Este vorba despre caracatita Paul. In subtitlu. Textul reprezinta doua editoriale care au aparut in cotidianul la care lucrez si pe blogul meu. Nu am vrut sa incadrez in alta parte decit la proza. Iar la subtitlu am pus la repezeala ceva pt ca era obligatoriu.
iartă-mă că intervin, deși văd că mi te adresezi... „printre altele”, ca să zic așa.
nu, nu de „lene” e vorba, în ce mă prizește. ci de faptul că nu mai văd utilitatea „îngroșării” unui gând, a unei idei. da, poate părea puțin egoist felul meu de a scrie (sau de „a mă spune”) din ultima vreme. dar, după ceva frământări și întregări, iată că mi-am asumat riscul.
„ce sunt eu pentru barca asta
sau pentru apa în care înot
încă nu știu” - timpul între așteptare cuminte a dezvăluirii și proiectul căutării sensului, stare lucidă a unuia care a înțeles că nu știe „încă”, omenescul între plutirea în „siguranță” și „aruncarea” în apă. tare îmi plăcu! numa de bine!
aranca – din pacate duminicile mele sunt... un fel de iluzii iar prietenii mei, mai mult imaginari ... multumesc de semn! yester – da, „prieteni” e un cuvant sfant, dar ei vin si pleaca, cel care ramane e frigul... si corpul acesta de care mi-e teama:) imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului, nu ma inteleg prea bine cu timpul:)
Va rog nu fiti rautaciosi in numele poeziei... asta e textul Alicei Drogoreanu plagiat involuntar de mine printr-o conjuctura ce are de-a face cu betia nu doar bahica (adica rau de tot). Ideile de clone etc sunt aberatii sau dorinta de balci. Eu am citit cu Alice la Deko acum vreo doi ani impreuna pe acelasi slot. Am si baut cafea impreuna. Cuiul trebuie batut in capul meu, nu in al ei. Mai putin expozitia aia de fotografie in care am crezut, am si sponsorizat-o cu niste bani dar nu s-a petrecut din motive. maybe next time money is a hit so don't give me that too goody goody bull shit Andu
lucian, se poate sa fie adevarat ce zici tu. nu am inteles, insa, daca este de bine sau de rau. astept o lamurire. bianca, ma bucura ca ai prins esenta poemului dar, mai ales, ma bucur ca ti-a placut acest "reportaj" in versuri. in legatura cu ruperea ritmului de la acel vers o sa ma gandesc sa schimb ceva acolo, pentru acuratete. va multumesc ca ma cititi si imi lasati semn.
mi-a placut ce am gasit aici. e un text extrem de placut, mi-a placut foarte mult./ piata cu pasari adormitoare /. intr- adevar, la final parca se simte o mica frustrare .. ca se termina atat de repede. dar e un sentiment frumos exprimat, dupa parerea mea.
Se prea poate ca prima strofă să fie slabă, dar nu irelevantă, pentru că, să nu uităm, titlul este "Geneză". Tot prin titlu se explică şi simbolistica finalelor culori, legate de cei 4 călăreţi (alb/roşu/negru/galben - interpretarea biblică - foamete, boală, război etc), la fel şi "gutuile" (soarele/luna), corbii ş,a.m.d. E un text care s-a vrut o geneză a mea, din perspectiva iubirii. Mai mult sau mai puţin izbutit. Acum, şi eu aş schimba multe la el, dacă nu chiar l-aş radia, însă asta acum. Merci de feedback!
Ioana, multumesc de precizare... chiar ma intrebam :-) Paul, multumesc de lectura, n-am inteles partea cu "informat", daca era "informatizat" era clar... Pe viitor poate devii mai explicit, atat in continut cat si in exprimare. Iar ironia sa stii ca nu prea iti iese, nici in comentarii nici in texte, asta in caz ca o incerci desigur, eu nici macar nu-mi dau seama, atat este ea (ironia ta) de subtila :-) Dar nu-i nimic, nu trebuie sa fim toti la fel, altfel ar fi o lume tare plictisitoare iar plictisul, crede-ma, este principala cauza a suicidului care la randul sau, este principala cauza a mortii auto-induse (te-ai prins?) Virgile, depinde in ce "cheie" citesti un text. Sincer, nici nu ma asteptam ca un astfel de text sa iti placa tocmai TIE, eu te consider un "old timer" fara "who you gonna kill next" (Waters, the bravery of being out of range :-)) Eu ma stradui sa experimentez, s-ar putea ca aceste experimente sa nu se termine niciodata, cel putin in ceea ce ma priveste, nu sunt genul care ara un ogor pana il secatuiesc, de aceea de exemplu nici prin cap nu-mi trece sa-mi scot un volum de versuri, desi material probabil ca as avea. Din cand in cand imi place sa diversific. Valabil la orice vrei: lectura, mancare, bautura, femei, mai putin programe TV la care nu ma uit din lipsa de timp si din principiu :-) Multumesc voua de timpul acordat lecturarii acestei povestiri ne-poetice si ne-verosimile, Bobadil.
Are un ton diferit față de ce am postat până acum, si tot citindu-l si recitindu-l, pierdusem orice urmă de obiectivitate... Am avut unele îndoieli la postare, deci îți mulțumesc din nou de aprecieri. Cât despre Hesse, poate că aduce cu starea din "Lupul de stepă", dar să nu facem comparații că mă simt prost. :-)
bine fac, fiindcă nu se vor scufunda niciodată, aşa ca poetul!
ca întotdeauna, găsesc aici imaginaţie, dar nu oricum, ci bazată pe ştiinţă.
şi când afirm asta, nu vreau să mă încadrez în starea contradictorie cu:
"dacă o stea licăreşte fără motiv nu cleveti
atât de frumos e copacul tristeţii"...
"castel de nisip" zici?
ce să zic. se mai împlântă. eu nu scriu de la birou şi nici nu ştiu ce e ăla. tata e plecat prin univers, când era el nu se vorbea despre google şi n-ar şti să gasească Vasluiu'. aşa că trimit unul din păduchii mei, dacă pot să-l conving.
ia vezi că pe circumferinţa lui solomon ben david nu era harem, că el nu e musulman. fii măcar corect, măcar aici.
D-le Ioan, dacă-mi permiteţi să fiu cârcotaş, spun că nu prea aveţi de unde şti dacă peozia d-voastră şi cartea menţionată au legătură, pen' că, din câte înţeleg, nu aţi citit cartea.
Acum, serios vorbind, nu au legătură decât la nivelul pe care l-am menţionat.
un poem foarte bun, poate cel mai bun poem al tau de pana acum chiar daca esti putin expresionista asta nu strica si imaginarul poetic este unul f bine conturat o poezie de imagini cateva motive des intalnite in poezie si mai ales la blaga pietre , lumina etc insa imi place acest poem extraterestru pana la rareori ne mai dam seama unde suntem e excelent in continuare te diluezi putin dar meriti felicitata, cu adevarat
...și iote-mă pe post de micul sacio panța(dar pe text): Corina, moartea este un fenomen extrem de intim. o modaliate simplisimă de a-i spune cuiva că îl iubești este să îi spui că vrei să nu trăiești fără el, adică la moartea lui să mori și tu . Cazul soției lui Ștefan Augustin Doinaș e semnificativ, real, puternic. ca să nu mai vorbesc de megaclasicul caz Eminescu-Veronica Micle. o modalitate simplisimă la care Virgil nu a apelat. el descrie o realitate înfiorător de adevărată împingând intimitatea acestei împreunămurire și în cadrul perfect, simplu și tulburător.Cât despre curajul de a aștepta bărbatul ideal nu vreau să definesc acest curaj, doar să menționez că nu există bărbatul ideal. nici măcar cuplul perfect. sunt eu mai sceptic acum, probabil:) Virgil, faptul că nu ai perfecționat, probabil din lipsă de timp sau chef, această senină dar și dorită trecere spre dincolo, m-a împins să observ o nuanță, strict subiectiv vorbind, ironică. am văzut prea mult?nu știu. spune-mi tu. diferența opiniilor voastre nu constă decât în profunzimea,cultura și abordarea fiecăruia. cu gânduri bune și la bune citiri, paul
Titlul ne duce într-un sens giratoriu cu multe direcţii, însă abia spre finalul poemului, observăm care a fost direcţia bună şi, ,,uneori, numai uneori” :) (mi-a plăcut accentuarea din poem), suntem nevoiţi să ne întoarcem din drum. Poemul are o voce interioară, şi ca să fiu în ton cu primul enunţ, o să o asemăn cu vocea de la GPS :) (sper să nu banalizez că nu m-aş ierta), care îmi dă nişte indicii în primele două strofe că se vrea o pledoarie lirică pentru omul OM, pentru adevăratele valori, pentru ,,esenţele tari ţinute în sticluţe mici”… ,,o întoarcere la lucrurile mici”. Aceste indicii sunt: ,, puţinii noştri oameni” şi ,, ne privim bănuitori o clipă/ şi mergem mai departe”. Epitetul ,,puţinii” în contrast cu miliardele arată clar cât de rari sunt adevăraţii oameni, cei care sunt surprinşi în următoarele strofe. De aici încolo o să tac, cu degetul la tâmplă, întrebându-mă cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Apreciez tot poemul, însă aş evidenţia câteva expresii: ,,
,, tâmplarii cioplesc mese în tâmple” ( şi trag cu ochiul şi la ,,întâmplare”, o aparentă familie de cuvinte ); ,,toamna începe să usture galben”, ,,viile norilor ne toarnă mov în ochi” ( foarte bine alese culorile galben şi mov, culori complementare, specifice toamnei şi cu bună sugestie a unor stări interioare); ,, cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi”, ,, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă”.
Şi, evident, finalul, după care chiar tac:
,, Şi acolo, împreună,
aprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare.”
Off, Ionuț, bineînțeles că nu-i nici un bai... Puteai și tu în cazul acesta să specifici la subtitlu că e vorba de volumul de poezie întitulat „Absența a ceea ce suntem” . Astfel, nu mă oboseam nici eu să-ți tastez un comentariu; astfel te scuteai și tu pe tine de oboseala unei tastări explicative și în felul acesta ieșeam în câștig și tu și eu/
Pe de altă parte, aici e chiar atelier literar, unde se discută și se critică aplicat pe texte. Nu văd rostul publicării aici a unui text deja publicat pe hârtie, la care tu ca autor, nu accepți nici un fel de critică sau obiecție. Matei Vișniec e Matei Vișniec, iar Ionuț Caragea este Ionuț Caragea... O seară bună, Eugen.
Andu, asta este; aici nu schimb nimic! Știi că accept sugestiile , dar versurile acestea vor rămâne așa. Mulțumesc pentru implicare și promit ca într-o zi să-ți spun de ce.
asa cum preciza si ecaterina poemul devine puternic de la faza cu interviurile si se finalizeaza in aceeasi nota de forta. imi par in plus moartea, salamandra si excalibur, dar banuiesc ca tie ti-s dragi si n-o sa renunti la ele. am lasat semnul pentru poem ca intreg, dar mai ales pentru versurile: "nu-mi place să dau interviuri să fiu întrebată cu ce săruturi îmi țin buzele tinere /încotro mă deșir", "așa că nu-mi vorbi despre dragoste/cum nu vorbești focului/despre fum"
Hialin, mulțumesc pentru trecere. Mă bucur că ți-a plăcut totuși ceva. Așa e, punctele de vedere sunt subiective.Cât despre depărtare, depinde cum anume o vezi tu. Ce-i drept, pe mine lucrurile raționale nu m-au pasionat niciodată, deși mi-ar fi fost de un mare folos, recunosc. Despre adverbul "nefiresc", rămân la părerea mea. De ce ar fi nefiresc să pară drepte paralele niște cărări? Și depinde ce înțelegi tu prin cărări.
la fel de evident pentru mine e ca "anotimpul papusilor" o fost cea mai buna din concurs. tre sa accepti ca fiecare o avut topul lui si ca mina aia de scrieri care au iesit in evidenta s-au combinat in fel si chip in topurile personale. asa ca nu vad de ce fiecare hermeneist vrea sa-si impuna topul ca unicul adevarat, intocmai unui dictator. cit de copilarosi si ofticosi mai putem fi? nici un text din primele clasate nu s-a ridicat cu mult deasupra celorlalte. popularitatea si votul juriului puteau avea atitea alte configuratii, asa ca de ce n-o putem accepta pe cea care s-a impus?
se pare ca azi nu pot fi decât în asentiment. iți mulțumesc pentru aprecieri. ce e mai sus este un portret la care țin mult. îi mulțumesc și danei pentru tot ce a făcut pentru mine. al dvs, francisc
Orice dar numai cantec de dragoste nu e aici. Se pare un conflict inutil. Cititorii, in acestt caz umila mea persoana, o simt usor, fara sa fi citit comentariile iscate in urma aparitiei acestei poezii. Salvarea mi se pare a fi primul vers, in rest e aglomeratie mare. Imi pare rau ca am intrat aici, titlul m-a atras si nu-mi place ce gasesc. Vorba aceea, mie cand imi place fluier, dar tare n-as vrea sa fluier a paguba. Sa pleci gol si infrant de o polemica inutila, nu mi se pare nici pe departe o iesire triumfatoare. Iar a vedea pe Adriana Lisandru cu lumea atarnandu-i de gat mi se pare prea mult. E de-a dreptul grotesc. Nu o face intentionat, e omul sensibil care transmite trairile lui. E um om de toata isprava si bine face ca ne impartaseste si noua gandurile ei. A fost motivul pentru care m-am inscris pe acest site, eu fiind mai ales o cititoare, fara pretentii sa ajung mare scriitoare. Am incercari literare, pe ici pe colo, dar imi place sa comunic cu oamenii. Si asta fac. Acum aici pe acest site. Iertaciune, daca la acest "Cantec de dragoste" mi-am permis sa scriu cam mult, dar mi se pare legat de subiect. Si n-am facut eforturi prea mari. Habar nu aveam cine esti d-na doctor, dar am aflat in noaptea asta. Si voi avea grija sa nu ma "imbolnavesc" de suparare. Sper ca "snopul" intalnirilor noastre sa fie cat mai bogat, si sa ne intalnim, ca suntem aproape. Poate se mai poate face ceva. Cu simpatie, si pupici o mie, pentru certareti! Noapte buna!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Este vorba despre caracatita Paul. In subtitlu. Textul reprezinta doua editoriale care au aparut in cotidianul la care lucrez si pe blogul meu. Nu am vrut sa incadrez in alta parte decit la proza. Iar la subtitlu am pus la repezeala ceva pt ca era obligatoriu.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deiartă-mă că intervin, deși văd că mi te adresezi... „printre altele”, ca să zic așa.
nu, nu de „lene” e vorba, în ce mă prizește. ci de faptul că nu mai văd utilitatea „îngroșării” unui gând, a unei idei. da, poate părea puțin egoist felul meu de a scrie (sau de „a mă spune”) din ultima vreme. dar, după ceva frământări și întregări, iată că mi-am asumat riscul.
pentru textul : Rune deo fi Nichita, regasesc aici cateva cuvinte definitorii scrierilor sale si forma poeziei ma duce cu gandul la el s-ar putea sa ma insel...
pentru textul : poezia mea de azi defelicitari&la multi ani tuturor
[email protected]
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com de„ce sunt eu pentru barca asta
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul desau pentru apa în care înot
încă nu știu” - timpul între așteptare cuminte a dezvăluirii și proiectul căutării sensului, stare lucidă a unuia care a înțeles că nu știe „încă”, omenescul între plutirea în „siguranță” și „aruncarea” în apă. tare îmi plăcu! numa de bine!
aranca – din pacate duminicile mele sunt... un fel de iluzii iar prietenii mei, mai mult imaginari ... multumesc de semn! yester – da, „prieteni” e un cuvant sfant, dar ei vin si pleaca, cel care ramane e frigul... si corpul acesta de care mi-e teama:) imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului, nu ma inteleg prea bine cu timpul:)
pentru textul : duminica - mai ales duminica deVa rog nu fiti rautaciosi in numele poeziei... asta e textul Alicei Drogoreanu plagiat involuntar de mine printr-o conjuctura ce are de-a face cu betia nu doar bahica (adica rau de tot). Ideile de clone etc sunt aberatii sau dorinta de balci. Eu am citit cu Alice la Deko acum vreo doi ani impreuna pe acelasi slot. Am si baut cafea impreuna. Cuiul trebuie batut in capul meu, nu in al ei. Mai putin expozitia aia de fotografie in care am crezut, am si sponsorizat-o cu niste bani dar nu s-a petrecut din motive. maybe next time money is a hit so don't give me that too goody goody bull shit Andu
pentru textul : kreițerova sonata decredeam că şi eu sunt membru Hermeneia :(
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte demultumesc pentru stima si remarcile tale in fata carora, ca de obicei, nu am cuvinte. am observat ca ai citat gresit din text
pentru textul : cheile de...fac pasi mici...:)
pentru textul : Alean alb delucian, se poate sa fie adevarat ce zici tu. nu am inteles, insa, daca este de bine sau de rau. astept o lamurire. bianca, ma bucura ca ai prins esenta poemului dar, mai ales, ma bucur ca ti-a placut acest "reportaj" in versuri. in legatura cu ruperea ritmului de la acel vers o sa ma gandesc sa schimb ceva acolo, pentru acuratete. va multumesc ca ma cititi si imi lasati semn.
pentru textul : f e s t i n deAm înţeles, Adriana.
(stai liniştită - când am motive, poate oi fi degrabă vărsătoriu de litere, dar nu-s paranoic. Cred.)
:)
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? demi-a placut ce am gasit aici. e un text extrem de placut, mi-a placut foarte mult./ piata cu pasari adormitoare /. intr- adevar, la final parca se simte o mica frustrare .. ca se termina atat de repede. dar e un sentiment frumos exprimat, dupa parerea mea.
pentru textul : shutting stars deSe prea poate ca prima strofă să fie slabă, dar nu irelevantă, pentru că, să nu uităm, titlul este "Geneză". Tot prin titlu se explică şi simbolistica finalelor culori, legate de cei 4 călăreţi (alb/roşu/negru/galben - interpretarea biblică - foamete, boală, război etc), la fel şi "gutuile" (soarele/luna), corbii ş,a.m.d. E un text care s-a vrut o geneză a mea, din perspectiva iubirii. Mai mult sau mai puţin izbutit. Acum, şi eu aş schimba multe la el, dacă nu chiar l-aş radia, însă asta acum. Merci de feedback!
pentru textul : Geneză deovYus, mucho gusto, amigo, no lo entiendo, pero estoy bien en mi incapacidad. asta la vista, bebeto!
pentru textul : ce frumusețe rară deIoana, multumesc de precizare... chiar ma intrebam :-) Paul, multumesc de lectura, n-am inteles partea cu "informat", daca era "informatizat" era clar... Pe viitor poate devii mai explicit, atat in continut cat si in exprimare. Iar ironia sa stii ca nu prea iti iese, nici in comentarii nici in texte, asta in caz ca o incerci desigur, eu nici macar nu-mi dau seama, atat este ea (ironia ta) de subtila :-) Dar nu-i nimic, nu trebuie sa fim toti la fel, altfel ar fi o lume tare plictisitoare iar plictisul, crede-ma, este principala cauza a suicidului care la randul sau, este principala cauza a mortii auto-induse (te-ai prins?) Virgile, depinde in ce "cheie" citesti un text. Sincer, nici nu ma asteptam ca un astfel de text sa iti placa tocmai TIE, eu te consider un "old timer" fara "who you gonna kill next" (Waters, the bravery of being out of range :-)) Eu ma stradui sa experimentez, s-ar putea ca aceste experimente sa nu se termine niciodata, cel putin in ceea ce ma priveste, nu sunt genul care ara un ogor pana il secatuiesc, de aceea de exemplu nici prin cap nu-mi trece sa-mi scot un volum de versuri, desi material probabil ca as avea. Din cand in cand imi place sa diversific. Valabil la orice vrei: lectura, mancare, bautura, femei, mai putin programe TV la care nu ma uit din lipsa de timp si din principiu :-) Multumesc voua de timpul acordat lecturarii acestei povestiri ne-poetice si ne-verosimile, Bobadil.
pentru textul : jester deAre un ton diferit față de ce am postat până acum, si tot citindu-l si recitindu-l, pierdusem orice urmă de obiectivitate... Am avut unele îndoieli la postare, deci îți mulțumesc din nou de aprecieri. Cât despre Hesse, poate că aduce cu starea din "Lupul de stepă", dar să nu facem comparații că mă simt prost. :-)
pentru textul : Amantă spirituală debine fac, fiindcă nu se vor scufunda niciodată, aşa ca poetul!
ca întotdeauna, găsesc aici imaginaţie, dar nu oricum, ci bazată pe ştiinţă.
şi când afirm asta, nu vreau să mă încadrez în starea contradictorie cu:
"dacă o stea licăreşte fără motiv nu cleveti
atât de frumos e copacul tristeţii"...
"castel de nisip" zici?
proverbele au cea mai mare trăinicie!
pentru textul : din cartea proverbelor dece să zic. se mai împlântă. eu nu scriu de la birou şi nici nu ştiu ce e ăla. tata e plecat prin univers, când era el nu se vorbea despre google şi n-ar şti să gasească Vasluiu'. aşa că trimit unul din păduchii mei, dacă pot să-l conving.
ia vezi că pe circumferinţa lui solomon ben david nu era harem, că el nu e musulman. fii măcar corect, măcar aici.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deD-le Ioan, dacă-mi permiteţi să fiu cârcotaş, spun că nu prea aveţi de unde şti dacă peozia d-voastră şi cartea menţionată au legătură, pen' că, din câte înţeleg, nu aţi citit cartea.
Acum, serios vorbind, nu au legătură decât la nivelul pe care l-am menţionat.
Seară faină!
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură deun poem foarte bun, poate cel mai bun poem al tau de pana acum chiar daca esti putin expresionista asta nu strica si imaginarul poetic este unul f bine conturat o poezie de imagini cateva motive des intalnite in poezie si mai ales la blaga pietre , lumina etc insa imi place acest poem extraterestru pana la rareori ne mai dam seama unde suntem e excelent in continuare te diluezi putin dar meriti felicitata, cu adevarat
pentru textul : smog de...și iote-mă pe post de micul sacio panța(dar pe text): Corina, moartea este un fenomen extrem de intim. o modaliate simplisimă de a-i spune cuiva că îl iubești este să îi spui că vrei să nu trăiești fără el, adică la moartea lui să mori și tu . Cazul soției lui Ștefan Augustin Doinaș e semnificativ, real, puternic. ca să nu mai vorbesc de megaclasicul caz Eminescu-Veronica Micle. o modalitate simplisimă la care Virgil nu a apelat. el descrie o realitate înfiorător de adevărată împingând intimitatea acestei împreunămurire și în cadrul perfect, simplu și tulburător.Cât despre curajul de a aștepta bărbatul ideal nu vreau să definesc acest curaj, doar să menționez că nu există bărbatul ideal. nici măcar cuplul perfect. sunt eu mai sceptic acum, probabil:) Virgil, faptul că nu ai perfecționat, probabil din lipsă de timp sau chef, această senină dar și dorită trecere spre dincolo, m-a împins să observ o nuanță, strict subiectiv vorbind, ironică. am văzut prea mult?nu știu. spune-mi tu. diferența opiniilor voastre nu constă decât în profunzimea,cultura și abordarea fiecăruia. cu gânduri bune și la bune citiri, paul
pentru textul : caut femeie deTitlul ne duce într-un sens giratoriu cu multe direcţii, însă abia spre finalul poemului, observăm care a fost direcţia bună şi, ,,uneori, numai uneori” :) (mi-a plăcut accentuarea din poem), suntem nevoiţi să ne întoarcem din drum. Poemul are o voce interioară, şi ca să fiu în ton cu primul enunţ, o să o asemăn cu vocea de la GPS :) (sper să nu banalizez că nu m-aş ierta), care îmi dă nişte indicii în primele două strofe că se vrea o pledoarie lirică pentru omul OM, pentru adevăratele valori, pentru ,,esenţele tari ţinute în sticluţe mici”… ,,o întoarcere la lucrurile mici”. Aceste indicii sunt: ,, puţinii noştri oameni” şi ,, ne privim bănuitori o clipă/ şi mergem mai departe”. Epitetul ,,puţinii” în contrast cu miliardele arată clar cât de rari sunt adevăraţii oameni, cei care sunt surprinşi în următoarele strofe. De aici încolo o să tac, cu degetul la tâmplă, întrebându-mă cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Apreciez tot poemul, însă aş evidenţia câteva expresii: ,,
,, tâmplarii cioplesc mese în tâmple” ( şi trag cu ochiul şi la ,,întâmplare”, o aparentă familie de cuvinte ); ,,toamna începe să usture galben”, ,,viile norilor ne toarnă mov în ochi” ( foarte bine alese culorile galben şi mov, culori complementare, specifice toamnei şi cu bună sugestie a unor stări interioare); ,, cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi”, ,, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă”.
Şi, evident, finalul, după care chiar tac:
,, Şi acolo, împreună,
aprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare.”
Peniţa de aur e la tine!
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deOff, Ionuț, bineînțeles că nu-i nici un bai... Puteai și tu în cazul acesta să specifici la subtitlu că e vorba de volumul de poezie întitulat „Absența a ceea ce suntem” . Astfel, nu mă oboseam nici eu să-ți tastez un comentariu; astfel te scuteai și tu pe tine de oboseala unei tastări explicative și în felul acesta ieșeam în câștig și tu și eu/
pentru textul : Poemul fără de sfârşit dePe de altă parte, aici e chiar atelier literar, unde se discută și se critică aplicat pe texte. Nu văd rostul publicării aici a unui text deja publicat pe hârtie, la care tu ca autor, nu accepți nici un fel de critică sau obiecție. Matei Vișniec e Matei Vișniec, iar Ionuț Caragea este Ionuț Caragea... O seară bună, Eugen.
Andu, asta este; aici nu schimb nimic! Știi că accept sugestiile , dar versurile acestea vor rămâne așa. Mulțumesc pentru implicare și promit ca într-o zi să-ți spun de ce.
pentru textul : De-a dreapta ei am învățat tăcerea deasa cum preciza si ecaterina poemul devine puternic de la faza cu interviurile si se finalizeaza in aceeasi nota de forta. imi par in plus moartea, salamandra si excalibur, dar banuiesc ca tie ti-s dragi si n-o sa renunti la ele. am lasat semnul pentru poem ca intreg, dar mai ales pentru versurile: "nu-mi place să dau interviuri să fiu întrebată cu ce săruturi îmi țin buzele tinere /încotro mă deșir", "așa că nu-mi vorbi despre dragoste/cum nu vorbești focului/despre fum"
pentru textul : să nu mă întrebi deHialin, mulțumesc pentru trecere. Mă bucur că ți-a plăcut totuși ceva. Așa e, punctele de vedere sunt subiective.Cât despre depărtare, depinde cum anume o vezi tu. Ce-i drept, pe mine lucrurile raționale nu m-au pasionat niciodată, deși mi-ar fi fost de un mare folos, recunosc. Despre adverbul "nefiresc", rămân la părerea mea. De ce ar fi nefiresc să pară drepte paralele niște cărări? Și depinde ce înțelegi tu prin cărări.
pentru textul : cascade dela fel de evident pentru mine e ca "anotimpul papusilor" o fost cea mai buna din concurs. tre sa accepti ca fiecare o avut topul lui si ca mina aia de scrieri care au iesit in evidenta s-au combinat in fel si chip in topurile personale. asa ca nu vad de ce fiecare hermeneist vrea sa-si impuna topul ca unicul adevarat, intocmai unui dictator. cit de copilarosi si ofticosi mai putem fi? nici un text din primele clasate nu s-a ridicat cu mult deasupra celorlalte. popularitatea si votul juriului puteau avea atitea alte configuratii, asa ca de ce n-o putem accepta pe cea care s-a impus?
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” dese pare ca azi nu pot fi decât în asentiment. iți mulțumesc pentru aprecieri. ce e mai sus este un portret la care țin mult. îi mulțumesc și danei pentru tot ce a făcut pentru mine. al dvs, francisc
pentru textul : lespezile deOrice dar numai cantec de dragoste nu e aici. Se pare un conflict inutil. Cititorii, in acestt caz umila mea persoana, o simt usor, fara sa fi citit comentariile iscate in urma aparitiei acestei poezii. Salvarea mi se pare a fi primul vers, in rest e aglomeratie mare. Imi pare rau ca am intrat aici, titlul m-a atras si nu-mi place ce gasesc. Vorba aceea, mie cand imi place fluier, dar tare n-as vrea sa fluier a paguba. Sa pleci gol si infrant de o polemica inutila, nu mi se pare nici pe departe o iesire triumfatoare. Iar a vedea pe Adriana Lisandru cu lumea atarnandu-i de gat mi se pare prea mult. E de-a dreptul grotesc. Nu o face intentionat, e omul sensibil care transmite trairile lui. E um om de toata isprava si bine face ca ne impartaseste si noua gandurile ei. A fost motivul pentru care m-am inscris pe acest site, eu fiind mai ales o cititoare, fara pretentii sa ajung mare scriitoare. Am incercari literare, pe ici pe colo, dar imi place sa comunic cu oamenii. Si asta fac. Acum aici pe acest site. Iertaciune, daca la acest "Cantec de dragoste" mi-am permis sa scriu cam mult, dar mi se pare legat de subiect. Si n-am facut eforturi prea mari. Habar nu aveam cine esti d-na doctor, dar am aflat in noaptea asta. Si voi avea grija sa nu ma "imbolnavesc" de suparare. Sper ca "snopul" intalnirilor noastre sa fie cat mai bogat, si sa ne intalnim, ca suntem aproape. Poate se mai poate face ceva. Cu simpatie, si pupici o mie, pentru certareti! Noapte buna!
pentru textul : cântec de dragoste dePagini