te rog să nu mai introduci subtitlul în corpul textului. e absolut nepotrivită redundanța asta și strică forma sub care apare textul în pagina de start. dacă vei continua voi retrage posibilitatea ca textele tale să mai apară pe prima pagină.
de asemenea te rog să nu mai lași spații la începutul textului. voi fi nevoit să îți retrag dreptul de a folosi html
Uneori, fără să conștientizăm, amintirile, retrăirile devin poezie nescrisă. Alteori, ca în cazul de față, poezia se scrie aproape singură când penița cunoaște poteca artei cuvântului.
E un poem aproape perfect :) și care stârnește o emoție autentică.
Mi-au plăcut toate cele trei părți: prima și ultima pentru sugestie și cea din mijloc pentru idee.
Remarc: „din mână nu mai răsare creștetul meu
ci doar o furnică mare roșie
care îi sărută palma pe dinăuntru”
Titlul pare simplu, dar e tocmai acea simplitate de care e nevoie când redevenim copii.
peretele dezamagirii, visele berii si urarea impamantenit-romaneasca, alcatuiesc un poem-experiment laudabil pentru asocierea ideilor. in gandul cititorului raman moliile.
aşteptam un comentariu din altă parte înainte de a scrie eu ceva. am citit dar nu am înţeles mai nimic. la un text ca acesta se vede talentul, dacă cel ce scrie este un poet. aici talentul e nix, nicio urmă de încuscrire cu muza. pe alocuri rime aruncate din traistă ca seminţele căzute pe piatră, care nu vor încolţi, ori da roadă. stai în versul alb Sebi, acolo cel puţin nu se vede scârţâiala asta vădit inervantă.
Trecand peste versificatia f buna (as usual, in textele tale) mi se pare ca nu cauti o tema mai profunda, ca te multumesti cu banalul. Mi se pare versificatie de dragul versificatiei, si eu nu pot sa cred ca tu poti doar atat.
ea fuma lung trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului așteaptă șinele ploaia de fier aceste versuri imi par suficiente pentru a exprima starea autorului, mai ales ca se folosesc de aceasi idee si insista pe tema "nimanui nu ii pasa". poate acesta ar trebui sa fie titlul. restul imi pare balast.
textul e bun . "une fois le temps inventé "- imi aduce aminte ca timpul e o inventie umana, natura nu cuantifica nimic. Profetul - mesajul e neelegant . Parca ne intoarcem la tirania de pe agonia...
moi, eu cred ca ai vrut sa spui mai mult. Dar multumesc pentru ca te-ai oprit si ai binevoit sa apreciezi acest text care pentru mine e ceva mai special. Matei, desigur fiecare cu perspectiva lui. Eu totusi ramin la parerea ca prefer un drum european in raport cu un "route 66" cu truck cu tot. Dar asa sint eu, un tip ceva mai clasic
Multumesc de trecere si comenatriu ! Legat de abundenat truismelor... cam asta e baza textului, nu are o "poveste", o conexiune, un fir logic. Coerenta lui (daca se poate vorbi de asa ceva) este de alta natura. Legat de ghilotina... as fi vrut mai degraba sa redau modul inadecvat (din nou... daca exista asa ceva) de a sfarsi. Perdeaua... imi imaginam o lama continua, un fel de parte superioara plina... de-aici deriva alte idei. Ialin
Un eveniniment deosebit, faceţi lucruri frumoase la Sibiu, o adevărată capitală europeană a culturii. Mă bucur pentru editorul revistei Algoritm Literar, Silviu Guga, dar şi pentru directorul editurii ATU din Sibiu, domnul Niu Herişanu pentru că vor fi actorii Serilor Argotice şi nu pot decât să vă felicit pentru aceste reuşite evenimente culturale.
Domnule Titarenco, Virgil e mai simplu... Multumesc pentru apreciere. Nici bunica nu a mai apucat telefonia mobila. Dacă ar fi apucat-o poate că imi trecea prin cap să ii strecor în buzunarul rochiei cu care a plecat din această lume un celular, nu neapărat pentru a o suna, ci pentru a tresări plin de speranță la primirea fiecărui apel. Cât privește cutia de chibrituri, noi am înlocuit-o cu păhărelele de plastic de la înghețata de vanilie, dacă ți-o mai amintești, după care, am prefațat "telefonia de bloc", trăgând între blocuri sârme pentru telefoanele bulgărești, albe, cu baterie pătrățoasă, și formând astfel o mini-rețea telefonică. Felicitări pentru site și pentru organizare. Cu drag, Bogdan
eu zic ca am putut sa accept cam totul (desi unele femei sint totusi reci in timp ce altele sint probabil ceva mai fierbinti decit media) dar chestia cu "nu maninci niciodata prea sarat" m-a lasat "masca" prin ceea ce eu as numi "stilul poeziei care sare ca nuca de perete"
domnule manolescu, ce e de neinteles aici? nu fluturii schelalaie se rotesc balesc. :) etc. ma rog, este opinia dumneavoastra, dar cred ca v-ati grabit in receptare.
Eu sper că sofismul nu este ultima stație pavată cu asfalt a intelectualului de rasă.
Deocamdată din păcate și matale Gorune și fratele Firică mă îngrijorați rău de tot.
Oare ce e dincolo de această decădere?
Oare mă așteaptă și pe mine același destin implacabil?
Doamne... scuip în sân și sper că nu.
Cred că este una dintre cele mai "deschise" poezii ale tale, ca o operație pe cord deschis... fără anestezie. Șocantă depășirea oricăror limite și convenții. Spun șocantă, dar nu în raport cu poezia ta, ci cu ceea ce oamenii au curaj să scrie, în general. Căci la tine nu rar se observă răsturnarea sensurilor și rosturilor știute, bine închegate. Până unde am putea merge... atunci când cea care nu poate fi învinsă nici măcar de moarte e pusă totuși în fața acesteia. Dacă are vreo relevanță pentru tine (deși deja mă simt ca la un poll, să schimbe Vladimir sau nu ultimul vers ;-)), spun și eu că e mai autentic așa, în forma lui inițială.
dupa o introducere (putin prea) lunga, dupa fragmente-divagatii care ar putea lipsi (fiindca, in opinia mea, dilueaza - si ma refer la acele "game" si la paranteza despre durere), gasesc niste definitii surprinzatoare: "încrederea este mai degrabă o pledoarie pentru invizibil un fel de naivitate în flacări (...) un libido pentru sexul cu binele sau cu adevărul" si apoi: "dacă deschid gura și trag adînc în piept mă îmbăt invariabil cu dumnezeu" finalul-concluzie m-a lasat in tangaj...este bine formulat, dar silogistic. parca ma asteptam la altceva. oricum, un text in care autorul iese in lume cu pieptul deschis. sau cordul deschis?
Draga Oriana, spatiul comentariilor este destinat cu precadere discutiilor asupra textului si mai putin comunicarilor cu caracter personal. Sper ca iti vei gasi timp sa te apleci si asupra poeziei postate aici.
Iată un posibil rezultat al lecturii. Un text narativ bine structurat, dar comunicând mai curând la nivelul sugestiilor. Un mic tablou sobru, dar expresiv. Doar ultimul vers ar cam distona. De obicei nu le propun autorilor modificări, dar de data aceasta ți-aș sugera așa: "E miercuri seara./ E viață./ E moarte". Intregul desen, întreaga "poveste" și întreaga mică atmosferă nu duc către ultimul vers al tău, ci mai curând către ceea ce ți-am sugerat eu ("ți-am sugerat", pentru că nu propun cuvintele ca atare, ci doar ideea). A! Era să uit! Te rog să scrii "tragicomic", în loc de "tragi-comic". De data asta, obligatoriu! Aștept plin de curiozitate (și de speranță) viitoarele texte.
Un poem excelent! E un discurs liric de o sinceritate dezarmantă ca o spovedania în faţa unui duhovnic prieten. E o detaşare de sinele văzut ca un străin. E profund introspectiv şi are inserţii mistico-filozofice. La început, când l-am privit, am crezut că nu voi avea răbdare să îl citesc. Acum simt nevoia să îl reiau, să te ascult cum îmi vorbeşti. M-ai câştigat :)
are ceva comun unui sentiment pe care il incercam toti{sper: era sa numesc citeva exceptii dar mi-am adus aminte ca sunt bun!:))} in general nu ma leg de alte comentarii dar virgil a spus cel mai bine chiar ca te face sa plutesti! frumos!
e un text construit pe-o experienta ramasa mult in urma, nici nu stiu cat e fabulatie si cat sunt crampeie de viata. pentru mine a fost o revelatie faptul ca viata poate fi povestita in loc de a fi uitata.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
te rog să nu mai introduci subtitlul în corpul textului. e absolut nepotrivită redundanța asta și strică forma sub care apare textul în pagina de start. dacă vei continua voi retrage posibilitatea ca textele tale să mai apară pe prima pagină.
pentru textul : Unchiul Fedea (21) dede asemenea te rog să nu mai lași spații la începutul textului. voi fi nevoit să îți retrag dreptul de a folosi html
Uneori, fără să conștientizăm, amintirile, retrăirile devin poezie nescrisă. Alteori, ca în cazul de față, poezia se scrie aproape singură când penița cunoaște poteca artei cuvântului.
E un poem aproape perfect :) și care stârnește o emoție autentică.
Mi-au plăcut toate cele trei părți: prima și ultima pentru sugestie și cea din mijloc pentru idee.
Remarc:
„din mână nu mai răsare creștetul meu
ci doar o furnică mare roșie
care îi sărută palma pe dinăuntru”
Titlul pare simplu, dar e tocmai acea simplitate de care e nevoie când redevenim copii.
pentru textul : dezmierdare demulțam Cristina, îmi pare rău că a trebuit să plec și nu am schimbat prea multe vorbe!
mulțam frumos, Alina!
pentru textul : Felicitări, Raluca ! deperetele dezamagirii, visele berii si urarea impamantenit-romaneasca, alcatuiesc un poem-experiment laudabil pentru asocierea ideilor. in gandul cititorului raman moliile.
pentru textul : The House deaşteptam un comentariu din altă parte înainte de a scrie eu ceva. am citit dar nu am înţeles mai nimic. la un text ca acesta se vede talentul, dacă cel ce scrie este un poet. aici talentul e nix, nicio urmă de încuscrire cu muza. pe alocuri rime aruncate din traistă ca seminţele căzute pe piatră, care nu vor încolţi, ori da roadă. stai în versul alb Sebi, acolo cel puţin nu se vede scârţâiala asta vădit inervantă.
pentru textul : versurile sunt asimptomatice de:))
pentru textul : Manierism cu Scenă de Gen deTrecand peste versificatia f buna (as usual, in textele tale) mi se pare ca nu cauti o tema mai profunda, ca te multumesti cu banalul. Mi se pare versificatie de dragul versificatiei, si eu nu pot sa cred ca tu poti doar atat.
ialin
pentru textul : femeie vinovată... deea fuma lung trenurile nu m-au întrebat niciodată unde vreau să merg biletului de tren nu îi pasă ce mână îl întinde controlorului așteaptă șinele ploaia de fier aceste versuri imi par suficiente pentru a exprima starea autorului, mai ales ca se folosesc de aceasi idee si insista pe tema "nimanui nu ii pasa". poate acesta ar trebui sa fie titlul. restul imi pare balast.
pentru textul : ...istoria scrumului deMulțumesc Cristina, mulțumesc Silvia pentru atenția acordată acestui text.
pentru textul : suntem prea mulți poeți pe lumea asta deChestia asta e valabilă pentru aproape toate comentariile tale, și nu numai la textele mele.
pentru textul : Drum interior detextul e bun . "une fois le temps inventé "- imi aduce aminte ca timpul e o inventie umana, natura nu cuantifica nimic. Profetul - mesajul e neelegant . Parca ne intoarcem la tirania de pe agonia...
pentru textul : esquisse à deux dans la chambre verte demoi, eu cred ca ai vrut sa spui mai mult. Dar multumesc pentru ca te-ai oprit si ai binevoit sa apreciezi acest text care pentru mine e ceva mai special. Matei, desigur fiecare cu perspectiva lui. Eu totusi ramin la parerea ca prefer un drum european in raport cu un "route 66" cu truck cu tot. Dar asa sint eu, un tip ceva mai clasic
pentru textul : memento I deun text care promite.
pentru textul : Răsuciri deDa, finalul e problema aici, adorm si labirint. Poti sa il elimini de tot. In rest, e frumos, mi-a placut.
pentru textul : infinite flash 2 deMultumesc de trecere si comenatriu ! Legat de abundenat truismelor... cam asta e baza textului, nu are o "poveste", o conexiune, un fir logic. Coerenta lui (daca se poate vorbi de asa ceva) este de alta natura. Legat de ghilotina... as fi vrut mai degraba sa redau modul inadecvat (din nou... daca exista asa ceva) de a sfarsi. Perdeaua... imi imaginam o lama continua, un fel de parte superioara plina... de-aici deriva alte idei. Ialin
pentru textul : Poemul... deUn eveniniment deosebit, faceţi lucruri frumoase la Sibiu, o adevărată capitală europeană a culturii. Mă bucur pentru editorul revistei Algoritm Literar, Silviu Guga, dar şi pentru directorul editurii ATU din Sibiu, domnul Niu Herişanu pentru că vor fi actorii Serilor Argotice şi nu pot decât să vă felicit pentru aceste reuşite evenimente culturale.
pentru textul : Serile Artgotice - februarie 22 deemiemi, cu stima
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către femeia lui deDomnule Titarenco, Virgil e mai simplu... Multumesc pentru apreciere. Nici bunica nu a mai apucat telefonia mobila. Dacă ar fi apucat-o poate că imi trecea prin cap să ii strecor în buzunarul rochiei cu care a plecat din această lume un celular, nu neapărat pentru a o suna, ci pentru a tresări plin de speranță la primirea fiecărui apel. Cât privește cutia de chibrituri, noi am înlocuit-o cu păhărelele de plastic de la înghețata de vanilie, dacă ți-o mai amintești, după care, am prefațat "telefonia de bloc", trăgând între blocuri sârme pentru telefoanele bulgărești, albe, cu baterie pătrățoasă, și formând astfel o mini-rețea telefonică. Felicitări pentru site și pentru organizare. Cu drag, Bogdan
pentru textul : Telefonie mobilă deeu zic ca am putut sa accept cam totul (desi unele femei sint totusi reci in timp ce altele sint probabil ceva mai fierbinti decit media) dar chestia cu "nu maninci niciodata prea sarat" m-a lasat "masca" prin ceea ce eu as numi "stilul poeziei care sare ca nuca de perete"
pentru textul : Te iubesc femeie dedomnule manolescu, ce e de neinteles aici? nu fluturii schelalaie se rotesc balesc. :) etc. ma rog, este opinia dumneavoastra, dar cred ca v-ati grabit in receptare.
pentru textul : strada cu fluturi deEu sper că sofismul nu este ultima stație pavată cu asfalt a intelectualului de rasă.
pentru textul : Săgeata 2 deDeocamdată din păcate și matale Gorune și fratele Firică mă îngrijorați rău de tot.
Oare ce e dincolo de această decădere?
Oare mă așteaptă și pe mine același destin implacabil?
Doamne... scuip în sân și sper că nu.
Cred că este una dintre cele mai "deschise" poezii ale tale, ca o operație pe cord deschis... fără anestezie. Șocantă depășirea oricăror limite și convenții. Spun șocantă, dar nu în raport cu poezia ta, ci cu ceea ce oamenii au curaj să scrie, în general. Căci la tine nu rar se observă răsturnarea sensurilor și rosturilor știute, bine închegate. Până unde am putea merge... atunci când cea care nu poate fi învinsă nici măcar de moarte e pusă totuși în fața acesteia. Dacă are vreo relevanță pentru tine (deși deja mă simt ca la un poll, să schimbe Vladimir sau nu ultimul vers ;-)), spun și eu că e mai autentic așa, în forma lui inițială.
pentru textul : Întâlnire dedupa o introducere (putin prea) lunga, dupa fragmente-divagatii care ar putea lipsi (fiindca, in opinia mea, dilueaza - si ma refer la acele "game" si la paranteza despre durere), gasesc niste definitii surprinzatoare: "încrederea este mai degrabă o pledoarie pentru invizibil un fel de naivitate în flacări (...) un libido pentru sexul cu binele sau cu adevărul" si apoi: "dacă deschid gura și trag adînc în piept mă îmbăt invariabil cu dumnezeu" finalul-concluzie m-a lasat in tangaj...este bine formulat, dar silogistic. parca ma asteptam la altceva. oricum, un text in care autorul iese in lume cu pieptul deschis. sau cordul deschis?
pentru textul : cea mai mare problemă deDraga Oriana, spatiul comentariilor este destinat cu precadere discutiilor asupra textului si mai putin comunicarilor cu caracter personal. Sper ca iti vei gasi timp sa te apleci si asupra poeziei postate aici.
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip deÎn acest text, e mai potrivit curul.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deEu iniţial am crezut că stăm în fund înseamnă că stătea în fundul sălii.
Iată un posibil rezultat al lecturii. Un text narativ bine structurat, dar comunicând mai curând la nivelul sugestiilor. Un mic tablou sobru, dar expresiv. Doar ultimul vers ar cam distona. De obicei nu le propun autorilor modificări, dar de data aceasta ți-aș sugera așa: "E miercuri seara./ E viață./ E moarte". Intregul desen, întreaga "poveste" și întreaga mică atmosferă nu duc către ultimul vers al tău, ci mai curând către ceea ce ți-am sugerat eu ("ți-am sugerat", pentru că nu propun cuvintele ca atare, ci doar ideea). A! Era să uit! Te rog să scrii "tragicomic", în loc de "tragi-comic". De data asta, obligatoriu! Aștept plin de curiozitate (și de speranță) viitoarele texte.
pentru textul : Sah cu Hesse deUn poem excelent! E un discurs liric de o sinceritate dezarmantă ca o spovedania în faţa unui duhovnic prieten. E o detaşare de sinele văzut ca un străin. E profund introspectiv şi are inserţii mistico-filozofice. La început, când l-am privit, am crezut că nu voi avea răbdare să îl citesc. Acum simt nevoia să îl reiau, să te ascult cum îmi vorbeşti. M-ai câştigat :)
pentru textul : from scarborough fair with love deCred că o abordare mai lejeră a temelor, fără încrâncenarea de la tot pasul, i-ar da un aer mai degajat și mai firesc.
pentru textul : Femeia arteziană deare ceva comun unui sentiment pe care il incercam toti{sper: era sa numesc citeva exceptii dar mi-am adus aminte ca sunt bun!:))} in general nu ma leg de alte comentarii dar virgil a spus cel mai bine chiar ca te face sa plutesti! frumos!
pentru textul : te salvez? dee un text construit pe-o experienta ramasa mult in urma, nici nu stiu cat e fabulatie si cat sunt crampeie de viata. pentru mine a fost o revelatie faptul ca viata poate fi povestita in loc de a fi uitata.
pentru textul : Mila Domnului dePagini