intervenții ale mele sunt doar în calitate de membru al acestui site. La fel ca și tine. Cam atât deocamdată și te asigur că plictiseala nu intră în discuție atâta vreme cât dialogul va fi civilizat și la obiect.
geamul aburit in urma expiratiei, precum spui, intr-acolo trimitea respiratia cu pricina. poate ceva mai mult, respiratia prin geamul ala dintre copil si aerul dupa care tanjeau plamanii lui tineri... cred ca e de lucru acolo, ai dreptate. o sa mai sap la el, multam!:) Spor la toate cele bune!
în atmosfera amintirilor. un grup de amici, o viaţă plăcută care s-a dus prea repede, cum se stinge o ţigară. remarc şi paralelismul cu cealaltă viaţă, undeva, deasupra, cea în care, probabil, se va prelungi plăcerea. dar, cine ştie oare, ce va mai fi?!
mi-a plăcut discursul, tonul molcom, melancolic...
Textul lui Ștefan Ciobanu a existat și comentariile la fel în care existau expresii de genul "bisericuțe de pițigoi, cu pițigoi, între pițigoi etc" . Ai fost cucerită de o expresie. Ai folosit-o (coafată adaptată etc). Cu titlu de colecție. Problema este că ai recunoscut acest lucru de la început, însă brusc ai fost extrem de nervoasă. Tu ai fost cea care ai strigat "sa fie clar..biserica pitigoilor imi apartine ca si formulare, iar asupra acestui lucru nu am niciun dubiu." Faptul că ai șters subtitlul "biserica pițigoilor" iarăși demonstrează acest lucru. Nu poți șterge însă comentariile de la acest text. Nu înțeleg de ce te simți tu jignită.
parerea mea este ca de vreme ce altii au tot facut tot felul de giumbuslucuri in ring mai mult sau mai putin de unul singur nu vad de ce nu am accepta si interventia lui aalizeei. La urma urmei cel putin are valoare estetica. Si in plus e si la obiect. Daca tot am acceptat aberatii cu de cite ori scuipa Eminescu...
țicavo, mehailo. te-ai gîndit să contactezi vreo editură, că pe segmentu ăsta tre să fie foarte puțini oameni sau chiar deloc - traduceri literare din ucraineană. și unele chestii ar prinde. am văzut traduși la noi cu romane oksana zabujko și iurii andruhovici
nu stiu daca solutia "după cum i-era felul" este corecta ca transcriere.
despre text; are desigur unele stîngăcii, dar ce este interesant este că totuși se simte un stil personal, un stil aparte. are un fel de tragism existențial, sec. mă face să mă gîndesc la de sica sau visconti. un anumit existențialsm ardelenesc.care te lasă cu un gol în inimă. nu în suflet, în inimă. interesant. părerea mea este că dacă autorul ar avea ambiția să își șlefuiască scriitura și să caute formule elegante (chiar laconice daca e nevoie) în locul stîngăciilor școlărești, are șanse să adune o culegere de amintiri care ar avea cititori. sau poate e subiectivismul meu ca unul care mi-am petrecut prea multe vacanțe de vară pe malul Mureșului în Ardeal.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc pentru sfat. Inițial, gândisem un final asemănător celui din comentariu, dar mă temeam să nu fie unul abscons
pentru textul : Șarpele Midgardului deimi place versul I
pentru textul : avea încălţări pline cu apă depentru ca trebuie sa clarificam definitiv problema, andule, trebuie sa stii ca nu dau doi bani pe parerea ta. si iti spun asta sincer ca sa economisesti din timpul tau, de somn, scarpinat, whatever... sper ca am fost suficient de clar si ca nu o sa te apuce vreo epilepsie literara... and mai ai nelamuriri? adreseaza-te creierului! sper ca nu e terci si vorbesc serios! God bless you, my son. Si spor cu antologia, inspiratie etc., filantropule:)
pentru textul : Felicia demă bucur că ţi-a plăcut :D
pentru textul : atât deUn poem extrem de reușit în opinia mea, până și acea 'haită de câini aliniați' este o metaforă excelentă pentru acele vremuri când, uite, pănă și haitele stăteau 'aliniate în drepți'.
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul deVersul trei are însă un typo 'dicatorii' iar dacă mă întrebi îți voi răspunde cât se poate de sincer că versurile 3 și 4 pot lipsi fără ca poemul să sufere, ba dimpotrivă.
Felicitări!
Margas
Va rog frumos sa incercati sa gasiti un titlu unui text postat de-acum. Titlul face parte din text. Am inteles o data, de doua ori... dar cred ca exagerati. Daca am scrie toti texte fara titlu... iti imaginezi ce situatie ridicola ar fi ? Legat de continut finalul e un pic stereotipic. Iti propun ca exericitiu sa dai search pe google la "nordul inimii" sa-ti faci o idee de cat de uzitata e ideea. Poate vei fi surprinsa ! Se poate mult mai bine si sper sa citesc ceva mai mult in textele tale. Ialin
pentru textul : Ipoteză deeprimată - perimată
pentru textul : Fi-va mie depropun să înfiinţaţi o secţiune în care să ne expunem fiecare gîndăceii descoperiţi pe hermeneia, precum şi alte gîzuliţe ce nu ne dau pace şi pe care nu vrem nici în ruptul capului să le cunoască doar webmaster-ul, chiar dacă adresa acestuia ne e la îndemînă. Andu cred că va fi de acord cu mine, sper să nu ne certăm că eu am insectar mai mare.
pentru textul : despre o femeie goală deLas la o parte geni(t)alitatea mea precoce atunci când am scris textul respectiv care, evident, poate fi prost, execrabil, infantil sau…excepțional dar cred, tocmai pentru motivul că Boba a deschis discuția, că aceasta ar fi bine să continue. În sensul de a ne spune părerea asupra panoramei actuale a poeziei românești și nu numai. Pentru că, revenind la scumpa noastră bălăceală dâmbovițeană în care se tot vorbește de tot soiul de „generații” (prin alte părți, mai „civilizate” se vorbește, mai aplicat, despre „curente”), m-am cam saturat de tot soiul de „maeștrii”, fie ei bobadilici, sgb-diști, komartieni, douămiiști, ai concretului, ai starii etc., etc. etc. care își exhibează (și justifică cu o agresivitate demnă de o cauză mai bună) propriile producții. Și ar mai trebui să fie luați în considerare și bieții consumatori de producții poetice, printre care mă număr, fără a avea pretenții creaționiste, cum am mai menționat de nenumărate ori (și care n-au altă treabă decât să le „consume” dintr-un fel de masochism). Ei bine, eu în calitate de „maso” și nu de „macho” chiar m-ar interesa să mă angrenez într-o asemenea discuție. Considerați, dragi „macho” și „maso” că am aruncat mânușa. Pană una alta, îmi exprim „mândria patriotică” în legătură cu faptul că, mulți ani în urmă (pe Agonia – se poate verifica), am pariat pe: Florin Bratu, Dorin Cozan, Livia Ștefan și Leonard Ancuța. Dintre ei, doi au confirmat (Ancuța și Cozan). Pe ceilalți îi aștept (încă). Ca să fiu și eu rău: nu-mi aduc aminte să fi pariat cumva și pe Boba. Își bate singur joc de el. Că-mi face plăcere – pe bune – să ne conversăm (de una de alta) e cu totul altceva. Și o voi face în continuare cu mare plăcere. Te salut cu simpatie nedisimulata, Maître
pentru textul : Mă-ndepărtez deAdrian pentru părere, faptul că te-ai pus pe scris în subsolul textului meu înseamnă mult pentru mine, deși viziunile noastre despre poezie deocamdată diferă, dar așa și trebuie, cred eu.
pentru textul : poem de 70 de cenți deRegret confuzia creată grefată pe orgoliul exagerat al domnului Nicholas. Regret că nu am scris în clar dedicația pentru că eu am scris poemul cu gândul la mica discuție avută cu Emilian Pal dar văd că domnul Nicholas s-a simțit vizat și a făcut chiar și un timetable ridicol. Pesemne că nu ai altceva mai bun de făcut deocamdată stimate domn Nicholas îți recomand mai multă relaxare, plimbare în aer liber, chiar și câteva elemente de yoga.
m-am intrebat, la prima citire, daca cineva priveste acest dans. in ambele variante, merită. sunt expresii care mi-au placut, insa am reticente in privinta finalului; la fel, si in cazul dansului .... :)
pentru textul : Un fir incandescent de sunete depoate nu ai inteles (de fapt , m /am obisnuit de/o vreme sa fii malitioasa) m/am referit la mama lui ion voicu si nu la madalin. madalin voicu mi se pare un tip tiganit, nu un tigan autentic iar poemul bunica mea e o lebada neagra a fost scris in urma unei discutii uimitoare cu sculptorul si poetul Mircea Lacatus, pentru care am o simpatie deosebita si nu pentru ca bunica mea ar fi fost neaparat tiganca. Nu ma dezic de poem, il simt undeva in suflet... iti pot enumera niste intelectuali rafinati care au fost tigani, a fi tigan nu inseamna neaparat sa fii un paria, un incult, un autist social... in mod ciudat pleava si varfurile au graunte de sange tiganesc, e un fapt real nu o speculatie... de drag de toti oamenii astia precum si de altii cum ar fi sergiu celibidache, andrei plesu, johnny raducanu am scris poemul, sincer ar merita sa fiu tiganca doar pt a fi de/un sange cu ei, nu are rost sa fii rautacioasa, parerea mea este sa ne abtinem cand nu ne place textul sau autorul si sa atacam ce nu e bun in poezie nu omul.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră dedescântec în versuri, marca Ion Barb...
plăcut. secvenţe de timp trecute de la un ochi la altul,viaţa-o clipită- şi, "va cutremura timpul în mine".
aici: "moartea se va depune pe suflet
pentru textul : viaţa nu e doar un descântec deca praful pe singurul sicriu din cavou", interesantă ideea sufletului "sicriu în cavou", doi în unu',perpetuu.
o poezie cu mesaj. citit cu plăcere.
"Trebul crenard dun lepore soldoso", bobadile. Sau: Și bilborea gomârca/ birgăluind ca hârca/ Se întorceau pe cale/ Gomârlele birgale. Sau n-o fi chiar asa? Dăncuș
pentru textul : shi bin a plec deam o intrebare Sorin: de ce incalci regulamentul siteului? Sau poate nici nu l-ai citit... Te rog sa clarifici problema asta in urmatoarele doua ore, ca sa nu fiu eu nevoit sa o clarific.
pentru textul : poemul cornet de semințe deLeea şi Iulia, deşi eu în viaţă m-am răzgândit doar de câteva ori, acum am revenit pe site. Am postat un text de cugetări personale tip eseu pe cogito, iar dacă întâmplător trebuie reîncadrat sper să mi se spună. Este doar un text simplu, chiar simplist şi afirmă lucruri ce pot părea banale şi poate e şi prea arid. Dar mie aşa îmi place să scriu, prin astfel de texte mă simt în mediul meu ca peştele în apă, chiar dacă nu sunt absolventă de filozofie. Poate voi mai scrie şi poezie.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deAm citit si eu textul. ca realizare estetica este submediocru desi are un farmec in naivitatea lui. Dar titlul si ideea de la care porneste sint o aberatie. Si este si ceva fortat numai asa de dragul de a suna comercial. Ca dovada este faptul ca nici nu se vorbeste despre asta in text (text care este in esenta o descriere naiva a unor obiceiuri - cam un fel de corespondent a ceea ce facea mesterul acela pe crucile de la Sapinta). Singurele mentiuni ale sexului care apar la inceputul si la sfirsitul textului sint evident fortate si lipsite de legatura cu textul. Imi suna mai degraba a doua eforturi de a introduce un moft intelectualisto-filozofic intr-un text naiv. Autorul ar face mult mai bine (zic eu) daca ar ramine in zona naivului (aproape popular) si nu ar incerca sa il transforme in kitsch doar de dragul de a suna elitist. Din naiv risca sa devina ridicol. Au scris altii mai bine despre sexualitate si moarte. Textul asta nu are nici o legatura cu asta.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deEmile, ai perfecta dreptate, iar textul tau eu cred ca l-am remarcat o data , nu? :-) Discutiile acestea mie nu mi se par sterile, eu invat multe din ele, chiar daca Virgil imi zice ca mie imi place doar "sa vorbesc". Nu, imi place deopotriva sa si ascult, uneori vorbesc doar pentru a rupe tacerea apasatoare. Tie Virgile ti-ar placea sa traiesti intr-o lume a tacerii oare? Imi cer scuze ca am deviat discutia de la text si va multumesc pentru ca mi-ati raspuns. Cu drag, Bobadil.
pentru textul : puterea mea e în tine deEmil, trei cuvinte: am luat nota. multzam, chiar aveam nevoie de o cofa cu apa rece turnata de sus.
pentru textul : Eșafod deOvidiu, eu am convingerea că am postat un comentariu foarte la obiect și suficient de clar. Mai mult decât atât, avem pretenția că suntem cu toții oameni maturi care știu să facă față criticii, fără a se teme că există ceva dedesubturi ascunse. N-am vrut să spun nimic mai mult decât ce am spus, victimizarea nu vă pune deloc într-o poziție avantajoasă. Ceea ce este însă perfect adevărat este, așa cum a subliniat și Virgil, că oricine postează pe hermeneia trebuie să se aștepte la păreri deosebit de critice, și să încerce să se folosească de asta. Cum alegi să te folosești sau nu, e numai alegerea ta. Singura consecință ar fi, dacă nu te interesează ce avem noi de spus aici pe hermeneia despre scrierile tale, că, fie noi toți suntem complet pe lângă ce înseamnă poezie (ceea ce, teoretic, e posibil, dar atunci nu văd de ce te-ar mai interesa părerile noastre), fie tu vei continua să scrii la fel de slab, și atunci mă întreb de ce mai scrii. Oricât ți-ar părea de greu de crezut, îți garantez că toți care scriem aici am trecut prin faza "scriu pentru că nu am încotro", "nu eu caut scrisul, el mă caută pe mine". Etapa următoare ar fi "nu primesc tot ceea ce mi se oferă, pot să triez". Părerea mea, și subliniez asta, Ovidiu, părerea mea personală este că, până când nu devii cel mai drastic critic al tău, nu vei reuși să scrii mai bine. Iar dacă din asta vei înțelege că trebuie să accepți ORICE critică, iar nu citești cu atenție. Când vei putea să fii cel mai drastic critic al tău, vei ști și să aperi ceea ce tu consideri că merită să fie apărat și îi faci pe ceilalți să vadă. Mai departe, despre limbaj: ciclul "Arama" - în toți anii de când merg la biserică și la mănăstiri prin țară, nu am auzi un preot vorbind despre "urbe", de exemplu. Să nu confundăm limbajul strict bisericesc, care, da, este încărcat de așa-zise arhaisme (deși, dacă îl citești pe Părintele Stăniloae, de exemplu, vei constata că în unele scrieri limbajul este simplu, apropiat omului de rând, în discursurile sale teologice însă, vei avea nevoie de ceva dicționare la îndemână...), cu universul poetic care se centrează pe viața trăită religios. Referitor la interacțiunea cu hermeneia. Nu cred că sunt mulți pe aici cu pretenții de critic literar. Nu ne-am pus nici unul eticheta aceasta. De aceea te încurajez încă o dată, citește-i pe ceilalți și încearcă să comentezi. Este clar de ce te îndemn asta: îți va spori capacitatea de percepție și, mai important, exact spiritul critic despre care vorbeam. Este un exercițiu, nimic mai mult, pe care îl vei putea folosi apoi pentru tine. De citit am citit tot ce ai postat, nu este nevoie să comentez sub fiecare text însă. Iar atâta vreme cât nu precizez că ai încălcat în vreun fel regulamentul, poți fi sigur că orice intervenții ale mele sunt doar în calitate de membru al acestui site. La fel ca și tine. Cam atât deocamdată și te asigur că plictiseala nu intră în discuție atâta vreme cât dialogul va fi civilizat și la obiect.
pentru textul : a catedralei grea singurătate degeamul aburit in urma expiratiei, precum spui, intr-acolo trimitea respiratia cu pricina. poate ceva mai mult, respiratia prin geamul ala dintre copil si aerul dupa care tanjeau plamanii lui tineri... cred ca e de lucru acolo, ai dreptate. o sa mai sap la el, multam!:) Spor la toate cele bune!
pentru textul : respirația de pe geamuri deam incercat sa refac pe unde trebuia refacut. va multumesc de aleasă trecere!
pentru textul : Decofrare II deIa uite ce de bastonașe!
pentru textul : ad interim deîn atmosfera amintirilor. un grup de amici, o viaţă plăcută care s-a dus prea repede, cum se stinge o ţigară. remarc şi paralelismul cu cealaltă viaţă, undeva, deasupra, cea în care, probabil, se va prelungi plăcerea. dar, cine ştie oare, ce va mai fi?!
pentru textul : despre noi demi-a plăcut discursul, tonul molcom, melancolic...
Textul lui Ștefan Ciobanu a existat și comentariile la fel în care existau expresii de genul "bisericuțe de pițigoi, cu pițigoi, între pițigoi etc" . Ai fost cucerită de o expresie. Ai folosit-o (coafată adaptată etc). Cu titlu de colecție. Problema este că ai recunoscut acest lucru de la început, însă brusc ai fost extrem de nervoasă. Tu ai fost cea care ai strigat "sa fie clar..biserica pitigoilor imi apartine ca si formulare, iar asupra acestui lucru nu am niciun dubiu." Faptul că ai șters subtitlul "biserica pițigoilor" iarăși demonstrează acest lucru. Nu poți șterge însă comentariile de la acest text. Nu înțeleg de ce te simți tu jignită.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deparerea mea este ca de vreme ce altii au tot facut tot felul de giumbuslucuri in ring mai mult sau mai putin de unul singur nu vad de ce nu am accepta si interventia lui aalizeei. La urma urmei cel putin are valoare estetica. Si in plus e si la obiect. Daca tot am acceptat aberatii cu de cite ori scuipa Eminescu...
pentru textul : emanație deAici, a plouat + vânt, de unde şi "eşarfe de vânt violet,
pentru textul : Ca un drum tăiat alb peste câmp către gară detrotuarele conjugă ploaia ". Acum, a stat. Iar eu, ţigară --> somn.
Zi faină!
țicavo, mehailo. te-ai gîndit să contactezi vreo editură, că pe segmentu ăsta tre să fie foarte puțini oameni sau chiar deloc - traduceri literare din ucraineană. și unele chestii ar prinde. am văzut traduși la noi cu romane oksana zabujko și iurii andruhovici
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva deMulţumesc pentru sfat, am să ţin cont de el, cu respect M. T.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva denu stiu daca solutia "după cum i-era felul" este corecta ca transcriere.
pentru textul : Barajul dedespre text; are desigur unele stîngăcii, dar ce este interesant este că totuși se simte un stil personal, un stil aparte. are un fel de tragism existențial, sec. mă face să mă gîndesc la de sica sau visconti. un anumit existențialsm ardelenesc.care te lasă cu un gol în inimă. nu în suflet, în inimă. interesant. părerea mea este că dacă autorul ar avea ambiția să își șlefuiască scriitura și să caute formule elegante (chiar laconice daca e nevoie) în locul stîngăciilor școlărești, are șanse să adune o culegere de amintiri care ar avea cititori. sau poate e subiectivismul meu ca unul care mi-am petrecut prea multe vacanțe de vară pe malul Mureșului în Ardeal.
Pagini