1. La utilizatori prezenti, am dat click pe "sofia sinca ", (specific numele pt ca de exemplu la cailean nu se reproduce bug-ul), -> "Urmareste vizite pagini"... apare un link de "resetare parola" sau ceva de genul asta, click si un mesaj de eroare pus sus sub meniu "Ați utilizat deja linkul pentru autentificare one-time. Nu mai este necesară utilizarea acestui link pentru autentificare. Sunteți autentificat deja."
2. la "masa de lucru" pe pagina personala, click pe link-ul de ordonare cred cu Intordus / Editat are efecte foarte ciudate, la fel ca utilizarea paginarii (click pe ultima pagina, i.e. linkul : "ultima>"), de fapt si click pe a doua pagina e deja aiurea pentru ca nu sunt listate comentariile
3. la "Urmareste vizite pagini" timestampul este gresit, cel putin pt Romania, si daca dau refresh adaug inregistrari intr-o veselie... nu stiu exact care este intentia aici, presupun ca e doar o sesiune ceva
Sunt inundații. Adevărat. Acesta nu este un site de știri. Parcă ai fii la concursul "Perle literare". Exceptând tema, am râs pe săturate. Îmi cer scuze dacă ești copil; voi intra pe pagina ta să caut în biografie! Cristi
O, sunt impresionata inca o data, va multumesc :). Genul cumul de reflectii ale gospodinelor intelectuale nu exista inca pe H. :) Virgil, ia-ti de-o grija, nu e nicio poezie, daca vrei, retrag, sa nu cumva sa apara asa ceva pe prima pagina a Hermeneia :).
Regret si acum ca dintr-o pornire „miștocărească” (uneori de prostă calitate) – rămasă din adolescența mea „derbedeistică” – cȃndva am jicnit-o, în fibra ei poetic-autentică și extrem de sensibilă, pe Livia Stefan, într-un com. pe alt sit. Cu Oriana e altceva. Suntem, amȃndoi, nuci prea tari ca să nu rezistăm la „contre”. La început, din partea mea, cam sub centura pentru care, ulterior, mi-am cerut scuze (si a avut eleganța să le accepte). Avem, de multe ori, păreri divergente. Care, insa, nu ne impiedică sa dialogam din ce in ce mai civilizat si la obiect. Iar privitor la textul de față, desi resping „ideea” că poezia se face cu „idei”, de data asta „ideea” ei transpusă în text chiar mă încȃntă.
Prozodia e stângace, se vede încrederea exagerată în puterea imaginii... ok, aici e cheia textului și e bună... orașul un cub rubik... un concept universal destul de bun pentru a putea fi inclus într-un poem.
Însă realizarea efectivă lasă mult de dorit, prea multe semne de punctuație care izolează non-versuri ',nu știu,' bâlbe și o exprimare care se zbate agonic între canonic și fracturism, din păcate o constantă de când îl tot citesc a acestui autor care pe undeva prin această 'zonă crepusculară' își caută un foarte îngust spațiu literar în care să-și facă loc dând din coate bazându-se pe o siluetă atletică și destul de agresivă.
Margas
hotarat lucru - imi place la culme cum scrii. ai o anumita franchete care cucereste.
as mai comprima putin poezia. adica nu stiu, in ciuda ironiei de acolo, imi pare ca poti sa renunti la partea cu intrebarile. dar bineinteles e doar o sugestie.
Tocmai ce-am citit un thriller semnat Ryu Murakami (În supa miso), obligat fiind de trenul în care mă aflam. Cartea s-a vrut ceva mai mult decât un horror plin de sânge, însă a ratat lamentabil. Nu doar că nu mi-a plăcut, ci mi-a provocat silă de-a dreptul. Ce ce a fost reuşit, totuşi, în acest roman? Descrierea şi atmosfera sumbră. Dacă aş insera imaginile d-voastră din acest text în cartea japonezului (atât imaginile cât şi modul de prezentare), nu s-ar simţi cele două mâini.
Printre puținele texte în care admir compoziția, rima încrucișată, vocabularul, umorul subtil, metaforele. Cred că ai talent și în alte domenii ce țin de butaforie, punere în scenă, spectacol. Finalul este reușit: "Așa te-ai dus prin vara noctambulă și-n jur se acuplau îngeri-de-mare, când te strigam cu dinții-n încleștare printre rechini cu rânjet pe cagulă…" Debordezi de imaginație: "un kráken violet cu cinci viteze"...Mi-ar place să-l folosesc și eu, cine știe cu cefalopodele astea...
Ela mie mi se pare un poem de linie adica nici prea prea nici foarte foarte, cu parti bune gen "nu mai suport zgomotul morții în oase", "ies din cercul duminicii vădană" dar si multe formulari care mie imi suna fals... poezia se vede ca e construita, pornind de la "jumătate de nord" si sfarsind spre "jumătate de răsărit"... cred ca e cam inflatie de cerbi ("dorm cerbii", "cerbului alb", "cerbul s-a zbătut", "piele de cerb") si o fi el personaj principal dar i-as sugera prezenta contextual...intre duminicile "D"omnului si "duminica mea" omul isi traieste viata, avatarurile, amintirile, isi face planuri si poate viseaza sa iasa din circularitatea asta prea condimentata la fel ca poezia de referinta. Cumva ii dau dreptate Alinei cand spune ca textul nu transmite mare lucru, dar acestea sunt doar parerile noastre de lectori care poate n-au patruns poemul cat de adanc ar fi trebuit. P.S. gradual=cantec in liturghia catolica, gradat e poate mai potrivit :) Fara suparare.
Și mie textul mi s-a părut normal și atât. Observațiile mele sunt mici amănunte referitoare la cum am văzut eu, personal, acest text. Am explicații pentru fiecare din ele. Dacă dorești, le pot expune. Din moment ce ai publicat un text, te aștepți / chiar dorești să apară comentatori (cărora, probabil, le mulțumești pentru timpul acordat).
la paul e simplu ca la vreo 3-4 autori de pe-aci.
citeşti, pleci sau te duci naibii.
uite versul care te calcă în picioare. hai că nu mă las de scris!
"iar eu nu pot învia nici mere nici
trotinete" - nici eu
cele bune şi apocalipsa de mâine fie cu tine! că poimâine poate măturăm frunzele, zicea un poet că ele comunică. aşa este!
Am recitit textul și mi se pare extrem de subiectiv deși probabil ca se dorește obiectiv-competent. Afirmația "Arta plastică bisericească, în Ortodoxie, este Transcendentă." mi se pare ori un fel de tautologie de genul "Arta religioasa e transcendenta pentru ca e religioasa", ori o afirmatie care se poate aplica oricarei arte plastice.Mie de exemplu mi se pare Andy Warhol si statuile din Insula Pastelui semnificativ mai transcendente decit arta plastica bisericeasca din ortodoxie. De fapt arta plastica bisericeasca ortodoxa si in speta icoanele mi s-au parut intotdeauna un amestec de kitsch si lipsa de profunzime filosofica. Evident unii vor putea spune ca nu o inteleg dar asta probabil ca spune oricine cind nu prea are alte argumente. Asta in ce priveste dimensiunea ei artistica. In ce priveste dimensiunea religioasa nu ma pronunt ca nu ma pricep neaparat eu nefolosind asa ceva. Dar lumea se inchina de mii de ani la lemne, pietre, bucati de lut, metal, etc, asa ca nu cred ca e o mare surpriza sa se inchine la o bucata de sticla sau lemn pictat. Banuiesc ca e fiecare cu obiectul lui de inchinare. A spune insa astfel de picturi, mai mult sau mai putin kitsch te inalta spiritual mai mult decit altele mi se pare o parere extrem de subiectiva si greu de argumentat.
Hai sa fim seriosi, Marga. Daca tot m-ai facut "dascal", atunci hai sa-ti dau un sfat, ca tot nu ma costa. Cand te-apuci sa scrii ceva trebuie sa te crezi genial, ca altfel de ce ai mai scrie? Problema e ca dupa ce ai scris, trebuie sa te trezesti, sa devii lucid, sa te compari cu altii si sa te pui la locul ce ti se cuvine. Dar: "Errare humanum est sed perseverare diabolicum" (zice unul Seneca). Totusi, cine stie?!, poate pana la urma iese ceva semnificativ. Daca nu pentru altii, macar pentru tine.
da, Cami! multumesc pentru faptul ca ma citesti si pentru solidaritate. tot incerc sa spun... dar comentariul tau spune mai multe decat incerc eu, desi se vorbeste despre o liberate de exprimare... binenteles incadrata, constransa, conforma regulamentului, vorba Sapphirei.
Consider că este cea mai reușită parte din Concert. Le-am recitit și pe celelalte, pentru a înțelege legătura dintre ele. Cred că fiecare cititor are alte chei și puține sunt comune, identice. Deosebit cum ai scris aici: "Și ce răspuns nu vrei să auzi? de ce ai murit și nimeni nu m-a întrebat dacă vrei să rămâi singur? și cui folosesc semnele acestea de piatră pe gât când moartea bate la ușă și nimeni nu stă să-i deschidă? m-a despicat de sufletul lumii." Despre"păsări de aer" s-a mai scris; aici am remarcat contextul aer/pământ (lut) (ca o păstrare a teluricului, comparativ cu zborul, cu verticalitatea). "Răsucește-l!" Ceasul, timpul, cercul, spirala, inelul și celelalte sub/înțelesuri (și mai mari).
Putem sa ne mai imaginam doar, acea "mare iubire" caci a devenit riscant sa o traim, deoarece "Lumea i-a vindecat întotdeauna greu / pe cei care au rămas iubind." Imi place cum e ilustrat aici acest adevar...
Daca zici tu Virgile, pai atunci poemul la care am incasat o stea agonica de la Profetul acum vreo trei anisori se numea "linistea din vama" si suna asa: plecat din locul acela mic punctul de sub semnul astral de intrebare ma regasesc buric un dervis cu picioare filiforme despuiat indecent de vantul din vama veche cuibarit in culcusul pufos al melcului din ureche Andu
mă tem pentru ce ne aşteaptă. mă tem pentru cei foarte tineri. mă tem!
un discurs care cheamă la reflecţie. e momentul când fiecare ar trebui să încerce să fie onest, să încerce să lupte împotriva vicisitudinilor, împotriva sărăciei de orice fel... dar bolidul înavuţirii, al corupţiei distruge, distruge...
Emil, mă gândesc că, dacă nu era ieșit la pensie îngerul acela, nu făcea o așa greșeală... eu cred că determinarea aceea e bine-venită, dar nici eu nu mă împac cu versurile semnalate "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva"... deși face trimitere poate la valurile care se sparg... dacă n-ar fi avut dedicație probabil că mă încumetam să intru într-o joacă experimentală, dar așa închid pagina și plec în tăcere.
ai distrus toata vraja poemului cu finalul, nici nu se cade sa ramana asa ceva ca final. uite cum vad eu poemul: O taină pe care n-o voi dezlega niciodată ( cele două săptămâni când te-am lăsat să pleci singura ) Voi pândi ca o fiară la țărmul sângelui tău răbdător freamătul amintirilor seara prin somn. O mică lumină. ( apartamentul modest în care ne-am început tinerețea acest oraș unde vom și muri ) Lumina mica nu am scos-o, dar ar putea fi si ea inlaturata fara regret, doar daca o insufletesti cumva poate ramane. Finalul gaseste-l tu, rescrie-l, dar atentie la cum am rescris eu, poate te ajuta.
frumoasa initiativa centrului cultural roman din paris, multi studenti si absolventi de la universitatea de arte iasi au fost acolo cu proiecte. bravo pentru promptitudinea cu care prezinti informatii utile, nu pot decat sa ma bucur pentru cei care vor beneficia de aceste burse de creatie, mi se pare ca pentru muzica se numeste bursa ,,Enescu'' iar pentru arte plastice ,,Brancusi''. prin ce faci simt pulsul viu al europei culturale in care si noi avem ceva de spus... cu admiratie, Katya
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
1. La utilizatori prezenti, am dat click pe "sofia sinca ", (specific numele pt ca de exemplu la cailean nu se reproduce bug-ul), -> "Urmareste vizite pagini"... apare un link de "resetare parola" sau ceva de genul asta, click si un mesaj de eroare pus sus sub meniu "Ați utilizat deja linkul pentru autentificare one-time. Nu mai este necesară utilizarea acestui link pentru autentificare. Sunteți autentificat deja."
2. la "masa de lucru" pe pagina personala, click pe link-ul de ordonare cred cu Intordus / Editat are efecte foarte ciudate, la fel ca utilizarea paginarii (click pe ultima pagina, i.e. linkul : "ultima>"), de fapt si click pe a doua pagina e deja aiurea pentru ca nu sunt listate comentariile
3. la "Urmareste vizite pagini" timestampul este gresit, cel putin pt Romania, si daca dau refresh adaug inregistrari intr-o veselie... nu stiu exact care este intentia aici, presupun ca e doar o sesiune ceva
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deSunt inundații. Adevărat. Acesta nu este un site de știri. Parcă ai fii la concursul "Perle literare". Exceptând tema, am râs pe săturate. Îmi cer scuze dacă ești copil; voi intra pe pagina ta să caut în biografie! Cristi
pentru textul : scrisoare deO, sunt impresionata inca o data, va multumesc :). Genul cumul de reflectii ale gospodinelor intelectuale nu exista inca pe H. :) Virgil, ia-ti de-o grija, nu e nicio poezie, daca vrei, retrag, sa nu cumva sa apara asa ceva pe prima pagina a Hermeneia :).
pentru textul : sandale pentru no woman's land deRegret si acum ca dintr-o pornire „miștocărească” (uneori de prostă calitate) – rămasă din adolescența mea „derbedeistică” – cȃndva am jicnit-o, în fibra ei poetic-autentică și extrem de sensibilă, pe Livia Stefan, într-un com. pe alt sit. Cu Oriana e altceva. Suntem, amȃndoi, nuci prea tari ca să nu rezistăm la „contre”. La început, din partea mea, cam sub centura pentru care, ulterior, mi-am cerut scuze (si a avut eleganța să le accepte). Avem, de multe ori, păreri divergente. Care, insa, nu ne impiedică sa dialogam din ce in ce mai civilizat si la obiect. Iar privitor la textul de față, desi resping „ideea” că poezia se face cu „idei”, de data asta „ideea” ei transpusă în text chiar mă încȃntă.
pentru textul : Economie poetică deProzodia e stângace, se vede încrederea exagerată în puterea imaginii... ok, aici e cheia textului și e bună... orașul un cub rubik... un concept universal destul de bun pentru a putea fi inclus într-un poem.
pentru textul : Cub rubick deÎnsă realizarea efectivă lasă mult de dorit, prea multe semne de punctuație care izolează non-versuri ',nu știu,' bâlbe și o exprimare care se zbate agonic între canonic și fracturism, din păcate o constantă de când îl tot citesc a acestui autor care pe undeva prin această 'zonă crepusculară' își caută un foarte îngust spațiu literar în care să-și facă loc dând din coate bazându-se pe o siluetă atletică și destul de agresivă.
Margas
hotarat lucru - imi place la culme cum scrii. ai o anumita franchete care cucereste.
as mai comprima putin poezia. adica nu stiu, in ciuda ironiei de acolo, imi pare ca poti sa renunti la partea cu intrebarile. dar bineinteles e doar o sugestie.
oricum... chapeau!
pentru textul : from scarborough fair with love demultumesc pentru tot..urari, lectura, trecere...te mai astept...o sa vin sa te citesc...
pentru textul : arhitect davidov deTocmai ce-am citit un thriller semnat Ryu Murakami (În supa miso), obligat fiind de trenul în care mă aflam. Cartea s-a vrut ceva mai mult decât un horror plin de sânge, însă a ratat lamentabil. Nu doar că nu mi-a plăcut, ci mi-a provocat silă de-a dreptul. Ce ce a fost reuşit, totuşi, în acest roman? Descrierea şi atmosfera sumbră. Dacă aş insera imaginile d-voastră din acest text în cartea japonezului (atât imaginile cât şi modul de prezentare), nu s-ar simţi cele două mâini.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu dePrintre puținele texte în care admir compoziția, rima încrucișată, vocabularul, umorul subtil, metaforele. Cred că ai talent și în alte domenii ce țin de butaforie, punere în scenă, spectacol. Finalul este reușit: "Așa te-ai dus prin vara noctambulă și-n jur se acuplau îngeri-de-mare, când te strigam cu dinții-n încleștare printre rechini cu rânjet pe cagulă…" Debordezi de imaginație: "un kráken violet cu cinci viteze"...Mi-ar place să-l folosesc și eu, cine știe cu cefalopodele astea...
pentru textul : iubire somnambulă deEla mie mi se pare un poem de linie adica nici prea prea nici foarte foarte, cu parti bune gen "nu mai suport zgomotul morții în oase", "ies din cercul duminicii vădană" dar si multe formulari care mie imi suna fals... poezia se vede ca e construita, pornind de la "jumătate de nord" si sfarsind spre "jumătate de răsărit"... cred ca e cam inflatie de cerbi ("dorm cerbii", "cerbului alb", "cerbul s-a zbătut", "piele de cerb") si o fi el personaj principal dar i-as sugera prezenta contextual...intre duminicile "D"omnului si "duminica mea" omul isi traieste viata, avatarurile, amintirile, isi face planuri si poate viseaza sa iasa din circularitatea asta prea condimentata la fel ca poezia de referinta. Cumva ii dau dreptate Alinei cand spune ca textul nu transmite mare lucru, dar acestea sunt doar parerile noastre de lectori care poate n-au patruns poemul cat de adanc ar fi trebuit. P.S. gradual=cantec in liturghia catolica, gradat e poate mai potrivit :) Fara suparare.
pentru textul : urme de cerb deȘi mie textul mi s-a părut normal și atât. Observațiile mele sunt mici amănunte referitoare la cum am văzut eu, personal, acest text. Am explicații pentru fiecare din ele. Dacă dorești, le pot expune. Din moment ce ai publicat un text, te aștepți / chiar dorești să apară comentatori (cărora, probabil, le mulțumești pentru timpul acordat).
pentru textul : dana point I detăcere, zici? și apoi?
pentru textul : înainte de tăcere deCe zici, Alma, acum e mai bine?
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus dela paul e simplu ca la vreo 3-4 autori de pe-aci.
pentru textul : autumn music 2 deciteşti, pleci sau te duci naibii.
uite versul care te calcă în picioare. hai că nu mă las de scris!
"iar eu nu pot învia nici mere nici
trotinete" - nici eu
cele bune şi apocalipsa de mâine fie cu tine! că poimâine poate măturăm frunzele, zicea un poet că ele comunică. aşa este!
Grele de stele Corăbii-alunecă-n timp, Cuceritoare
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 11 decorectura: "Le vrai tombeau des morts est le coeur des vivants."
pentru textul : balada mortului viu ▒ deAm recitit textul și mi se pare extrem de subiectiv deși probabil ca se dorește obiectiv-competent. Afirmația "Arta plastică bisericească, în Ortodoxie, este Transcendentă." mi se pare ori un fel de tautologie de genul "Arta religioasa e transcendenta pentru ca e religioasa", ori o afirmatie care se poate aplica oricarei arte plastice.Mie de exemplu mi se pare Andy Warhol si statuile din Insula Pastelui semnificativ mai transcendente decit arta plastica bisericeasca din ortodoxie. De fapt arta plastica bisericeasca ortodoxa si in speta icoanele mi s-au parut intotdeauna un amestec de kitsch si lipsa de profunzime filosofica. Evident unii vor putea spune ca nu o inteleg dar asta probabil ca spune oricine cind nu prea are alte argumente. Asta in ce priveste dimensiunea ei artistica. In ce priveste dimensiunea religioasa nu ma pronunt ca nu ma pricep neaparat eu nefolosind asa ceva. Dar lumea se inchina de mii de ani la lemne, pietre, bucati de lut, metal, etc, asa ca nu cred ca e o mare surpriza sa se inchine la o bucata de sticla sau lemn pictat. Banuiesc ca e fiecare cu obiectul lui de inchinare. A spune insa astfel de picturi, mai mult sau mai putin kitsch te inalta spiritual mai mult decit altele mi se pare o parere extrem de subiectiva si greu de argumentat.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deEu m-am saturat sa gasesc cuvantul "sepia" in poezie... probabil insa ca fiecare dintre noi avem cateva fixuri, ca motive nu le putem numi.
pentru textul : june deHai sa fim seriosi, Marga. Daca tot m-ai facut "dascal", atunci hai sa-ti dau un sfat, ca tot nu ma costa. Cand te-apuci sa scrii ceva trebuie sa te crezi genial, ca altfel de ce ai mai scrie? Problema e ca dupa ce ai scris, trebuie sa te trezesti, sa devii lucid, sa te compari cu altii si sa te pui la locul ce ti se cuvine. Dar: "Errare humanum est sed perseverare diabolicum" (zice unul Seneca). Totusi, cine stie?!, poate pana la urma iese ceva semnificativ. Daca nu pentru altii, macar pentru tine.
Cu gandurile cele mai bune,
pentru textul : Da (Vinci) deGorun
da, Cami! multumesc pentru faptul ca ma citesti si pentru solidaritate. tot incerc sa spun... dar comentariul tau spune mai multe decat incerc eu, desi se vorbeste despre o liberate de exprimare... binenteles incadrata, constransa, conforma regulamentului, vorba Sapphirei.
pentru textul : Gând de vecernie deM-am lmbucalat si eu de ingeri (n-ar fi trebuit?) rosu precum rosia la piata impovarat de prieteni chelind etc. Cum desigur si bunaoara. Ei si?
pentru textul : Metafora cea grea a elevației deConsider că este cea mai reușită parte din Concert. Le-am recitit și pe celelalte, pentru a înțelege legătura dintre ele. Cred că fiecare cititor are alte chei și puține sunt comune, identice. Deosebit cum ai scris aici: "Și ce răspuns nu vrei să auzi? de ce ai murit și nimeni nu m-a întrebat dacă vrei să rămâi singur? și cui folosesc semnele acestea de piatră pe gât când moartea bate la ușă și nimeni nu stă să-i deschidă? m-a despicat de sufletul lumii." Despre"păsări de aer" s-a mai scris; aici am remarcat contextul aer/pământ (lut) (ca o păstrare a teluricului, comparativ cu zborul, cu verticalitatea). "Răsucește-l!" Ceasul, timpul, cercul, spirala, inelul și celelalte sub/înțelesuri (și mai mari).
pentru textul : Concert de muzică de Paște deMA REFER LA APELATIV....
pentru textul : Consumaționism deerr: psihanalitice
pentru textul : It is possible to die dePutem sa ne mai imaginam doar, acea "mare iubire" caci a devenit riscant sa o traim, deoarece "Lumea i-a vindecat întotdeauna greu / pe cei care au rămas iubind." Imi place cum e ilustrat aici acest adevar...
pentru textul : Radical din doi deDaca zici tu Virgile, pai atunci poemul la care am incasat o stea agonica de la Profetul acum vreo trei anisori se numea "linistea din vama" si suna asa: plecat din locul acela mic punctul de sub semnul astral de intrebare ma regasesc buric un dervis cu picioare filiforme despuiat indecent de vantul din vama veche cuibarit in culcusul pufos al melcului din ureche Andu
pentru textul : inner smile demă tem pentru ce ne aşteaptă. mă tem pentru cei foarte tineri. mă tem!
pentru textul : scrisoare către români deun discurs care cheamă la reflecţie. e momentul când fiecare ar trebui să încerce să fie onest, să încerce să lupte împotriva vicisitudinilor, împotriva sărăciei de orice fel... dar bolidul înavuţirii, al corupţiei distruge, distruge...
Emil, mă gândesc că, dacă nu era ieșit la pensie îngerul acela, nu făcea o așa greșeală... eu cred că determinarea aceea e bine-venită, dar nici eu nu mă împac cu versurile semnalate "a dat cu capul de ele/ si a spart cateva"... deși face trimitere poate la valurile care se sparg... dacă n-ar fi avut dedicație probabil că mă încumetam să intru într-o joacă experimentală, dar așa închid pagina și plec în tăcere.
pentru textul : albastru deai distrus toata vraja poemului cu finalul, nici nu se cade sa ramana asa ceva ca final. uite cum vad eu poemul: O taină pe care n-o voi dezlega niciodată ( cele două săptămâni când te-am lăsat să pleci singura ) Voi pândi ca o fiară la țărmul sângelui tău răbdător freamătul amintirilor seara prin somn. O mică lumină. ( apartamentul modest în care ne-am început tinerețea acest oraș unde vom și muri ) Lumina mica nu am scos-o, dar ar putea fi si ea inlaturata fara regret, doar daca o insufletesti cumva poate ramane. Finalul gaseste-l tu, rescrie-l, dar atentie la cum am rescris eu, poate te ajuta.
pentru textul : Poemul de dragoste defrumoasa initiativa centrului cultural roman din paris, multi studenti si absolventi de la universitatea de arte iasi au fost acolo cu proiecte. bravo pentru promptitudinea cu care prezinti informatii utile, nu pot decat sa ma bucur pentru cei care vor beneficia de aceste burse de creatie, mi se pare ca pentru muzica se numeste bursa ,,Enescu'' iar pentru arte plastice ,,Brancusi''. prin ce faci simt pulsul viu al europei culturale in care si noi avem ceva de spus... cu admiratie, Katya
pentru textul : Rezidențe de creație la Institutul Cultural Român din Paris dePagini