... pentru că e o lacustră modernă, pariziană, pentru modul de a îmbina tropii cu acea concepție artistică a lui Verlaine, "muzica înainte de toate", din Ars Poetica sa, și versurile care mi-au plăcut mai mult sunt ăstelea: "les genoux impatients des papillons/ fatigués, transpirant sous le soleil/ glissent épuisés/ par l'architecture/ incertaine de la vague/en se suicidant.". e noapte înaintată și cade frumos... "comme une lunaison confuse de l'herbe", que la vue peut s'etandre...
în registru serios, mentalitatea de a aduna cât mai multe citiri de unul singur, adică de a-ți accesa pagina de mai multe ori doar pentru a vedea ceilalți că ești citit, este puerilă, adică infantilă și îți este caracteristică.
scopul acestor accesări este evaluativ pentru autor. și cred că orice autor este interesat de realitatea numărului de accesări ale paginilor sale.
la fel și Virgil.
din punct de vedere tehnic, site-ul a funcționat mereu așa. autoaccesările nu au fost luate în calcul. iar această idee este oportună autorilor textelor de pe hermeneia.
"ca să existe unele lucruri nu trebuie să vorbească ele doar sînt pentru vremea cînd ochii vor fi pregătiți" - poate prea retoric "fără tine e ca și cum ai dormi noaptea cu ușa deschisă și dimineața te trezești gripat sau ca și cum realizezi..." - probabil as fi preferat folosirea persoanei intii "zilele mele încep cu accidente niște tineri s-au făcut zob pe dn nu știu care dau fuga la hartă să văd dacă e drumul tău de întoarcere mă rog să ajungi acasă cu bine" - relativ melodramatic in umila mea opinie (mai ales finalul) "ca să exist nu trebuie să vorbesc să mănînc să să mă spăl pe față nu trebuie să am dantura completă trebuie doar să mă rog să-ți fie bine într-o zi vei fi pregătită vei ști că eu am făcut toate minunile din viața ta" - am inteles ca acesta este intr-un fel un poem de dragoste dar versurile de mai sus mi se par simplute si mai degraba "emotionalitati" decit poezie. "de nu m-ai crede ți-aș spune că-l am pe dumnezeu la degetul mic e topit după mine nu am făcut lumea dar am crescut oameni cum am știut mai bine" - putin cam copilareasca strofa asta "de astăzi ambulanțele vor transporta miri la starea civilă moartea e ca un mijloc de transport în comun mergi două trei stații și ai ajuns" - textul asta incepe sa semene cu o colectie de cimilituri sau ziceri mai mult sau mai putin batrinesti, si tot mai putin cu poezie. Finalul e la fel de simplut.
Adrian, extraordinar de facile este un oximoron. şi nu agreez cu el.
Virgil, am zis că voi reveni pe text, nu mă suprasolicita! şi ce ai tu împotrivă dacă eu vreau să mor toamna? şi să fiu îngropat in vie? Eminescu voia să fie pus la malul mării. Fiecare cu chichiţa lui!
profetul - scrierea cu majuscule, ca și păstrarea titlului în corpul textului sunt scăpări ale mele, de care sunt conștient, dar a fost prea târziu, având în vedere că nu se pot face modificări.Editarea textelor va trebui rezolvată în timp. Ca și anunțul în cazul apariției unor comentarii. Asta ca să nu ajungem în situația de a nu mai reveni la textele în cauză și a deveni nepoliticoși pentru cei care s-au străduit să comeneze. Mulțumesc pentru apreciere. Este o intenție a mea de a diversifica tematica sonetelor, mai ales în vederea apariției viitoarelor volume. Încercarea este de a prelua din Dicționarul Explicativ al Limbii Române cuvinte mai puțin uzitate sau uitate pe care să le reâncarc cu sens și să le dau alte conotații, mai puțin vizibile. E un joc pe care cred că-l pot duce chiar mai departe decât atât. Cine stie dacă mai avem prilejul, așa că-ți urez un an nou cu lumină și speranțe.
rostul ferestrei tace ascuţit
nostalgia
pat de apă vişinie
niciun val nu strigă mai jos de piept
m-am apropiat riscant de mult
gândul meu
ca o pasăre strivită de geam
rotesc şovăielnic din umeri
ca şi cum aş fi cel din urmă
ca să te învăţ scutură-mă de aer
înapoi cu un august
c-un verde
c-un tu.
mi-ai zâmbit ca o
piatră albastră pe lacuri
în cercuri violete
către plus
aşa vad eu poezia ţi atât văd poezie. restul e umplutură. (vezi "zănbit")
moartea nu cred ca e relativa. cel putin pana la un nou big-bang intern. ma gandeam daca ar fi bine sa inlocuiesc cu "inalti", "lungi" din: "ne vom îmbăta ne vom întinde pe ea cât suntem de lungi". particula
Eu propun să încheiem aici, dar nu înainte de a reaminti, a nu știu câta oară, că acest spațiu este destinat comentariilor pe text, nu pentru a cere respect, nu pentru a implica părinții userilor, pe „agheorghesei”, urșii și altele, nu pentru a împroșca peste tot cu nori, nu pentru a exprima tot felul de frustrări. Și mai reamintesc că nimeni nu e favorizat (din câte îmi amintesc a avut și Paul contul suspendat mai demult). Poate doar tu ești prea mult tolerat.
P.S. Ar mai fi si Cristina Nemerovschi, redactor la o editura noua care i-a publicat pe Leo Ancuta si altii. Si care organizeaza un concurs de debut. Cristina pe care am publicat-o in NOEMA (revista a Academiei al carei redactor sef sunt) cu un text despre Wittgenstein...
Am citit și re, recitit poezia ta, Ialin. Am impresia că umblu pe străzile unui oraș încărcat de poveste, și că tot ce am a face este să deschid prima ușă care îmi iese în cale pentru a schimba coordonatele cunoașterii. Cu atât mai plăcută devine amânarea momentului. Așteptarea. Foarte bine creată atmosfera, poate de aceea m-am și întors de mai multe ori aici. Critica mea se referă la primele două versuri pe care, oricât le-aș citi, tot nu îmi sună deloc. Și nu știu de ce mi-ar suna mai bine "Sunt toate mâzgăleli și toate-s vers", decât... "e totul mâzgăleli". Doar părerea mea. Nu las peniță pentru că știu că ești perfecționist, și nu știu de ce am eu impresia că și tu mai ai ceva de spus aici.
In primul rind lipsesc diacriticile. Apoi textul mi se pare extrem, extrem de slab. Plin de clisee, ritm si rima schiopatind, iar finalul, indiferent de ceea ce ar argumenta autorul, mi se pare acceptabil doar in manele.
Adrian, nu consider că ești în măsură tu să-mi vorbești mie despre bărbăție.
"Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul". Sublim! Sau " Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile" -asta după ce ai scris tuturor vreo 15 comentarii, însumând vreo 3 pagini...”
Comentariile mele figurează în subsolul textului publicat de mine. Așadar, nu văd care eproblema? Pe de altă parte(știi bine și tu) că mai mult public decât comentez pe acest site. Și comentez (exclusiv sau aproape) doar textele care îmi plac.
Cât despre vulgaritate - discutând despre x, nu poţi s-o faci fără să-i spui pe nume, nu-l înlocuieşti cu y. Dar nu mă aştept să înţelegi asta. La fel cum nu mă aştept să înţelegi că, în ceea ce priveşte literatura, eu nu fac eforturi. Nici într-un sens, nici în altul.”
Nu știu la care X și Y faci referire? De obicei nu arunc cuvinte în vânt. Și de unde ai ai tras tu cioncluzia că eu făceam referire la literatură, atunci când spuneam că îți supraestimezi eforturile??
„pi punct es: nu înţeleg de ce insişti să te semnezi după fiece comentariu, dacă numele tău apare sus, destul de vizibil, estetic şi albastru... Să fie oare vorba de supraaprecierea despre care pomeneai? Retoric întreb, evident.”
Nu, Adrian, e vorba despre obișnuință.
Așa cum am zis mai sus: spor la scris și ar mai fi ceva(dacă tot bagi mereu la înaintare chestia cu „eu sînt editor”).
În primul rând, mi-e absolut indiferent dacă ești editor sau nu. În al doilea, tu nu ești bun de editor. Pentru că nu ești suficient de copt la minte și ți-au mai spus-o chestia asta mai blând și voalat câțiva autori dintre care unii din păcate s-au retras de pe site Pentru că un editor trebuie să fie obiectiv, imparțial și să intervină în polemici și discuții la modul constructiv. Ori tu nu ești deloc astfel; ești pătimaș și agresiv inutil, o agresivitate din aia copilărească care pe mine când mă lasă rece, când mă amuză copios.
Și da, într-adevăr, punem punct aici. Poți să nu mai revii. Este pentru ultima când îți răspund.
versurile acestea, prin simplitatea si imaginea sugerata, m-au trimis la o posibila varianta de Escher ("Sky and water"), la translatiile sale interioare. deosebite.
fratilor, am uitat ca site-ul asta e un site de rebus literar!
caline, m-asteptam la un com de la tine, credeam ca va fi unul neutru. ziceam: cailean si ovyus vor sari ca licornii pe mine. ei, reprezentantii ortodoxiei, nu sufera o evanghelie fara patrafire si cadelnite. de la virgil m-am asteptat la atitudinea pe care a luat-o. si nu s-a dezmintit. pentru el e ok sa se dea rotund pe la amvoane, altii sunt caricaturi.
n-am avut pretentia sa-mi fie "predicuta" inaurita, nici n-am avut pretentia ca e opera de arta, dar material ca acesta e nevoie sa fie citit si auzit, altfel pietrele vor vorbi, carturarilor.
Când nevoia este mare, surâde totul în jur, inclusiv buricele degetelor. Frumos spus, Cătălina! E trecerea ta dinspre copilărie spre ale adolescenţei meandre, printre iubiri împlinite uneori doar în vis. Am o sugestie la topica versului al doilea din a doua strofă: sş pune verbul la început ,,se juca", dar să fii atentă să eviţi cacofonia :)
"l'écho nu de la nuit" accompagne parfaitement l'image distorsionnée du jour... Je ne crois pas qu'il soit question là d'apprendre ou non la langue française... mais enfin, encore faut-il parfaitement la maîtriser pour lire ce texte. Cela ne fait aucun doute, car les subtilités de la langue s'alliant à celles des images poétiques, tout le rendu complexe de ce texte devient parfaitement "compréhensible" (au sens premier du terme : "prendre avec ") et puis la langue française est si jolie.... je ne dirai évidemment pas le contraire, surtout en ce printemps. Printemps des poètes...:) Primavara Poetilor... Donc ce texte -parfaitement écrit en français- a une résonnance tragique et amère : Comment puis-je parvenir à la liberté promise - ce grand jour qui éclaire les consciences en toute vérité- une liberté qualifiée de "tigresse" -qui comprend donc des qualités de courage et de réflexion, de souplesse d'esprit, d'agilité et de rapidité d'action - si je reste prisonnier de ma nuit, de mes erreurs sans cesse répétées, oubliées, de cet héritage douloureux qui me rend prisonnier d'une chimère. Même la communication -"Tour de Babel" malade- rend impossible une quelconque libération, l'illusion est plus forte, la déformation inaliénable. La photo renforce encore plus ce dernier terme "mon regard" qui renvoie dans un jeu de miroir et de contraste, illustration et poème dos à dos, et pourtant face à face -opposées- comme dans une pièce de monnaie pile ou face.
nu am nici o îndoială că unor doamne sau domnișoare le va place textul. dar el ar putea să treacă de bariera „încercării în poezie” dacă s-ar renunța la „flendurit”, „te dai” precum și la soluțiile facile (zic eu) de genul „mă trăiești în paralel” sau, și mai banal, „în fiecare nud.. o flacără..”
a doua parte mi-a plăcut, pentru că îmi pare ferită de cuvintele de acum universale: brichetă și țigară. le trebuie un context mai puternic pentru a trece decât niște adjective. și nici nu mă dau în vânt după titlu...
dar, la ultimul segment, îmi place acea lentoare cu care este redată și întâmpinată o prăbușire visată, o trezire, acea blândețe cu care m-ai obișnuit în poemele tale. chiar acestă ferire de figurile de stil e frumoasă. se conturează un context intim prezent și intim redat. ceea ce nu este ușor. cu plăcerea lecturii... timp frumos!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ea te-asteapta mat sau pat sau la pat?
pentru textul : șah des-a facut! paradoxal, contrar la ce s-a banuit la un mom dat, eu chiar nu il am... pe ale mele le stii poate [email protected] sau [email protected]
pentru textul : clown de... pentru că e o lacustră modernă, pariziană, pentru modul de a îmbina tropii cu acea concepție artistică a lui Verlaine, "muzica înainte de toate", din Ars Poetica sa, și versurile care mi-au plăcut mai mult sunt ăstelea: "les genoux impatients des papillons/ fatigués, transpirant sous le soleil/ glissent épuisés/ par l'architecture/ incertaine de la vague/en se suicidant.". e noapte înaintată și cade frumos... "comme une lunaison confuse de l'herbe", que la vue peut s'etandre...
pentru textul : la septicémie de la mémoire deLa mulţi ani Virgil şi la cât mai multă poezie
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil. deîn registru serios, mentalitatea de a aduna cât mai multe citiri de unul singur, adică de a-ți accesa pagina de mai multe ori doar pentru a vedea ceilalți că ești citit, este puerilă, adică infantilă și îți este caracteristică.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – descopul acestor accesări este evaluativ pentru autor. și cred că orice autor este interesat de realitatea numărului de accesări ale paginilor sale.
la fel și Virgil.
din punct de vedere tehnic, site-ul a funcționat mereu așa. autoaccesările nu au fost luate în calcul. iar această idee este oportună autorilor textelor de pe hermeneia.
in plan ideatic nu au nici o legatura, doar ca titlu.cartea lui coelho se numeste 11 minute, iar poezia ta 12 secunde.
pentru textul : 12'' de"ca să existe unele lucruri nu trebuie să vorbească ele doar sînt pentru vremea cînd ochii vor fi pregătiți" - poate prea retoric "fără tine e ca și cum ai dormi noaptea cu ușa deschisă și dimineața te trezești gripat sau ca și cum realizezi..." - probabil as fi preferat folosirea persoanei intii "zilele mele încep cu accidente niște tineri s-au făcut zob pe dn nu știu care dau fuga la hartă să văd dacă e drumul tău de întoarcere mă rog să ajungi acasă cu bine" - relativ melodramatic in umila mea opinie (mai ales finalul) "ca să exist nu trebuie să vorbesc să mănînc să să mă spăl pe față nu trebuie să am dantura completă trebuie doar să mă rog să-ți fie bine într-o zi vei fi pregătită vei ști că eu am făcut toate minunile din viața ta" - am inteles ca acesta este intr-un fel un poem de dragoste dar versurile de mai sus mi se par simplute si mai degraba "emotionalitati" decit poezie. "de nu m-ai crede ți-aș spune că-l am pe dumnezeu la degetul mic e topit după mine nu am făcut lumea dar am crescut oameni cum am știut mai bine" - putin cam copilareasca strofa asta "de astăzi ambulanțele vor transporta miri la starea civilă moartea e ca un mijloc de transport în comun mergi două trei stații și ai ajuns" - textul asta incepe sa semene cu o colectie de cimilituri sau ziceri mai mult sau mai putin batrinesti, si tot mai putin cu poezie. Finalul e la fel de simplut.
pentru textul : lonesome deăsta a fost cel mai aiuristic răspuns la care m-aș fi putut gîndi. puteai să îmi spui simplu ”lasă-mi textul în pace” și era ok
pentru textul : the only ones deAdrian, extraordinar de facile este un oximoron. şi nu agreez cu el.
Virgil, am zis că voi reveni pe text, nu mă suprasolicita! şi ce ai tu împotrivă dacă eu vreau să mor toamna? şi să fiu îngropat in vie? Eminescu voia să fie pus la malul mării. Fiecare cu chichiţa lui!
Vă mulţumesc pentru feed back.
pentru textul : decor deprofetul - scrierea cu majuscule, ca și păstrarea titlului în corpul textului sunt scăpări ale mele, de care sunt conștient, dar a fost prea târziu, având în vedere că nu se pot face modificări.Editarea textelor va trebui rezolvată în timp. Ca și anunțul în cazul apariției unor comentarii. Asta ca să nu ajungem în situația de a nu mai reveni la textele în cauză și a deveni nepoliticoși pentru cei care s-au străduit să comeneze. Mulțumesc pentru apreciere. Este o intenție a mea de a diversifica tematica sonetelor, mai ales în vederea apariției viitoarelor volume. Încercarea este de a prelua din Dicționarul Explicativ al Limbii Române cuvinte mai puțin uzitate sau uitate pe care să le reâncarc cu sens și să le dau alte conotații, mai puțin vizibile. E un joc pe care cred că-l pot duce chiar mai departe decât atât. Cine stie dacă mai avem prilejul, așa că-ți urez un an nou cu lumină și speranțe.
pentru textul : Cortină blândă gerului prădalnic decătre plus
rostul ferestrei tace ascuţit
nostalgia
pat de apă vişinie
niciun val nu strigă mai jos de piept
m-am apropiat riscant de mult
gândul meu
ca o pasăre strivită de geam
rotesc şovăielnic din umeri
ca şi cum aş fi cel din urmă
ca să te învăţ scutură-mă de aer
înapoi cu un august
c-un verde
c-un tu.
mi-ai zâmbit ca o
piatră albastră pe lacuri
în cercuri violete
către plus
aşa vad eu poezia ţi atât văd poezie. restul e umplutură. (vezi "zănbit")
pentru textul : Antimatematică deM-a surprins strofa din final.
pentru textul : pridvorbe demoartea nu cred ca e relativa. cel putin pana la un nou big-bang intern. ma gandeam daca ar fi bine sa inlocuiesc cu "inalti", "lungi" din: "ne vom îmbăta ne vom întinde pe ea cât suntem de lungi". particula
pentru textul : vine iarna, bătrâne ! denu stiu de ce l ai pus aici. e un text bun, mi a placut
pentru textul : pridvorbe deEu propun să încheiem aici, dar nu înainte de a reaminti, a nu știu câta oară, că acest spațiu este destinat comentariilor pe text, nu pentru a cere respect, nu pentru a implica părinții userilor, pe „agheorghesei”, urșii și altele, nu pentru a împroșca peste tot cu nori, nu pentru a exprima tot felul de frustrări. Și mai reamintesc că nimeni nu e favorizat (din câte îmi amintesc a avut și Paul contul suspendat mai demult). Poate doar tu ești prea mult tolerat.
pentru textul : călătorii.cioburi.zile deP.S. Ar mai fi si Cristina Nemerovschi, redactor la o editura noua care i-a publicat pe Leo Ancuta si altii. Si care organizeaza un concurs de debut. Cristina pe care am publicat-o in NOEMA (revista a Academiei al carei redactor sef sunt) cu un text despre Wittgenstein...
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deAm citit și re, recitit poezia ta, Ialin. Am impresia că umblu pe străzile unui oraș încărcat de poveste, și că tot ce am a face este să deschid prima ușă care îmi iese în cale pentru a schimba coordonatele cunoașterii. Cu atât mai plăcută devine amânarea momentului. Așteptarea. Foarte bine creată atmosfera, poate de aceea m-am și întors de mai multe ori aici. Critica mea se referă la primele două versuri pe care, oricât le-aș citi, tot nu îmi sună deloc. Și nu știu de ce mi-ar suna mai bine "Sunt toate mâzgăleli și toate-s vers", decât... "e totul mâzgăleli". Doar părerea mea. Nu las peniță pentru că știu că ești perfecționist, și nu știu de ce am eu impresia că și tu mai ai ceva de spus aici.
pentru textul : Mizantropii denu este nici o problemă. uite așa se inventează cuvintele.
pentru textul : fugara deIn primul rind lipsesc diacriticile. Apoi textul mi se pare extrem, extrem de slab. Plin de clisee, ritm si rima schiopatind, iar finalul, indiferent de ceea ce ar argumenta autorul, mi se pare acceptabil doar in manele.
pentru textul : Je t’aime, I love you, te iubesc!!! deAdrian, nu consider că ești în măsură tu să-mi vorbești mie despre bărbăție.
"Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul". Sublim! Sau " Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile" -asta după ce ai scris tuturor vreo 15 comentarii, însumând vreo 3 pagini...”
Comentariile mele figurează în subsolul textului publicat de mine. Așadar, nu văd care eproblema? Pe de altă parte(știi bine și tu) că mai mult public decât comentez pe acest site. Și comentez (exclusiv sau aproape) doar textele care îmi plac.
Cât despre vulgaritate - discutând despre x, nu poţi s-o faci fără să-i spui pe nume, nu-l înlocuieşti cu y. Dar nu mă aştept să înţelegi asta. La fel cum nu mă aştept să înţelegi că, în ceea ce priveşte literatura, eu nu fac eforturi. Nici într-un sens, nici în altul.”
Nu știu la care X și Y faci referire? De obicei nu arunc cuvinte în vânt. Și de unde ai ai tras tu cioncluzia că eu făceam referire la literatură, atunci când spuneam că îți supraestimezi eforturile??
„pi punct es: nu înţeleg de ce insişti să te semnezi după fiece comentariu, dacă numele tău apare sus, destul de vizibil, estetic şi albastru... Să fie oare vorba de supraaprecierea despre care pomeneai? Retoric întreb, evident.”
Nu, Adrian, e vorba despre obișnuință.
Așa cum am zis mai sus: spor la scris și ar mai fi ceva(dacă tot bagi mereu la înaintare chestia cu „eu sînt editor”).
În primul rând, mi-e absolut indiferent dacă ești editor sau nu. În al doilea, tu nu ești bun de editor. Pentru că nu ești suficient de copt la minte și ți-au mai spus-o chestia asta mai blând și voalat câțiva autori dintre care unii din păcate s-au retras de pe site Pentru că un editor trebuie să fie obiectiv, imparțial și să intervină în polemici și discuții la modul constructiv. Ori tu nu ești deloc astfel; ești pătimaș și agresiv inutil, o agresivitate din aia copilărească care pe mine când mă lasă rece, când mă amuză copios.
Și da, într-adevăr, punem punct aici. Poți să nu mai revii. Este pentru ultima când îți răspund.
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deversurile acestea, prin simplitatea si imaginea sugerata, m-au trimis la o posibila varianta de Escher ("Sky and water"), la translatiile sale interioare. deosebite.
pentru textul : Piatră cu piatră țara caldă demi a placut textul fiindca are comparatii puternice, imagini aprinse, spontanietate, zvic, originalitate, culoare, specific, unitar, beton rusesc, bretele din plastic ieftin si nonconformismul autorului. ecaterina
pentru textul : în orașul acela rusesc defratilor, am uitat ca site-ul asta e un site de rebus literar!
caline, m-asteptam la un com de la tine, credeam ca va fi unul neutru. ziceam: cailean si ovyus vor sari ca licornii pe mine. ei, reprezentantii ortodoxiei, nu sufera o evanghelie fara patrafire si cadelnite. de la virgil m-am asteptat la atitudinea pe care a luat-o. si nu s-a dezmintit. pentru el e ok sa se dea rotund pe la amvoane, altii sunt caricaturi.
n-am avut pretentia sa-mi fie "predicuta" inaurita, nici n-am avut pretentia ca e opera de arta, dar material ca acesta e nevoie sa fie citit si auzit, altfel pietrele vor vorbi, carturarilor.
pentru textul : Despre evanghelistul Matei depe mine m-a emoționat acest poem. felicitări Adrian pentru cât ai deschis din tine și pentru cum ai deschis!
pentru textul : Noapte bună, copii deCând nevoia este mare, surâde totul în jur, inclusiv buricele degetelor. Frumos spus, Cătălina! E trecerea ta dinspre copilărie spre ale adolescenţei meandre, printre iubiri împlinite uneori doar în vis. Am o sugestie la topica versului al doilea din a doua strofă: sş pune verbul la început ,,se juca", dar să fii atentă să eviţi cacofonia :)
pentru textul : nevoia de surâs de"l'écho nu de la nuit" accompagne parfaitement l'image distorsionnée du jour... Je ne crois pas qu'il soit question là d'apprendre ou non la langue française... mais enfin, encore faut-il parfaitement la maîtriser pour lire ce texte. Cela ne fait aucun doute, car les subtilités de la langue s'alliant à celles des images poétiques, tout le rendu complexe de ce texte devient parfaitement "compréhensible" (au sens premier du terme : "prendre avec ") et puis la langue française est si jolie.... je ne dirai évidemment pas le contraire, surtout en ce printemps. Printemps des poètes...:) Primavara Poetilor... Donc ce texte -parfaitement écrit en français- a une résonnance tragique et amère : Comment puis-je parvenir à la liberté promise - ce grand jour qui éclaire les consciences en toute vérité- une liberté qualifiée de "tigresse" -qui comprend donc des qualités de courage et de réflexion, de souplesse d'esprit, d'agilité et de rapidité d'action - si je reste prisonnier de ma nuit, de mes erreurs sans cesse répétées, oubliées, de cet héritage douloureux qui me rend prisonnier d'une chimère. Même la communication -"Tour de Babel" malade- rend impossible une quelconque libération, l'illusion est plus forte, la déformation inaliénable. La photo renforce encore plus ce dernier terme "mon regard" qui renvoie dans un jeu de miroir et de contraste, illustration et poème dos à dos, et pourtant face à face -opposées- comme dans une pièce de monnaie pile ou face.
pentru textul : la liberté promise deîntotdeauna v-am apreciat obiectivitatea.
pentru textul : Viaţa e metal dur deVă mulţumesc pentru semnul de trecere!
nu am nici o îndoială că unor doamne sau domnișoare le va place textul. dar el ar putea să treacă de bariera „încercării în poezie” dacă s-ar renunța la „flendurit”, „te dai” precum și la soluțiile facile (zic eu) de genul „mă trăiești în paralel” sau, și mai banal, „în fiecare nud.. o flacără..”
pentru textul : Nudul dea doua parte mi-a plăcut, pentru că îmi pare ferită de cuvintele de acum universale: brichetă și țigară. le trebuie un context mai puternic pentru a trece decât niște adjective. și nici nu mă dau în vânt după titlu...
dar, la ultimul segment, îmi place acea lentoare cu care este redată și întâmpinată o prăbușire visată, o trezire, acea blândețe cu care m-ai obișnuit în poemele tale. chiar acestă ferire de figurile de stil e frumoasă. se conturează un context intim prezent și intim redat. ceea ce nu este ușor. cu plăcerea lecturii... timp frumos!
pentru textul : din caietul cu spiră deca o pasăre rămasă fără cuib
un copil se sprijină într-o aripă -
răbdarea
de-a uita a ierta darul tăiat în aşchii mărunte
şi toate astea împărţite cu şobolani şerpi gândaci
cand Dumnezeu mai trece bolnav
pentru textul : visând la o gură de rai deprin acest trup de copil
dormind intre cartoane
Pagini