am avut de ales între o emisiune la care se discută politică și (re)parcurgerea unui poem pe care l-am îndrăgit la prima lectură. există aici un mesaj puternic creștin mulat pe o sensibilitate frumoasă, pe o confesiune fertilă, care îndeamnă la contemplarea firii umane în particular în relație cu divinitatea. mi-a plăcut mult strofa a doua, dar sunt ziceri faine în tot textul. mă bucur ca atunci când citeam primul poem al tău, Mariana - Anotimp de logodnă! ce bine îți pui talantul la schimbător:) felicit cu drag autoarea!
fac o reverență cuvântului care mă înalță
până la ramura cea mai de sus
acolo unde seva din adâncuri
se rotunjește sub coajă de fruct neoprit excelent!
Dragă nicodem, încă de cînd am citit comentariul tău în prima zi a anului pot să îți mărturisesc că m-a amuzat copios. Există un singur lucru care m-a deranjat și am să ți-l spun la momentul respectiv. Iar o altă chestie care m-a stînjenit puțin a fost faptul că a trebuit să găszduiesc pe Hermeneia comportamentul tău prin care ne transmiți faptul că a fi creștin cu adevărat este cea mai penibilă caricatură. Ți-am mai spus și altă dată, nu îmi este rușine pentru tine, pentru că știu că nu ai rușine, dar îmi este rușine pentru Hristos. Mă cutremură orbirea ta.
Dar să trecem la răspunsuri:
1. Ai fost trecut la COLABORATOR (și zi merci că nu la MEMBRU) pentru că scrii destul de prost iar eu nu îmi permit să cobor Hermeneia la nivelul tău jenant doar pentru ca să te pot numi pe tine AUTOR și să te simți tu gîdilat în orgoliu. Deci, simplu spus, pe Hermeneia ai publicat texte submediocre, ca să nu spun penibile. Și te asigur, Consiliul Hermeneia mă poate susține în această decizie. Restul de informații despre volume publicate, edituri, premii, etc, sînt interesante ca informații dar, așa cum este politica deja împămîntenită pe Hermeneia, nu au nici o greutate în ce privește încadrarea unui membru. Există suficiente texte și comentarii pe Hermeneia unde am explicat motivele acestei politici și te invit să le cauți și să le citești. Cu atît mai puțin este relevant cît și pe ce site-uri activezi tu. Singurul lucru relevant sînt textele publicate aici și eventual activitatea în comentarii. Restul te asigur că nu contează și nu va conta niciodată pe Hermeneia.
2. În ce privește al doilea punct, așa cum am spus-o întotdeauna, eu sînt adeptul principiului că legea a fost făcută pentru om și nu omul pentru lege; de aceea, așa cum pot recunoaște mulți, am fost și sînt absolut întotdeauna îngăduitor cu problemele fiecăruia. Hermeneia nu este o cazarmă. Oamenii vin și activează aici de plăcere, din pasiune. Și întotdeauna atunci cînd am fost rugat am fost gata să acord circumstanțe atenuante cînd cineva m-a rugat frumos și mi-a comunicat că nu poate activa o vreme. De altfel chiar în contextul de fața, atunci cînd am anunțat decizia cu apariția categoriei de CORESPONDENT, dacă vreunul vizat m-ar fi contactat și mi-ar fi spus că vrea să continue ca AUTOR sau NOVICE aș fi avut toată înțelegerea. Repet, Hermeneia nu este o cazarmă. Am promovat folosirea unei noi încadrări de dragul ordinii și nu de dragul unei pedepsiri, așa cum probabil îți imaginezi tu sau cum probabil ai fi procedat tu. Deci, tu nu ai nici un habar dacă eu am fost sau nu contactat de Vladimir cu privire la acest lucru. Pe de-asupra Vladimir a postat destule comentarii anul trecut, ultimul fiind pe la sfîrșitul lui octombrie. În plus a avut activitate anul trecut și în Consiliul Hermeneia. Acesta este răspunsul care invalidează concluzia ta.
3. Cei ce mă cunosc și îmi cunosc timpul petrecut pe Agonia cred că rîd acum pe săturate față de această enormă aberație pe care ai elucubrat-o. Nu vreau să intru în detalii dar ce spui este o prostie mai mare decît tine. Asta pe lîngă faptul că este absolut neadevărat și nici nu mi-a trecut vreodată prin minte așa ceva. Este adevăra că modul în care scriu unii îmi este cunoscut de pe Agonia și de aceea am putut să mă pronunț mai sigur cu privire la calitatea lor literară dar asta este inerent. Aș fi știut cu cine am de a face și în privința ta dacă aș fi citit „operele” tale pe acolo. Te asigur că sabia are două tăișuri. Eu recunosc și calitatea și impostura.
4. Aici apare lucrul care m-a deranjat. În primul rînd eu nu aș fi scris despre copii și familia cuiva ceea ce ai scris tu despre copii și soția mea, în prima zi a anului, din bun simț. Mi se pare extrem de brutal și mîrlănesc modul în care te comporți. Mai mult decît atît, site-ul Hermeneia 1.0, pe care ai postat și de care te-ai bucurat destul de multă vreme fără să dai un ban, și pe care de multe ori te-ai comportat mojicește, deci site-ul Hermeneia 1.0 a fost făcut ÎN TOTALITATE acum patru ani de David Titarenco pe gratis. Repet, măcar și din bun simț, dacă ar fi fost adevărat că David ar fi fost făcut Editor, și tot ar fi fost bine să îți ții gura închisă. Dar știi cum zice Solomon în Pildele lui, „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ținea gura.”
Dar lucrurile stau absolut cu totul altfel. De fapt pe David, deși compune poezie destul de bine și în românește și în engleză, nu îl interesează deocamdată să posteze pe Hermeneia. M-a rugat să îi păstrez contul și intenționam să îl păstrez (este, evident, vechi de pe vremea cînd am început Hermeneia, din motive lesne de înțeles) ca și COLABORATOR sau CORESPONDENT. E posibil să mă mai ajute din cînd în cînd la partea tehnică. Dar, evident, aceste detalii nu reprezintă și nu vor reprezenta niciodată locul în care îți ferbe ție oala.
Întîmplarea a făcut ca în prima zi să folosesc contul lui configurat la diferite categorii pe Hermeneia 2.0 pentru multiplele teste pe care a trebuit să le fac. A „fost” așadar ]n aceeași zi și EDITOR, și AUTOR, și COLABORATOR, și NOU VENIT. Iar tu, care probabil nu aveai altă treabă mai constructivă de făcut decît să pîndește pe cine și pe unde ce face și cum e încadrat (pasiune mai mult decît dezgustătoare), s-a întîmplat să vezi că el „este” EDITOR. Nicholas Dinu, ești lugubru de penibil. Îmi sugerezi un animal care umblă și scurmă prin gunoaie și se gudură de bucurie cînd găsește ceva putred și rău mirositor. Personal te compătimesc. Deși e posibil să fii fericit în ignoranța și fanatismul tău orb.
Noemi s-a înscris acum un an fără să o rog eu sau să îmi spună ceva. Nu a postat nimic și am încadrat-o, așa cum am făcut cu toată lumea în acest caz, la CORESPONDENT.
Faptul că ție îți place să scurmi în noroi nu este treaba mea și poți să o faci în voie. Dar îți cer un singur lucru, ia-ți labele jos de pe familia mea. Ești prea jegos.
5. Dragul meu, călătorie sprîncenată. Așa cum am spus de zeci de ori, inclusiv la oameni care scriu de zeci de ori mai bine decît vei fi tu în stare să scrii vreodată, nimeni nu este invitat pe Hermeneia și nimeni nu este rugat (cu atît mai puțin obligat) să rămînă. În cazul tău, care scrii atît de mediocru, este o favoare pe care ne-ai face-o dacă ai pleca. Deși mă îndoiesc. Indivizi de genul tău au aderență ca scaiul pe cîine. Scriu prost, nu pot să înțeleagă asta, nu își îmbunătățesc scrisul, dar se țin drept talente literare pînă mor. E și asta o boală. Iar eu nu cred că are tratament. Deci îți doresc drum bun și încearcă să te apuci de altceva. Poate ceva în contraspionaj sau poliție. Dar lasă literatura că o omori. Pe bune.
Pentru ca esti un autor care ma intereseaza si-l urmaresc, am sa spun ce cred, fara ocolisuri, despre text.
Poezie ermetic-artificioasa. Exercitiul hermeneutic o desfiinteaza.
titarenco!
daca-ti închipui ca-ti permit sa ma jignesti cu mârlaniile si proasta ta crestere, te înseli amarnic.stiu ca ti-am intrat în ochi de când mi-am "permis" sa-ti spun ceea ce altii n-au curajul sa-ti spuna, si nu vor avea în vecii vecilor :esti un poet mediocru (pentru mine termenul "mediocru" este mai rau decât "slab"), lucru pe care vreau sa ti-l repet ,ca sa nu-l uiti. Scrii o poezie (hai sa-i spunem asa) scrâsnita si încrâncenata si te rog sa ma crezi, as vrea sa am motiv sa fiu invidios pe talentul tau. din pacate motivul nu exista. ce e trist este ca nici "obedientii" de serviciu nu te ajuta crezând ca-ti fac un serviciu laudându-te,entuziasmându-se si "împenitându-te" fara rost si fara încetare. compari tu "disciplina si autodisciplina" din Germania cu statutul unora de "neica nimeni" din obscure cotloane ale Americii? crezi ca e suficient sa traiasca cineva nu stiu câti ani în california ca sa-si piarda mentalitatea de "colentina"? fara sa ma cunosti, te apuci sa-mi analizezi comportamentul si aptitunile ? pai nu ti-e rusine? daca ma provoci , atunci ma comport dupa cum meriti si-ti raspund pe masura. daca frustrarile si mentalitatea ta de mic dictator te-au determinat sa-ti contruiesti aceasta "jucarie" prin care sa-i murdaresti pe toti si pe toate, n-ai decât. dar doar cu cei care îti permit. cei fara pareri proprii si fara coloana vertebrara. Si daca tot vrei sa te joci, ce-ar fi sa o faci cu "puta-n tarâna"? Sunt fericit ca la o secunda dupa ce voi trimite acest com, te voi fi si uitat. Nu ma mai cauta sa-mi comunici suspendarea. Voi fi deja la mii de kilometri de tine.
PS citeam mai zilele trecute ca ar exista un asa zis site literar condus de unul "HITLERENCO". nu stiam atunci la ce se refera. Acum stiu.
PS2 Puţa era o metaforă dacă cumva ai înțeles altceva.
Un poem de o intensitate gradată, dramatică, aproape apoteotică spre final. Regăsesc un ton puțin diferit de al altor poeme, mai simplu, cu mult mai pătrunzător, vibrează de o emoție vie!
Eu una recunosc nu sunt adepta acestui gen de 'poem-ghicitoare', gen pe care l-am asimilat zic eu acceptabil în anii de liceu studiind destul de asiduu la un moment dat pe maestrul Barbilian. Însă domnia sa avea un farmec aparte al versului care parcă te îndemna să pui mâna pe plaivaz și să descifrezi tot acel labirint de sensuri ascunse unele într-altele... 'din ceas dedus, adâncul acestei calme creste...'
Aici însă nu descopăr din păcate decât erudiția incontestabilă a Domnului Manolescu Gorun (un eseist pe care îl citesc cu fervoare) încercând să 'intre' în cămașa unor versuri... încercare, în opinia mea, cam nereușită. Versurile sună cam 'din coadă' vorba poetului nostru național, apoi oricine care se îndeletnicește cât de cât cu treburile poetice ar fi bine să știe că un vers de incipit de strofă nu se începe cu un 'căci' decât dacă arde tare tare de tot.
Oricum, eu vă mulțumesc pentru idee, Domnule Gorun, splendidă! Mi-ar plăcea să o văd reluată într-o formă mai elaborată și desigur mult mai puțin aproximativă. Pentru că, să recunoaștem împreună Domnule Gorun, maeștrii aproximației sunt doar poeții, nebunii și filozofii. Și cine mai are nevoie de ei în zilele noastre?
Cu drag,
Margas
ei,ei ,ei - te duci putin cam prea sus cu gândul când te compari cu Arghezi sau Baudelaire.Exista desigur "estetica urâtului", dar sa pastram proportiile. nu cred ca e cazul la tine. pentru ca nici poezie prea multa nu exista.
In primul rind nu am anuntat pentru ca nu am dorit sa promovez gratuit si inutil un alt site. In al doilea rind, daca nu mi s-ar fi atras atentia asupra polemicii respective, probabil ca ar fi continuat si azi, fara ca eu sa am habar. Nu in ultimul rind, consider ca s-a dat prea mare importanta unui text ca oricare alt text din spatiul virtual, ca discutia a fost dusa voit intr-o directie care nu-mi apartine.
Crsitina Monica Moldoveanu, pe site-ul respectiv, anunta "cu durere in suflet", aparitia acestui text, aratindu-se surprinsa ca sunt persoane care l-au apreciat, deci punind sub semnul intrebarii posibilitatea ca in mediul virtual sa mai existe si alte opinii in afara de punctul ei de vedere.
Autoarea, din nou, face confuzii grave. Ea crede ca este exonerata de faptul ca a mentionat autorul si sursa, intrucit este o practica uzuala in virtual. Ceea ce nu stie Cristina Monica Moldoveanu este ca sunt mari diferente intre a cita un autor si a reda textul integral. Punctul personal de vedere si l-a exprimat in subsolul acestui text, are acest drept si a uzat de el, indiferent daca cineva este sau nu de acord cu el. Insa, in momentul in care supui acest punct de vedere personal dezbaterii publice, privind persoana vizata de orice drept la o minima aparare legitima(nu ca as avea nevoie), trebuie sa-ti asumi consecintele acestui gest unilateral public, pentru ca deja a depasit sfera personalului.
Si nu ma pot abtine sa nu remarc un argument cel putin halucinant. Este a doua oara cind Cristina Monica Moldoveanu pomeneste de citarea autorilor in viata.
Pe siteul unde s-a iscat polemica, autoarea justifica: "Daca autorul nu ar fi fost in viata atunci ar fi acceptat, poate, ravasul meu". Sa inteleg faptul ca daca eram oale si ulcele i-as fi dat binecuvintarea din ceruri sa ma fac buda publica? Sau ca opinia ei e un fel de rugaciune subliminala pentru salvarea sufletului meu chinuit?
De parca n-ar fi fost de ajuns, vad ca si aici foloseste aceeasi justificare dar sub o alta formula: "nu stiam ca numai autorii care nu mai sunt in viata sunt polemizati de catre cei vii fara replica autorului". In micimea mea spirituala, eu ce sa mai inteleg? Sa omorim mortii prin spinzurare pentru ca ei nu pot musca? Cum ramine cu zicala "despre morti numai de bine"? Nu-mi ramine altceva decit sa ma intreb oare ce s-ar fi intimplat daca eram chirias pe vecie pe Aleea Artistilor din Bellu si-o aveam vecina pe Iulia Hasdeu? Oare stimata doamna Moldoveanu ar mai fi fost asa de inversunata?
Pe aceasta cale vreau sa anunt pe toti cei care asteapta sa mor ca sa ma citeze fara sa le raspund, ca sunt inca in plina viata, chiar daca nu sunt un clasic.
Da, indiscutabil în opinia mea care nu trebuie să fie neapărat avizată dar nici de colo nu ar fi, un poem care mi-a plăcut. Și asta nu pentru că m-a așezat cuminte pe tronul cartezian al găndirii, acolo unde deducția devine un sinonim aproape perfect al seducției și unde plăcerea se naște din ceea ce uneori chiar după ce am întins coarda prea mult am numit silogism, al paingului sau doar al lui aristotel, ei bine mie îmi place textul acesta al Dvs Domnule Gorun, pentru că mă pune pe gânduri, pentru că nu îmi dă soluții, mă lasă pe mine, cea neajutorată, să le caut și finalmente, să descopăr fericirea absolută de a nu fi găsit nimic afară. Și de a mă întoarce acasă, înăuntru.
V-aș fi acordat o peniță Domnule Gorun dar nu știu dacă am dreptul sau nu știu cum se face. Dar până la urmă nu are importanță.
M
Imi place ca din jocul de cuvinte apar ironiile (inclusiv din titlu) ceea ce ma amuza. Inceputul e cam aiurea. E ok totusi finalul strofei "ai deschide ceva să-ți inunde soarele Întunecimea Ta". Interesant, te mai citesc... Ialin
un text interesant (desi as putea sa-i gasesc unele chichite) in rest as vrea sa stiu daca nu cumva am omis cateva din "noile" reglementari ale limbii romane, dupa celebrele deja "niciun", "nicio" cu care nu ma voi impaca niciodata "decând" - o fi greseala sau ba? apoi in comentariul lui Andu "deacord" ? si alt cuvant pe care-l foloseste des "pentruca" ? cu respect si cu speranta ca-mi veti raspunde Ion Nimerencu
ce mult mi-a plăcut să te văd, să te ascult...poetă și actriță desăvârșită în același timp!
îți doresc să ai parte de cât mai multe premii.
felicitări!
1. Nu e un text literar, ci un text ''ştiinţific'', de psihologie, care îşi propune oarecum să demoleze unele teorii care deocamdată stau în picioare, părerea mea;
2. Citatele nu sunt puse între ghilimele;
3. Văd tot mai des că nu se mai citează din cărţi, ci se dau linkuri; regulamentul Hermeneia nu permite. În afară de asta, recent am descoperit, confruntând o carte despre psihoterapie cu ceea ce se "cita" din acea carte pe diferite site-uri, că sunt foarte multe erori de transcriere.
4. Nu subestima lectorul scriind cu majuscule unele cuvinte; în limba română sunt reguli clare pentru folosirea acestora.
5. Sunt multe typo. Rog a fi revăzute! De asemenea şi punctuaţia.
6. De pus diacriticile limbii române.
Katya bonomia lui Bobadil e exact genul de răspuns necesar unor astfel de critici negativiste gen Virgil. Sunt convins că dincolo de atitudinea dură ele nu vor decît să echilibreze. Iar Bobadil ți-ar spune că șocul e șoc pentru că nu esti obișnuită la încălzire cu dușuri de apă rece...:) Sunt convins că în timp fiecare va mai lăsa din extremismul actual spre binele poeziei. Adică ne călim ne călim da' pînă cînd? Răspunsul îl dă nea Bobadil în finalul comentariului d-lui. Sper să fie bine înțeles și asimilat de ambii războinici...:) E viva la revolusion! Amical, de sus în jos și invers, George de Asztalos
Multumesc, Adriana. Recunosc ca teza aceasta, dezvoltata printre altii de Jung, m-a fascinat. Există/exista cel putin un dialog cu sine, benefic desi riscant si solicitant. Pentru aceasta, am scris. Si pentru eternitatea acestui zeu care ne face viata mai buna.
Un an bun si luminos si tie!
intreg e aici:
Ori cum e sunetul vorbirii de gândul care-l mână;
Tu nu cunoşti unde se află Oceanul întins al cugetării;
Şi totuşi, când întrezăreşti ale vorbirii valuri,
Tu ştii că Oceanul minunat se află la temelia lor.
Când valurile gândului se nasc din Marea Înţelepciunii,
Ele căpăta de-ndată forma sunetului vorbirii.
Şi aceste forme ale vorbirii se nasc şi mor din nou,
Apoi aceste valuri iarăşi se-ntorc în larg.
Forma se naşte din Ceea ce este fără formă,
Şi totul se repetă: „Noi ne întoarcem cu adevărat la El.”>>
salut reintoarcerea Ioanei mele :-) la scris. un text-vartej care m-a prins, tine-o tot asa, Ioano! Re. scriitura: sa nu vomez, sau sa nu vomit, e chestiune de pudibonderie, de fapt e cheia... taiem in carne vie sau facem un gratar la iarba verde. Andu
Sancho, in primul rand multumesc pentru gandurile ce mi le/ai adresat vis/a/vis de poem. in al doilea rand, comentariul tau imi pare mai mult o chestie de gust si aprecieri personale. mi/ar fi placut sa fii mai ales constructiv.
eu nu inteleg ce fel de experiment vrea sa "insemneze" postarea asta. mai mult decat o fotografie iesita prost, buna poate de uploadat pe site-uri de socializare gen hi5, ori de folosit drept avatar eu nu reusesc sa vad.
chiar mi-au placut primele doua strofe. mie imi plac poemele bucolice, astea in care dragostea este vazuta dintr-un alt unghi si in care inocenta este ca o intimitate necesara. " Ți-am dat întâlnire în lanul de floarea-soarelui. În colțul unde era mai coaptă și mai înaltă. Credeam că acolo vom fi numai noi Cu picioare pline de praf."
Cami, mulțumesc pentru trecere și sugestie. ai dreptate și am intervenit acolo unde am crezut că este necesar. poemul este o prelucrare a unei rugaciuni de înmormântare. te mai aștept.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am avut de ales între o emisiune la care se discută politică și (re)parcurgerea unui poem pe care l-am îndrăgit la prima lectură. există aici un mesaj puternic creștin mulat pe o sensibilitate frumoasă, pe o confesiune fertilă, care îndeamnă la contemplarea firii umane în particular în relație cu divinitatea. mi-a plăcut mult strofa a doua, dar sunt ziceri faine în tot textul. mă bucur ca atunci când citeam primul poem al tău, Mariana - Anotimp de logodnă! ce bine îți pui talantul la schimbător:) felicit cu drag autoarea!
fac o reverență cuvântului care mă înalță
până la ramura cea mai de sus
acolo unde seva din adâncuri
se rotunjește sub coajă de fruct neoprit excelent!
gând bun cu drag!
pentru textul : S-a topit singurul om de zăpadă defrancisc, ma refeream la altceva, dar se pare ca n-ai inteles...
pentru textul : pietrele umbrei deDragă nicodem, încă de cînd am citit comentariul tău în prima zi a anului pot să îți mărturisesc că m-a amuzat copios. Există un singur lucru care m-a deranjat și am să ți-l spun la momentul respectiv. Iar o altă chestie care m-a stînjenit puțin a fost faptul că a trebuit să găszduiesc pe Hermeneia comportamentul tău prin care ne transmiți faptul că a fi creștin cu adevărat este cea mai penibilă caricatură. Ți-am mai spus și altă dată, nu îmi este rușine pentru tine, pentru că știu că nu ai rușine, dar îmi este rușine pentru Hristos. Mă cutremură orbirea ta.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deDar să trecem la răspunsuri:
1. Ai fost trecut la COLABORATOR (și zi merci că nu la MEMBRU) pentru că scrii destul de prost iar eu nu îmi permit să cobor Hermeneia la nivelul tău jenant doar pentru ca să te pot numi pe tine AUTOR și să te simți tu gîdilat în orgoliu. Deci, simplu spus, pe Hermeneia ai publicat texte submediocre, ca să nu spun penibile. Și te asigur, Consiliul Hermeneia mă poate susține în această decizie. Restul de informații despre volume publicate, edituri, premii, etc, sînt interesante ca informații dar, așa cum este politica deja împămîntenită pe Hermeneia, nu au nici o greutate în ce privește încadrarea unui membru. Există suficiente texte și comentarii pe Hermeneia unde am explicat motivele acestei politici și te invit să le cauți și să le citești. Cu atît mai puțin este relevant cît și pe ce site-uri activezi tu. Singurul lucru relevant sînt textele publicate aici și eventual activitatea în comentarii. Restul te asigur că nu contează și nu va conta niciodată pe Hermeneia.
2. În ce privește al doilea punct, așa cum am spus-o întotdeauna, eu sînt adeptul principiului că legea a fost făcută pentru om și nu omul pentru lege; de aceea, așa cum pot recunoaște mulți, am fost și sînt absolut întotdeauna îngăduitor cu problemele fiecăruia. Hermeneia nu este o cazarmă. Oamenii vin și activează aici de plăcere, din pasiune. Și întotdeauna atunci cînd am fost rugat am fost gata să acord circumstanțe atenuante cînd cineva m-a rugat frumos și mi-a comunicat că nu poate activa o vreme. De altfel chiar în contextul de fața, atunci cînd am anunțat decizia cu apariția categoriei de CORESPONDENT, dacă vreunul vizat m-ar fi contactat și mi-ar fi spus că vrea să continue ca AUTOR sau NOVICE aș fi avut toată înțelegerea. Repet, Hermeneia nu este o cazarmă. Am promovat folosirea unei noi încadrări de dragul ordinii și nu de dragul unei pedepsiri, așa cum probabil îți imaginezi tu sau cum probabil ai fi procedat tu. Deci, tu nu ai nici un habar dacă eu am fost sau nu contactat de Vladimir cu privire la acest lucru. Pe de-asupra Vladimir a postat destule comentarii anul trecut, ultimul fiind pe la sfîrșitul lui octombrie. În plus a avut activitate anul trecut și în Consiliul Hermeneia. Acesta este răspunsul care invalidează concluzia ta.
3. Cei ce mă cunosc și îmi cunosc timpul petrecut pe Agonia cred că rîd acum pe săturate față de această enormă aberație pe care ai elucubrat-o. Nu vreau să intru în detalii dar ce spui este o prostie mai mare decît tine. Asta pe lîngă faptul că este absolut neadevărat și nici nu mi-a trecut vreodată prin minte așa ceva. Este adevăra că modul în care scriu unii îmi este cunoscut de pe Agonia și de aceea am putut să mă pronunț mai sigur cu privire la calitatea lor literară dar asta este inerent. Aș fi știut cu cine am de a face și în privința ta dacă aș fi citit „operele” tale pe acolo. Te asigur că sabia are două tăișuri. Eu recunosc și calitatea și impostura.
4. Aici apare lucrul care m-a deranjat. În primul rînd eu nu aș fi scris despre copii și familia cuiva ceea ce ai scris tu despre copii și soția mea, în prima zi a anului, din bun simț. Mi se pare extrem de brutal și mîrlănesc modul în care te comporți. Mai mult decît atît, site-ul Hermeneia 1.0, pe care ai postat și de care te-ai bucurat destul de multă vreme fără să dai un ban, și pe care de multe ori te-ai comportat mojicește, deci site-ul Hermeneia 1.0 a fost făcut ÎN TOTALITATE acum patru ani de David Titarenco pe gratis. Repet, măcar și din bun simț, dacă ar fi fost adevărat că David ar fi fost făcut Editor, și tot ar fi fost bine să îți ții gura închisă. Dar știi cum zice Solomon în Pildele lui, „Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ținea gura.”
Dar lucrurile stau absolut cu totul altfel. De fapt pe David, deși compune poezie destul de bine și în românește și în engleză, nu îl interesează deocamdată să posteze pe Hermeneia. M-a rugat să îi păstrez contul și intenționam să îl păstrez (este, evident, vechi de pe vremea cînd am început Hermeneia, din motive lesne de înțeles) ca și COLABORATOR sau CORESPONDENT. E posibil să mă mai ajute din cînd în cînd la partea tehnică. Dar, evident, aceste detalii nu reprezintă și nu vor reprezenta niciodată locul în care îți ferbe ție oala.
Întîmplarea a făcut ca în prima zi să folosesc contul lui configurat la diferite categorii pe Hermeneia 2.0 pentru multiplele teste pe care a trebuit să le fac. A „fost” așadar ]n aceeași zi și EDITOR, și AUTOR, și COLABORATOR, și NOU VENIT. Iar tu, care probabil nu aveai altă treabă mai constructivă de făcut decît să pîndește pe cine și pe unde ce face și cum e încadrat (pasiune mai mult decît dezgustătoare), s-a întîmplat să vezi că el „este” EDITOR. Nicholas Dinu, ești lugubru de penibil. Îmi sugerezi un animal care umblă și scurmă prin gunoaie și se gudură de bucurie cînd găsește ceva putred și rău mirositor. Personal te compătimesc. Deși e posibil să fii fericit în ignoranța și fanatismul tău orb.
Noemi s-a înscris acum un an fără să o rog eu sau să îmi spună ceva. Nu a postat nimic și am încadrat-o, așa cum am făcut cu toată lumea în acest caz, la CORESPONDENT.
Faptul că ție îți place să scurmi în noroi nu este treaba mea și poți să o faci în voie. Dar îți cer un singur lucru, ia-ți labele jos de pe familia mea. Ești prea jegos.
5. Dragul meu, călătorie sprîncenată. Așa cum am spus de zeci de ori, inclusiv la oameni care scriu de zeci de ori mai bine decît vei fi tu în stare să scrii vreodată, nimeni nu este invitat pe Hermeneia și nimeni nu este rugat (cu atît mai puțin obligat) să rămînă. În cazul tău, care scrii atît de mediocru, este o favoare pe care ne-ai face-o dacă ai pleca. Deși mă îndoiesc. Indivizi de genul tău au aderență ca scaiul pe cîine. Scriu prost, nu pot să înțeleagă asta, nu își îmbunătățesc scrisul, dar se țin drept talente literare pînă mor. E și asta o boală. Iar eu nu cred că are tratament. Deci îți doresc drum bun și încearcă să te apuci de altceva. Poate ceva în contraspionaj sau poliție. Dar lasă literatura că o omori. Pe bune.
cred ca am mai citit textul acesta undeva, dar oride cite ori il citesc imi place. are ceva anume care il face sa ramina...
pentru textul : V dePentru ca esti un autor care ma intereseaza si-l urmaresc, am sa spun ce cred, fara ocolisuri, despre text.
pentru textul : pustiului nu-i este dat să fie mamă dePoezie ermetic-artificioasa. Exercitiul hermeneutic o desfiinteaza.
titarenco!
daca-ti închipui ca-ti permit sa ma jignesti cu mârlaniile si proasta ta crestere, te înseli amarnic.stiu ca ti-am intrat în ochi de când mi-am "permis" sa-ti spun ceea ce altii n-au curajul sa-ti spuna, si nu vor avea în vecii vecilor :esti un poet mediocru (pentru mine termenul "mediocru" este mai rau decât "slab"), lucru pe care vreau sa ti-l repet ,ca sa nu-l uiti. Scrii o poezie (hai sa-i spunem asa) scrâsnita si încrâncenata si te rog sa ma crezi, as vrea sa am motiv sa fiu invidios pe talentul tau. din pacate motivul nu exista. ce e trist este ca nici "obedientii" de serviciu nu te ajuta crezând ca-ti fac un serviciu laudându-te,entuziasmându-se si "împenitându-te" fara rost si fara încetare. compari tu "disciplina si autodisciplina" din Germania cu statutul unora de "neica nimeni" din obscure cotloane ale Americii? crezi ca e suficient sa traiasca cineva nu stiu câti ani în california ca sa-si piarda mentalitatea de "colentina"? fara sa ma cunosti, te apuci sa-mi analizezi comportamentul si aptitunile ? pai nu ti-e rusine? daca ma provoci , atunci ma comport dupa cum meriti si-ti raspund pe masura. daca frustrarile si mentalitatea ta de mic dictator te-au determinat sa-ti contruiesti aceasta "jucarie" prin care sa-i murdaresti pe toti si pe toate, n-ai decât. dar doar cu cei care îti permit. cei fara pareri proprii si fara coloana vertebrara. Si daca tot vrei sa te joci, ce-ar fi sa o faci cu "puta-n tarâna"? Sunt fericit ca la o secunda dupa ce voi trimite acest com, te voi fi si uitat. Nu ma mai cauta sa-mi comunici suspendarea. Voi fi deja la mii de kilometri de tine.
PS citeam mai zilele trecute ca ar exista un asa zis site literar condus de unul "HITLERENCO". nu stiam atunci la ce se refera. Acum stiu.
PS2 Puţa era o metaforă dacă cumva ai înțeles altceva.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea de[un asasin in serie]
pentru textul : Cuvinte inventate de[darling, ţie îţi urez ca în fiecare an/
happy anniversary]
Un poem de o intensitate gradată, dramatică, aproape apoteotică spre final. Regăsesc un ton puțin diferit de al altor poeme, mai simplu, cu mult mai pătrunzător, vibrează de o emoție vie!
pentru textul : pelerinul norilor deEu una recunosc nu sunt adepta acestui gen de 'poem-ghicitoare', gen pe care l-am asimilat zic eu acceptabil în anii de liceu studiind destul de asiduu la un moment dat pe maestrul Barbilian. Însă domnia sa avea un farmec aparte al versului care parcă te îndemna să pui mâna pe plaivaz și să descifrezi tot acel labirint de sensuri ascunse unele într-altele... 'din ceas dedus, adâncul acestei calme creste...'
pentru textul : Da (Vinci) deAici însă nu descopăr din păcate decât erudiția incontestabilă a Domnului Manolescu Gorun (un eseist pe care îl citesc cu fervoare) încercând să 'intre' în cămașa unor versuri... încercare, în opinia mea, cam nereușită. Versurile sună cam 'din coadă' vorba poetului nostru național, apoi oricine care se îndeletnicește cât de cât cu treburile poetice ar fi bine să știe că un vers de incipit de strofă nu se începe cu un 'căci' decât dacă arde tare tare de tot.
Oricum, eu vă mulțumesc pentru idee, Domnule Gorun, splendidă! Mi-ar plăcea să o văd reluată într-o formă mai elaborată și desigur mult mai puțin aproximativă. Pentru că, să recunoaștem împreună Domnule Gorun, maeștrii aproximației sunt doar poeții, nebunii și filozofii. Și cine mai are nevoie de ei în zilele noastre?
Cu drag,
Margas
ei,ei ,ei - te duci putin cam prea sus cu gândul când te compari cu Arghezi sau Baudelaire.Exista desigur "estetica urâtului", dar sa pastram proportiile. nu cred ca e cazul la tine. pentru ca nici poezie prea multa nu exista.
pentru textul : abjectivalia deIn primul rind nu am anuntat pentru ca nu am dorit sa promovez gratuit si inutil un alt site. In al doilea rind, daca nu mi s-ar fi atras atentia asupra polemicii respective, probabil ca ar fi continuat si azi, fara ca eu sa am habar. Nu in ultimul rind, consider ca s-a dat prea mare importanta unui text ca oricare alt text din spatiul virtual, ca discutia a fost dusa voit intr-o directie care nu-mi apartine.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral 2 deCrsitina Monica Moldoveanu, pe site-ul respectiv, anunta "cu durere in suflet", aparitia acestui text, aratindu-se surprinsa ca sunt persoane care l-au apreciat, deci punind sub semnul intrebarii posibilitatea ca in mediul virtual sa mai existe si alte opinii in afara de punctul ei de vedere.
Autoarea, din nou, face confuzii grave. Ea crede ca este exonerata de faptul ca a mentionat autorul si sursa, intrucit este o practica uzuala in virtual. Ceea ce nu stie Cristina Monica Moldoveanu este ca sunt mari diferente intre a cita un autor si a reda textul integral. Punctul personal de vedere si l-a exprimat in subsolul acestui text, are acest drept si a uzat de el, indiferent daca cineva este sau nu de acord cu el. Insa, in momentul in care supui acest punct de vedere personal dezbaterii publice, privind persoana vizata de orice drept la o minima aparare legitima(nu ca as avea nevoie), trebuie sa-ti asumi consecintele acestui gest unilateral public, pentru ca deja a depasit sfera personalului.
Si nu ma pot abtine sa nu remarc un argument cel putin halucinant. Este a doua oara cind Cristina Monica Moldoveanu pomeneste de citarea autorilor in viata.
Pe siteul unde s-a iscat polemica, autoarea justifica: "Daca autorul nu ar fi fost in viata atunci ar fi acceptat, poate, ravasul meu". Sa inteleg faptul ca daca eram oale si ulcele i-as fi dat binecuvintarea din ceruri sa ma fac buda publica? Sau ca opinia ei e un fel de rugaciune subliminala pentru salvarea sufletului meu chinuit?
De parca n-ar fi fost de ajuns, vad ca si aici foloseste aceeasi justificare dar sub o alta formula: "nu stiam ca numai autorii care nu mai sunt in viata sunt polemizati de catre cei vii fara replica autorului". In micimea mea spirituala, eu ce sa mai inteleg? Sa omorim mortii prin spinzurare pentru ca ei nu pot musca? Cum ramine cu zicala "despre morti numai de bine"? Nu-mi ramine altceva decit sa ma intreb oare ce s-ar fi intimplat daca eram chirias pe vecie pe Aleea Artistilor din Bellu si-o aveam vecina pe Iulia Hasdeu? Oare stimata doamna Moldoveanu ar mai fi fost asa de inversunata?
Pe aceasta cale vreau sa anunt pe toti cei care asteapta sa mor ca sa ma citeze fara sa le raspund, ca sunt inca in plina viata, chiar daca nu sunt un clasic.
Da, indiscutabil în opinia mea care nu trebuie să fie neapărat avizată dar nici de colo nu ar fi, un poem care mi-a plăcut. Și asta nu pentru că m-a așezat cuminte pe tronul cartezian al găndirii, acolo unde deducția devine un sinonim aproape perfect al seducției și unde plăcerea se naște din ceea ce uneori chiar după ce am întins coarda prea mult am numit silogism, al paingului sau doar al lui aristotel, ei bine mie îmi place textul acesta al Dvs Domnule Gorun, pentru că mă pune pe gânduri, pentru că nu îmi dă soluții, mă lasă pe mine, cea neajutorată, să le caut și finalmente, să descopăr fericirea absolută de a nu fi găsit nimic afară. Și de a mă întoarce acasă, înăuntru.
pentru textul : Eu sunt mersul meu către… deV-aș fi acordat o peniță Domnule Gorun dar nu știu dacă am dreptul sau nu știu cum se face. Dar până la urmă nu are importanță.
M
Imi place ca din jocul de cuvinte apar ironiile (inclusiv din titlu) ceea ce ma amuza. Inceputul e cam aiurea. E ok totusi finalul strofei "ai deschide ceva să-ți inunde soarele Întunecimea Ta". Interesant, te mai citesc... Ialin
pentru textul : joy to the sword deun text interesant (desi as putea sa-i gasesc unele chichite) in rest as vrea sa stiu daca nu cumva am omis cateva din "noile" reglementari ale limbii romane, dupa celebrele deja "niciun", "nicio" cu care nu ma voi impaca niciodata "decând" - o fi greseala sau ba? apoi in comentariul lui Andu "deacord" ? si alt cuvant pe care-l foloseste des "pentruca" ? cu respect si cu speranta ca-mi veti raspunde Ion Nimerencu
pentru textul : big bang deEu am spus că este un text despre împovărare, nu "un text împovărat"...
pentru textul : printre oamenii cu riduri oblice dece mult mi-a plăcut să te văd, să te ascult...poetă și actriță desăvârșită în același timp!
pentru textul : Festivalul concurs de Teatru Brăila deîți doresc să ai parte de cât mai multe premii.
felicitări!
1. Nu e un text literar, ci un text ''ştiinţific'', de psihologie, care îşi propune oarecum să demoleze unele teorii care deocamdată stau în picioare, părerea mea;
pentru textul : În căutarea conștiinței - V1.0 de2. Citatele nu sunt puse între ghilimele;
3. Văd tot mai des că nu se mai citează din cărţi, ci se dau linkuri; regulamentul Hermeneia nu permite. În afară de asta, recent am descoperit, confruntând o carte despre psihoterapie cu ceea ce se "cita" din acea carte pe diferite site-uri, că sunt foarte multe erori de transcriere.
4. Nu subestima lectorul scriind cu majuscule unele cuvinte; în limba română sunt reguli clare pentru folosirea acestora.
5. Sunt multe typo. Rog a fi revăzute! De asemenea şi punctuaţia.
6. De pus diacriticile limbii române.
Katya bonomia lui Bobadil e exact genul de răspuns necesar unor astfel de critici negativiste gen Virgil. Sunt convins că dincolo de atitudinea dură ele nu vor decît să echilibreze. Iar Bobadil ți-ar spune că șocul e șoc pentru că nu esti obișnuită la încălzire cu dușuri de apă rece...:) Sunt convins că în timp fiecare va mai lăsa din extremismul actual spre binele poeziei. Adică ne călim ne călim da' pînă cînd? Răspunsul îl dă nea Bobadil în finalul comentariului d-lui. Sper să fie bine înțeles și asimilat de ambii războinici...:) E viva la revolusion! Amical, de sus în jos și invers, George de Asztalos
pentru textul : solia unei stele de mare deAș vrea totuși să știu la ce te-ai referit.Poate voi ține cont de sugestiile tale...
pentru textul : Descoperirea deAlma, multumesc. Cred ca te co-optez in juriul de decernare a acestui premiu :-) Andu
pentru textul : două mâini deMultumesc, Adriana. Recunosc ca teza aceasta, dezvoltata printre altii de Jung, m-a fascinat. Există/exista cel putin un dialog cu sine, benefic desi riscant si solicitant. Pentru aceasta, am scris. Si pentru eternitatea acestui zeu care ne face viata mai buna.
pentru textul : Ah deUn an bun si luminos si tie!
intreg e aici:
pentru textul : Scurte considerații lingvistice pe drumul spre limbajul absolut deOri cum e sunetul vorbirii de gândul care-l mână;
Tu nu cunoşti unde se află Oceanul întins al cugetării;
Şi totuşi, când întrezăreşti ale vorbirii valuri,
Tu ştii că Oceanul minunat se află la temelia lor.
Când valurile gândului se nasc din Marea Înţelepciunii,
Ele căpăta de-ndată forma sunetului vorbirii.
Şi aceste forme ale vorbirii se nasc şi mor din nou,
Apoi aceste valuri iarăşi se-ntorc în larg.
Forma se naşte din Ceea ce este fără formă,
Şi totul se repetă: „Noi ne întoarcem cu adevărat la El.”>>
multumesc pentru semnul de lectura.
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii desalut reintoarcerea Ioanei mele :-) la scris. un text-vartej care m-a prins, tine-o tot asa, Ioano! Re. scriitura: sa nu vomez, sau sa nu vomit, e chestiune de pudibonderie, de fapt e cheia... taiem in carne vie sau facem un gratar la iarba verde. Andu
pentru textul : repetentă deMulțumesc pentru apreciere , am răspuns fără să observ că mi-ai dat o peniță, am observat mai târziu îți mulțumesc încă o dată.
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi deSancho, in primul rand multumesc pentru gandurile ce mi le/ai adresat vis/a/vis de poem. in al doilea rand, comentariul tau imi pare mai mult o chestie de gust si aprecieri personale. mi/ar fi placut sa fii mai ales constructiv.
pentru textul : Lângă fereastra veche deeu nu inteleg ce fel de experiment vrea sa "insemneze" postarea asta. mai mult decat o fotografie iesita prost, buna poate de uploadat pe site-uri de socializare gen hi5, ori de folosit drept avatar eu nu reusesc sa vad.
pentru textul : self-portrait photography in the window of cape disappointment light-house dechiar mi-au placut primele doua strofe. mie imi plac poemele bucolice, astea in care dragostea este vazuta dintr-un alt unghi si in care inocenta este ca o intimitate necesara. " Ți-am dat întâlnire în lanul de floarea-soarelui. În colțul unde era mai coaptă și mai înaltă. Credeam că acolo vom fi numai noi Cu picioare pline de praf."
pentru textul : Madlenă 2 deCami, mulțumesc pentru trecere și sugestie. ai dreptate și am intervenit acolo unde am crezut că este necesar. poemul este o prelucrare a unei rugaciuni de înmormântare. te mai aștept.
pentru textul : Din foamea de a fi mai întâi deMulţumesc pentru observaţie, l-am corectat.
pentru textul : Iulian are ochi de melc dePagini