...stau și mă întreb câți citesc atent și realizează că acțiunea se petrece în camera obscură unde se nasc pozele, unde sinonimul și pozitivul... deci excelentă prelucrare a imaginii. fără a fi deloc subiectiv, deși aș avea motive:)! unii vor mură-n... dar să-i lăsăm pe alții să ... gândească în momentul când citesc un poem, frumoasă prelucrarea Fabius! paul
deasupra corbului și a noului flașnetar fulguie acum, mieriu, cuvintele tale, mulțumesc, Marina textul este mai vechi, prafuit - intrat sub masca lui "ignore" mai mult decât sub umbra lui Lenore in mod neobisnuit, imi permit reluarea, explicativă, a catorva considerente – chei pentru acest text, aceleasi din alte vremi, asa cum l-am gandit inca de la scriere: versurile pleaca din romantismul suprarealist al lui Poe (de aceea subtitlul este “poe-zie”, ca prima referinta), exprimat in The Raven (Corbul), trec prin simbolism si ajung la razantul nemetaforic al timpurilor de astazi, mai ales prin versul final, acel “Nevermore” nu este un leit-motiv, precum la Poe, el pica drept ca o ghilotina intre lumi, exprimat in ultima parte a textului de catre noua iubire fantastica, adunand in ea toate iubirile, ca intr-o vraja, noua “Lenore” (flasnetarul, de fapt, “flasnetara”), si nu de catre Corb, acesta avand doar rolul de mesager tacut, indirect (a doua referinta la textul lui Poe), al nenorocirii; revenind la Corb, ca simbol, pentru romanticii gen Poe, el este pasarea neagra care planeaza peste campurile de lupta, hranindu-se cu hoituri, aparitia sa in vise prevestind nenorociri; rezultanta simbolistica a corbului, insa, luand in consideratie diverse credinte, conduce spre acceptia ca acesta are si rol de mesager solar, divin si chiar ghid al sufletelor in ultima lor calatorie; in strofa “Avea-n taciunii ochilor cinabru/ si din clavicula ei alba cresteau gheare/ cu rosu adancit in fiecare/ artera mirosind a candelabru.”, Corbul chiar “creste”, prin ghearele sale ca niste radacini, din clavicula flasnetarei , hranindu-se, tot prin gheare, cu sangele femeii (prin acceptie simbolista, “clavicula” este atat pod cu seminte, fertilizator, cat si cheia magicienilor – clavicula lui Solomon), depasirea cadrului romantic (noaptea) are loc prin introducerea, din start, a atmosferei gri, granita lumilor - de "antimoniu" – simbol alchimic al starii apropiate de perfectiune, inainte de ultima etapa a transformarii plumbului in aur, el exprimand posibilitatea unui elan suprem dar si pe aceea a unui esec definitiv; rolul Lampii – cea care la Poe proiecteaza umbra Corbului pe covor, este preluat, aici, combinat, atat de catre Luna, cat si de catre Soare (“Luna spre casa-mi alungise zorii “), simbolismele acestora fiind si aici corelate, dar intr-o dependenta inversa (pentru ca Luna, ca simbol al ritmurilor biologice, dependenta de lumina Soarelui, simbolizand si principiul feminin, in acest text devine activa, “lungeste zorii” – atat ca lumini cat si ca umbre); in text, ca simbol, flasneta (element nou fata de The Raven) are, pe langa sensul muzical, de vraja si atragere in cursa, si rolul de stafeta, de amuleta (referintele sunt la crucea cu toarta a zeitei Isis, cea reprezentand cerul, pamantul si omul, amuleta numita “Anh”) simbol al unei forte magice, dar care, in combinatia cu simbolistica oferita de Corb (“A disparut, lasandu-mi in flasneta/ alti corbi sa-nvarta muzica de sfere/ de care-atarna acum, doar ca manere,/ mainile mele, cruci de amuleta.”) trimit spre funebru, spre o intensa vitalitate, atat sonora cat si imagistica, dar de car mortuar, impresie adancita si de modul configurararii in text a altor simboluri, precum: arcus, vioara, cinabru, candelabru, chivot, roza, rodie, frunza de acanta, bacanta, arca, ambra…
ma bucur ca ti-a placut. Chad Michael Ward e un artist grafic din LA care lucreaza mai mult in zona eroticului dark si horror. Nu as spune ca mi se par semnificative majoritatea lucrarilor lui dar unele reusesc sa se remarce in mod deosebit. Tipul este inca tinar si probabil va evolua. Depinde daca se va lasa atras de filozofie si teologie sau de ispita comercialista.
In ce priveste masura in care membrii site-ului au curajul sa exploateze aceste resurse, asta este ceea ce este. Din experienta mea femeile sint mai curajoase. A fost o vreme cind Oriana, Aranca, Queen Margot, Alma, Sapphire si alte poetese de aici se lasau mai inspirate. La urma urmei este un joc al colaborarii si poate al competitiei si melanjului. Eu inca astept.
Marga, as spune că respect părerea ta, dacă nu aş fi la curent cu felul tău de-a arunca cronici pseudocritice, aşa, o dată la săptămână, pe vreo două-trei texte. :).
"el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce" - fraza aceasta spune totul despre modul tău de-a citit un text şi, mai grav, de-a recepta metatextul. Acel final pe care tu îl numeşti de clasa a treia (urât, impertinent, aş spune) e tipul de vers care pare c-ar fi putut fi scris de oricine, oricând. Cred eu, el poate fi supus critic numai din perspectivă estetică. Asta ar trebui să spună ceva, dar nu mă aştept să descoperi ce.
Bun. Observ, nu acum, dar o spun în acest moment din raţiuni usor de înţeles, observ, spuneam, o răutate în comentariile tale negative. Atentie, nu ironie, nu sarcasm, nu mişto, ci răutate. În fine, ma limitez să mai spum că nu toţi bărbaţii "e porci", dragă Marga :)
Frumos scris despre-zece... Aceasta simbolistica a numerelor nu a incetat sa fascineze de la Pitagora incoace pe cei care s-au aplecat asupra lor, ca exercitiu al credintei sau dimpotriva, a gandirii liberului arbitru. Chiar si eu, in umila mea fiintare, am scris candva un poem "nouazeci" unde incercam sa gasesc o pace intre noua si zece, una dintre tranzitiile numerice cele mai fascinante pentru mine. Oricum, zece este un numar, nu o cifra "voi muri voi invia repetand cifra zece" - trebuie corectat. In rest, un poem destul de sobru. Andu
Varianta finală a textului revăzut de mine recent:
Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:
În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.
Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.
Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.
Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…
Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.
" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
'De ce Sinele meu este un deșert? Am trăit oare prea mult în afara mea, în oameni și în lucruri? De ce mi-am evitat Sinele? Nu-mi eram scump mie însumi?.... Singurătate este doar atunci când Sinele este un deșert. Să fac din deșert o grădină? ... Ce anume mă duce în deșert și ce să fac acolo? Este o iluzie că nu mai pot avea încredere în gândirea mea? Adevărată e doar viața și doar viața mă duce în deșert... Suflete al meu, ce caut aici? Suflteul meu mi-a vorbit și mi-a spus 'așteaptă'. Aud cuvântul necruțător. De pustiu se leagă chinul.'
Un poem ca o banală transcriere din cartea roșie a lui Jung... pentru necunoscători.
Margas
"rămâne faptul că și ea era blondă iar eminescu același obsedat cumsecade" cumsecadele asta vine la țanc si te face sa te prapadesti de rîs. si sa stii ca daca ma gîndesc, si eu sunt un obsedat. cum se cade :) fiecare cu obsesiile lui
In zilele noastre se "face" artă nouă? Sau doar se respectă "şabloanele" marilor artişti din trecut?
asa cum spui si tu se cauta mult, mai ales cand iti simti mediocritatea, slabiciunea ochiului in a vedea cele doua planuri in paralel: cititori si oferta.
dupa secole intregi de scris si scris, mai ales cand marea calitatea e de a anticipa, a face profetii, e greu sa aduci mai multa forta in cuvant. s-a mai inventat ideea de fractal. tot mai in adanc inainte, luat bucati mici aparent nesemnificative nepierzand viziunea intregului. de aici apar si forme noi de abordare.
scriitorul/sufletul/ e in fiecare, o privire din alt unghi si alt unghi asupra sa e ceea ce impinge lucrurile inainte.
1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"
E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.
Sunt foarte surprinsă de reacțiile tale și nu înțeleg la ce te referi. Nu înțeleg ce caută Libanul aici... Eu am încercat să îmi expun punctul de vedere, menționând că acest text este slab, insuficient tratat, utilizând elemente heterogene care nu devin unitate, literar artistic vorbind. Nu au cum. Dacă privești comentariile mele din ultimul an la textele tale, vei constata că am avut punctele mele de vedere personale. Nu înțeleg de ce aici ești atât de refractară criticii. Dacă te-a deranjat vârsta la care citeam Dostoievski și Blaga, te rog să mă scuzi. A fost doar o confidență colocvială. Cunosc o persoană (tare dragă mie) care plângea în hohote prin casă în clasa I, de mila prințului din "Prințul fericit", pe când colegii desenau bastonașe și linioare. Și pe la 3 ani știa toată "iarna pe uliță" funcție de ilustrație, chiar și pe sărite...
anca, dar usa era deschisa...si eu am batut totusi. nu poti sa-i spui nuntasului ca nu are haine potrivite cand inima sa se bucura de hora cuvintelor. lasa-l sa joace, invata-l, ajuta-l .....acum imi trece prin cap ca sunt una din fecioarele nechibzuite. ma dai afara....
Adriana, ...a(ți)m realizat te rog frumos, că mă rușinez. mulțumesc. Virgil, uite și eu sînt sincer impresionat de comentariul tău. și dacă o spun e ceva pentru că rar ies din tăcerile mele. dar să trecem. să ai succes! Paul, se spune că peste drum de cimitirul Bellu era o cîrciumă și la intrarea ei scria așa: orișice s-ar spune orișice ar fi e mai bine aici decît vizavi cu stimă!
îmi face o deosebită plăcere să te recitesc şi aici. Se vede o mână sigură pe condei, o experienţă în scrisul de lungă întindere, o cursivitate fără cusur, subiecte demne de luat în seamă, un exemplu printre prozatori, etc. Felicitări şi bine ai venit!
Bun, mi-a plăcut în mod deosebit ritmul alert și cascada de figurative. De înlocuit zic eu acel 'nu se merită' disonant, golănesc și 'maldărul', un arhaism ciudat... 'destule' 'o grămadă' and such ar suna mai bine zic eu... În rest ok, nu mai caut poetul din tine Virgile, bine că mi-ai luat piatra asta de pe inimă ;-)
Cu plăcerea lecturii,
Andu
Un text cu adevarat eclatant in care autorul amprenteaza cu elemente subiective un univers fara sanse de a deveni vreodata cosmos... remarc maniera matura in care autorul dozeaza superficialitatea exprimarii lasandu-ne iluzia ca ar sti ce zice... greselile de tastare concura in mod fericit la acest tablou general al unei lumi poetice in disolutie in care datul din fund al monalisei devine o promisiune de salvare din haosul post-catastrofic al discotecii, un fel de axis mundi "bestial" de care se agata privirile mostrilor de pe scena intr-un soi de "nimic-nu-mai-contează" generalizat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...stau și mă întreb câți citesc atent și realizează că acțiunea se petrece în camera obscură unde se nasc pozele, unde sinonimul și pozitivul... deci excelentă prelucrare a imaginii. fără a fi deloc subiectiv, deși aș avea motive:)! unii vor mură-n... dar să-i lăsăm pe alții să ... gândească în momentul când citesc un poem, frumoasă prelucrarea Fabius! paul
pentru textul : Sinonimul pozitivului dedeasupra corbului și a noului flașnetar fulguie acum, mieriu, cuvintele tale, mulțumesc, Marina textul este mai vechi, prafuit - intrat sub masca lui "ignore" mai mult decât sub umbra lui Lenore in mod neobisnuit, imi permit reluarea, explicativă, a catorva considerente – chei pentru acest text, aceleasi din alte vremi, asa cum l-am gandit inca de la scriere: versurile pleaca din romantismul suprarealist al lui Poe (de aceea subtitlul este “poe-zie”, ca prima referinta), exprimat in The Raven (Corbul), trec prin simbolism si ajung la razantul nemetaforic al timpurilor de astazi, mai ales prin versul final, acel “Nevermore” nu este un leit-motiv, precum la Poe, el pica drept ca o ghilotina intre lumi, exprimat in ultima parte a textului de catre noua iubire fantastica, adunand in ea toate iubirile, ca intr-o vraja, noua “Lenore” (flasnetarul, de fapt, “flasnetara”), si nu de catre Corb, acesta avand doar rolul de mesager tacut, indirect (a doua referinta la textul lui Poe), al nenorocirii; revenind la Corb, ca simbol, pentru romanticii gen Poe, el este pasarea neagra care planeaza peste campurile de lupta, hranindu-se cu hoituri, aparitia sa in vise prevestind nenorociri; rezultanta simbolistica a corbului, insa, luand in consideratie diverse credinte, conduce spre acceptia ca acesta are si rol de mesager solar, divin si chiar ghid al sufletelor in ultima lor calatorie; in strofa “Avea-n taciunii ochilor cinabru/ si din clavicula ei alba cresteau gheare/ cu rosu adancit in fiecare/ artera mirosind a candelabru.”, Corbul chiar “creste”, prin ghearele sale ca niste radacini, din clavicula flasnetarei , hranindu-se, tot prin gheare, cu sangele femeii (prin acceptie simbolista, “clavicula” este atat pod cu seminte, fertilizator, cat si cheia magicienilor – clavicula lui Solomon), depasirea cadrului romantic (noaptea) are loc prin introducerea, din start, a atmosferei gri, granita lumilor - de "antimoniu" – simbol alchimic al starii apropiate de perfectiune, inainte de ultima etapa a transformarii plumbului in aur, el exprimand posibilitatea unui elan suprem dar si pe aceea a unui esec definitiv; rolul Lampii – cea care la Poe proiecteaza umbra Corbului pe covor, este preluat, aici, combinat, atat de catre Luna, cat si de catre Soare (“Luna spre casa-mi alungise zorii “), simbolismele acestora fiind si aici corelate, dar intr-o dependenta inversa (pentru ca Luna, ca simbol al ritmurilor biologice, dependenta de lumina Soarelui, simbolizand si principiul feminin, in acest text devine activa, “lungeste zorii” – atat ca lumini cat si ca umbre); in text, ca simbol, flasneta (element nou fata de The Raven) are, pe langa sensul muzical, de vraja si atragere in cursa, si rolul de stafeta, de amuleta (referintele sunt la crucea cu toarta a zeitei Isis, cea reprezentand cerul, pamantul si omul, amuleta numita “Anh”) simbol al unei forte magice, dar care, in combinatia cu simbolistica oferita de Corb (“A disparut, lasandu-mi in flasneta/ alti corbi sa-nvarta muzica de sfere/ de care-atarna acum, doar ca manere,/ mainile mele, cruci de amuleta.”) trimit spre funebru, spre o intensa vitalitate, atat sonora cat si imagistica, dar de car mortuar, impresie adancita si de modul configurararii in text a altor simboluri, precum: arcus, vioara, cinabru, candelabru, chivot, roza, rodie, frunza de acanta, bacanta, arca, ambra…
pentru textul : ultimul flașnetar de...viciile ca pietre ce se vor ( sau nu ) dezlegate din zale...
pentru textul : Stăviliri dema bucur ca ti-a placut. Chad Michael Ward e un artist grafic din LA care lucreaza mai mult in zona eroticului dark si horror. Nu as spune ca mi se par semnificative majoritatea lucrarilor lui dar unele reusesc sa se remarce in mod deosebit. Tipul este inca tinar si probabil va evolua. Depinde daca se va lasa atras de filozofie si teologie sau de ispita comercialista.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 deIn ce priveste masura in care membrii site-ului au curajul sa exploateze aceste resurse, asta este ceea ce este. Din experienta mea femeile sint mai curajoase. A fost o vreme cind Oriana, Aranca, Queen Margot, Alma, Sapphire si alte poetese de aici se lasau mai inspirate. La urma urmei este un joc al colaborarii si poate al competitiei si melanjului. Eu inca astept.
ai dreptate daniela. încă mai am de învățat
pentru textul : metalmorphosis deEu știu că cei de la Mărășești n-au murit niciodată.
pentru textul : Așa cum îl vezi! Așa cum te vede! deMarga, as spune că respect părerea ta, dacă nu aş fi la curent cu felul tău de-a arunca cronici pseudocritice, aşa, o dată la săptămână, pe vreo două-trei texte. :).
"el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce" - fraza aceasta spune totul despre modul tău de-a citit un text şi, mai grav, de-a recepta metatextul. Acel final pe care tu îl numeşti de clasa a treia (urât, impertinent, aş spune) e tipul de vers care pare c-ar fi putut fi scris de oricine, oricând. Cred eu, el poate fi supus critic numai din perspectivă estetică. Asta ar trebui să spună ceva, dar nu mă aştept să descoperi ce.
Bun. Observ, nu acum, dar o spun în acest moment din raţiuni usor de înţeles, observ, spuneam, o răutate în comentariile tale negative. Atentie, nu ironie, nu sarcasm, nu mişto, ci răutate. În fine, ma limitez să mai spum că nu toţi bărbaţii "e porci", dragă Marga :)
pentru textul : de n luate câte două deimaginea erosului nocturn, cumva? o adaptare carnală a sentimentelor. a LEX.
pentru textul : sephirot II deam corectat Vlad, multumesc de observatie! mereu ma grabesc si ba gresesc la scris, ba la condus...:p
cheers!
pentru textul : Friday, 13 deFrumos scris despre-zece... Aceasta simbolistica a numerelor nu a incetat sa fascineze de la Pitagora incoace pe cei care s-au aplecat asupra lor, ca exercitiu al credintei sau dimpotriva, a gandirii liberului arbitru. Chiar si eu, in umila mea fiintare, am scris candva un poem "nouazeci" unde incercam sa gasesc o pace intre noua si zece, una dintre tranzitiile numerice cele mai fascinante pentru mine. Oricum, zece este un numar, nu o cifra "voi muri voi invia repetand cifra zece" - trebuie corectat. In rest, un poem destul de sobru. Andu
pentru textul : Superstiție deVarianta finală a textului revăzut de mine recent:
Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:
În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.
Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.
Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.
Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…
Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.
Mulțumesc anticipat pentru citire,
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor(II) deEugen.
" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
pentru textul : o tristețe neterminată de'De ce Sinele meu este un deșert? Am trăit oare prea mult în afara mea, în oameni și în lucruri? De ce mi-am evitat Sinele? Nu-mi eram scump mie însumi?.... Singurătate este doar atunci când Sinele este un deșert. Să fac din deșert o grădină? ... Ce anume mă duce în deșert și ce să fac acolo? Este o iluzie că nu mai pot avea încredere în gândirea mea? Adevărată e doar viața și doar viața mă duce în deșert... Suflete al meu, ce caut aici? Suflteul meu mi-a vorbit și mi-a spus 'așteaptă'. Aud cuvântul necruțător. De pustiu se leagă chinul.'
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deUn poem ca o banală transcriere din cartea roșie a lui Jung... pentru necunoscători.
Margas
"rămâne faptul că și ea era blondă iar eminescu același obsedat cumsecade" cumsecadele asta vine la țanc si te face sa te prapadesti de rîs. si sa stii ca daca ma gîndesc, si eu sunt un obsedat. cum se cade :) fiecare cu obsesiile lui
pentru textul : Eminescu deIn zilele noastre se "face" artă nouă? Sau doar se respectă "şabloanele" marilor artişti din trecut?
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deasa cum spui si tu se cauta mult, mai ales cand iti simti mediocritatea, slabiciunea ochiului in a vedea cele doua planuri in paralel: cititori si oferta.
dupa secole intregi de scris si scris, mai ales cand marea calitatea e de a anticipa, a face profetii, e greu sa aduci mai multa forta in cuvant. s-a mai inventat ideea de fractal. tot mai in adanc inainte, luat bucati mici aparent nesemnificative nepierzand viziunea intregului. de aici apar si forme noi de abordare.
scriitorul/sufletul/ e in fiecare, o privire din alt unghi si alt unghi asupra sa e ceea ce impinge lucrurile inainte.
1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"
E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.
pentru textul : poți să taci deSunt foarte surprinsă de reacțiile tale și nu înțeleg la ce te referi. Nu înțeleg ce caută Libanul aici... Eu am încercat să îmi expun punctul de vedere, menționând că acest text este slab, insuficient tratat, utilizând elemente heterogene care nu devin unitate, literar artistic vorbind. Nu au cum. Dacă privești comentariile mele din ultimul an la textele tale, vei constata că am avut punctele mele de vedere personale. Nu înțeleg de ce aici ești atât de refractară criticii. Dacă te-a deranjat vârsta la care citeam Dostoievski și Blaga, te rog să mă scuzi. A fost doar o confidență colocvială. Cunosc o persoană (tare dragă mie) care plângea în hohote prin casă în clasa I, de mila prințului din "Prințul fericit", pe când colegii desenau bastonașe și linioare. Și pe la 3 ani știa toată "iarna pe uliță" funcție de ilustrație, chiar și pe sărite...
pentru textul : poveste cu nuferi deanca, dar usa era deschisa...si eu am batut totusi. nu poti sa-i spui nuntasului ca nu are haine potrivite cand inima sa se bucura de hora cuvintelor. lasa-l sa joace, invata-l, ajuta-l .....acum imi trece prin cap ca sunt una din fecioarele nechibzuite. ma dai afara....
pentru textul : confesiune dear merita un videoclip, cu scurte scene alb-negru, pe o muzică de habar n-am ce instrument (cel puțin așa l-am „citit” eu). fain poem. zile faine!
pentru textul : Noapte bună, copii dedeși am vrut să evit "în_na"... dar sper să fie admis și așa.
pentru textul : negru ascuns deAdriana, ...a(ți)m realizat te rog frumos, că mă rușinez. mulțumesc. Virgil, uite și eu sînt sincer impresionat de comentariul tău. și dacă o spun e ceva pentru că rar ies din tăcerile mele. dar să trecem. să ai succes! Paul, se spune că peste drum de cimitirul Bellu era o cîrciumă și la intrarea ei scria așa: orișice s-ar spune orișice ar fi e mai bine aici decît vizavi cu stimă!
pentru textul : login deîmi face o deosebită plăcere să te recitesc şi aici. Se vede o mână sigură pe condei, o experienţă în scrisul de lungă întindere, o cursivitate fără cusur, subiecte demne de luat în seamă, un exemplu printre prozatori, etc. Felicitări şi bine ai venit!
Silvia
pentru textul : Floare de lotus deOk, din perspectiva mea, e mult mai bine.
pentru textul : chipul de umbră deSnowdon King, sa inteleg ca ma numesti prost?
pentru textul : și eu te iubesc deInteresant colajul. Sper ca și ceilalți să (te) ia de exemplu și să își expună fotografiile de la lansări, vernisaje etc.
pentru textul : lansarea "Mirabile dictu" la Polul Cultural Cluj - II deBun, mi-a plăcut în mod deosebit ritmul alert și cascada de figurative. De înlocuit zic eu acel 'nu se merită' disonant, golănesc și 'maldărul', un arhaism ciudat... 'destule' 'o grămadă' and such ar suna mai bine zic eu... În rest ok, nu mai caut poetul din tine Virgile, bine că mi-ai luat piatra asta de pe inimă ;-)
pentru textul : să nu căutați poetul din mine deCu plăcerea lecturii,
Andu
Un text cu adevarat eclatant in care autorul amprenteaza cu elemente subiective un univers fara sanse de a deveni vreodata cosmos... remarc maniera matura in care autorul dozeaza superficialitatea exprimarii lasandu-ne iluzia ca ar sti ce zice... greselile de tastare concura in mod fericit la acest tablou general al unei lumi poetice in disolutie in care datul din fund al monalisei devine o promisiune de salvare din haosul post-catastrofic al discotecii, un fel de axis mundi "bestial" de care se agata privirile mostrilor de pe scena intr-un soi de "nimic-nu-mai-contează" generalizat.
pentru textul : feel dede la un timp tot sar un anotimp cu gândul:) mulțumesc frumos, Mariana! ești pe cât de amabilă pe atât de generoasă!
pentru textul : un februarie doi făurari deMda, se cam poticnește. Ambiguă, poate chiar narcotică.
pentru textul : Narcoză dePagini