uuuf, sa renunt la "firimituri de sudoare si untdelemn de inima curata"? mie mi se pare ca toata transpiratia mintii voia sa ajunga la acest (logic) (epitet)...
ma voi despartii cu greu de el pe marturia a doi cititori.
mi se pare ca e mai bine sa renunt la "un fel de" in favoarea a: ci uneori (viata) e o acceptare a fragilitatii noastre...
Am recitit textul și mi se pare extrem de subiectiv deși probabil ca se dorește obiectiv-competent. Afirmația "Arta plastică bisericească, în Ortodoxie, este Transcendentă." mi se pare ori un fel de tautologie de genul "Arta religioasa e transcendenta pentru ca e religioasa", ori o afirmatie care se poate aplica oricarei arte plastice.Mie de exemplu mi se pare Andy Warhol si statuile din Insula Pastelui semnificativ mai transcendente decit arta plastica bisericeasca din ortodoxie. De fapt arta plastica bisericeasca ortodoxa si in speta icoanele mi s-au parut intotdeauna un amestec de kitsch si lipsa de profunzime filosofica. Evident unii vor putea spune ca nu o inteleg dar asta probabil ca spune oricine cind nu prea are alte argumente. Asta in ce priveste dimensiunea ei artistica. In ce priveste dimensiunea religioasa nu ma pronunt ca nu ma pricep neaparat eu nefolosind asa ceva. Dar lumea se inchina de mii de ani la lemne, pietre, bucati de lut, metal, etc, asa ca nu cred ca e o mare surpriza sa se inchine la o bucata de sticla sau lemn pictat. Banuiesc ca e fiecare cu obiectul lui de inchinare. A spune insa astfel de picturi, mai mult sau mai putin kitsch te inalta spiritual mai mult decit altele mi se pare o parere extrem de subiectiva si greu de argumentat.
Djamal, cred ca ai mai putea lucra un pic la acest poem. Ai o repetiție a cuvântului "parcă" înspre final. Nu l-aș folosi, oricum. Orice afirmație e mai puternică expresiv fără el. Și nu se înțelege cine este el din versul "parcă-l văd" în condițiile în care două versuri mai sus ai scris "parcă zăresc în el" el fiind zidul. Pari să vorbești fie de zid fie de copilul ce ai fost. Apoi cuvintele "sunt niște" sunt inutile. Uite ce îți propun eu: în fața mea scaune mari și goale mândre de pielea lor de trupurile ce li s-au așezat în brațe sprijinite de zid alb atât de alb încât zăresc în el palme mici de copil îl/mă văd întinzând mâinile spre mine Sigur, aceste versuri pornesc de la supoziția ca în final mâinile aparțin copilului ce-ai fost și nu zidului. Modifică tu așa cum ai intenționat.
va multumesc pentru comentarii. S-o iau pe rand cu raspunsurile :) Virgil, imi place si mie lord of the rings, adica Michael Flatley, ce face el e absolut impresionant. Ma bucur daca anumite imagini din aceasta poezie ti-a adus aminte de acest artist. Te mai astept pe la mine. Lucian, am dorit un pic mai ambiguu mesajul poeziei, de aici si neclaritatea pe care ai sesizat-o. pentru ca fiind usor ambiguu las astfel posibilitatea de a intelege si interpreta fiecare in stilul si in felul lui. Multumesc de trecere si sa treci si cu alta ocazie. Sapphire, da e un fel de descantec. Cum bine ai intuit ma joc si eu putin, asa sa ma copilaresc :) O sa vad cum voi face cu versurile sugerate de tine. Referitor la intrebarea ta, nu am folosit diacritice pentru ca textul a fost scris de la un clib internet care nu avea optiunea language si deci am fost nevoit sa scriu asa. Multumesc de trecere si te mai astept
Este mult lirism în acest poem și se simte dramatismul momentului, Virgil. Cînd am spus că mai trebuie lucrat am făcut referire la cîteva expresii care par puțin forțate și care, cred eu s-ar putea datora obișnuinței de a gîndi într-o altă limbă. Tocmai acel fapt care conduce cititorul spre miezul unui lirism pe care eu nu l-am mai întîlnit pînă acum, o forță inepuizabilă ca o magmă clocotind în adîncuri insondabile, se pare că determină mici, foarte mici scăpări la nivelul învelișului extern. Stilul fin, incisiv, ultrarafinat este ceea ce atrage și dă valoare. Restul sînt chestiuni pe care le vei sesiza chiar tu, mai tîrziu și care nici nu contează chiar atît de mult. Îmi pare rău, nu-mi place cum sună nici vom dispărea.
foarte frumos poem. este de o limpezime molcomă, scrisă de un suflet împăcat cu viața, în care lumina tresare atât la propriu cât și la figurat, stilistic. aproape ireproșabil, (acea repetiție "nimic"), dar cursivitatea și intensitatea cu care transmite liniștea e înfiorătoare, Daniela. iată un poem sedativ. pe care îl recomand și îl trec la preferate. și... eu sunt cel care mulțumește.
Am consultat și dicționarul de sinonime și un dicționar serios de neologisme, dar nu aflu un alt cuvânt potrivit. Mi-a venit în minte un cuvânt mai nou, absent din dicționare (inclusiv din DOOM2!): APLICANT. L-am căutat pe internet, confirmându-mi înțelesul pe care i-l dădeam. Din păcate, el ar putea înlocui, pe Hermeneia, nu termenul de NOVICE sau pe cel de STAGIAR, ci termenul de NOU-VENIT (poate te gândești la asta).
Andu, am corectat acel typo. cat despre a doua semnalare...mi-au trebuit vreo trei lecturi si, mai important, o judecata babodilica pentru a-mi dea seama unde vedeai tu partea ilara. ce sa spun? :)) este, daca o privesti de pe dealul acela. dar de ce ai urcat acolo?! daca o sa am vreo idee minunata, voi inlocui.
Primele doua strofe destul de bune... Mi-au placut ideile "sa momim soarele... ", "amulete sfaramate/ indaratul pleoapelor". La ultima strofa nu pot aprecia decat ideea foarte bizara, dar interesanta cu scarile orizontale. De restul... incerc sa ma opresc din ras. Tu ai idee ce imagine ai creat ? Femeia-storcator care pe plaja iti prepara un cocktail de fructe africane ? Ialin
mişto, măi boba, că toma' tu sari cu agramatismele p'acilea.
or s-o mănânce or tinerii or s-o prindă şi or s-o crească-n pielea celor ce-i vor naşte vine de la
o vor mânca ori tinerii o vor prinde şi o vor creşte în pielea celor ce îi vor naşte. eu am preferat o licenţă poetică. şi n-ai remarcat un lucru: un nou gen de poem, numit ,,tajmahal''. ce desemnează el îţi spun altă dată.
si totusi poemu' e bun, nu? n-aştept răspunsuri. tu de obicei ataci poemele bune, nu pierzi vremea cu celelalte.
...aici vezi coperta, Marina: http://bookblog.ro/poezii/index.php?tag=blaj.paul.-rusenescu.ramona ...și câteva reacții online pe care un simplu search de google la numele meu le-ar fi rezolvat: http://www.zf.ro/print_138729.htmlhttp://vetiver.weblog.ro/http://www.oglindaliterara.ro/index.php?ar=1981 aș dori să fac o corectură: editura Napoca Star ...cartea a apărut în luna aprilie a acestui an în colaborare cu Ramona Rusenescu. acum poate fi găsită prin cerere doar în format electronic la adresa de mail [email protected] mulțumiri fie aduse "capacității" Marinei și generozității ei, precum și ție Vio, pentru că reușești să vezi dificilimea cât și complicilimea mea. tre' să zâmbesc și eu un pic. ca la o poveste veche și hâtră... somnoros, cu gânduri bune, paul
văd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
am citit textul si nu cred ca am inteles sau simtit mare lucru. vad o simpla "aruncare cu cuvinte". ce vrea sa insemne "avortați verbal"? ce are inflatia cu îngerii? ce vrea sa spuna "Unde inima bate intermitent..."? nu cred ca orice azvirlire cu cuvinte bombastice sau ciudate este poezie
orase de sticla, oameni de sticla sub clopote mari de liniste din care se sterg culorile, amintirile, solfegiile in doi... "dar iubesc liniștea ta und freiheit ist mein weg für immer dar iubești liniștea mea și libertatea este drumul tău pentru totdeauna" frumos. asa e inima sub clopotul de sticla, de buna voie, captiva.
în "instaurarea armoniei micro și macrouniversului prin refugiul în civilizație și cultură. " nu cred. argument? de cca 5000 de ani se tot papă la masa rasaților și nici urmă de respect. e suficient să scăpăm în lanul cu argumente și se duce totul dracului. așă că te-aș ruga să speculezi mai pe larg și mai puțin didactic. eu pricep ce spui, dar mi se pare de o inutilitate sforăitoarea acest limbaj... rasat! putem rosti lucruri profunde și fără a încerca să epatăm intelecte imponderabile. aci să-ți văd talentul de scriitor, nu în jonglerii conceptuale...
Ela fiecare este cit poate cu speranta sa fie mult altfel si de fapt fiecare greseste fiindca este mult altfel de cit se vede.Mult mai bine altfel. Tu esti orga si Michael tatal copiilor de alabastru. altfel ar fi foarte ciudat . Nu poti spune copil de alabastru fara sa ma trimiti la Rodin asta poate fiindca pe Michael nu-l cunosc.Si bach se cita la sase seara sau se cinta asa la Biserica neagra acum nu mai stiu, sper sa fi ramas la fel .
doar acel detergent mi se pare ca eclipseaza totul, mai ales ca ai la final lumea goala si curata. mie nu imi plac aceste tautologii, sa le numesc asa, pt ca rup si diminueaza mult din efect sau imagine, nu aduc nimci nou, sau imbucurator, ci doar certifica iar cu asta nu sunt de acord. e doar ritmul meu interior. in rest, m-a impresioant, m-a bucurat, m-a lasat goala si curata, frumoasa imaginea cu picioarele desculte in sifoneir, la buna citire,
paul, multumesc de incurajare, cele doua cadre vazute de tine imi arata ce e bun si ce nu in poezie. ioana, nu zau? orice forma de arta este o psihanaliza a autorului. terapie deci facem cu toti care ne ocupam cu acest frumos lucru, artele. eu nu ma ascund. si cresc in acelasi timp stefan
Sapphire - imi pare rau ca mi-am infipt incisivii cu agresivitate in bicepsii lui Andu, promit ca pe viitor s-o fac intr-un mod mai delicat:) Andu - ma bucur ca ai revenit cu detalii, sper s-o tii tot asa! Alma - mi-ai salvat pielea, iti raman dator:) va salut cu prietenie cu mult respect Ion Nimerencu
Mulțumesc vouă pentru opinii, le-am citit și mi le-am însușit cu mare băgare de seamă.
Stimate trei de A mare, știu că sunteți editor pe acest site (asta nu costă mai mult decât un click să afli) nu mi-ați spus vreo noutate sau poate doreați să vă lăudați așa puțin cu această ocazie în legătură cu presupusele (cel puțin în cazul meu) atribuții, dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?.
Eu constat la Dvs. (deși sunteți încă un copil, nu un bărbat pe deplin, dpdv fiziologic vorbind desigur) că aveți (și îmi asum răspunderea acestei afirmații) o atitudine infantil-misogină care nu are vreo legătură nici cu gramatica, darămite cu poezia. Iar această afirmație a mea vine după o observare mai atentă a activitătii Dvs în postura de 'editor' aici pe site, activitate care nu face decât să arate cât se poate de 'pe șleau' prin gura Dvs. un sentiment cât se poate de reprobabil cum este misoginismul. Gramatica este doar a bărbaților, nu-i așa domnule trei de A? Femeile să fie puse la colț pentru exprimările lor aproximative, visătoare. Chiar nu vreau să mai îmi răspundeți domnule misogin, cu bolduri și italice ca la școală. Cred că am făcut mai multă școală până acum decât Dvs. fie și doar prin prisma vârstelor noastre.
Cu aceeași dragoste pentru copilul care încă sunteți (nimeni nu știe pentru cât timp)
Margas
Lentib, nu este cazul să pui sub lentilă greșelile din trecut ale lui Bobadil (absolut irelevante în contextul prezent) atunci cînd el pune lentila pe greșelile tale de acum. E ridicol și nu arată decît că ești incapabil să accepți o critică absolut pertinentă. Reacția ta îmi amintește de un banc cu sovieticii și americanii. Se zice că americanii s-au luat odată la întrecere cu rușii. Și cînd au fost să decidă cine face cea mai tare mașină au cîștigat americanii. Cînd au fost să hotărască cine are cea mai tare valută au cîștigat tot americanii. Cînd au fost să decidă cine are cea mai puternică industrie de film au cîștigatat tot americanii. În momentul acela rușii nu au mai rezistat și au izbucnit: „Da, e adevărat, dar noi nu i-am exterminat pe apași și pe navaho!!!” Cam așa faci și tu. Și e ridicol. Va trebui toți să ne temem de acum că dacă îți facem o critică la vreun text ai să spui la toată lumea cum am făcut noi pipi la grădiniță? Sau cum am scos limba la tovarășa? Ai grijă că în felul ăsta ți se va duce faima de plîngăcios răzbunător care nu adoră decît aplaudac(ele). Chiar vrei asta?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
uuuf, sa renunt la "firimituri de sudoare si untdelemn de inima curata"? mie mi se pare ca toata transpiratia mintii voia sa ajunga la acest (logic) (epitet)...
ma voi despartii cu greu de el pe marturia a doi cititori.
mi se pare ca e mai bine sa renunt la "un fel de" in favoarea a: ci uneori (viata) e o acceptare a fragilitatii noastre...
hai ca nici eu nu stiu cum ar fi mai bine!
pentru textul : viaţa nu este o sumedenie de minuni deAm recitit textul și mi se pare extrem de subiectiv deși probabil ca se dorește obiectiv-competent. Afirmația "Arta plastică bisericească, în Ortodoxie, este Transcendentă." mi se pare ori un fel de tautologie de genul "Arta religioasa e transcendenta pentru ca e religioasa", ori o afirmatie care se poate aplica oricarei arte plastice.Mie de exemplu mi se pare Andy Warhol si statuile din Insula Pastelui semnificativ mai transcendente decit arta plastica bisericeasca din ortodoxie. De fapt arta plastica bisericeasca ortodoxa si in speta icoanele mi s-au parut intotdeauna un amestec de kitsch si lipsa de profunzime filosofica. Evident unii vor putea spune ca nu o inteleg dar asta probabil ca spune oricine cind nu prea are alte argumente. Asta in ce priveste dimensiunea ei artistica. In ce priveste dimensiunea religioasa nu ma pronunt ca nu ma pricep neaparat eu nefolosind asa ceva. Dar lumea se inchina de mii de ani la lemne, pietre, bucati de lut, metal, etc, asa ca nu cred ca e o mare surpriza sa se inchine la o bucata de sticla sau lemn pictat. Banuiesc ca e fiecare cu obiectul lui de inchinare. A spune insa astfel de picturi, mai mult sau mai putin kitsch te inalta spiritual mai mult decit altele mi se pare o parere extrem de subiectiva si greu de argumentat.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deAm făcut şi eu ce am putut, domnule Gorun. Mulţumesc pentru opinie şi comentariu.
pentru textul : Medicină (legală) de„ai bine să fi om decât lup”...???
pentru textul : Unchiul Fedea (3) de„pentu sufletul ei”...???
Djamal, cred ca ai mai putea lucra un pic la acest poem. Ai o repetiție a cuvântului "parcă" înspre final. Nu l-aș folosi, oricum. Orice afirmație e mai puternică expresiv fără el. Și nu se înțelege cine este el din versul "parcă-l văd" în condițiile în care două versuri mai sus ai scris "parcă zăresc în el" el fiind zidul. Pari să vorbești fie de zid fie de copilul ce ai fost. Apoi cuvintele "sunt niște" sunt inutile. Uite ce îți propun eu: în fața mea scaune mari și goale mândre de pielea lor de trupurile ce li s-au așezat în brațe sprijinite de zid alb atât de alb încât zăresc în el palme mici de copil îl/mă văd întinzând mâinile spre mine Sigur, aceste versuri pornesc de la supoziția ca în final mâinile aparțin copilului ce-ai fost și nu zidului. Modifică tu așa cum ai intenționat.
pentru textul : Scaune deva multumesc pentru comentarii. S-o iau pe rand cu raspunsurile :) Virgil, imi place si mie lord of the rings, adica Michael Flatley, ce face el e absolut impresionant. Ma bucur daca anumite imagini din aceasta poezie ti-a adus aminte de acest artist. Te mai astept pe la mine. Lucian, am dorit un pic mai ambiguu mesajul poeziei, de aici si neclaritatea pe care ai sesizat-o. pentru ca fiind usor ambiguu las astfel posibilitatea de a intelege si interpreta fiecare in stilul si in felul lui. Multumesc de trecere si sa treci si cu alta ocazie. Sapphire, da e un fel de descantec. Cum bine ai intuit ma joc si eu putin, asa sa ma copilaresc :) O sa vad cum voi face cu versurile sugerate de tine. Referitor la intrebarea ta, nu am folosit diacritice pentru ca textul a fost scris de la un clib internet care nu avea optiunea language si deci am fost nevoit sa scriu asa. Multumesc de trecere si te mai astept
pentru textul : impersonala deEste mult lirism în acest poem și se simte dramatismul momentului, Virgil. Cînd am spus că mai trebuie lucrat am făcut referire la cîteva expresii care par puțin forțate și care, cred eu s-ar putea datora obișnuinței de a gîndi într-o altă limbă. Tocmai acel fapt care conduce cititorul spre miezul unui lirism pe care eu nu l-am mai întîlnit pînă acum, o forță inepuizabilă ca o magmă clocotind în adîncuri insondabile, se pare că determină mici, foarte mici scăpări la nivelul învelișului extern. Stilul fin, incisiv, ultrarafinat este ceea ce atrage și dă valoare. Restul sînt chestiuni pe care le vei sesiza chiar tu, mai tîrziu și care nici nu contează chiar atît de mult. Îmi pare rău, nu-mi place cum sună nici vom dispărea.
pentru textul : dana point I deInca ma gandesc daca las versul acela sau nu, desi cred ca voi renunta la el pana la urma. Multumesc pentru parere, Alma.
pentru textul : departe de noi defoarte frumos poem. este de o limpezime molcomă, scrisă de un suflet împăcat cu viața, în care lumina tresare atât la propriu cât și la figurat, stilistic. aproape ireproșabil, (acea repetiție "nimic"), dar cursivitatea și intensitatea cu care transmite liniștea e înfiorătoare, Daniela. iată un poem sedativ. pe care îl recomand și îl trec la preferate. și... eu sunt cel care mulțumește.
pentru textul : intersection deAm consultat și dicționarul de sinonime și un dicționar serios de neologisme, dar nu aflu un alt cuvânt potrivit. Mi-a venit în minte un cuvânt mai nou, absent din dicționare (inclusiv din DOOM2!): APLICANT. L-am căutat pe internet, confirmându-mi înțelesul pe care i-l dădeam. Din păcate, el ar putea înlocui, pe Hermeneia, nu termenul de NOVICE sau pe cel de STAGIAR, ci termenul de NOU-VENIT (poate te gândești la asta).
pentru textul : hermeneia 2.0 deAndu, am corectat acel typo. cat despre a doua semnalare...mi-au trebuit vreo trei lecturi si, mai important, o judecata babodilica pentru a-mi dea seama unde vedeai tu partea ilara. ce sa spun? :)) este, daca o privesti de pe dealul acela. dar de ce ai urcat acolo?! daca o sa am vreo idee minunata, voi inlocui.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu dePrimele doua strofe destul de bune... Mi-au placut ideile "sa momim soarele... ", "amulete sfaramate/ indaratul pleoapelor". La ultima strofa nu pot aprecia decat ideea foarte bizara, dar interesanta cu scarile orizontale. De restul... incerc sa ma opresc din ras. Tu ai idee ce imagine ai creat ? Femeia-storcator care pe plaja iti prepara un cocktail de fructe africane ? Ialin
pentru textul : nevroză demişto, măi boba, că toma' tu sari cu agramatismele p'acilea.
or s-o mănânce or tinerii or s-o prindă şi or s-o crească-n pielea celor ce-i vor naşte vine de la
o vor mânca ori tinerii o vor prinde şi o vor creşte în pielea celor ce îi vor naşte. eu am preferat o licenţă poetică. şi n-ai remarcat un lucru: un nou gen de poem, numit ,,tajmahal''. ce desemnează el îţi spun altă dată.
si totusi poemu' e bun, nu? n-aştept răspunsuri. tu de obicei ataci poemele bune, nu pierzi vremea cu celelalte.
pentru textul : and nothing else matters… deeste un poem bun in opinia mea, dar nu pricep contextul pe care il are si insusi versul acesta "ale plictiselii". se referă la bratele deschise?
pentru textul : intimități fără bluetooth deatenție la titlu
pentru textul : Drumul către cei dragi e o pantă ascendentă. de...aici vezi coperta, Marina: http://bookblog.ro/poezii/index.php?tag=blaj.paul.-rusenescu.ramona ...și câteva reacții online pe care un simplu search de google la numele meu le-ar fi rezolvat: http://www.zf.ro/print_138729.html http://vetiver.weblog.ro/ http://www.oglindaliterara.ro/index.php?ar=1981 aș dori să fac o corectură: editura Napoca Star ...cartea a apărut în luna aprilie a acestui an în colaborare cu Ramona Rusenescu. acum poate fi găsită prin cerere doar în format electronic la adresa de mail [email protected] mulțumiri fie aduse "capacității" Marinei și generozității ei, precum și ție Vio, pentru că reușești să vezi dificilimea cât și complicilimea mea. tre' să zâmbesc și eu un pic. ca la o poveste veche și hâtră... somnoros, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Paul Blaj și simțul tragicului în poezie demultumesc pentru urari Paul. Asemenea si tie, un sfirsit de an bun si sarbatori de care sa te bucuri fara umbra virgil
pentru textul : indecembrie I devăd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
pentru textul : helior derog a- fi îngăduit să diferențiez în poezia mea numele comune de cele prorpii! asta din totdeauna! yester
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe deam citit textul si nu cred ca am inteles sau simtit mare lucru. vad o simpla "aruncare cu cuvinte". ce vrea sa insemne "avortați verbal"? ce are inflatia cu îngerii? ce vrea sa spuna "Unde inima bate intermitent..."? nu cred ca orice azvirlire cu cuvinte bombastice sau ciudate este poezie
pentru textul : Alter ego deVoi corecta...
pentru textul : Nocturnă II deorase de sticla, oameni de sticla sub clopote mari de liniste din care se sterg culorile, amintirile, solfegiile in doi... "dar iubesc liniștea ta und freiheit ist mein weg für immer dar iubești liniștea mea și libertatea este drumul tău pentru totdeauna" frumos. asa e inima sub clopotul de sticla, de buna voie, captiva.
pentru textul : clopotul de sticlă deîn "instaurarea armoniei micro și macrouniversului prin refugiul în civilizație și cultură. " nu cred. argument? de cca 5000 de ani se tot papă la masa rasaților și nici urmă de respect. e suficient să scăpăm în lanul cu argumente și se duce totul dracului. așă că te-aș ruga să speculezi mai pe larg și mai puțin didactic. eu pricep ce spui, dar mi se pare de o inutilitate sforăitoarea acest limbaj... rasat! putem rosti lucruri profunde și fără a încerca să epatăm intelecte imponderabile. aci să-ți văd talentul de scriitor, nu în jonglerii conceptuale...
pentru textul : sfântul respect deEla fiecare este cit poate cu speranta sa fie mult altfel si de fapt fiecare greseste fiindca este mult altfel de cit se vede.Mult mai bine altfel. Tu esti orga si Michael tatal copiilor de alabastru. altfel ar fi foarte ciudat . Nu poti spune copil de alabastru fara sa ma trimiti la Rodin asta poate fiindca pe Michael nu-l cunosc.Si bach se cita la sase seara sau se cinta asa la Biserica neagra acum nu mai stiu, sper sa fi ramas la fel .
pentru textul : Michel dedoar acel detergent mi se pare ca eclipseaza totul, mai ales ca ai la final lumea goala si curata. mie nu imi plac aceste tautologii, sa le numesc asa, pt ca rup si diminueaza mult din efect sau imagine, nu aduc nimci nou, sau imbucurator, ci doar certifica iar cu asta nu sunt de acord. e doar ritmul meu interior. in rest, m-a impresioant, m-a bucurat, m-a lasat goala si curata, frumoasa imaginea cu picioarele desculte in sifoneir, la buna citire,
pentru textul : fog depaul, multumesc de incurajare, cele doua cadre vazute de tine imi arata ce e bun si ce nu in poezie. ioana, nu zau? orice forma de arta este o psihanaliza a autorului. terapie deci facem cu toti care ne ocupam cu acest frumos lucru, artele. eu nu ma ascund. si cresc in acelasi timp stefan
pentru textul : recreația mare deScuze pentru dubla postare a comentariului!
pentru textul : Takita deSapphire - imi pare rau ca mi-am infipt incisivii cu agresivitate in bicepsii lui Andu, promit ca pe viitor s-o fac intr-un mod mai delicat:) Andu - ma bucur ca ai revenit cu detalii, sper s-o tii tot asa! Alma - mi-ai salvat pielea, iti raman dator:) va salut cu prietenie cu mult respect Ion Nimerencu
pentru textul : photo deMulțumesc vouă pentru opinii, le-am citit și mi le-am însușit cu mare băgare de seamă.
pentru textul : in the sunshine of your love deStimate trei de A mare, știu că sunteți editor pe acest site (asta nu costă mai mult decât un click să afli) nu mi-ați spus vreo noutate sau poate doreați să vă lăudați așa puțin cu această ocazie în legătură cu presupusele (cel puțin în cazul meu) atribuții, dacă tot vi s-a ivit ocazia mai ales în fața unei femei?.
Eu constat la Dvs. (deși sunteți încă un copil, nu un bărbat pe deplin, dpdv fiziologic vorbind desigur) că aveți (și îmi asum răspunderea acestei afirmații) o atitudine infantil-misogină care nu are vreo legătură nici cu gramatica, darămite cu poezia. Iar această afirmație a mea vine după o observare mai atentă a activitătii Dvs în postura de 'editor' aici pe site, activitate care nu face decât să arate cât se poate de 'pe șleau' prin gura Dvs. un sentiment cât se poate de reprobabil cum este misoginismul. Gramatica este doar a bărbaților, nu-i așa domnule trei de A? Femeile să fie puse la colț pentru exprimările lor aproximative, visătoare. Chiar nu vreau să mai îmi răspundeți domnule misogin, cu bolduri și italice ca la școală. Cred că am făcut mai multă școală până acum decât Dvs. fie și doar prin prisma vârstelor noastre.
Cu aceeași dragoste pentru copilul care încă sunteți (nimeni nu știe pentru cât timp)
Margas
Lentib, nu este cazul să pui sub lentilă greșelile din trecut ale lui Bobadil (absolut irelevante în contextul prezent) atunci cînd el pune lentila pe greșelile tale de acum. E ridicol și nu arată decît că ești incapabil să accepți o critică absolut pertinentă. Reacția ta îmi amintește de un banc cu sovieticii și americanii. Se zice că americanii s-au luat odată la întrecere cu rușii. Și cînd au fost să decidă cine face cea mai tare mașină au cîștigat americanii. Cînd au fost să hotărască cine are cea mai tare valută au cîștigat tot americanii. Cînd au fost să decidă cine are cea mai puternică industrie de film au cîștigatat tot americanii. În momentul acela rușii nu au mai rezistat și au izbucnit: „Da, e adevărat, dar noi nu i-am exterminat pe apași și pe navaho!!!” Cam așa faci și tu. Și e ridicol. Va trebui toți să ne temem de acum că dacă îți facem o critică la vreun text ai să spui la toată lumea cum am făcut noi pipi la grădiniță? Sau cum am scos limba la tovarășa? Ai grijă că în felul ăsta ți se va duce faima de plîngăcios răzbunător care nu adoră decît aplaudac(ele). Chiar vrei asta?
pentru textul : încă o zi perfectă dePagini