Te joci cu cuvintele, nu-ți pasă de poezie, de ce o să iasă. "recunosc până ieri credeam că portocalele au aripi dar nu ele au doar gust" - nu, zău? Chiar așa? Dacă ai fi rămas la partea I cu aripile, ar fi rămas o idee naiv-poetică. La urma urmei, cuvintele se folosesc și ca terapie, și e ok, mi se pare uman. Tropii ți-ar ascunde defectele, doar așa te-ar ajuta.
p.s. popularitatea ar fi un criteriu... masele. dar el este unul greșit. după cum toată lumea știe de of viața mea a lui costi ioniță foarte puțini știu ceva despre comfortably numb, song al formației pink floyd ori despre autumn in new york al ellei & louis... prin urmare se poate să nu am dreptate...
Am revenit pentru a menționa ligamentul licențios - "chipul acela" (te las pe tine să îl înscrii în ce categorie vrei). Am remarcat și ideea din titlu - înseamnă că... am avut dreptate cu "la bloc". :)
Nu as putea spune ca nu recunosc universul poetic al lui Vladimir, acum parca mai incarcat decat oricand de simboluri, aparitii aproape imposibil de imaginat si o anume greutate a respiratiei... Cred ca ultima impresie o asociez unei incaperi cu prea mult parfum... Imi place faptul ca nu te dezici: poeziile tale, chiar daca au acest aer aproape ireal, au toate o poveste care se cere descoperita.
engleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,
mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.
în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
vreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.
un poem limpede si placut ca bolta cereasca inaintea rasaritului inceputul mi-a placut in mod deosebit noaptea cuvintele se adună în nerostirea lor albastră
Întreb autoarea ce părere are de versul: "și se trezesc fără copite. nu mai pot alerga." (sincer, nu mă așteptam la asemenea vers). Și ar mai fi și alte întrebări, ca, de exemplu, cât de mult crede că m-a impresionat poemul acesta.
bodogănel - târziu mi-am revenit și am aflat cine este de fapt bodogănel. Îmi cer scuze și pe această linie pentru lipsa mea de cunoștințe în privința pseudonimului. Dacă nu voi fi scuzat, accept pedeapsa, care va fi ea. Cu drag
poemul ăsta al tău...incredibil de simplu și totuși, atât de profund, atât de viu, m-a uns pe suflet, cum se spune. poate că ana cea din final e cea care a țesut perdeaua prin care să se poată filtra discret poemul acesta dinspre lume spre tine și mai apoi dinspre tine spre noi...cinste anei!
Îmi place cum ai construit metafora splendidă din final pe o schelă enumerativă de aspecte prozaice... Primele două versuri captează și tot ce urmează pînă la cele două versuri finale deși pare de umplutură, este un intermezzo necesar, de sprijin.
Bun (re)găsit Virgil. Încep prin a-mi cere scuze pentru reacția mea la ștergerea fostului cont de autor. Se pare că nu doar la mine răspunsurile voastre pe mail intră la coșul de gunoi. N-am căutat acolo și credeam că nu am fost acceptat, de unde și neînțelegerea. În fine, de data asta am căutat peste tot și bine am făcut pentru că, iată, contul meu e activ. Ergo, îmi fac mea culpa și mă bucur să fiu membru al comunității Hermeneia. Sper să fie într-un ceas bun și spre un reciproc folos, autor-cititori. Cu mulțumiri pentru aprecierea textului de față, amical...de cursă lungă, George cel Asztalos
Superb. Textul imi aduce aminte de serile mele petrecute pe muntele Cozia. Si eu am scris in acest registru atat de rar folosit de scriitorii momentului. Poate ar fi bine sa construiesti un volum pe aceasta linie. Sunt curios. Toata scriitorimea se da in vant dupa neologisme si tehnici abstracte de scriere. Faptul ca descopar uneori (rareori) si texte de acest fel ma entuziasmeaza. Voi urmari ce publici in continuare. Sa ai pace, Dancus
sa te mai incant si pe tine, profetule ( textul de fata e printre primele mele texte, si tin minte ca atunci, in alta parte, apricierea ta a fost un imbold cu puterea unui feed-back cosmic, sa fi vazut cum mi-ai zapacit muzele)
Andu, nici vorbă de suspiciune, dimpotrivă. Deseori, când răspund unui comentariu, nu-mi pot stăpâni un firicel de provocare malițioasă, pentru a stârni interlocutorul, pentru a îl detemina să recitească textul în discuție. Sunt de acord cu tine, privitor la folosirea neologismelor doar atunci când sunt de neînlocuit, altminteri dau senzația unui bombastic epatant, de tinichea pe o haină scumpă. În cazul "friabil" chiar n-am avut altă posibilitate. Mulțumesc pentru revenire și precizări. Toate cele bune!
"Cita libertate si adevar ai suportat si cita minciuna si ipocrizie ai alungat si denuntat?" iata o intrebare pusa de scriitorul Bujor Nedelcovici acum 10 ani in volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Aceasta intrebare ramine de actualitate si dupa 10 ani.
Inițial am greșit 'românia' trebuia să fie în titlu adică 'mama la toate țările românia' iar subtitlul 'lui virgil t' sub formă de dedicație... când am editat am mutat românia... mă rog. Oricum mersi de lectură și de păreri, nu am nicio pretenție de la acest text, doamne ferește, el este doar o joacă cu creionul pe hârtia virtuală și cu gândul la ultima polemică de tip octavian paler cu virgil, despre români el este cel mai mare expert, eu sunt doar un băgător de seamă.
Pentru Matei special de la Adi de la Vâlcea, dragule tu scrii la textele mele numai la jucărele, oare așa zici tu că merită? Te face asta să te simți mai mărișor oleacă sau de ce? Nu cred că e nevoie, după socotelile mele acum ar trebui să ai și tu vreo douăzeci de anișori plus o prietenă ceva acolo care să-ți fi șters coșulețele de pe față, right?
Andu
Ştiţi care e problema cu ironia, d-le Manolescu? Chiar şi atunci când sunt doi, ea, în mrejele-i adânci ca marea, se poate confunda (de unul dintre ironici), până la identitate, cu firescul, incoerenţa ori bufoneria fenomenologică. Filosofia este pentru proză, aşa cum lirismul este pentru poezie. În altă ordine de idei, nu gust "metafizicul". (Şi) Prin el, poezia a devenit religie. Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi.
Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică.
mi-a placut si chiar mi-a adus aminte de Italia, partea ei cosmopolita sa zicem, cu doamne imbracate bine, care te fac sa te simti golan. o poezie luminoasa.
Paul, am vaga impresie că tu mă înţelegi greşit; ori mă exprim eu prost. Mai întâi, eu am spus că există până şi o logică a metaforei... iar tu ai transferat afirmaţia la nivel general - al logicii poeziei. Bineînţeles că poezia are logica ei, dar, repet, nu orice poezie. Din concepţia conform căreia "orice am scrie, dacă e liric, are un înţeles" au apărut foarte mulţi poeţi peste noapte, ca să nu mă exprim mai urât.
Despre "nu există interpretări incoerente în poezie:)" spun doar că, dacă ar fi aşa, absolut orice om este ar fi în stare să facă o interpetare coerentă, deci corectă. Ceea ce, trebuie să recunoşti, nu-i tocmai verosimil. Mai multe, poate altădată. Aceleaşi gânduri bune.
rational vorbind, ma bucura reactia ta :) bine, eu nu cred ca este o capodopera d. p . d . v . poetic vorbind, dar daca ti-a tras atentia incat sa lasi un semn, e ok/ multumesc!
un răspuns? o parere? o stare de incertitudine?... sau o tentativa literara pe tema canina? ceea ce imi este neclar, e titlul care nu ajuta in niciun sens.
Virgil, este adevărat, am postat acest text și pe un alt site, cu un alt titlu, din motive personale. eu am înțeles că pentru o perioadă de două luni de la înscrierea pe acest site trebuie să postăm texte în exclusivitate. am înțeles eu greșit? acum am verificat. mi-am amintit de o problemă asemănătoare cu un text al lui Cristain Munteanu. am citit acolo comentariile și constat că am înțeles greșit. am citit de asemenea și Jurnal de nesomn III. 2.". Nu aș vrea să mă înțelegeți greșit, fiecare mai sînteți probabil membri pe alt(e) site de literatură(etc). Nu mă deranjează absolut deloc lucrul acesta. Ar fi imoral și nepotrivit numai să fac aluzie la a alege între ele. Acesta va rămîne întotdeauna dreptul vostru. Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sînt ale voastre și după aceea le puteti publica oriunde alegeți voi.". îmi pare rău că nu am citit cu atenție acest "Jurnal". îmi cer scuze și vreau să înțelegi că acesta este adevărul. cred că ar fi bine ca punctul acesta din jurnal să fie inclus în regulamentul site-lui. mulțumesc pentru înțelegere. vreau să cred că gestul meu nu va fi înțeles greșit.î p.s. - nu sunt singura în această situație. am obsevat că mai sunt texte care sunt postate atât aici cât și pe alte site-uri. cu respect pentru acest site, Mădălina Maroga
Raluca, eşti în eroare cu de-a totul. Sau de-a toată... Pen' că nu există text 1 şi text 2, deci nici variante îmbunătăţite, nici antijoc filosofic, nici nimic. Există doar acest text. Nu s-a schimbat absolut nimic în afară de titlu. Şi doar ce-ţi lăudam spiritul de observaţie. Am vrut să postez textul "Antijoc", dar am postat "Ultima întâlnire cu sinele", pe care, din eroare, l-am intitulat "Antijoc". Probabil mi-a rămas pe retină ideea de-a posta, iniţial, "Antijoc".
Las că şi alte vocale îs aiurea. (De abia acum am înţepat.). Na. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Doamna Ştefan,
pentru textul : după-amiază de sâmbătă depa, pa
Te joci cu cuvintele, nu-ți pasă de poezie, de ce o să iasă. "recunosc până ieri credeam că portocalele au aripi dar nu ele au doar gust" - nu, zău? Chiar așa? Dacă ai fi rămas la partea I cu aripile, ar fi rămas o idee naiv-poetică. La urma urmei, cuvintele se folosesc și ca terapie, și e ok, mi se pare uman. Tropii ți-ar ascunde defectele, doar așa te-ar ajuta.
pentru textul : recreația mare dep.s. popularitatea ar fi un criteriu... masele. dar el este unul greșit. după cum toată lumea știe de of viața mea a lui costi ioniță foarte puțini știu ceva despre comfortably numb, song al formației pink floyd ori despre autumn in new york al ellei & louis... prin urmare se poate să nu am dreptate...
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deAm revenit pentru a menționa ligamentul licențios - "chipul acela" (te las pe tine să îl înscrii în ce categorie vrei). Am remarcat și ideea din titlu - înseamnă că... am avut dreptate cu "la bloc". :)
pentru textul : floare de eroși deNu as putea spune ca nu recunosc universul poetic al lui Vladimir, acum parca mai incarcat decat oricand de simboluri, aparitii aproape imposibil de imaginat si o anume greutate a respiratiei... Cred ca ultima impresie o asociez unei incaperi cu prea mult parfum... Imi place faptul ca nu te dezici: poeziile tale, chiar daca au acest aer aproape ireal, au toate o poveste care se cere descoperita.
pentru textul : Cele patru feluri de a privi ale ochiului de bronz deengleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,
mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.
în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
pentru textul : ieşirea din iarnă devreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.
un poem limpede si placut ca bolta cereasca inaintea rasaritului inceputul mi-a placut in mod deosebit noaptea cuvintele se adună în nerostirea lor albastră
pentru textul : sephirot I deÎntreb autoarea ce părere are de versul: "și se trezesc fără copite. nu mai pot alerga." (sincer, nu mă așteptam la asemenea vers). Și ar mai fi și alte întrebări, ca, de exemplu, cât de mult crede că m-a impresionat poemul acesta.
pentru textul : urme de cerb dePaul. Mă bucur că ţi-a plăcut ceva pe aici.
pentru textul : vor turna peste mine, în loc de asfalt, o placă de cer debodogănel - târziu mi-am revenit și am aflat cine este de fapt bodogănel. Îmi cer scuze și pe această linie pentru lipsa mea de cunoștințe în privința pseudonimului. Dacă nu voi fi scuzat, accept pedeapsa, care va fi ea. Cu drag
pentru textul : În mult prea plinul mitic al mirării depoemul ăsta al tău...incredibil de simplu și totuși, atât de profund, atât de viu, m-a uns pe suflet, cum se spune. poate că ana cea din final e cea care a țesut perdeaua prin care să se poată filtra discret poemul acesta dinspre lume spre tine și mai apoi dinspre tine spre noi...cinste anei!
pentru textul : dacă aș fi perdea deÎmi place cum ai construit metafora splendidă din final pe o schelă enumerativă de aspecte prozaice... Primele două versuri captează și tot ce urmează pînă la cele două versuri finale deși pare de umplutură, este un intermezzo necesar, de sprijin.
pentru textul : amărui deBun (re)găsit Virgil. Încep prin a-mi cere scuze pentru reacția mea la ștergerea fostului cont de autor. Se pare că nu doar la mine răspunsurile voastre pe mail intră la coșul de gunoi. N-am căutat acolo și credeam că nu am fost acceptat, de unde și neînțelegerea. În fine, de data asta am căutat peste tot și bine am făcut pentru că, iată, contul meu e activ. Ergo, îmi fac mea culpa și mă bucur să fiu membru al comunității Hermeneia. Sper să fie într-un ceas bun și spre un reciproc folos, autor-cititori. Cu mulțumiri pentru aprecierea textului de față, amical...de cursă lungă, George cel Asztalos
pentru textul : Tată de duminică deSuperb. Textul imi aduce aminte de serile mele petrecute pe muntele Cozia. Si eu am scris in acest registru atat de rar folosit de scriitorii momentului. Poate ar fi bine sa construiesti un volum pe aceasta linie. Sunt curios. Toata scriitorimea se da in vant dupa neologisme si tehnici abstracte de scriere. Faptul ca descopar uneori (rareori) si texte de acest fel ma entuziasmeaza. Voi urmari ce publici in continuare. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : cioburi desa te mai incant si pe tine, profetule ( textul de fata e printre primele mele texte, si tin minte ca atunci, in alta parte, apricierea ta a fost un imbold cu puterea unui feed-back cosmic, sa fi vazut cum mi-ai zapacit muzele)
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă deAndu, nici vorbă de suspiciune, dimpotrivă. Deseori, când răspund unui comentariu, nu-mi pot stăpâni un firicel de provocare malițioasă, pentru a stârni interlocutorul, pentru a îl detemina să recitească textul în discuție. Sunt de acord cu tine, privitor la folosirea neologismelor doar atunci când sunt de neînlocuit, altminteri dau senzația unui bombastic epatant, de tinichea pe o haină scumpă. În cazul "friabil" chiar n-am avut altă posibilitate. Mulțumesc pentru revenire și precizări. Toate cele bune!
pentru textul : Cântec de"Cita libertate si adevar ai suportat si cita minciuna si ipocrizie ai alungat si denuntat?" iata o intrebare pusa de scriitorul Bujor Nedelcovici acum 10 ani in volumul "Aici si Acum" (Hic et nunc) publicat la Editura Cartea Romaneasca",1996. Aceasta intrebare ramine de actualitate si dupa 10 ani.
pentru textul : Colocviu international : « Que faire de l’héritage architectural et urbain des régimes totalitaires? » demulțumesc Adrian pentru trecere,am modificat finalul
pentru textul : Rămas bun denu am apucat anul acesta să-i scriu si eu Moșului! dar mă regăsesc în scrisoarea ta. La muţi ani tuturor!
pentru textul : trei crai de la răsărit deInițial am greșit 'românia' trebuia să fie în titlu adică 'mama la toate țările românia' iar subtitlul 'lui virgil t' sub formă de dedicație... când am editat am mutat românia... mă rog. Oricum mersi de lectură și de păreri, nu am nicio pretenție de la acest text, doamne ferește, el este doar o joacă cu creionul pe hârtia virtuală și cu gândul la ultima polemică de tip octavian paler cu virgil, despre români el este cel mai mare expert, eu sunt doar un băgător de seamă.
pentru textul : mama la toate țările dePentru Matei special de la Adi de la Vâlcea, dragule tu scrii la textele mele numai la jucărele, oare așa zici tu că merită? Te face asta să te simți mai mărișor oleacă sau de ce? Nu cred că e nevoie, după socotelile mele acum ar trebui să ai și tu vreo douăzeci de anișori plus o prietenă ceva acolo care să-ți fi șters coșulețele de pe față, right?
Andu
Ştiţi care e problema cu ironia, d-le Manolescu? Chiar şi atunci când sunt doi, ea, în mrejele-i adânci ca marea, se poate confunda (de unul dintre ironici), până la identitate, cu firescul, incoerenţa ori bufoneria fenomenologică. Filosofia este pentru proză, aşa cum lirismul este pentru poezie. În altă ordine de idei, nu gust "metafizicul". (Şi) Prin el, poezia a devenit religie. Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi.
Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică.
pentru textul : Har şi talent dede acord. cu dihania
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare demi-a placut si chiar mi-a adus aminte de Italia, partea ei cosmopolita sa zicem, cu doamne imbracate bine, care te fac sa te simti golan. o poezie luminoasa.
pentru textul : babilon dePaul, am vaga impresie că tu mă înţelegi greşit; ori mă exprim eu prost. Mai întâi, eu am spus că există până şi o logică a metaforei... iar tu ai transferat afirmaţia la nivel general - al logicii poeziei. Bineînţeles că poezia are logica ei, dar, repet, nu orice poezie. Din concepţia conform căreia "orice am scrie, dacă e liric, are un înţeles" au apărut foarte mulţi poeţi peste noapte, ca să nu mă exprim mai urât.
pentru textul : Mai singură... deDespre "nu există interpretări incoerente în poezie:)" spun doar că, dacă ar fi aşa, absolut orice om este ar fi în stare să facă o interpetare coerentă, deci corectă. Ceea ce, trebuie să recunoşti, nu-i tocmai verosimil. Mai multe, poate altădată. Aceleaşi gânduri bune.
O.K. Boba. Am modificat. Sper ca orice urma de "polemica" a disparut. Cat despre "rating", chiar ca nu ma intereseaza.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deeu vreau niste uni-versuri pentru asteroizi mai periculosi decat poetul solar
pentru textul : Opalescențe derational vorbind, ma bucura reactia ta :) bine, eu nu cred ca este o capodopera d. p . d . v . poetic vorbind, dar daca ti-a tras atentia incat sa lasi un semn, e ok/ multumesc!
pentru textul : e v a deun răspuns? o parere? o stare de incertitudine?... sau o tentativa literara pe tema canina? ceea ce imi este neclar, e titlul care nu ajuta in niciun sens.
pentru textul : eroare. pentru deVirgil, este adevărat, am postat acest text și pe un alt site, cu un alt titlu, din motive personale. eu am înțeles că pentru o perioadă de două luni de la înscrierea pe acest site trebuie să postăm texte în exclusivitate. am înțeles eu greșit? acum am verificat. mi-am amintit de o problemă asemănătoare cu un text al lui Cristain Munteanu. am citit acolo comentariile și constat că am înțeles greșit. am citit de asemenea și Jurnal de nesomn III. 2.". Nu aș vrea să mă înțelegeți greșit, fiecare mai sînteți probabil membri pe alt(e) site de literatură(etc). Nu mă deranjează absolut deloc lucrul acesta. Ar fi imoral și nepotrivit numai să fac aluzie la a alege între ele. Acesta va rămîne întotdeauna dreptul vostru. Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare. Evident textele sînt ale voastre și după aceea le puteti publica oriunde alegeți voi.". îmi pare rău că nu am citit cu atenție acest "Jurnal". îmi cer scuze și vreau să înțelegi că acesta este adevărul. cred că ar fi bine ca punctul acesta din jurnal să fie inclus în regulamentul site-lui. mulțumesc pentru înțelegere. vreau să cred că gestul meu nu va fi înțeles greșit.î p.s. - nu sunt singura în această situație. am obsevat că mai sunt texte care sunt postate atât aici cât și pe alte site-uri. cu respect pentru acest site, Mădălina Maroga
pentru textul : între cuvânt și cer deRaluca, eşti în eroare cu de-a totul. Sau de-a toată... Pen' că nu există text 1 şi text 2, deci nici variante îmbunătăţite, nici antijoc filosofic, nici nimic. Există doar acest text. Nu s-a schimbat absolut nimic în afară de titlu. Şi doar ce-ţi lăudam spiritul de observaţie. Am vrut să postez textul "Antijoc", dar am postat "Ultima întâlnire cu sinele", pe care, din eroare, l-am intitulat "Antijoc". Probabil mi-a rămas pe retină ideea de-a posta, iniţial, "Antijoc".
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deLas că şi alte vocale îs aiurea. (De abia acum am înţepat.). Na. :)
Pagini