Textul cu numărul 100 pe Hermeneia! Mi-a plăcut finalul, de la "ceața aceea", dar în afară de "e o prostie" (aș înlocui). În versul de început, fără "niște", simplu "bărcile sunt lucruri".
Neinteresant... comentariul. Basca faptul ca nu apreciez in mod deosebit oamenii care lipesc etichete... ca sa nu mai zic de respectul fata de autor, de regulament etc Ce zici ddm mai schimbam si noi ceva in materie de comentarii?
bianca, daca poporul nu vrea panem fara circenses, atunci ii dam circenses, pentru o mai buna digestie. astfel, nu mai raman texte foarte bune cu 2, 3, 10 vizionari, ceea ce nu este acceptabil. sunt pentru o resuscitare, chiar daca trebuie folosite armele ironiei de calitate. fireste ca nu sunt de acord cu obrazniciile si mojiciile cu tenta sexuala. dar nu a putut fi vorba despre asa ceva in acest caz. nu?! sunt de acord cu astfel de experimente. sper sa pot contribui, in masura timpului liber si a inspiratiei. imi plac replicile inteligente ale celorlalti si spiritul viu, neapretat. qed
Mulţumesc pentru încredere şi sfaturi :-). Sigur că o să îl reiau la puricat după o vreme şi probabil că inclusiv mie o să-mi sune altfel în câteva zile. Până atunci, la cutie cu el.
puțin cam previzibil textul dar nu deranjează neaparat. aș fi vrut poate să mă surprindă cu ceva. am eu teoria asta (poate naivă, poate modernistă) cum că viața are oricînd un potențial spre neprevăzut. dar să nu ne amăgim...
poate mi se pare nițeluș cam dură imaginea cu broasca rîioasă deși înțeleg că se vrea o apartenență la același filon metaforic acvatic dintre cele mai multe care trec prin text. este un text frumos chiar dacă nu extraordinar. și apoi titlul mi se pare puțin cam prea „pilduitor” deși, recunosc, am făcut și eu asta uneori. deși nu sînt un mare fan al imperativului „hei”, aici totuși are ceva tandru și reușește să rămînă poetic, în opinia mea.
la o a doua citire textul îmi pare echilibrat.
Dorin, ai trecut in randurile vanatorilor de influente? :)) nu ca nu m-ar onora asocierea...:) cred ca numai tu ti-ai fi putut imagina o plastilina cernuta!
De acord, Dana. Nici mie nu-mi place începutul. Chiar deloc, e urât, penibil, stingher, neatent; aici ar merge ceva în stilul vetero-psalmic din versurile 5 și 6, dar aici e specialist Dorin, nu eu. Îl regândesc, muțam' de observație.
Interesantă și bine realizată imaginea "de mijloc"... rămâi cu filmul acesta pe retină involuntar. Deși transmite, sfârșitul mi se pare însă cumva... prea subțire. Desigur, este doar părerea mea. Poate însă mai urmează, și-atunci e altă poveste.
din nefericire, nu am nici un exemplar. doar l-am rasfoit. Cartea este realizata in conditii grafice foarte bune la o editura din Bucuresti, Formatul este A4 si prezinta texte si fotografii inedite facute in acea perioada 1980-1987, cind centrul a fost practic devastat prin demolarea abuziva a cartierului Antim, a bisericilor romanesti, pentru a se realiza actuala Casa a Poporului si Calea Victoriei Socialismului (18 km). Cartea « Lectorul de imagini. Vandalism arhitectural în București. 1980-1987 » continua fotografiile-document din volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Domnul Bujor Nedelcovici, (un romancier, jurnalist, scenarist si fotograf de exceptie), declara cindva la postul de radio Europa libera: « Nu se poate trai la nesfirsit fara a rosti gindul gindit. Nu se poate trai doar din promisiuni, solutii consolatoare, autoamagiri comode, adica o indiferenta ce isi cauta mereu linistea, o pasivitate ce decurge din sentimentul neputintei sau al justificarilor facile de tipul: "se fac si lucruri bune, au iesit si carti de valoare". Nu se poate tacea fara a suporta riscul ca timpul sa-ti acopere sufletul si condeiul de o tacere vinovata, sufocata, intr-o fiinta bintuita de cosmaruri, indoieli si deznadejdi. Nu se poate trai cu sentimentul permanent al unei culpe morale: si eu contribui prin resemnarea si pasivitatea mea la raul care se produce, adica distrugerea culturii si a spiritualitatii romanesti. Exista o limita de acceptare, intelegere si suportabilitate. Soseste o zi in care trebuie sa spui raspicat: Asa nu se mai poate. Vine o clipa a eliberarii si a iluminarii. Si pentru mine acest prag a fost atins. Nu-mi parasesc nici patria, nici cultura, nici cartile, nici casa si nici prietenii. Caut doar un refugiu temporar int-un oras mare ca o padure din care o sa ies atunci cind vitregiile si urgiile vor trece peste acele locuri atit de incercate de-a lungul vremurilor".
si ma bucur ca gasesc pe cineva care se bucura de acest text chiar daca sta ascuns in santier. mi-ar placea sa stiu care sunt defectele textului, ce-l face sa tremure, poate pe viitor voi evita acele stangacii. in ce priveste o carte, mai e o cale lunga pana acolo. dar ramane sa primesc cuvintele dvs ca incurajare, multumesc.
o sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
Frumos, pe gustul meu adică minimalist și plin de substanțâ, poezie și tablou împreună și deodată... chintesență de cuvânt.
Aș renunța totuși complet la versul 'un scaun' care, în afară de faptul evident că masa are și scaune, mă rog, a rămas doar unul singur, unde s-au dus celelalte, asta s-ar putea să ofere câteva clipe de meditație nu suficiente însă pentru a merge cu restul poemului.
Felicitări pentru un text bun domnule Titarenco,
Marga
P.S. Ingăduiți-mi să râd de să mă prăpădesc citind propuneri de genul celei trimise de elia-claudia (sper ca nu este însăși elodia pe aici) și care nu au nici în clin nici în mânecă ori cu textul ori cu ideea. Dar asta e, Hermeneia e un site americano-românesc democratic și original unde dacă vreau să fluier, fluier, right?
Emilian, ai dreptate, zborul spre oriunde, chiar si spre interior. Un Paris interior. :) Sau poate altceva. Si daca am reusit sa fac pe fiecare dintre cititorii mei sa isi imagineze Parisul interior, atunci e bine. E bine pentru mine, ca inca mai pot zbura, prin poezie. Multumesc pentru penita, sunt onorata!
Ma bucur Alma ca reusesti sa pastrezi traditia chiar si acum, in anii astia nu tocmai sanatosi. Iti doresc mult succes si sa nu te opresti niciodata. Cu drag, Sache.
Cred că este un colaj poetic scris împreună cu vocea interioară. Nu știu de ce nu îmi e prea ușor privirii a citi rândurile scrise italic. Finalul m-a surprins.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e un text aflat in "Santier", nu cred ca mai conteaza.
pentru textul : Maci roșii deinteresant dar suna mai degraba a snoava
pentru textul : naturam animae deDe ce entropie? Eu, dimpotrivă, văd o evoluţie de la dezordine (sau dezorganizare) spre un grad mai mare de organizare şi complexitate.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. demulțumesc Maria,
pentru textul : încă trei haiku decred că sugestia ta este foarte corectă.
poem. Nu are rost să explic, pur şi simplu îmi induce o stare de confort estetic.
Fragmentul acesta este cu adevărat impresionant:
versurile tale ajung ciuntite reci
pentru textul : să nu vii la mine de crăciun deizbindu-se ca niște păsări negre
și oarbe
de parbrizul înghețat
multumesc de trecere, promit sa raspund mai pe larg cand voi avea ceva mai mult timp.
pentru textul : Când totul începe să tacă exact așa cum se vede defoarte frumos
pentru textul : halucinogenetic deTextul cu numărul 100 pe Hermeneia! Mi-a plăcut finalul, de la "ceața aceea", dar în afară de "e o prostie" (aș înlocui). În versul de început, fără "niște", simplu "bărcile sunt lucruri".
pentru textul : nici măcar elena deNeinteresant... comentariul. Basca faptul ca nu apreciez in mod deosebit oamenii care lipesc etichete... ca sa nu mai zic de respectul fata de autor, de regulament etc Ce zici ddm mai schimbam si noi ceva in materie de comentarii?
pentru textul : incizie debianca, daca poporul nu vrea panem fara circenses, atunci ii dam circenses, pentru o mai buna digestie. astfel, nu mai raman texte foarte bune cu 2, 3, 10 vizionari, ceea ce nu este acceptabil. sunt pentru o resuscitare, chiar daca trebuie folosite armele ironiei de calitate. fireste ca nu sunt de acord cu obrazniciile si mojiciile cu tenta sexuala. dar nu a putut fi vorba despre asa ceva in acest caz. nu?! sunt de acord cu astfel de experimente. sper sa pot contribui, in masura timpului liber si a inspiratiei. imi plac replicile inteligente ale celorlalti si spiritul viu, neapretat. qed
pentru textul : blogbadil deMulţumesc pentru încredere şi sfaturi :-). Sigur că o să îl reiau la puricat după o vreme şi probabil că inclusiv mie o să-mi sune altfel în câteva zile. Până atunci, la cutie cu el.
pentru textul : Poem fără picioare depuțin cam previzibil textul dar nu deranjează neaparat. aș fi vrut poate să mă surprindă cu ceva. am eu teoria asta (poate naivă, poate modernistă) cum că viața are oricînd un potențial spre neprevăzut. dar să nu ne amăgim...
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice depoate mi se pare nițeluș cam dură imaginea cu broasca rîioasă deși înțeleg că se vrea o apartenență la același filon metaforic acvatic dintre cele mai multe care trec prin text. este un text frumos chiar dacă nu extraordinar. și apoi titlul mi se pare puțin cam prea „pilduitor” deși, recunosc, am făcut și eu asta uneori. deși nu sînt un mare fan al imperativului „hei”, aici totuși are ceva tandru și reușește să rămînă poetic, în opinia mea.
la o a doua citire textul îmi pare echilibrat.
ei, cucu mucu! o fi craciunul, dar eu as scutura bradul asta sa i mearga fulgii.
pentru textul : O ramură mai puţin deDorin, ai trecut in randurile vanatorilor de influente? :)) nu ca nu m-ar onora asocierea...:) cred ca numai tu ti-ai fi putut imagina o plastilina cernuta!
pentru textul : pontificală deDe acord, Dana. Nici mie nu-mi place începutul. Chiar deloc, e urât, penibil, stingher, neatent; aici ar merge ceva în stilul vetero-psalmic din versurile 5 și 6, dar aici e specialist Dorin, nu eu. Îl regândesc, muțam' de observație.
pentru textul : Revers deInteresantă și bine realizată imaginea "de mijloc"... rămâi cu filmul acesta pe retină involuntar. Deși transmite, sfârșitul mi se pare însă cumva... prea subțire. Desigur, este doar părerea mea. Poate însă mai urmează, și-atunci e altă poveste.
pentru textul : antiplatonice III denegură deasă –
pe drumul spre chilie
lumânări arzând
***
în vale neguri –
pe deal casa bunicii
cu soare în geam
acestea îmi par mie cum trebuie!
ultimul este de excepţie.
pentru textul : Haiku (9) - Neguri şi reverii dedin nefericire, nu am nici un exemplar. doar l-am rasfoit. Cartea este realizata in conditii grafice foarte bune la o editura din Bucuresti, Formatul este A4 si prezinta texte si fotografii inedite facute in acea perioada 1980-1987, cind centrul a fost practic devastat prin demolarea abuziva a cartierului Antim, a bisericilor romanesti, pentru a se realiza actuala Casa a Poporului si Calea Victoriei Socialismului (18 km). Cartea « Lectorul de imagini. Vandalism arhitectural în București. 1980-1987 » continua fotografiile-document din volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Domnul Bujor Nedelcovici, (un romancier, jurnalist, scenarist si fotograf de exceptie), declara cindva la postul de radio Europa libera: « Nu se poate trai la nesfirsit fara a rosti gindul gindit. Nu se poate trai doar din promisiuni, solutii consolatoare, autoamagiri comode, adica o indiferenta ce isi cauta mereu linistea, o pasivitate ce decurge din sentimentul neputintei sau al justificarilor facile de tipul: "se fac si lucruri bune, au iesit si carti de valoare". Nu se poate tacea fara a suporta riscul ca timpul sa-ti acopere sufletul si condeiul de o tacere vinovata, sufocata, intr-o fiinta bintuita de cosmaruri, indoieli si deznadejdi. Nu se poate trai cu sentimentul permanent al unei culpe morale: si eu contribui prin resemnarea si pasivitatea mea la raul care se produce, adica distrugerea culturii si a spiritualitatii romanesti. Exista o limita de acceptare, intelegere si suportabilitate. Soseste o zi in care trebuie sa spui raspicat: Asa nu se mai poate. Vine o clipa a eliberarii si a iluminarii. Si pentru mine acest prag a fost atins. Nu-mi parasesc nici patria, nici cultura, nici cartile, nici casa si nici prietenii. Caut doar un refugiu temporar int-un oras mare ca o padure din care o sa ies atunci cind vitregiile si urgiile vor trece peste acele locuri atit de incercate de-a lungul vremurilor".
pentru textul : Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? » deprobabil nu ar fi rău să editezi textul înaite de a-l posta
pentru textul : Desprinsă din lacrimă desi ma bucur ca gasesc pe cineva care se bucura de acest text chiar daca sta ascuns in santier. mi-ar placea sa stiu care sunt defectele textului, ce-l face sa tremure, poate pe viitor voi evita acele stangacii. in ce priveste o carte, mai e o cale lunga pana acolo. dar ramane sa primesc cuvintele dvs ca incurajare, multumesc.
pentru textul : REM deo sa incerc sa fiu cit mai politicoasa ca sa nu te supar. imaginile primei strofe ar fi admisibile daca le-ar rosti un copil de gradinita care a auzit intimplator legea conservarii masei si face asocieri absurde din nestiinta. si intrebarile care urmeaza au un fel de inocenta necesara, dar prea mult patetism. parerea mea.
pentru textul : miriapod străfulgerat de azur deFrumos, pe gustul meu adică minimalist și plin de substanțâ, poezie și tablou împreună și deodată... chintesență de cuvânt.
pentru textul : crochiu I deAș renunța totuși complet la versul 'un scaun' care, în afară de faptul evident că masa are și scaune, mă rog, a rămas doar unul singur, unde s-au dus celelalte, asta s-ar putea să ofere câteva clipe de meditație nu suficiente însă pentru a merge cu restul poemului.
Felicitări pentru un text bun domnule Titarenco,
Marga
P.S. Ingăduiți-mi să râd de să mă prăpădesc citind propuneri de genul celei trimise de elia-claudia (sper ca nu este însăși elodia pe aici) și care nu au nici în clin nici în mânecă ori cu textul ori cu ideea. Dar asta e, Hermeneia e un site americano-românesc democratic și original unde dacă vreau să fluier, fluier, right?
Emilian, ai dreptate, zborul spre oriunde, chiar si spre interior. Un Paris interior. :) Sau poate altceva. Si daca am reusit sa fac pe fiecare dintre cititorii mei sa isi imagineze Parisul interior, atunci e bine. E bine pentru mine, ca inca mai pot zbura, prin poezie. Multumesc pentru penita, sunt onorata!
pentru textul : și eu te iubesc defrumoasă rugăminte către Moş Crăciun. cred că l-ai dat gata şi pe el, aşa că e pe cale să-ţi satisfacă dorinţele... :)
pentru textul : trei crai de la răsărit deSărbători poetice îţi doresc!
Vladimir, nu stiu daca m-am grabit...dar pune un stegulet rosu peste formularile cu pricina!
pentru textul : Un altfel de prag deMa bucur Alma ca reusesti sa pastrezi traditia chiar si acum, in anii astia nu tocmai sanatosi. Iti doresc mult succes si sa nu te opresti niciodata. Cu drag, Sache.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă denicodem, Dihania, multumesc pentru semnele de lectura.
pentru textul : Spune-i dea fost o zi faină. acest text este mai bătrânel. a luat acum o formă aproape finală. m-a bucurat semnul tău gentil, Mariana! O seară frumoasă vouă!
pentru textul : mi s-ar lumina ochii de indiferență deCred că este un colaj poetic scris împreună cu vocea interioară. Nu știu de ce nu îmi e prea ușor privirii a citi rândurile scrise italic. Finalul m-a surprins.
pentru textul : nimicitor deNu mai merg linkurile pentru fotografiile din vizuale. La "Sfaturi pentru compunere" te pierzi. Ştie cineva vreo formulă simplă de exemplificare?
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dePagini