Mă întreb daca rima din "alunecos ca un pește peste carnea acestui ștreang ridicat de-o femeie care iubește" e întâmplătoare. E singulară, de aceea mă întrebam. Mi-a oferit o melodicitate a textului pe care n-am regăsit-o mai departe (în felul acesta). Mi-au plăcut versurile: "dați-mi o piele să-mi înfășor sufletul" spune zâmbetul :) si, "ce dacă am devenit spectre și preoții aruncă după noi cu agheasmă ne mai putem linge încă marginile e încă destul loc în palmele mele cât să îți rătacești sânii murdari de-o spaimă nespovedită"
deci două păreri. una, că poemul se intersectează cu autorul, autorul intersectându-se cu poemul, cealaltă, că titlul e aiurea de tot.
prima părere ar cere eliminarea ultimei părţi, cealaltă eliminarea titlului. adică luat de la început, măcinat sau pus în teasc, zdrobit, fermentat, limpezit şi dat din nou clientului sau cititorului.
starea mea de poet este descrisă tocmai în ultima parte, unde, oarecum vinovat, este mărturisită apartenenţa mea la o tagmă care vorbeşte (scrie) mult şi greşeşte mult. cuvântul e un har, domnule, nu o boală a limbii. cam asta era ideea. vă mulţumesc.
Ca sa ne intelegem bine: ma onoreaza aprecierile in masura in care e un text in care am pus cit mai mult din mine si e receptat ca atare. Nu-mi doresc sa am un loc in literatura, nu m-am comparat niciodata cu Nichita, Sorescu, Naum. Daca se simte ceea ce am vrut sa transmit, pentru mine e mai important decit orice volum pe care l-as scoate. Toto timpul mi-am spus ca daca va fi vreodata sa scot o carte, am s-o scot in patru exemplare: unul pentru mine, unul pentru un raft oarecare dintr-o librarie oarecare, unul pentru cine vrea si unul pentru mama. O apreciere sincera pentru mine e mai importanta decit un loc in literatura. Stiu exact unde ma situez; uneori imi iese, alteori nu. Multumesc tuturor de critici si aprecieri.
Imi place cum suna rima aceasta presarata printre versuri... aici e chiar reusita. Marturisesc ca aceasta afirmatie a mea este cat se poate de subiectiva pentru ca si eu "aud" deseori versurile in aceasta forma de "rima imprastiata". Deseori ma opresc din a le asterne pe hartie pentru ca mi se par prea stangaci-stanesciene. Insa aici mi se pare o reusita aceasta tehnica poetica. Mai observ si cateva influente din Barbu, plus un dram de originalitate, atat cat ii sta bine unui poet in ziua de azi. Un poem-eseu as spune mai degraba... dar mai citesc. Andu
Extras din Regulament
18. Un text care prezintă greşeli gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Nicholas, nu mai pune atâta suflet!
Responsabilitatea mea este, printre altele, să veghez ca Regulamentul Hermeneia să fie respectat, regulament care prevede și scrierea corectă din punct de vedere al ortografiei și punctuației indiferent de încadrarea textului (experiment/cutia cu nisip).
Am identificat în text mai multe greșeli și l-am trimis la șantier pentru remediere. Care e problema?! ... De partea literar-artistică se ocupă editorii.
Nu înțeleg de ce nu consideri munca asta a noastră ceva care te ajută? Era mai elegant dacă mulțumeai, nu să îmi trimiți haiku-urile la morgă :) Mulțumesc eu, fiindcă uite așa am aflat și părerea ta.
Da, e un "typo". Am să corectez! Iniţial scrisesem prima parte la persoana întâi - de unde şi acel eram. "Mr. Lonley" este titlul unui cântec interpretat de Bobby Winton. Mulţumesc, domnule Petre Mocanu, pentru trecere şi semn!
Corina, mulțumesc de trecere și pentru semn. Încep cu sfârșitul. Din sugestia ta referitoare la titlu, nu pot deduce decât următoarele:
ori pur și simplu ai citit și interpretat textul în alt fel de cheie,
ori te aflai încă sub influența ultimului tău text pe care l-ai scris și publicat(recunosc, l-am citit ca pe un poem-poveste , care conține mai multă imaginație, decât adevăr)aici și în altă parte,
ori ai căzut victimă unei șarade/dezinformări/bârfe(să sperăm că nu...)
Varianta ta, din păcate, nu-mi surâde, pentru că încerc să evit pe cât posibil inversarea locului părților de vorbire în propoziție. Mai ales când e vorba de verbe. Oricum, mulțumesc pentru efortul depus. Eugen
am sa rearanjez textul,astfel sa-l incadrez la poezie daca asta ar insemna 'corectura'; in ce priveste 'experimentul' m-ati nedumerit, la mine cam tot ce scriu e experiment:)
Vladimir, plăcut surprins de vizită. Bineînţeles, textul poate fi îmbunătăţit, dar, din motive personale (+ faptul că e publicat deja pe hârtie), trebuie să fiu sincer şi să spun că nu voi reveni pe el.
Mă bucur să văd că te-ai întors. Din ce reţin, eşti un autor/ comentator valoros.
"frigul mă răzuieşte de la degete c-un cuţit ruginit
nu-mi dau seama nici cine sunt
inexplicabil
nu am graţia să pot vedea sufletul îndepărtându-se
fata cu mandolină şi-a rupt corzile de plastic
copacii freamătă spre final
fără păsări
zilele se desprind de cer ca nişte afişe lipite de stâlpi"
mi-a placut mult acest final, cu succesiunea de imagini care te smulg din platitudine.
poate ar fi bine sa renunti la contextualizari textul are, dupa parerea mea, portiuni reusite de exemplu: "te sărut cu gândul la alta, dacă ai rămâne așa, cu ziua în brațe, pe canapea, precum o haină uscată de respirația mea,"
Laurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
Margas, m-ai prins intr-o zi generoasa chiar. Nu exista autorul Emilian Pal pentru ca eu, Emil nu mi-am propus nicioadata sa scot vreo carte ori sa ies in evidenta. Faptul ca unii rezoneaza nu am cum sa controlez. Ca tu iti pierzi interesul ma doare fix in DOS. A se intelege programul de calculator. Ai intrat pe text doar pentru ca a lasat com Adrian. Si toata lumea de pe H stie ce razboaie ai tu. Tu inca n-ai inteles. Tu inca folosesti subsolurile altora pentru fustrari personale ori pentru atitudini revanrsade. Confunzi din ce in ce mai des textul cu autorul, fara discernamint. Ma asteptam de la tine pentru ca nu poti mai mult. Si pt ca ai depasit granitele offtopicului(cel putin banal), de unde stii ca stau la Mc Donadls? Vad ca afirmi cu nonsalanta ca asa fac, desi n-are treaba cu textul... De unde stii ca sint clona? Stii ce e aia clona? Intreg comul tau e un atac la persoana pentru ca nu spui nimic de text. Ii dai o penita lui Virgil, te iarta, apoi incepi ca proasta sa improsti cu venin. Retine un lucru: comentariul tau e impotriva autorului nu a textului. Il inteleg pe Adrian cind te-a facut analfabeta. Era o metafora.
Alma, ai perceput bine culorile și translația (alunecarea) formelor/luminilor până la un anumit prag straniu, când îmbinarea și desprinderea uneia din cealaltă dă impresia de "necunoscut", de "nou", ca apoi transformarea să recapete contur și esență, alta decât cea inițială. Am adăugat "i"-ul, am ce am în ultima vreme și îmi scapă ici-colo. :) Mulțam.
silviu, dacă dorești să fii schimbat din categoria de „corespondent” (în cazul în care dorești să comentezi și sub textele altora - nu numai sub textele tale -) poți să trimiți un email și putem modifica.
despre textul de față pot să îți spun că este regretabil să vezi cum cineva amestecă în felul acesta diferite „moduri” de a face poezie. pentru că, de exemplu, „pietrele respiră în striaţii/ aerul umed de ploi” sună bine ca unitate separată. dar „zidurile cu detalii baroce/ din pieţele vieţii noastre/ cheamă lumina între îngeri” schimbă registrul în altceva.
apoi
„noaptea fuge speriată
ca un soldat în tranşee
şi cheamă norocul
să tragă de sforile asfinţitului”
sună așa și așa,
dar
„întruparea în tăcere” este din nou din altă poveste.
și exemplele pot continua.
textul îți lasă impresia unui eclecticism școlăresc. din păcate.
și aș adăuga, înțeleg că postmodernismul reprezintă o respingere a întregului, a metanarațiunii, etc, dar nu uita că există întotdeauna riscul kitsch-ului.
peniță: pentru accentul pus pe acest subiect atât de rar tratat nu numai în poezie, pe stările trăite și poate nu numai imaginate, pentru "sometimes I feel like a motherless child" (mai ales în interpretarea lui Louis Armstrong); pentru golul sufletesc iremediabil ce rămâne după un avort, pentru ceea ce unii numesc poezie feminină, cât și pentru metafore deosebite ca de exemplu: "Acvariu înghețat / uterul unei femei refuzând prunci" "aș coase umbra lui Peter Pan / simt pași trecând prin mine" "un brăduț înlăuntrul meu / spărgând nucile de gheață ale plânsului".
De acord, titlul (ca si finalul de altfel) e (sunt) aiurea. Poemul insa e remarcabil, o lectura rafinata. "Viata mi se sterge de pe piele in gluma" si ceea ce urmeaza zic eu recomanda spre lectura unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe Hermeneia in ultima vreme. Bobadil
Emil foarte placut impresionat de analiza. Nu pot decit sa-ti multumesc pentru timpul pe care l-ai acordat acestui text. Din punctul meu de vedere e unul din cele mai pertinente si argumentate comentarii de care am beneficiat in ultima vreme. 90% din obiectiile tale sunt indreptatite. Pornesc mai intii de la faptul ca si mie mi-e greu sa-mi incadrez textele intr-o anume categorie: prea stufoase ca sa fie poezie prea poetice sa fie proza. Balastul exista pentru ca de regula nu sunt genul de om care isi lucreaza textele. Daca as scoate un volum pe hirtie atunci as deveni mai constient si le-as taia la singe. Dar pentru ca eu nu vad prea mare viitor in textele mele nu dau importanta. E drept exista fior exista emotie, dar acestea vin instinctiv nu dintr-o anume stiinta ceea ce poate fi inselator in ceea ce priveste talentul unui autor. Sinceritatea nu se confunda cu talentul. Eu mai am drum lung pina acolo, uneori nici nu stiu si nici nu vreau sa-l parcurg. Oricum, analiza ta e mai buna decit textul si pentru asta iti multumesc.
Pare static poemul, o voce interioară, un background în ceață, câteva linii în tuș subțire, ceva umbre pe margine, nu se întâmplă nimic, dar de ce s-ar întâmpla... totul e perfect... Cred că ai un regionalism: "decât". Acolo în vers - "doar cele mai vechi...". Și nu sună bine "pe pământ".
Aş scoate "1" din titlu. Nu se justifică, pentru că un posibil text "amintire 2" se diferenţiază de acesta prin simplul fapt că primul nu are nr crt. Asta dacă pentru acest fapt apare "1" în titlu.
ok. incerc sa ma legan pe un comentariu dar nu astepta critica literara, asta o fac cei de meserie... eu doar ma legan si des-cant.
versurile acelea „tolanit intr-o limba straina” si „sa ma lase beat pe o panza nepictata” imi pareau distonante, rupte de context... apoi m-am mai leganat putin si am perceput „limba straina” ca pe o „stare” straina dintr-o dimensiune de dincolo de pagini sau de dincolo de iarna...
iar „panza” a prins apoi contur de tablou cu ametitoare prefaceri, totul pare a fi o prefacere... si caldura din camera caci piersica poate fi necoapta.
nevoia de sport extrem e doar o iesire din tolaneala, o nevoie voita de palpitatii dupa care putin ciudat, urmeaza o liniste crescuta...
nevoia de liniste cred ca e sportul extrem si respirarea bulgarelui de zapada!
acea „alta dimensiune” poate fi chiar povestea reala a perdelei care inmugureste, limita dimensiunilor fiind intotdeauna acolo unde vrem noi sa o punem si cine stie care dimensiune e reala si care cea de dincolo...
scrisesem comentariul acesta candva si s-a intamplat apoi sa nu mai pot intra o vreme... il trimit acum asa cum l-am scris atunci, doar pentru ca vreau sa stii ca m-am leganat atunci :)
în opinia mea, un text plăcut, plecînd de la strofa cu 2 versuri.
totuși parcă nu e complet/coerent dar nu se observă de departe. voi mai trece și pe la alte texte.
Adrian mulțumesc petru trecere și un comentariu care mă face să perseverez,datorită acestui site învăț cum să sciu poezie cu adevărat.M-am ambiționat de multe ori chiar am vrut să renunț dar nu am putut dorința mea este să pot scrie așa cum faceți și voi pe Hermeneia.mulțumesc încă odată pentru atenția acordată poeziei.
De înlocuit, nu l-aş înlocui, dar mă gândesc să-i dau totuşi, aşa cum am dorit iniţial, un caracter profund, sau ceva mai liric. Ceva de genul "de-atâta vânăt, s-au rătăcit vocalele sub piele", susţinând astfel, în acel sector, ideea centrală (vânăt/umezeală/sticlă/drum --> parcă aş locui într-o călimara uitată într-un tren), Mă gândesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mă întreb daca rima din "alunecos ca un pește peste carnea acestui ștreang ridicat de-o femeie care iubește" e întâmplătoare. E singulară, de aceea mă întrebam. Mi-a oferit o melodicitate a textului pe care n-am regăsit-o mai departe (în felul acesta). Mi-au plăcut versurile: "dați-mi o piele să-mi înfășor sufletul" spune zâmbetul :) si, "ce dacă am devenit spectre și preoții aruncă după noi cu agheasmă ne mai putem linge încă marginile e încă destul loc în palmele mele cât să îți rătacești sânii murdari de-o spaimă nespovedită"
pentru textul : Doi dedeci două păreri. una, că poemul se intersectează cu autorul, autorul intersectându-se cu poemul, cealaltă, că titlul e aiurea de tot.
prima părere ar cere eliminarea ultimei părţi, cealaltă eliminarea titlului. adică luat de la început, măcinat sau pus în teasc, zdrobit, fermentat, limpezit şi dat din nou clientului sau cititorului.
starea mea de poet este descrisă tocmai în ultima parte, unde, oarecum vinovat, este mărturisită apartenenţa mea la o tagmă care vorbeşte (scrie) mult şi greşeşte mult. cuvântul e un har, domnule, nu o boală a limbii. cam asta era ideea. vă mulţumesc.
pentru textul : starea mea de poet deCa sa ne intelegem bine: ma onoreaza aprecierile in masura in care e un text in care am pus cit mai mult din mine si e receptat ca atare. Nu-mi doresc sa am un loc in literatura, nu m-am comparat niciodata cu Nichita, Sorescu, Naum. Daca se simte ceea ce am vrut sa transmit, pentru mine e mai important decit orice volum pe care l-as scoate. Toto timpul mi-am spus ca daca va fi vreodata sa scot o carte, am s-o scot in patru exemplare: unul pentru mine, unul pentru un raft oarecare dintr-o librarie oarecare, unul pentru cine vrea si unul pentru mama. O apreciere sincera pentru mine e mai importanta decit un loc in literatura. Stiu exact unde ma situez; uneori imi iese, alteori nu. Multumesc tuturor de critici si aprecieri.
pentru textul : story of a city deImi place cum suna rima aceasta presarata printre versuri... aici e chiar reusita. Marturisesc ca aceasta afirmatie a mea este cat se poate de subiectiva pentru ca si eu "aud" deseori versurile in aceasta forma de "rima imprastiata". Deseori ma opresc din a le asterne pe hartie pentru ca mi se par prea stangaci-stanesciene. Insa aici mi se pare o reusita aceasta tehnica poetica. Mai observ si cateva influente din Barbu, plus un dram de originalitate, atat cat ii sta bine unui poet in ziua de azi. Un poem-eseu as spune mai degraba... dar mai citesc. Andu
pentru textul : Imn pentru o nouă eră glaciară deExtras din Regulament
18. Un text care prezintă greşeli gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Nicholas, nu mai pune atâta suflet!
pentru textul : joacă de rime deResponsabilitatea mea este, printre altele, să veghez ca Regulamentul Hermeneia să fie respectat, regulament care prevede și scrierea corectă din punct de vedere al ortografiei și punctuației indiferent de încadrarea textului (experiment/cutia cu nisip).
Am identificat în text mai multe greșeli și l-am trimis la șantier pentru remediere. Care e problema?! ... De partea literar-artistică se ocupă editorii.
Nu înțeleg de ce nu consideri munca asta a noastră ceva care te ajută? Era mai elegant dacă mulțumeai, nu să îmi trimiți haiku-urile la morgă :) Mulțumesc eu, fiindcă uite așa am aflat și părerea ta.
Ma onoreaza semnul de lectura; multumesc pentru apostrofare!
pentru textul : O nouă provocare deDa, e un "typo". Am să corectez! Iniţial scrisesem prima parte la persoana întâi - de unde şi acel eram. "Mr. Lonley" este titlul unui cântec interpretat de Bobby Winton. Mulţumesc, domnule Petre Mocanu, pentru trecere şi semn!
Cu stimă,
pentru textul : blue velvet deCorina, mulțumesc de trecere și pentru semn. Încep cu sfârșitul. Din sugestia ta referitoare la titlu, nu pot deduce decât următoarele:
ori pur și simplu ai citit și interpretat textul în alt fel de cheie,
ori te aflai încă sub influența ultimului tău text pe care l-ai scris și publicat(recunosc, l-am citit ca pe un poem-poveste , care conține mai multă imaginație, decât adevăr)aici și în altă parte,
ori ai căzut victimă unei șarade/dezinformări/bârfe(să sperăm că nu...)
Varianta ta, din păcate, nu-mi surâde, pentru că încerc să evit pe cât posibil inversarea locului părților de vorbire în propoziție. Mai ales când e vorba de verbe. Oricum, mulțumesc pentru efortul depus. Eugen
pentru textul : Simbioză deam sa rearanjez textul,astfel sa-l incadrez la poezie daca asta ar insemna 'corectura'; in ce priveste 'experimentul' m-ati nedumerit, la mine cam tot ce scriu e experiment:)
va rog, argumentati un pic, multumesc
pentru textul : deviațiiart deVladimir, plăcut surprins de vizită. Bineînţeles, textul poate fi îmbunătăţit, dar, din motive personale (+ faptul că e publicat deja pe hârtie), trebuie să fiu sincer şi să spun că nu voi reveni pe el.
Mă bucur să văd că te-ai întors. Din ce reţin, eşti un autor/ comentator valoros.
pentru textul : Emoţia verde detitlul mi se pare o aberatie bombastica
pentru textul : nostalgia este o escaladare a prezentului deFelicitări din suflet, Elena! Și dacă îmi permiți o glumiță: e bine că te-ai oprit la un mac:)!
pentru textul : ,,Femeia-Mac" de Elena Albu Istrati, lansare de carte la Brăila deÎncă o dată: numai bine și să fie într-un ceas bun!
"frigul mă răzuieşte de la degete c-un cuţit ruginit
nu-mi dau seama nici cine sunt
inexplicabil
nu am graţia să pot vedea sufletul îndepărtându-se
fata cu mandolină şi-a rupt corzile de plastic
copacii freamătă spre final
fără păsări
zilele se desprind de cer ca nişte afişe lipite de stâlpi"
mi-a placut mult acest final, cu succesiunea de imagini care te smulg din platitudine.
pentru textul : Tăcere cu părul prins în cozi depoate ar fi bine sa renunti la contextualizari textul are, dupa parerea mea, portiuni reusite de exemplu: "te sărut cu gândul la alta, dacă ai rămâne așa, cu ziua în brațe, pe canapea, precum o haină uscată de respirația mea,"
pentru textul : luni... e o profesie deiata ca poemul d-lui Mircea Florin Sandru nu a stat in zadar pe prima pagina a Hermeneei. e superb ce ati realizat aici.
pentru textul : login deLaurentiu, imi dai voie sa scutur putin inceputul? imi dai, nu-mi dai...eu tot scutur: "în tavanul copilăriei sunt zgrunțuri pe care în după-amiezile de vară mi-i închipuiam în fel și chip din unii coborau fluturi cu aripi smulse îmi meșterisem un fel de clepsidră din frunze somnul lin se cățăra prin gâtul ei de lebădă adulmecând cerul " continuarea ei mi-a placut - mai ales scara si "copacirea". da, si trimiterea catre rascumpararea in aur. urmatoarei strofe i-as reprosa desnitatea...sau am devenit eu un cititor lenes? :) oricum, e cam amplu saltul de la incasi la Aladin, iar versul cu "început șăgalnic de acrobat" m-a debusolt de-a binelea... cealalta jumatate( de la "apoi degetele lor se atinseră") m-a facut sa ma gandesc la un mozaic arab.:)
pentru textul : este dimineață în peru deMargas, m-ai prins intr-o zi generoasa chiar. Nu exista autorul Emilian Pal pentru ca eu, Emil nu mi-am propus nicioadata sa scot vreo carte ori sa ies in evidenta. Faptul ca unii rezoneaza nu am cum sa controlez. Ca tu iti pierzi interesul ma doare fix in DOS. A se intelege programul de calculator. Ai intrat pe text doar pentru ca a lasat com Adrian. Si toata lumea de pe H stie ce razboaie ai tu. Tu inca n-ai inteles. Tu inca folosesti subsolurile altora pentru fustrari personale ori pentru atitudini revanrsade. Confunzi din ce in ce mai des textul cu autorul, fara discernamint. Ma asteptam de la tine pentru ca nu poti mai mult. Si pt ca ai depasit granitele offtopicului(cel putin banal), de unde stii ca stau la Mc Donadls? Vad ca afirmi cu nonsalanta ca asa fac, desi n-are treaba cu textul... De unde stii ca sint clona? Stii ce e aia clona? Intreg comul tau e un atac la persoana pentru ca nu spui nimic de text. Ii dai o penita lui Virgil, te iarta, apoi incepi ca proasta sa improsti cu venin. Retine un lucru: comentariul tau e impotriva autorului nu a textului. Il inteleg pe Adrian cind te-a facut analfabeta. Era o metafora.
pentru textul : elephant&castel deAlma, ai perceput bine culorile și translația (alunecarea) formelor/luminilor până la un anumit prag straniu, când îmbinarea și desprinderea uneia din cealaltă dă impresia de "necunoscut", de "nou", ca apoi transformarea să recapete contur și esență, alta decât cea inițială. Am adăugat "i"-ul, am ce am în ultima vreme și îmi scapă ici-colo. :) Mulțam.
pentru textul : expression desilviu, dacă dorești să fii schimbat din categoria de „corespondent” (în cazul în care dorești să comentezi și sub textele altora - nu numai sub textele tale -) poți să trimiți un email și putem modifica.
despre textul de față pot să îți spun că este regretabil să vezi cum cineva amestecă în felul acesta diferite „moduri” de a face poezie. pentru că, de exemplu, „pietrele respiră în striaţii/ aerul umed de ploi” sună bine ca unitate separată. dar „zidurile cu detalii baroce/ din pieţele vieţii noastre/ cheamă lumina între îngeri” schimbă registrul în altceva.
apoi
„noaptea fuge speriată
ca un soldat în tranşee
şi cheamă norocul
să tragă de sforile asfinţitului”
sună așa și așa,
dar
„întruparea în tăcere” este din nou din altă poveste.
și exemplele pot continua.
textul îți lasă impresia unui eclecticism școlăresc. din păcate.
și aș adăuga, înțeleg că postmodernismul reprezintă o respingere a întregului, a metanarațiunii, etc, dar nu uita că există întotdeauna riscul kitsch-ului.
pentru textul : toamnă fără iluzii depeniță: pentru accentul pus pe acest subiect atât de rar tratat nu numai în poezie, pe stările trăite și poate nu numai imaginate, pentru "sometimes I feel like a motherless child" (mai ales în interpretarea lui Louis Armstrong); pentru golul sufletesc iremediabil ce rămâne după un avort, pentru ceea ce unii numesc poezie feminină, cât și pentru metafore deosebite ca de exemplu: "Acvariu înghețat / uterul unei femei refuzând prunci" "aș coase umbra lui Peter Pan / simt pași trecând prin mine" "un brăduț înlăuntrul meu / spărgând nucile de gheață ale plânsului".
pentru textul : avort deMultumesc Maria! Voi actualiza si poza de profil :)
pentru textul : ada or ardor deDe acord, titlul (ca si finalul de altfel) e (sunt) aiurea. Poemul insa e remarcabil, o lectura rafinata. "Viata mi se sterge de pe piele in gluma" si ceea ce urmeaza zic eu recomanda spre lectura unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe Hermeneia in ultima vreme. Bobadil
pentru textul : plâns acaju deEmil foarte placut impresionat de analiza. Nu pot decit sa-ti multumesc pentru timpul pe care l-ai acordat acestui text. Din punctul meu de vedere e unul din cele mai pertinente si argumentate comentarii de care am beneficiat in ultima vreme. 90% din obiectiile tale sunt indreptatite. Pornesc mai intii de la faptul ca si mie mi-e greu sa-mi incadrez textele intr-o anume categorie: prea stufoase ca sa fie poezie prea poetice sa fie proza. Balastul exista pentru ca de regula nu sunt genul de om care isi lucreaza textele. Daca as scoate un volum pe hirtie atunci as deveni mai constient si le-as taia la singe. Dar pentru ca eu nu vad prea mare viitor in textele mele nu dau importanta. E drept exista fior exista emotie, dar acestea vin instinctiv nu dintr-o anume stiinta ceea ce poate fi inselator in ceea ce priveste talentul unui autor. Sinceritatea nu se confunda cu talentul. Eu mai am drum lung pina acolo, uneori nici nu stiu si nici nu vreau sa-l parcurg. Oricum, analiza ta e mai buna decit textul si pentru asta iti multumesc.
pentru textul : cocoon dePare static poemul, o voce interioară, un background în ceață, câteva linii în tuș subțire, ceva umbre pe margine, nu se întâmplă nimic, dar de ce s-ar întâmpla... totul e perfect... Cred că ai un regionalism: "decât". Acolo în vers - "doar cele mai vechi...". Și nu sună bine "pe pământ".
pentru textul : Fotografiind umbre deAş scoate "1" din titlu. Nu se justifică, pentru că un posibil text "amintire 2" se diferenţiază de acesta prin simplul fapt că primul nu are nr crt. Asta dacă pentru acest fapt apare "1" în titlu.
pentru textul : amintire deok. incerc sa ma legan pe un comentariu dar nu astepta critica literara, asta o fac cei de meserie... eu doar ma legan si des-cant.
pentru textul : tolănit într-o limbă străină deversurile acelea „tolanit intr-o limba straina” si „sa ma lase beat pe o panza nepictata” imi pareau distonante, rupte de context... apoi m-am mai leganat putin si am perceput „limba straina” ca pe o „stare” straina dintr-o dimensiune de dincolo de pagini sau de dincolo de iarna...
iar „panza” a prins apoi contur de tablou cu ametitoare prefaceri, totul pare a fi o prefacere... si caldura din camera caci piersica poate fi necoapta.
nevoia de sport extrem e doar o iesire din tolaneala, o nevoie voita de palpitatii dupa care putin ciudat, urmeaza o liniste crescuta...
nevoia de liniste cred ca e sportul extrem si respirarea bulgarelui de zapada!
acea „alta dimensiune” poate fi chiar povestea reala a perdelei care inmugureste, limita dimensiunilor fiind intotdeauna acolo unde vrem noi sa o punem si cine stie care dimensiune e reala si care cea de dincolo...
scrisesem comentariul acesta candva si s-a intamplat apoi sa nu mai pot intra o vreme... il trimit acum asa cum l-am scris atunci, doar pentru ca vreau sa stii ca m-am leganat atunci :)
în opinia mea, un text plăcut, plecînd de la strofa cu 2 versuri.
pentru textul : chiromanţie detotuși parcă nu e complet/coerent dar nu se observă de departe. voi mai trece și pe la alte texte.
Adrian mulțumesc petru trecere și un comentariu care mă face să perseverez,datorită acestui site învăț cum să sciu poezie cu adevărat.M-am ambiționat de multe ori chiar am vrut să renunț dar nu am putut dorința mea este să pot scrie așa cum faceți și voi pe Hermeneia.mulțumesc încă odată pentru atenția acordată poeziei.
pentru textul : Răsăritul demerci, Mariana.
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda deDe înlocuit, nu l-aş înlocui, dar mă gândesc să-i dau totuşi, aşa cum am dorit iniţial, un caracter profund, sau ceva mai liric. Ceva de genul "de-atâta vânăt, s-au rătăcit vocalele sub piele", susţinând astfel, în acel sector, ideea centrală (vânăt/umezeală/sticlă/drum --> parcă aş locui într-o călimara uitată într-un tren), Mă gândesc.
pentru textul : Cerneluri dePagini