alma, ela, francisc Alma, uite că nu am intenționat asta cu 100 dar s-a nimerit interesant e că pe mine nu mă deranjează "prostie" acolo Ela, am vrut să fac și eu ceva și a ieșit de două feluri. francisc, mulțumesc pentru efortul exegezei, viața e atît de mult provizorat încît uneori îi înțelegi pînă și pe naufragiați
Sunt reușite primele două strofe, a treia mi se pare prea încărcată de simboluri: sisif, hoarde, baricade. "desigur învins" de cine sau de ce? Pentru mine poezia se termină după imaginile acestea de forță: "(peste 20 de ani) fiul meu ridică pistolul fiica mea se pierde în mulțimea viermifugă a metroului." "Scrum" e sentimentul mort din tot contextul ăsta poetic.
Reactii? Nu cred ca avem @in noi acel ceva, acea instanta interioara care sa dea rasouns la stimul, o reactie. Nu stiu ce ar spune un psihiatru sau un sociolog sau...despre o astfel de lipsa in arhitectura. Eu spun ca o simt. Deci asta e tot ce pot da conexiunile mele neuronale, ramane sa-mi bat capul cu aceasta constientizare.
Apropos in text exista si un fals.
" De parcă ar exista și moarte rea."
Of! Cum nu? Exista moartea in neinchipuite torturi, inceata precum picatura chinezeasca. Specii intregi o cunosc, oamenii de asemenea, din pacate si mii de copii...Dosarele crimei sunt pline de grozavii. Si daca sa presupunem ca ar exista o continuarea a vibratiilor sufletesti dupa moarte, undeva si macar doar in inconstientul colectiv, atunci ar parea o moarte nesfarsit de lunga si inceata. Si daca ar exista ceva ce in natura sa se numeasca nou inceput, atunci ar exista si imposibilitatea de a mai crede in el, asa ca in autism...ceva merge inainte, ceva nu are toate instantele necesare de raspuns.
rămîne oarecum enigmatică menționarea „ultimului vers” acolo. nu se explică nimic pe parcurs. apoi textul devine destul de „activ” și pare mai degrabă o joacă. greșesc dacă așteptam mai mult?
Nu stiu de unde incrancenarea si conditionarea asta...ce legatura are cu scrierea si postarea unei poezii? N-am cerut sa-mi fie comenteze textele nici admirativ nici critic asa ca nu vad de ce-mi cereti imperativ sa intru in polemici ce nu de putine ori degenereaza si exemple destule se gasesc in site.
Cristina realitatea e mai cruntă în comparaţie cu ce vezi tu în acest poem sau în com. autorului. mergi prea departe acuzînd aici de fascism un om care descrie o stare de fapt. doar atitudinea ta decentă -încă!- pe site te scapă de un avertisment.
nu ascund faptul că îmi place cum scrie Emilian. aici nu în totalitate nu din cauza subiectului abordat -asta am lămurit- ci pentru faptul că ici colo forţează nota- vezi mai ales-cîine cîinişorul meu ce mi te-a dat dumnezeu. şi nu pentru că scrie cu î în loc de â şi eu scriu la fel. este alegerea noastră.
Lucian, cu sinceritate vin si-ti spun ca textul asta nu mi-a placut. Parca as fi intr-un carusel (cum zici tu in al doilea vers) alcatuit din lamentatii si idei colorate strident; am ametit. Nu contest autenticitatea emotiilor tale, ci sunt putin agresata de hainele in care le-ai imbracat. M-am zgariat de asemenea in "Orbitele ochilor îmi sunt uriași cu pielea spatelui tăbăcită." si in "gascha de ingeri". Bun, sa amitem ca e o problema de gust... Iar versul asta a alunecat in patetic cu amandoua picioarele, dupa parere mea: "Ah, cât poate fi de divin întunericul când nu are speranță!" ce mi-a placut: "degetele au unghii cu flori." si "Ciuturi putrede care slujesc fântânilor de mult secate" dar mi se pare putin in economia textului. scuze daca-ti par prea drastica; ce sa fac...tu mi-ai spus sa mai trec pe pagina ta. Probabil nu stiai ce risti... amical, Adriana
Dincolo de Cele Trei Legi ale Roboticii (v. Isaac Asimov - I, Robot) ce se pot aplica și aici, e un altfel de poem (tridimensional?) despre relația interumană în contextul distopiei actuale. dar unde sunt sufletele roboților? "te gândești să vezi unde țin sufletul, îl cauți intr-o pată de ulei de transformator legat cu izolirband de poteca pe care alergi fericită cu plete aurii în vântul plămânilor mei de tablă" și oare cum se poate manifesta afecțiunea roboților? "găsești caietele copilăriei mele, piulițele cu care strângeam la piept povești ochelarii de sudură cu care m-am construit zi de zi crescând pentru tine, mâncând cositor pentru tine, dorind să îți fac copii de sârmă cu ochi de sticlă și ghiozdan din lemn STAS să putem sta îmbrățișați sub roți mari de tren de care nu ne e frică" Poate ținând totuși cont de Proprietățile Endocronice ale Tiotimolinei Resublimate, lumea ar deveni mai bună.
ca să facem o clarificare pentru cei care sugerează că acesta ar fi un text vechi. depinde de hermeneutica termenului de vechi în această situație. pentru că deși acest text a fost scris la data respectivă totuși nu a fost publicat niciodată. de fapt din seria acelor texte la care am lucrat împreună un grup restrîns foarte puține au fost vreodată citite de altcineva. unul parcă pe liternet. altul prin altă parte. dar restul au rămas la sertar pentru o vreme în care, dacă îmi aduc bine aminte, speram să le publicăm într-o micro ediție sau cam așa ceva. Pentru alcătuirea lor construisem și un mic site unde se putea scrie colaborativ. Deci într-un fel aceste texte vechi sînt noi.
Ceea ce mă fascinează pe mine nu este numai calitatea deosebită a scrierii celor cu care am colaborat ci capacitatea de a ne coordona și scrie împreună deși nu ne întîlnisem niciodată. O armonizare a înțelegerii poetice care mă uimește și acum.
adica... alb:) despre purificare, iertare, schimbare... si cine mai stie ce-o mai fi trebuind sa sufere fantana intru schimbarea apei si a capacitatii de a darui... Multam de prea aleasa-ti parere subiectiva:)
Long way home. M-a fascinat aceasta pagina deschisa de jurnal. Dedesubtul hainei negre haina rosie, in urma umbrelor proiectate de stonehenge ( respect scrierea ta fara majuscula) luminitele de craciun marcheaza zborul unui suflet frumos, deschis spre lumina, lumina baladei lui Ciprian Porumbescu de exemplu. Un text extrem de concentrat, sint in Romania si deja mi-a ocupat tot timpul, util si placut.Deloc free, chiar expensive as putea spune.
Bianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
Dacă folosești majuscule atunci va trebui să faci o corectură a textului pentru pronumele persoanei I singular. Am rezerve și față de folosirea formei „realise”. În general un text slab și difuz.
...Ce să zic, mtafora însăşi forţează limbajul, dar dacă, pe alocuri am forţat prea mult (ceea ce e posibil) îmi asum abatarea. "Furnici de eşapament drăcuie metalic" nu-i forţat (furnici cu eşapament - maşinile - o simplă metaforă), însă este, intr-adevăr, un vers (prea) încărcat (în special, prin ambiguitatea verbului, apoi prin adverb). În afară de "toată lumea cântăreşte la fel, pe 50 de bani" şi "dar ce folos, când se moare atăt de uniform" eu nu văd explicaţii. Chiar şia acestea pot fi numite cu greu astfel, întrucât mesajul lor nu este sugerat nicăieri, iar ele vin, într-un mod a-poetic (prozaic) ca parte integrată.
...Dar astea-s gândurile mele, ale autorului :). Din afară, e cert, se vede altfel. Pe viitor, voi ţine cont de observaţiile tale, pentru care-ţi mulţumesc!
am incercat o 'reanimare' a citorva versuri..un nou sens, un nou format...
stau în mijlocul nopţii
nicio fărîmă de somn
poemul acesta nu e interesat de predispoziţii
luna mi se oferă ca un sîmbure de fistic
cerul ca o reclama de craciun
mă întreb care candidat ar merita să trăiască
mă întreb în locul meu cine ar fi meritat să scrie
mă întreb ce l-a sedus pe Confucius
mă întreb dacă buturuga mare a devenit pina la urma carul mic
întrebările s-au aşezat la picioarele mele
ca nişte pisoi vagabonzi
visind lapte
zgomotul trenului ce trece prin Oakwood
ricoseaza in timpla
spre dimineaţă e frig
..doar o incercare..insa cred ca ar trebui 'scrapped' si 're-written'.
eu aș renunța și la titlu... mai ales la semnul de exclamație...
și o spun fără malițiozitate... uite cum vad eu textul, am scos evidențele & cuv. inutile care încarcă, se modifică sensul ideii, dar poemul merită:
sunt surprinsă
de venirea
celui mai flămând anotimp
dorinţa
lasă mirosul de tămâie să suie
nu mai simt greutatea amurgului
mă voi prelungi
peste strigătul fluturilor
într-o strălucire
- consider repetarea formulei de genul "înălțându-se a om", "fruntea a migrenă", "a singurătate acceptată", "ticăie a povești de demult", "ochii a oedip", etc, oarecum daunatoare pentru text. aproape ca te face sa crezi ca autorul a descoperit o formula si o tot foloseste numai pentru ca ii place cum suna. - "noaptea și-l presura pe piept", nu am auzit de verbul "a presura". din cite stiu "presura" este o pasare. probabil s-a intentionat verbul "a presăra". - "atunci de chircea în el". probabil sa s-a vrut "atunci se chircea în el". o mai mare exigenta la editarea textului nu cred ca ar dauna. - "le gusta de parcă ar fi fost bucăți de turtă dulce", mi se pare relativ infantil. - "perina", mi se pare un regionalism relativ neinspirat. - "canafi de lapis lazuli", imi suna oarecum absurd daca nu ridicol. pentru ca "lapis lazuli" este o piatra, un mineral. "canafi de lapis lazuli" suna aiurea. probabil s-a vrut a se sugera culoarea. dar s-a obtinut altceva. - "păstrăvul și-a stors ciorchinele să ude macii", nu stiu ce sa spun. probabil ca unii cred ca pot scrie orice si sa numeasca aia poezie. dar totusi trebuie sa existe o limita. a absurdului. - ultima strofa mi se pare cea mai reusita. desi as fi inlocuit "așa cum din piatra aruncată-n adâncuri ies cercuri" cu "așa cum din piatra aruncată-n adâncuri se nasc cercuri"
se face aproape o săptămînă de la postarea acestei provocări şi cred că nu a fost zi în care să nu mă gîndesc la un răspuns. şi nu pentru alţii ci pentru mine. chiar eram curios să văd ce îmi răspund mie. vreau să vă spun că nu am ajuns la niciun rezultat –care să mă satisfacă/care să fie onest/care să fie palpabil/care să stea în picioare fie şi ca teorie. nu am reuşit decît să ameţesc să fiu copleşit, o stare de buimăceală pe care o mai trăiesc atunci cînd mă uit la serialul Morgan Freeman şi spaţiul cosmic.
concluzie:
1. nu ştiu.
2. nu ştiu.
3. nu ştiu.
de fapt am nişte răspunsuri dar ştiu eu dacă e aşa?
cînd voi afla – probabil nu voi mai scrie nimic.
şi ca să mă exprim şi grafic, iată:
Scuze n-as vrea sa fiu luat iar de abuz de off-topic dar mesajul tau Adriana chiar nu a ajuns bine la mine, cred. Adica ce am zis eu cand am dat penita nu e OK? Cand am dat o penita "la fel de sincera" care desigur se citeste pe dos? Hm... o lamurire mi-ar prinde bine. Pana una-alta reiterez aprecierea mea la adresa acestui text. Fara mishto adica. Andu
Poţi, te rog, să îmi spui mai multe despre 'cutia cu nisip'? Sunt cam nou şi încă nu m-am dumirit bine cum e cu încadrările în categoria asta. Poate mă descalific cu asta, dar nu am gândit textul ca pe un experiment. Demn de reţinut faptul cu prima strofă. Dacă nu reuşesc să salvez altceva, măcar pot să-l păstrez pentru alte proiecte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
alma, ela, francisc Alma, uite că nu am intenționat asta cu 100 dar s-a nimerit interesant e că pe mine nu mă deranjează "prostie" acolo Ela, am vrut să fac și eu ceva și a ieșit de două feluri. francisc, mulțumesc pentru efortul exegezei, viața e atît de mult provizorat încît uneori îi înțelegi pînă și pe naufragiați
pentru textul : nici măcar elena deAici, expresia pare mai personală. "O pace mai lungă decât moartea" - nice :)
pentru textul : S-a întâmplat să cânt deSunt reușite primele două strofe, a treia mi se pare prea încărcată de simboluri: sisif, hoarde, baricade. "desigur învins" de cine sau de ce? Pentru mine poezia se termină după imaginile acestea de forță: "(peste 20 de ani) fiul meu ridică pistolul fiica mea se pierde în mulțimea viermifugă a metroului." "Scrum" e sentimentul mort din tot contextul ăsta poetic.
pentru textul : Scrum (II) deandule. you rule.
pentru textul : totul pare că merge pe dos deReactii? Nu cred ca avem @in noi acel ceva, acea instanta interioara care sa dea rasouns la stimul, o reactie. Nu stiu ce ar spune un psihiatru sau un sociolog sau...despre o astfel de lipsa in arhitectura. Eu spun ca o simt. Deci asta e tot ce pot da conexiunile mele neuronale, ramane sa-mi bat capul cu aceasta constientizare.
pentru textul : după douăzeci de ani (III) deApropos in text exista si un fals.
" De parcă ar exista și moarte rea."
Of! Cum nu? Exista moartea in neinchipuite torturi, inceata precum picatura chinezeasca. Specii intregi o cunosc, oamenii de asemenea, din pacate si mii de copii...Dosarele crimei sunt pline de grozavii. Si daca sa presupunem ca ar exista o continuarea a vibratiilor sufletesti dupa moarte, undeva si macar doar in inconstientul colectiv, atunci ar parea o moarte nesfarsit de lunga si inceata. Si daca ar exista ceva ce in natura sa se numeasca nou inceput, atunci ar exista si imposibilitatea de a mai crede in el, asa ca in autism...ceva merge inainte, ceva nu are toate instantele necesare de raspuns.
rămîne oarecum enigmatică menționarea „ultimului vers” acolo. nu se explică nimic pe parcurs. apoi textul devine destul de „activ” și pare mai degrabă o joacă. greșesc dacă așteptam mai mult?
pentru textul : en garde deNu stiu de unde incrancenarea si conditionarea asta...ce legatura are cu scrierea si postarea unei poezii? N-am cerut sa-mi fie comenteze textele nici admirativ nici critic asa ca nu vad de ce-mi cereti imperativ sa intru in polemici ce nu de putine ori degenereaza si exemple destule se gasesc in site.
pentru textul : Zob deCristina realitatea e mai cruntă în comparaţie cu ce vezi tu în acest poem sau în com. autorului. mergi prea departe acuzînd aici de fascism un om care descrie o stare de fapt. doar atitudinea ta decentă -încă!- pe site te scapă de un avertisment.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral denu ascund faptul că îmi place cum scrie Emilian. aici nu în totalitate nu din cauza subiectului abordat -asta am lămurit- ci pentru faptul că ici colo forţează nota- vezi mai ales-cîine cîinişorul meu ce mi te-a dat dumnezeu. şi nu pentru că scrie cu î în loc de â şi eu scriu la fel. este alegerea noastră.
Lucian, cu sinceritate vin si-ti spun ca textul asta nu mi-a placut. Parca as fi intr-un carusel (cum zici tu in al doilea vers) alcatuit din lamentatii si idei colorate strident; am ametit. Nu contest autenticitatea emotiilor tale, ci sunt putin agresata de hainele in care le-ai imbracat. M-am zgariat de asemenea in "Orbitele ochilor îmi sunt uriași cu pielea spatelui tăbăcită." si in "gascha de ingeri". Bun, sa amitem ca e o problema de gust... Iar versul asta a alunecat in patetic cu amandoua picioarele, dupa parere mea: "Ah, cât poate fi de divin întunericul când nu are speranță!" ce mi-a placut: "degetele au unghii cu flori." si "Ciuturi putrede care slujesc fântânilor de mult secate" dar mi se pare putin in economia textului. scuze daca-ti par prea drastica; ce sa fac...tu mi-ai spus sa mai trec pe pagina ta. Probabil nu stiai ce risti... amical, Adriana
pentru textul : Cerșetorul de lumină deDincolo de Cele Trei Legi ale Roboticii (v. Isaac Asimov - I, Robot) ce se pot aplica și aici, e un altfel de poem (tridimensional?) despre relația interumană în contextul distopiei actuale. dar unde sunt sufletele roboților? "te gândești să vezi unde țin sufletul, îl cauți intr-o pată de ulei de transformator legat cu izolirband de poteca pe care alergi fericită cu plete aurii în vântul plămânilor mei de tablă" și oare cum se poate manifesta afecțiunea roboților? "găsești caietele copilăriei mele, piulițele cu care strângeam la piept povești ochelarii de sudură cu care m-am construit zi de zi crescând pentru tine, mâncând cositor pentru tine, dorind să îți fac copii de sârmă cu ochi de sticlă și ghiozdan din lemn STAS să putem sta îmbrățișați sub roți mari de tren de care nu ne e frică" Poate ținând totuși cont de Proprietățile Endocronice ale Tiotimolinei Resublimate, lumea ar deveni mai bună.
pentru textul : Downloaded deca să facem o clarificare pentru cei care sugerează că acesta ar fi un text vechi. depinde de hermeneutica termenului de vechi în această situație. pentru că deși acest text a fost scris la data respectivă totuși nu a fost publicat niciodată. de fapt din seria acelor texte la care am lucrat împreună un grup restrîns foarte puține au fost vreodată citite de altcineva. unul parcă pe liternet. altul prin altă parte. dar restul au rămas la sertar pentru o vreme în care, dacă îmi aduc bine aminte, speram să le publicăm într-o micro ediție sau cam așa ceva. Pentru alcătuirea lor construisem și un mic site unde se putea scrie colaborativ. Deci într-un fel aceste texte vechi sînt noi.
pentru textul : the brave old world deCeea ce mă fascinează pe mine nu este numai calitatea deosebită a scrierii celor cu care am colaborat ci capacitatea de a ne coordona și scrie împreună deși nu ne întîlnisem niciodată. O armonizare a înțelegerii poetice care mă uimește și acum.
adica... alb:) despre purificare, iertare, schimbare... si cine mai stie ce-o mai fi trebuind sa sufere fantana intru schimbarea apei si a capacitatii de a darui... Multam de prea aleasa-ti parere subiectiva:)
pentru textul : transformarea în alb deAlma: „niciodata nu vom mai scrie ca atunci.” - I hate this pesimism.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deLong way home. M-a fascinat aceasta pagina deschisa de jurnal. Dedesubtul hainei negre haina rosie, in urma umbrelor proiectate de stonehenge ( respect scrierea ta fara majuscula) luminitele de craciun marcheaza zborul unui suflet frumos, deschis spre lumina, lumina baladei lui Ciprian Porumbescu de exemplu. Un text extrem de concentrat, sint in Romania si deja mi-a ocupat tot timpul, util si placut.Deloc free, chiar expensive as putea spune.
pentru textul : all the way home deDa, este vorba exact de acea carte despre care am discutat la seminar cu studenții. Lor le este didicată, aș putea spune.
pentru textul : amartya deBianca, e o notă personală, nici proză, nici jurnal. Am prins ideea, știu ce îmi transmiți. Textul s-a vrut la marginea impersonalului-personalului, ceea ce ai bine surprins. Da, fraza aceea a fost prima dată scrisă apropae cum ai redat-o tu. Dar pe parcurs, am prelucrat-o așa. Promit că atunci când voi scrie proză - hei, dar tu însăți ai o grămadă de texte-proză foarte foarte personale, my dear - voi aluneca frumos pe alt stil. Vei vedea. Istoria acestui text: am avut ieri o fulgerare de idee și am făcut gafa să o trec direct aici, iar când am vrut să postez, în loc de click pe "publică", am dat pe "șterge". Așa încât aici e umbra celui de ieri sau urma scrisă stângaci, fiindcă am vrut să rămână totuși ceva. Cred că cel de ieri chiar ar fi fost pe placul tău. :) Acolo ai frânt discursul, Bianca, deși știu bine că ai prins firul: este "eu nu am suflet din esență dură/ e o urmă ..." Știu că lipsa punctuației (special aleasă așa) dă peste cap unele sensuri sau, dimpotrivă, le accentuează. So, am promis că o voi face, adică voi scrie proză. Deocamdată e în lucru un jurnal și note, schițe etc. Până la proză mai e drum de bătut. Nu știu dacă atât de curând. Și nu știu dacă aici. Mulțumesc. Deci: sunt simple note personale, gânduri. Și așa le las.
pentru textul : concert pentru vioară nesculptată deDacă folosești majuscule atunci va trebui să faci o corectură a textului pentru pronumele persoanei I singular. Am rezerve și față de folosirea formei „realise”. În general un text slab și difuz.
pentru textul : Teenage angst deHa! ha! ha! Eu nu te trag de urechi, eu te bat la cap.
pentru textul : cazane deLeonard,
...Ce să zic, mtafora însăşi forţează limbajul, dar dacă, pe alocuri am forţat prea mult (ceea ce e posibil) îmi asum abatarea. "Furnici de eşapament drăcuie metalic" nu-i forţat (furnici cu eşapament - maşinile - o simplă metaforă), însă este, intr-adevăr, un vers (prea) încărcat (în special, prin ambiguitatea verbului, apoi prin adverb). În afară de "toată lumea cântăreşte la fel, pe 50 de bani" şi "dar ce folos, când se moare atăt de uniform" eu nu văd explicaţii. Chiar şia acestea pot fi numite cu greu astfel, întrucât mesajul lor nu este sugerat nicăieri, iar ele vin, într-un mod a-poetic (prozaic) ca parte integrată.
...Dar astea-s gândurile mele, ale autorului :). Din afară, e cert, se vede altfel. Pe viitor, voi ţine cont de observaţiile tale, pentru care-ţi mulţumesc!
...Salut!
pentru textul : Lunea se moare uniform dece facusi mai sus?
am incercat o 'reanimare' a citorva versuri..un nou sens, un nou format...
stau în mijlocul nopţii
nicio fărîmă de somn
poemul acesta nu e interesat de predispoziţii
luna mi se oferă ca un sîmbure de fistic
cerul ca o reclama de craciun
mă întreb care candidat ar merita să trăiască
mă întreb în locul meu cine ar fi meritat să scrie
mă întreb ce l-a sedus pe Confucius
mă întreb dacă buturuga mare a devenit pina la urma carul mic
întrebările s-au aşezat la picioarele mele
ca nişte pisoi vagabonzi
visind lapte
zgomotul trenului ce trece prin Oakwood
ricoseaza in timpla
spre dimineaţă e frig
..doar o incercare..insa cred ca ar trebui 'scrapped' si 're-written'.
cheers!
pentru textul : a hundred schools of thought deeu aș renunța și la titlu... mai ales la semnul de exclamație...
și o spun fără malițiozitate... uite cum vad eu textul, am scos evidențele & cuv. inutile care încarcă, se modifică sensul ideii, dar poemul merită:
sunt surprinsă
de venirea
celui mai flămând anotimp
dorinţa
lasă mirosul de tămâie să suie
nu mai simt greutatea amurgului
mă voi prelungi
peste strigătul fluturilor
într-o strălucire
recunosc
pentru textul : Te recunosc! de- consider repetarea formulei de genul "înălțându-se a om", "fruntea a migrenă", "a singurătate acceptată", "ticăie a povești de demult", "ochii a oedip", etc, oarecum daunatoare pentru text. aproape ca te face sa crezi ca autorul a descoperit o formula si o tot foloseste numai pentru ca ii place cum suna. - "noaptea și-l presura pe piept", nu am auzit de verbul "a presura". din cite stiu "presura" este o pasare. probabil s-a intentionat verbul "a presăra". - "atunci de chircea în el". probabil sa s-a vrut "atunci se chircea în el". o mai mare exigenta la editarea textului nu cred ca ar dauna. - "le gusta de parcă ar fi fost bucăți de turtă dulce", mi se pare relativ infantil. - "perina", mi se pare un regionalism relativ neinspirat. - "canafi de lapis lazuli", imi suna oarecum absurd daca nu ridicol. pentru ca "lapis lazuli" este o piatra, un mineral. "canafi de lapis lazuli" suna aiurea. probabil s-a vrut a se sugera culoarea. dar s-a obtinut altceva. - "păstrăvul și-a stors ciorchinele să ude macii", nu stiu ce sa spun. probabil ca unii cred ca pot scrie orice si sa numeasca aia poezie. dar totusi trebuie sa existe o limita. a absurdului. - ultima strofa mi se pare cea mai reusita. desi as fi inlocuit "așa cum din piatra aruncată-n adâncuri ies cercuri" cu "așa cum din piatra aruncată-n adâncuri se nasc cercuri"
pentru textul : poeme pentru tooraj deDaniela, mulțumesc frumos pentru semnul delicat!
pentru textul : fleacurile din care mai trăim puțin deAranca, mulțumesc pentru primire. Ma bucură foarte mult comentariul tău.
pentru textul : Decor cu îngeri deDomnule profesor va multumesc citire si pentru semn. toata stima
pentru textul : Triunghiuri demulte cuvinte constranse intr/un poem ce voieste a se exprima.
pentru textul : Peste tot atingerea ta dese face aproape o săptămînă de la postarea acestei provocări şi cred că nu a fost zi în care să nu mă gîndesc la un răspuns. şi nu pentru alţii ci pentru mine. chiar eram curios să văd ce îmi răspund mie. vreau să vă spun că nu am ajuns la niciun rezultat –care să mă satisfacă/care să fie onest/care să fie palpabil/care să stea în picioare fie şi ca teorie. nu am reuşit decît să ameţesc să fiu copleşit, o stare de buimăceală pe care o mai trăiesc atunci cînd mă uit la serialul Morgan Freeman şi spaţiul cosmic.
concluzie:
1. nu ştiu.
2. nu ştiu.
3. nu ştiu.
de fapt am nişte răspunsuri dar ştiu eu dacă e aşa?
cînd voi afla – probabil nu voi mai scrie nimic.
şi ca să mă exprim şi grafic, iată:
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deScuze n-as vrea sa fiu luat iar de abuz de off-topic dar mesajul tau Adriana chiar nu a ajuns bine la mine, cred. Adica ce am zis eu cand am dat penita nu e OK? Cand am dat o penita "la fel de sincera" care desigur se citeste pe dos? Hm... o lamurire mi-ar prinde bine. Pana una-alta reiterez aprecierea mea la adresa acestui text. Fara mishto adica. Andu
pentru textul : emanație dePoţi, te rog, să îmi spui mai multe despre 'cutia cu nisip'? Sunt cam nou şi încă nu m-am dumirit bine cum e cu încadrările în categoria asta. Poate mă descalific cu asta, dar nu am gândit textul ca pe un experiment. Demn de reţinut faptul cu prima strofă. Dacă nu reuşesc să salvez altceva, măcar pot să-l păstrez pentru alte proiecte.
pentru textul : Poem fără picioare denu mai bine ne zici ceva de greuceanu, darling?
pentru textul : go fishing dePagini