remarcabil, Luminița! un grupaj care ar sta fără nicio jenă lângă multe poezii consacrate. ai acea sensibilitate feminină combinată cu duritatea pe care o dă maturitatea unor experiențe prin care nu dorești dar trebuie să treci. îmi place cel mai mult acest pasaj, și la nivel de tehnică dar și ca rezonare personală la ce ai scris:

"mă întorc și ascult alte critici
nimic nu îi merge bine toate sunt putrede
face pauză să trimită sms-uri de pe blackberry
mestecă pad thai și scuipă bilă povestind
despre cum a fost victimizat de regimul comunist
cum a fost forțat să renunțe la idealuri

vorbește vorbește și eu nu mă pot gândi decât
la tancuri ruseşti, la securiştii din camerele
de gardă, chiuretaje biopsice și canale
săpate pe viu între Dunăre și Marea Neagră

și uite cum nu a realizat nimic în viață
ar fi putut să ajungă chief executive officer
magnat sau a famous movie star
scoate laptopul alien ware și tastează un text
este atât de sărac încât nu își poate lua
o barcă cu motor și în zece ani nu a reușit
să construiască bazin de înot în spatele casei

vorbește vorbește și eu nu mă pot gândi decât
la angoasele din spatele diatribelor - plante
halucinogene ce trec cum molozul epocii de aur
din creier în creier"

Bienvenue Constantin, sur ce site et dans cette section "traduceri". C'est avec un très grand plaisir que je lis vos traductions, et ici, en l'occurence un de mes poètes préférés, un très grand... de la Roumanie, et non seulement.... Bravo pour votre talent, pour avoir su transcrire dans cette belle langue française, non seulement les vers de Lucian Blaga, mais également toute sa pensée, à travers un vocabulaire très bien choisi qui traduit le charme poétique, la profondeur de cette philosophie (que nous dévouvrons à l'ouest), utilisant également parfois des tournures idiomatiques propres à la langue française. Une très belle oeuvre, mes félicitations de tout coeur.

Mi s-a părut interesantă, dacă nu chiar „suspectă”, sau poate mai bine zis semnificativă, încadrarea pe care a preferat-o domnul Manolescu. Adică în contextul Cogito se putea opta și pentru Filosofie, și pentru Civilizație, chiar și în Revistă se putea încadra pe undeva. Și totuși domnia sa a preferat Spiritualitate. Cred că este important să observăm asta chiar înainte de a discuta despre ceea ce spune (sau vrea să spună) textul. Este oare modul în care scriem, sau „reprezentăm” ceea ce alegem să reprezentă o problemă de spiritualitate? Este ceva „pneumatikos”? A fost o alegere deliberată sau o nefericită necesitate cauzată de limitele taxonomice ale site-ului?
Domnul Manolescu vorbește despre această preponderență spre scrierea „de stare”. Care cu siguranță că dincolo de dimensiunea ei „neo-impresionistă” este totuși o crudă manifestare a „eliberării postmoderniste”. Sau, asta este părerea mea. Deci, este această „obsesie” a „stării” o chestiune de natură spirituală sau doar o simplă manifestare a „lenei” în care alunecă aceste modeste încercări literare?

Sapphire... poezia mea sper ca ramane o invitatie pentru lector sa-si asume un rol dinamic si astfel sa interactioneze cu textul... nu mi-am propus sa scriu niciodata poezii la care sa te uiti ca la un monument si sa te miri ci mai degraba texte care sa provoace imaginarul celui care citeste. Ma bucur de faptul ca ai sesizat asta.

grețurile matinale sînt un simptom caracteristic femeilor însărcinate. atît cît mă pricep eu. ce are asta cu textul de mai sus ramîne pentru mine o enigmă pe care probabil numai mădălina o înțelege. asta în cazul în care știe ea ceva ce nu ne-a spus încă.
în ce privește posibilitatea schimbării situației nici eu nu cred că 60 de texte proaste sînt o schimbare în bine. dar modul acesta de gîndire al mădălinei mi se pare îngust. din perspectiva mea situația trebuie privită cu optimism și bona fide. asta cu excepția cazului în care mădălina are darul profeției și cunosște cu certitudine viitorul. situație în care speranța devine un factor nul.

viitor luminos Măriei Sale!

să fiu sincer nu ştiu dacă timpul s-ar rostogoli în curbele alienării sau noi ne-am rostogoli în curvatura unui complex spaţio-temporal impredictibil. Dar merită riscul. Încerc să scriu.

Mi-a placut lectura nene Georgica. Si economica pe deasupra, pe gustul meu. Nu mi-a placut insa partea cu tata, e cam lamentabila, ar putea sa lipseasca cu desavarsire, cred. Nu mi-a mai placut amestecatura de litere mici si capitale la dumnezeu si Cristos, parca e militanta or what? In rest, de bine, lipsa plictis adica. Andu

Sesizez abia azi acest text. Sunt de acord că ne pierdem timpul, pentru că eu, în calitate de critic, n-am văzut autor care să admită, altfel decât de formă (dar şi asta, numai la rigoare), reproşurile, cât ar fi ele de îndreptăţite. Recunosc că nici mie, în calitate de autor comentat defavorabil, nu-mi prea convine critica. Dar trebuie să existe întotdeauna o măsură în toate.
Eu nu ştiu ce specialist în tehnica traducerii sunteţi dvs. Ştiu, însă, că, la noi, au apărut în ultimii 20 de ani cam mulţi specialişti în diverse domenii. Mă rog...Să admitem. Deşi orice carte se publică, astăzi, şi în alte ţări, la fel de uşor ca în România.
Problema e că dvs. confirmaţi, prin apelul la dicţionare, justeţea reproşului meu că, în traducere, utilizaţi o franceză de dicţionar. Şi mai şi mistificaţi: credeţi că eu nu observ că sensul indicat al lui "pénétrer" este "P. ext."? Am şi eu în casă un bun Larousse, din 1940. Dar să nu ne legăm de detalii. Problema nu e asta, iar eu nu mi-am arogat nicio clipă calitatea de specialist în traducere, şi nici pe cea de traducător. Dar priviţi halul în care aţi tradus, bunăoară, "O, rămâi..."! Dvs. nu aveţi, ca traducător, ceea ce Maiorescu numea "tact limbistic". Şi nu-l simţiţi deloc pe Eminescu în română, spre a-l putea face sesizabil şi în franceză. Eu ştiu atât: când îl citesc pe Lamartine în franceză, totul mi se pare în regulă; dar când îl citesc pe Eminescu în traducerea dvs., lucrurile nu mai sunt deloc comme il faut. Orice cod cultural aţi invoca!
Felul în care traduceţi dvs. îmi aminteşte de un comentator român de fotbal, care a aflat de undeva sensul cuvântului "maliţios", dar nu cunoaşte uzul. Şi atunci el spune, la fiecare fault, că jucătorul Cutare atacă maliţios!
De ce nu vă ocupaţi de altceva, care vi s-ar potrivi mai bine: să traduceţi din franceză în română. Şi să-i lăsaţi pe vorbitorii nativi de franceză, care cunosc şi româna, să-l traducă pe Eminescu!

- erata - a se citi "cum ai primit"

probabil madam kalaro ca ar trebui sa va pastrati opiniile ptr dvs. tot probabil ca cel mai bun lucru ar fi fost sa nu organizez nimic, sa nu se vada nimic, sa nu se faca nimic, sa nu se spuna nimic, sa nu existe nimic. cam cum faceti dvs. cind va suparati ca ciobanul pe sat. cine va pus sa va divulgati textul? eu? doar grandomania si ifosareala dvs e de vina. daca cineva vrea sa puna un titlu asemanator are dreptul. regulamentul concursului nu restrictioneaza asta. TREBUIA SA PRICEPETI ASTA ATUNCI CIND V-ATI INTRODUS TEXTUL. nimeni nu v-a interzis sa ginditi. viata nu e roza si are o multime de capcane. daca nu vreti sa o traiti, nu va nasteti. daca alegeti sa participati trebui sa fiti gata sa luptati. cu toate ambiguitatile ei. este MUUUUUULT mai usor sa capitulezi, sa te retragi, sa te bosumflezi, sa te ascunzi si sa arunci cu noroi sau cu sageti parte ATUNCI CIND NU FACI NIMIC si CIND ALTII MUNCESC PENTRU TINE. deci nu ma intereseaza parerile dvs care ati absentat pe hermeneia ani de zile si ati reaparut doar acum ca sa participati in concurs. si eventual sa cistigati. nicio problema cu asta. fiecare face ce vrea. dar si eu aleg sa consider aceasta atitudine cit si comentariul dvs de mai sus ridicol si jenant. si cam lipsit de cap. dar asta e alta problema. m-am saturat de mofturi si de ifose si de oameni care nu fac nimic pe hermeneia decit se folosesc de ea si au pretentii. e o chestiune de bun simt la urma urmei. si iata ca nu retrag cuvintul acesta. dupa cum nu retrag nici deciziile din textul meu de mai sus. dixit.

Silvia, în primul rând îţi mulţumesc pentru comentariu. Din câte văd eu problema sunt primele două strofe şi mărturisesc că ezit între a renunţa la prima sau la a doua, fiindcă fără una dintre ele cred că poemul ar fi mai bun. Celelalte critici pe care mi le aduci sunt aspecte minore. Din ce spui tu înţeleg că strofa a doua e mai puţin reuşită ca prima, dar prima conţine prea multe sau nereuşite metafore. Totuşi nu este vorba decât de ceea ce explic mai departe în strofa a doua, aşa că voi renunţa la strofa a doua care era un surplus. Voi modifica cum ai spus şi tu imaginea cu sfânta, sunt de acord. Dar în ce priveşte mersul meu greoi sau încet, cu evlavie şi oboseală, nu voi modifica, consider parte integrantă din poezie.
Astfel prima strofă rămâne doar ca o metaforă a epuizării şi legăturii cu trecutul, chiar dacă nu îţi place nu voi modifica, în speranţa că voi reuşi cum spui şi tu poeme mai bune. Mulţumesc încă o dată :)

Virgil, probabil ca, in timp, mi-am conturat un stil, si sigur ca asta nu mi se-ntampla numai mie, ci tututror celor care scriu de ceva vreme; cu filosofarea - ai dreptate, chiar nu ma pot abtine :)), ca sa glumesc putin (acum sincer: uneori as vrea sa fie mai putin evident :P)

Adriana, iti foarte multumesc :)

Andu, n-am de ce sa ma supar, stiu ca bat pasul pe loc. Desigur, va veni si perioada aia "propice" (oau, cum suna!) sa ma autodepasesc, daca nu... pana aici am ajuns, cobor la statia asta, mai departe are cine sa urce. ;)

Mie nu. Îmi pare mai gândită varianta asta. Prima mi-a dat o senzație de plutire, de risipire, de înălțare. Cea de a doua variantă nu mă atinge. O pot imagina, o înțeleg, o apreciz, dar nu o simt. Dar eu nu am fost la munte, Vladimir. Tu știi cum te-a cotropit. Sau cum te-a supus. :) Mă bucur că ai spart gheața provocându-ne cu un haiku. Cu tot ce înseamnă. Parcă aveam nevoie.