revolta sincera. o adevarata descatusare. sunt convins ca te/ai simtit mai bine dupa ce ai tot citit si recit ce ai scris aici. cu respectul cuvenit, mircea.
o casă japoneză clasică nu are uluce sau jgheab sau scurgerea aceea tubulara de la streașină cum au casele occidentale. la streașina casei japoneze se află un lanț vertical (uneori poate avea tot felul de componente specifice, clopoței, minipagode, etc) pe care apa de ploaie nu coboară val-vîrtej ca prin uluc ci se prelinge (japonezului îi place aceasta calmă armonizare cu natura). La capătul de jos al lanțului este de obicei un vas de piatră în care se adună apa de ploaie pe care japonezul o prețuiește foarte mult și cu care își udă copăceii bonzai. La acel lanț m-am referit în textul meu. în engleză se spune „rain-chain”.
Și acum următoarea ghicitoare: știi de ce japonezii preferă 7-5-7 în haiku? Și de ce nu alte combinații?...
o imagine luată de mine acum cîteva săptămîni. chiar dacă nu în Japonia.
Draga mea Nuta, Incep aceasta scrisoare prin a-ti spune ca nu inteleg de ce ai simtit nevoia sa scrii TOCMAI tu aici un "haiku". (Apoi urmeaza corpul scrisorii, in care iti povestesc despre cum vad eu scrisul tau, de care intr-un anume fel, m-am indragostit) Finalul vine cam asa: dupa ce ti-am marturisit toate acestea, te rog sa intelegi ca sunt nedumerit de ce ai simtit nevoia sa scrii acest haiku care nu e haiku si in general noi nu stim sa scriem haiku-uri, dar unii mai reusesc cate ceva, dar de ce tocmai tu sa faci aceasta incercare ata de nereusita? Pai Nuta, unde ai mai vazut tu haiku sa se numeasca "inadvertenta"? Haiku-ul este o meditatie linistita asupra naturii, o observatie, o relatare foarte foarte simpla insa cu multe intelesuri. Nu orice text in 3 versuri 5-7-5 e haiku Nuta... Inadvertenta? Pun pariu ca unii nici nu stiu ce inseamna cuvantul asta. Apoi utilizarea metaforei directe in haiku este oprita, adica "malul vietii" n-are ce cauta... etc. Dezamagit de acest simulacru de haiku, semnez Andu
pe tabletă nici eu nu am probleme. te întrebam, pentru că în RO nu prea este Wi-Fi peste tot, iar când mai merg pe la întruniri literare, cenacluri sau lansări de carte și trebuia să citesc foloseam mobilul. îți mulțumesc și sper să reușești cu situația "portrait".
ai dreptate, tâsneste poezia de unde nici nu te-astepti. mai putin poetica este plecarea la serviciu. mai ales între Craciun si Anul Nou si când îti joaca albul zapezii în priviti:)).Aici nici macar Hawking n-ar gasi remediul potrivit. spui ca nu ma stii, pentru mine este , uneori, extraordinar de reconfortant sa constat ca nu le stiu chiar pe toate. dar asta numai în rarele momentele de totala îngaduinta cu mine însumi. primeste, totusi, toate urarile de bine de la un "necunoscut". si un an nou linistit.
tocmai am vorbit cu Vlad Nanie și șansele au sărit peste 50%. să vedem acum cît de performantă va fi legătura la internet. în rest, puteți începe să dați de știre. voi face o pagină specială și vă voi anunța în timp util.
Eu una știu: orice detaliu din poezia ta, Adrian, e gândit, simțit, asumat. Nu-mi rămâne decât să recitesc, iar acolo unde aș cârcoti să mai zăbovesc un pic pentru a descoperi noi valențe.
Remarc versul „durerea e un tigru vişiniu care îmi toarce în braţe”, dar și tot ce îi urmează acestuia, în special „pâinea crescândă”, mai ales că în versurile anterioare ai amintit de vreo două ori de firimituri.
să ştii că şi eu m-am gîndit la asta. şi mi-am dat seama că are şanse să te indispună. probabil că e o chestie feminină. dacă spui unui bărbat că face ceva neglijent e posibil să te ignore sau să îţi arate finger-ul. dar dacă spui asta unei femei toată presiunea socio-culturală moştenită de zbîrleşte uşor. pentru că o femeie "nu are voie" să facă ceva în mod neglijent, nu e aşa?
well, dacă e musai fac un recall. dar poate că peisajul merită nu numai spleen şi triteţe. poate chiar el trădează neglijenţă. ca atîtea alte locuri....
undeva pe la mijloc textul devine prea incarcat cu prea multe detalii. am senzatia ca daca exista o meteahna in textele lui emilian pal aceasta poate fi definita ca scufundarea in oniricul detaliilor. ajungi sa iti doresti mai mult aer.
ce înseamnă a schelăCăi?
Iar în rest, subscriu, un poem plin de aiureli, un fel de sex ratat pe acoperisul încins de canicula al unui bloc reparat recent cu smoală din fonduri UE.
P.S. Laure, şi asta e chiar pe bune, dacă mai citesc o chestie din asta lipsită de orice valoare sub semnătura ta aici pe site voi considera că traversezi o perioadă de încercări nefaste (nu-i nimic, ni se întâmplă tuturor) şi nu te voi mai citi până nu-mi vei da tu un semn în particular. Nu am nici timp şi nici nervi pentru aşa ceva. Am câţiva autori preferaţi, tu eşti printre ei, dar la o adică scurtez lista că nu am nervi pentru aşa ceva.
Cu drag,
Andu
Când citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
merci pentru trecere si citire, Cailean. Observ ca te intereseaza textele mele. Apreciez asta. Textul de fata este unul vechi, de pe vremea cind reincepusem sa scriu acum citiva ani.
Vladimir, Nu știu de ce (sau știu?), dar privesc ca "un pic" răutăcios comentariul tău. Inutil să-ți spun că nu am o "miză" în acest poem, cel puțin nu una "imagistică". Este un poem de dragoste, de dezlegare de o dragoste în care cei doi se comportă poate ca într-un "delir", dar fără delir dragostea nu E. Încercarea de recompunere în cel/cea care a intrat inițial în această "poveste", substituția voită a iubitului/cerșetor...plus o grămadă de alte "mesaje" transmise, e adevărat, prin imagini puternice.Dacă am vreo vină că scriu imagini? Hmm. Scriu ceea ce văd...și, crede-mă, e o "poveste" cât se poate de reală. Dacă tu te-ai gândit la o "ședință de spiritism", hai să privesc și "partea bună" și să zicem că e reușită "incantația", dacă poemul nu e... Sincer, și nu vreau să par/fiu infatuată când spun asta, cred că e o urmă de invidie în reacția ta. :)
Este un fenomen straniu la ora actuală: prea mulți își șterg textele să pot aduce comentarii la obiect/subiect. De aceea nu pot aduce prea mari argumente la "biserica pițigoilor" decât memoria mea și poate și a altora. Metafora îi aparține totuși prietenului nostru Ștefan Ciobanu. Verba volant scripta manent. Dar am răbdare... P.S. Nu mă interesează "sculptorul si poetul Mircea Lacatus". Era doar un consemn (Françoise) că nu am uitat.
Adică, dragii mei, dincolo de aspectele arătate de colegii mei, ca să nu mai lungim vorba, încercați pentru câteva momente să uitați de poezie și să vedeți și aspectele legate de "administrarea" problemei. În două vorbe, nu vei întâlni unul care să spună "da, domne, eu am folosit limbaj obscen, sau rasist, sau profanator, de dragul limbajului". NU, toți se vor simți îndreptățiți să spună "e artistic". Iar noi ar trebui să fim o armată de oameni și să stăm toată ziua ca la judecată. Or nu acesta este scopul hermeneia. Acestea fiind spuse, vă invit, dacă vă lipsește discuția aceasta (că văd că revine periodic în actualitate), să scrieți mai mult de trei rânduri în subsolul unui text, fără legătură cu acesta din urmă, să îl postați pe pagina de autor, încadrați la polemică și atunci probabil că altfel se vor purta discuțiile. Aici nu este locul. Domnule Ionel Bostan, Bianca este numele. Alte diminutive și alinturi nu își au locul.
trebuia sa fie neaparat "Te pișă-n colo, la perete!"? . n-ar fi mers mai ok un alt vers? mi se pare cam picat de nicaieri. in rest, apreciem stilul ludic....
orice observatii ar trebui, imho, derulate pe 2 planuri. in sinte, textul atrage atentia, se retine, e elocvent, are incarcatura ideatica, suna plin. in treacat, la a 2-3 a lectura nici pe mine nu maz mai supara la ureche "prostie" in antepenultimul vers. apoi ma alatur oarecum acelei observatii care ii atribuie o doza de proza. prefer deci sa-l receptez ca un poem cu structura poetica incompleta, ceea ce imo nici nu strica, dar in nici un caz nu are structura unei proze. eram curios cum scrie proza autorul uneor poeme consistente. rim
Era nevoie sa-mi cada sub ochi acesta recenzie - pe care nici nu am citit-o ca lumea (nici nu m-a interesat)- ca sa-mi aduca aminte de tine. Te-am urmarit un timp. Ca indragostit de poiezie, nu stiu de ce m-am pierdut printre puzderia de texte anoste produse in serie. Iarta-ma Djamal.
Virgil as atrage atentia asupra dinamicii. Hermeneia are mai putin de 90 de membrii activi. O antrepriza de calitate ar fi trebuit sa atraga mult mai multi participanti. Cantitatea nu confera calitate , stiim asta, dar e nevoie de o masa critica pt a pune lucrurile sa functioneze. Exista modele si studii care demonstreaza ca vitalitatea unei grupe e bazata pe patratul numarului de membrii. Sugerez deschiderea portilor, liberalism in primirea autorilor, etc. Vocea multimii va da si calitate nu numai " noise " de care ne temem.
deși se vrea povestire nu cred ca e de fapt decît un poem în proză. Ca și conținut pentru mine e totuși puțin mai greu de înțeles. Ce se vrea a fi Marea Dragoste? Ideea că poți să treci pe lîngă ea și să nu îți dai seama, deși am mai auzit-o, mi se pare puțin forțată (poate de dragul dramatismului). E ca și cum ai spune că pentru a înțelege sau realiza Dragostea aceea ai nevoie de ceva mai multă atenție sau minte. Dar dacă ar fi așa atunci este Dragostea o chestiune dependentă de raționalitate și capacitatea de percepție? Atunci nu mai este dragoste. Deci, în final, eu am rezerve față de ideea asta, interesantă de altfel, cum că poți să treci pe lîngă Marea Dragoste și să nu îți dai seama. Poate nu este Mare pentru tine. Ce este Marea Dragoste? O femeie? Un bărbat? O relație? Dumnezeu? O iluzie? O coincidență circumstanțială favorabilă?
Dupa 24 de ore de la sesizarea erorii care este in site-ul asta, nu s-a straduit nimeni sa o repare sau macar sa imi lase un comentariu ca se va repara curand sau mai incearca.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
revolta sincera. o adevarata descatusare. sunt convins ca te/ai simtit mai bine dupa ce ai tot citit si recit ce ai scris aici. cu respectul cuvenit, mircea.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deo casă japoneză clasică nu are uluce sau jgheab sau scurgerea aceea tubulara de la streașină cum au casele occidentale. la streașina casei japoneze se află un lanț vertical (uneori poate avea tot felul de componente specifice, clopoței, minipagode, etc) pe care apa de ploaie nu coboară val-vîrtej ca prin uluc ci se prelinge (japonezului îi place aceasta calmă armonizare cu natura). La capătul de jos al lanțului este de obicei un vas de piatră în care se adună apa de ploaie pe care japonezul o prețuiește foarte mult și cu care își udă copăceii bonzai. La acel lanț m-am referit în textul meu. în engleză se spune „rain-chain”.
pentru textul : 3 gafe haiku deȘi acum următoarea ghicitoare: știi de ce japonezii preferă 7-5-7 în haiku? Și de ce nu alte combinații?...
o imagine luată de mine acum cîteva săptămîni. chiar dacă nu în Japonia.
Draga mea Nuta, Incep aceasta scrisoare prin a-ti spune ca nu inteleg de ce ai simtit nevoia sa scrii TOCMAI tu aici un "haiku". (Apoi urmeaza corpul scrisorii, in care iti povestesc despre cum vad eu scrisul tau, de care intr-un anume fel, m-am indragostit) Finalul vine cam asa: dupa ce ti-am marturisit toate acestea, te rog sa intelegi ca sunt nedumerit de ce ai simtit nevoia sa scrii acest haiku care nu e haiku si in general noi nu stim sa scriem haiku-uri, dar unii mai reusesc cate ceva, dar de ce tocmai tu sa faci aceasta incercare ata de nereusita? Pai Nuta, unde ai mai vazut tu haiku sa se numeasca "inadvertenta"? Haiku-ul este o meditatie linistita asupra naturii, o observatie, o relatare foarte foarte simpla insa cu multe intelesuri. Nu orice text in 3 versuri 5-7-5 e haiku Nuta... Inadvertenta? Pun pariu ca unii nici nu stiu ce inseamna cuvantul asta. Apoi utilizarea metaforei directe in haiku este oprita, adica "malul vietii" n-are ce cauta... etc. Dezamagit de acest simulacru de haiku, semnez Andu
pentru textul : monotonie deProfetul, îmi place interventia ta, chiar imi pare rău că n-am ales eu titlul ce l -ai propus . Sper că am voie să-l schimb!
pentru textul : Decor cu îngeri depe tabletă nici eu nu am probleme. te întrebam, pentru că în RO nu prea este Wi-Fi peste tot, iar când mai merg pe la întruniri literare, cenacluri sau lansări de carte și trebuia să citesc foloseam mobilul. îți mulțumesc și sper să reușești cu situația "portrait".
pentru textul : hermeneia 3.0-c deai dreptate, tâsneste poezia de unde nici nu te-astepti. mai putin poetica este plecarea la serviciu. mai ales între Craciun si Anul Nou si când îti joaca albul zapezii în priviti:)).Aici nici macar Hawking n-ar gasi remediul potrivit. spui ca nu ma stii, pentru mine este , uneori, extraordinar de reconfortant sa constat ca nu le stiu chiar pe toate. dar asta numai în rarele momentele de totala îngaduinta cu mine însumi. primeste, totusi, toate urarile de bine de la un "necunoscut". si un an nou linistit.
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II detocmai am vorbit cu Vlad Nanie și șansele au sărit peste 50%. să vedem acum cît de performantă va fi legătura la internet. în rest, puteți începe să dați de știre. voi face o pagină specială și vă voi anunța în timp util.
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important del-am recitit aseara, dar textul e mai vechi.
pentru textul : balada ploilor pierdute deacel 'nu mie' nu face decit sa accentueze the obvious: acest poem este numai si numai despre mine.:p
deci scoate-l.
sincerely,
pentru textul : Bosfor deEu una știu: orice detaliu din poezia ta, Adrian, e gândit, simțit, asumat. Nu-mi rămâne decât să recitesc, iar acolo unde aș cârcoti să mai zăbovesc un pic pentru a descoperi noi valențe.
pentru textul : Scrisoare deRemarc versul „durerea e un tigru vişiniu care îmi toarce în braţe”, dar și tot ce îi urmează acestuia, în special „pâinea crescândă”, mai ales că în versurile anterioare ai amintit de vreo două ori de firimituri.
să ştii că şi eu m-am gîndit la asta. şi mi-am dat seama că are şanse să te indispună. probabil că e o chestie feminină. dacă spui unui bărbat că face ceva neglijent e posibil să te ignore sau să îţi arate finger-ul. dar dacă spui asta unei femei toată presiunea socio-culturală moştenită de zbîrleşte uşor. pentru că o femeie "nu are voie" să facă ceva în mod neglijent, nu e aşa?
pentru textul : Recunoştere in Colentina dewell, dacă e musai fac un recall. dar poate că peisajul merită nu numai spleen şi triteţe. poate chiar el trădează neglijenţă. ca atîtea alte locuri....
(dacă mai insişti o să iasă). varianta din urmă * adică pluteşte adică :))
pentru textul : ciotul dintre tranşee deundeva pe la mijloc textul devine prea incarcat cu prea multe detalii. am senzatia ca daca exista o meteahna in textele lui emilian pal aceasta poate fi definita ca scufundarea in oniricul detaliilor. ajungi sa iti doresti mai mult aer.
pentru textul : post blue de...mi-era dor de charientismul tău, Dorine. cu gânduri bune, paul
pentru textul : ...istoria scrumului dece înseamnă a schelăCăi?
pentru textul : fahrenheit game deIar în rest, subscriu, un poem plin de aiureli, un fel de sex ratat pe acoperisul încins de canicula al unui bloc reparat recent cu smoală din fonduri UE.
P.S. Laure, şi asta e chiar pe bune, dacă mai citesc o chestie din asta lipsită de orice valoare sub semnătura ta aici pe site voi considera că traversezi o perioadă de încercări nefaste (nu-i nimic, ni se întâmplă tuturor) şi nu te voi mai citi până nu-mi vei da tu un semn în particular. Nu am nici timp şi nici nervi pentru aşa ceva. Am câţiva autori preferaţi, tu eşti printre ei, dar la o adică scurtez lista că nu am nervi pentru aşa ceva.
Cu drag,
Andu
Când citeam textul mi-am pus întrebarea ce vârstă ai? Dar eşti destul de mare şi matur să poţi duce criticile.
Nu înţeleg de ce ţi-am citit textul, la "Şi Universul e muritor? Da, asemenea unui organism uriaş." m-am oprit, atunci mi-a fost clar că eşti îndrăgostit de proprile-ţi cuvinte, le aşterni pe foaie doar din dorinţa de a le vedea aşezate pentru că nu spui nimic cu ele.
De asemenea mi-a placut: "Şi totuşi noi nu am dezechilibrat mediul, i-am dat doar o parte din echilibrul nostru. Ne-am adaptat mediului milioane de ani. Acum el ni se adapteză." Sunt curios cum ai gândit propoziţiile astea, ce-i în mintea ta? Dacă mediul ni se adaptează înseamnă că ar avea o conştiinţă, o formă unitară de raspuns, numai că "mediul" din pacate nu mi se adaptează ci îl transformăm noi, ÎL TRANSFORMĂM, nu ştiu dacă în bine sau în rău, asta e altă discuţie.
Am văzut pe site că postezi poezii, din cauza acestui text n-am să le citesc.
pentru textul : Ceruri demerci pentru trecere si citire, Cailean. Observ ca te intereseaza textele mele. Apreciez asta. Textul de fata este unul vechi, de pe vremea cind reincepusem sa scriu acum citiva ani.
pentru textul : dălțile ochilor tăi ▒ deVladimir, Nu știu de ce (sau știu?), dar privesc ca "un pic" răutăcios comentariul tău. Inutil să-ți spun că nu am o "miză" în acest poem, cel puțin nu una "imagistică". Este un poem de dragoste, de dezlegare de o dragoste în care cei doi se comportă poate ca într-un "delir", dar fără delir dragostea nu E. Încercarea de recompunere în cel/cea care a intrat inițial în această "poveste", substituția voită a iubitului/cerșetor...plus o grămadă de alte "mesaje" transmise, e adevărat, prin imagini puternice.Dacă am vreo vină că scriu imagini? Hmm. Scriu ceea ce văd...și, crede-mă, e o "poveste" cât se poate de reală. Dacă tu te-ai gândit la o "ședință de spiritism", hai să privesc și "partea bună" și să zicem că e reușită "incantația", dacă poemul nu e... Sincer, și nu vreau să par/fiu infatuată când spun asta, cred că e o urmă de invidie în reacția ta. :)
pentru textul : Dezlegare deEste un fenomen straniu la ora actuală: prea mulți își șterg textele să pot aduce comentarii la obiect/subiect. De aceea nu pot aduce prea mari argumente la "biserica pițigoilor" decât memoria mea și poate și a altora. Metafora îi aparține totuși prietenului nostru Ștefan Ciobanu. Verba volant scripta manent. Dar am răbdare... P.S. Nu mă interesează "sculptorul si poetul Mircea Lacatus". Era doar un consemn (Françoise) că nu am uitat.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deAdică, dragii mei, dincolo de aspectele arătate de colegii mei, ca să nu mai lungim vorba, încercați pentru câteva momente să uitați de poezie și să vedeți și aspectele legate de "administrarea" problemei. În două vorbe, nu vei întâlni unul care să spună "da, domne, eu am folosit limbaj obscen, sau rasist, sau profanator, de dragul limbajului". NU, toți se vor simți îndreptățiți să spună "e artistic". Iar noi ar trebui să fim o armată de oameni și să stăm toată ziua ca la judecată. Or nu acesta este scopul hermeneia. Acestea fiind spuse, vă invit, dacă vă lipsește discuția aceasta (că văd că revine periodic în actualitate), să scrieți mai mult de trei rânduri în subsolul unui text, fără legătură cu acesta din urmă, să îl postați pe pagina de autor, încadrați la polemică și atunci probabil că altfel se vor purta discuțiile. Aici nu este locul. Domnule Ionel Bostan, Bianca este numele. Alte diminutive și alinturi nu își au locul.
pentru textul : Paneraș cu ouă detrebuia sa fie neaparat "Te pișă-n colo, la perete!"? . n-ar fi mers mai ok un alt vers? mi se pare cam picat de nicaieri. in rest, apreciem stilul ludic....
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete deorice observatii ar trebui, imho, derulate pe 2 planuri. in sinte, textul atrage atentia, se retine, e elocvent, are incarcatura ideatica, suna plin. in treacat, la a 2-3 a lectura nici pe mine nu maz mai supara la ureche "prostie" in antepenultimul vers. apoi ma alatur oarecum acelei observatii care ii atribuie o doza de proza. prefer deci sa-l receptez ca un poem cu structura poetica incompleta, ceea ce imo nici nu strica, dar in nici un caz nu are structura unei proze. eram curios cum scrie proza autorul uneor poeme consistente. rim
pentru textul : nici măcar elena deiar o regula nescrisa a acestui site spune ca nu este acceptabil sa te autocomentezi
pentru textul : dialog în tâlcuri deDjamal,
Era nevoie sa-mi cada sub ochi acesta recenzie - pe care nici nu am citit-o ca lumea (nici nu m-a interesat)- ca sa-mi aduca aminte de tine. Te-am urmarit un timp. Ca indragostit de poiezie, nu stiu de ce m-am pierdut printre puzderia de texte anoste produse in serie. Iarta-ma Djamal.
pentru textul : Djamal Mahmoud-poet român deda, știu că sînt Sărbatorile. uneori însă și în mijlocul lor mai e un sîmbure de tristețe
pentru textul : în nimicnicia amintirilor dewell, dragul meu, asta e. cred ca ne-am spus ce am avut de spus.
pentru textul : poetul III deVirgil as atrage atentia asupra dinamicii. Hermeneia are mai putin de 90 de membrii activi. O antrepriza de calitate ar fi trebuit sa atraga mult mai multi participanti. Cantitatea nu confera calitate , stiim asta, dar e nevoie de o masa critica pt a pune lucrurile sa functioneze. Exista modele si studii care demonstreaza ca vitalitatea unei grupe e bazata pe patratul numarului de membrii. Sugerez deschiderea portilor, liberalism in primirea autorilor, etc. Vocea multimii va da si calitate nu numai " noise " de care ne temem.
pentru textul : trei observații dedeși se vrea povestire nu cred ca e de fapt decît un poem în proză. Ca și conținut pentru mine e totuși puțin mai greu de înțeles. Ce se vrea a fi Marea Dragoste? Ideea că poți să treci pe lîngă ea și să nu îți dai seama, deși am mai auzit-o, mi se pare puțin forțată (poate de dragul dramatismului). E ca și cum ai spune că pentru a înțelege sau realiza Dragostea aceea ai nevoie de ceva mai multă atenție sau minte. Dar dacă ar fi așa atunci este Dragostea o chestiune dependentă de raționalitate și capacitatea de percepție? Atunci nu mai este dragoste. Deci, în final, eu am rezerve față de ideea asta, interesantă de altfel, cum că poți să treci pe lîngă Marea Dragoste și să nu îți dai seama. Poate nu este Mare pentru tine. Ce este Marea Dragoste? O femeie? Un bărbat? O relație? Dumnezeu? O iluzie? O coincidență circumstanțială favorabilă?
pentru textul : Marea Dragoste deas sterge strofa 2.
de ce "steauă"?
si revezi incadrarea textului,
pentru textul : seară dedaca e cu traducere...
Dupa 24 de ore de la sesizarea erorii care este in site-ul asta, nu s-a straduit nimeni sa o repare sau macar sa imi lase un comentariu ca se va repara curand sau mai incearca.
pentru textul : femeia domnului Pa dePagini