admiraţie pentru versuri, frumos colorate, muzicale. ai creat imaginea unei primăveri fascinante
consider că este mai bun subtitul, acel ''cu câ'' nu sună prea poetic, şi
''ca o muzică-n surdină-n odăile timpului'' - există asonanţă. cred că era mai nimerit ''ca o muzică-n surdină în odăile timpului'' sau oricum altfel.
este doar părerea mea.
foarte fain mai ales scrisul la 4 maini si aul cu ã mã trimete la fonturi pe care nu le am.Jehanne adica Ioana de pe rug nu ne da pace din 1431, anul focului la Rouen. Semnalez piesa lui Anouilh l'Alouette excelent jucata la Nationalul din Buc prin anii 70 probabil.
Le propun editorilor să scoată „De inimă albastră” de la ”Cele mai citite texte” pentru că, observ, nu se face analiză pe text. El este citit pentru circoteca ce-l însoțește, provocată de K. Dacă membrii Hermeneiei preferă o astfel de pamfletăreală sun gata să le ofer una, sub forma unui „dialog virtual” cu personaje imaginare. Menționȃnd că „ele au o puternică asemănare cu unele reale”. Și, promit ferm, că el va fi mult, mult, mai savuros și mai deochiat decȃt cel care a apărut, pȃnă acum, la „com-uri”. Dar înainte ca textul să fie scos, dacă editorii vor binevoi să o facă, le sugerez celor ce-l vor mai parcurge să-și manifeste interesul pentru o asemenea plamfetăreală; mă voi executa prompt. Ȋn ceea ce privește textul subsemnatului, el – prost, bun – va rămȃne postat. Pentru că e al meu și nu-l repudiez.
te duci cam departe cu constatarile. am fost, am citit ceva genial, dar o gospodina imi tot lua microfonul de la gura, asteptîndu-se la vreun cuvînt tare. cuvînt ce n-a mai aparut, ca deh... nu era! si cenzura aia inutila mi-a facut greata instantaneu. noroc de sucul de grefe. iar unui tip din orsova i-am zis ce cred despre ce scrie, dar a ramas tot înfumurat (saracul, de unde a venit...) cel mai bun lucru la care am asistat la virtualia a fost lansarea unei carti de poeme, vara trecuta, a cuiva venit de departe... dar din nou... n-am nici o problema cu cenaclul; foarte probabil voi veni si la editia asta. am pus o intrebare doar, si asteptam raspuns de la organizatori. sunteti cam impulsivi
Mă bucur că ți-au plăcut versurile astea, le pun la presat și pe ele. Cât despre haină: știi că ea îl face pe om...da* numai până deschide gura... să zică(nu să fumeze havana!)
Sursele reproducerilor din text: Dicționarul general al suprarealismului, revista Magazine littéraire din 1974, Double Lion - colectia autorului. In legatura cu termenul surealism as prefera acest cuvant in loc de suprarealism care este prea lung si plin de consoane. Exista, ca model surmontabil. Multumesc de intelegere.
pai daca ai urmarit confuzul de ce te superi daca am rezonat in acelasi fel. mi s-a facut gura punga si stomacul tractor in ce priveste contextualizarea ma refeream la mentionarea Adinei. sper acum sa nu se supere. n-am spus nicaieri ca textul e prost. tu nu scrii prost
Deosebita imaginea ``aștept să răsară soarele/ jumate inimă jumate văzduh``. Liniile de metal imi sugereaza doua lumi paralele care se intilnesc la infinit. Dar tabloul idilic de la capatul infinitului, vara atitor noi anotimpuri, merita asteptarea. Trenul, acel simbol al mercantilismului atit de specific scrierilor tale, schimbarea de macaz intre cer si abis, norul sa fie urmasilor lumina!
îmi face o deosebită plăcere să te recitesc şi aici. Se vede o mână sigură pe condei, o experienţă în scrisul de lungă întindere, o cursivitate fără cusur, subiecte demne de luat în seamă, un exemplu printre prozatori, etc. Felicitări şi bine ai venit!
Ai dreptate Bianca, textul este ceva mai vechi dar nu foarte vechi (este scris in toamna anului trecut). Am considerat potrivit sa-l postez pentru ca, pe de o parte, este un text la care tin mult, el fiind intr-o oarecare masura "personal" si, pe de alta, pentru ca am dorit sa ofer o <i>replica literara</i> (multumesc de indicatii :-) Ioanei Barac la capitolul scenariu poetic... Intr-adevar, delimitatorul acela "&" poate deveni deranjant si poate ca ar trebui eliminat la un moment dat. Iti marturisesc ca de atunci am mai incercat sa scriu asa dar nu mi-a mai iesit :-) probabil ca latura personala in asemenea scrieri este predominanta, cine stie? Multumesc de citire si de semn, Andu.
Dacă îmi spune cineva că poezia și mai ales foamea noastră de poezie, de un anume tip de poezie, nu sunt subiective, se ceartă rău cu mine. Uite cum se ia una bucată istorie comună, cum se apropie obiectivul de fețele personajelor principale, atât de aproape până când totul nu mai este decât un iris imens, atât de aproape încât nici nu-ți dai seama când ți-ai apropriat, fără voie, istoria. Care nu mai este deloc comună. Virgil are mare dreptate, este un altfel de poezie, un altfel de scris, și pentru aceea îl evidențiez. Absolut subiectiv.
vad un soare care sta intepenit acolo, sus, si zi si noapte, un soare care arde buzele, obrajii, care incinge creierii, care face sîngele sa zvîcneasca puternic in vene; o zi, aceeasi zi, la nesfîrsit; toropeala, colb... e greu sa pleci; e greu sa rezisti acolo, departe...
Revin cu o precizare. Poate îți folosește sau nu, poate altora. Nimeni nu-ți poate spune dacă mai are rost sau nu să scrii, pentru că nimeni nu știe, nu există un etalon, nu știu nici măcar dacă există vreo expertiză. Adevărul este că buruiana a crescut foarte mult și este greu, cel puțin pentru noi, să alegem neghina de sămânța bună. Doar cineva din afara timpului ar putea-o face. Cine este în afara timpului? Doar cel ce ne-a creat. Prezicătorii, ghicitorii, cei cu prognoza mediului? Aiurea! Și-ar mai fi... da nu cu intențiile bune, de fapt cela ți-ar spune fix pe invers. Dar nici în vremea lui Eminescu lucrurile nu au fost foarte diferite. Intră cine vrea, rămâne cine poate, era deviza junimiștilor. S-a zis. S-au creat curente literare, dar nu curentele literare au creat valori. Dimpotrivă, se pare că adevărul a fost mistificat, că valorile au fost pănă la un punct convenabil încurajate și apoi distruse, împreună cu toată incomensurabila valoare pe care ar mai fi putut-o aduce.
Nu-mi permit să dau sfaturi, dar dacă simți, dacă ai idei care nu te lasă în pace, dă-le drumul, cel care simte ca tine, cel care gândește la fel, te va încuraja, sau poate nu, că n-are timp, sau poate n-are chef, sau are toane, sau cine știe de ce? Nu contează, mergi mai departe. Doar timpul decide și-ar fi păcat să se piardă ceva ce chiar are valoare, din cauza un opinii care nu pot fi altfel decât subiective.
Cu drag,
eu te citesc și-mi place cum scri!
Draga Ecaterina, Ti-am citit comentariul la "Copil cu vise in par". Iti multumesc pentru sfaturi, dar nu era cazul sa spui ca a aparut o aberatie in poezia mea. Fiecare poet are viziunea lui asupra lucrurilor. Nu incerca sa impui altora tehnica si stilul tau. Alunecarea merelor cazute in iarba pe o panta catre iaz, eu am vazut-o ca pe un dans. Cititorul poate apela la imaginatie si va realiza despre ce este vorba. Merci
Evident, ritmicitatea este un atribut esential al poeziei cu rima si chiar ( daca nu obligatoriu) al poeziei in vers alb. Nu as putea spune ca poezia (figurile stilistice) Luminitei este lipsita de sensuri, poate doar ca, si iti dau dreptate, un poem poate capata si conotatii filosofice, transcendentale si nu numai imagistice. Si da, Barbu a facut acest lucru. Tocmai de aceea Barbu ramane un poet greu. Nu imi place ceea ce a facut Foarta, elaboreaza prea... sofisticat, mai mult se joaca decat scrie, insa a fost acceptat ca stil ....inedit. Ciudat, se accepta noul si mai putin tendinta posmoderniste pe linii retroclasice. Este o discutie care poate capata amploare. As mai adauga ceva. Sa nu negam ca poetica feminina este orientata mult mai mult spre imagistica si sensibilitate, mai putin pe filosofic. Foarte putine scriitoare au atins cote inalte la capitolul conotatii, Valeria Coman este una dintre ele. Si asta mai la sfarsit, dupa ce a trecut prin cateva volume rimate si ritmate. Sper ca viata, experienta, conjunctura, sa o ajute pe autoare sa atinga si altfel de valente, insa, oricum, ea reuseste sa creeeze si fara sa fie intertrigo, o poezie placuta. Respectele mele.
Si eu o mai comit dar totusi daca alegi sa scrii in felul acesta e bine sa adaugi unor descriptive gen "cartea călătoriilor", "caligrafia liniștii", "umbrele deșertului", "fluturii cerului" si o componenta actionala pentru a nu "relaxa" prea mult lectorul. In rest nu-i rau.
simplu, trist... frumos ca ai cui spune iubire. frumos cînd sentimentele iti sunt impartasite. daca nu e asa, atunci iubirea e cel mai de nedorit sentiment. spun pentru ca m-a lovit si pe mine de vreo doua (acum spre a treia oara), la fel de patetic si crud simplu, trist...
numai în subterane se poate vedea clar ca lumina zilei în dimineața ei somnolentă într-un interval de milisecunde și-o zăpăceală din aia browniană cum lucrurile se precipită să existe de parcă s-ar teme vezi doamne să le surprinzi în lumea goală aici mă hrănește aerul aici mă încălzește pămîntul în rest orice amintire se face trup se face suflet o lumește cosmic cu o grabă mai degrabă comică ah mîinile mele sunt drăgăstos de vii și sunt cea mai regală cea mai dumnezeiască dintre cerșetorii
Aranca, te avertizez pentru prima data ca ceea ce faci aici e atac la persoana. Camelia nu si-a configurat profilul in pagina pentru ca tu sa te legi de zodia sau studiile ei (agresiune care nu are nici o legatura cu textul de mai sus). Ar fi decent si civilizat sa iti ceri scuzele de rigoare.
Constructie inchegata, trei cuvinte si o conotatie la viitor. Desigur, imprevizibil, orbul desluseste acest triptic. Un poem care mie mi-a transmis un mesaj verde, mut, optimist. Penita. Andu P.S. Si revin cu incadrarea autorului, domnilor editori, chiar nu ma aude nimeni sau nu-mi zice cineva ca gresesc? Maia=autor
hotarat lucru - imi place la culme cum scrii. ai o anumita franchete care cucereste.
as mai comprima putin poezia. adica nu stiu, in ciuda ironiei de acolo, imi pare ca poti sa renunti la partea cu intrebarile. dar bineinteles e doar o sugestie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
admiraţie pentru versuri, frumos colorate, muzicale. ai creat imaginea unei primăveri fascinante
consider că este mai bun subtitul, acel ''cu câ'' nu sună prea poetic, şi
pentru textul : Cu fiecare cuvânt de''ca o muzică-n surdină-n odăile timpului'' - există asonanţă. cred că era mai nimerit ''ca o muzică-n surdină în odăile timpului'' sau oricum altfel.
este doar părerea mea.
foarte fain mai ales scrisul la 4 maini si aul cu ã mã trimete la fonturi pe care nu le am.Jehanne adica Ioana de pe rug nu ne da pace din 1431, anul focului la Rouen. Semnalez piesa lui Anouilh l'Alouette excelent jucata la Nationalul din Buc prin anii 70 probabil.
pentru textul : Orléans deLe propun editorilor să scoată „De inimă albastră” de la ”Cele mai citite texte” pentru că, observ, nu se face analiză pe text. El este citit pentru circoteca ce-l însoțește, provocată de K. Dacă membrii Hermeneiei preferă o astfel de pamfletăreală sun gata să le ofer una, sub forma unui „dialog virtual” cu personaje imaginare. Menționȃnd că „ele au o puternică asemănare cu unele reale”. Și, promit ferm, că el va fi mult, mult, mai savuros și mai deochiat decȃt cel care a apărut, pȃnă acum, la „com-uri”. Dar înainte ca textul să fie scos, dacă editorii vor binevoi să o facă, le sugerez celor ce-l vor mai parcurge să-și manifeste interesul pentru o asemenea plamfetăreală; mă voi executa prompt. Ȋn ceea ce privește textul subsemnatului, el – prost, bun – va rămȃne postat. Pentru că e al meu și nu-l repudiez.
pentru textul : De inima albastră deC'est le debut de chaque jour... Et le dragon dort, c'est vrai. Merci Marina pour comm et chanson.
pentru textul : Matinée dete duci cam departe cu constatarile. am fost, am citit ceva genial, dar o gospodina imi tot lua microfonul de la gura, asteptîndu-se la vreun cuvînt tare. cuvînt ce n-a mai aparut, ca deh... nu era! si cenzura aia inutila mi-a facut greata instantaneu. noroc de sucul de grefe. iar unui tip din orsova i-am zis ce cred despre ce scrie, dar a ramas tot înfumurat (saracul, de unde a venit...) cel mai bun lucru la care am asistat la virtualia a fost lansarea unei carti de poeme, vara trecuta, a cuiva venit de departe... dar din nou... n-am nici o problema cu cenaclul; foarte probabil voi veni si la editia asta. am pus o intrebare doar, si asteptam raspuns de la organizatori. sunteti cam impulsivi
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deMă bucur că ți-au plăcut versurile astea, le pun la presat și pe ele. Cât despre haină: știi că ea îl face pe om...da* numai până deschide gura... să zică(nu să fumeze havana!)
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) dede ce constituie o problemă afişarea orei?
Eugen
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin de05:55
Sursele reproducerilor din text: Dicționarul general al suprarealismului, revista Magazine littéraire din 1974, Double Lion - colectia autorului. In legatura cu termenul surealism as prefera acest cuvant in loc de suprarealism care este prea lung si plin de consoane. Exista, ca model surmontabil. Multumesc de intelegere.
pentru textul : 60 de ani de Surealism deSorin, ideea e ca dragostea fara ura nu se poate. Si reciproca. :) Multumesc pentru ganduri!
pentru textul : primul pas despre care depai daca ai urmarit confuzul de ce te superi daca am rezonat in acelasi fel. mi s-a facut gura punga si stomacul tractor in ce priveste contextualizarea ma refeream la mentionarea Adinei. sper acum sa nu se supere. n-am spus nicaieri ca textul e prost. tu nu scrii prost
pentru textul : angoase&fisuri deDeosebita imaginea ``aștept să răsară soarele/ jumate inimă jumate văzduh``. Liniile de metal imi sugereaza doua lumi paralele care se intilnesc la infinit. Dar tabloul idilic de la capatul infinitului, vara atitor noi anotimpuri, merita asteptarea. Trenul, acel simbol al mercantilismului atit de specific scrierilor tale, schimbarea de macaz intre cer si abis, norul sa fie urmasilor lumina!
pentru textul : Turism Metafizic deîmi face o deosebită plăcere să te recitesc şi aici. Se vede o mână sigură pe condei, o experienţă în scrisul de lungă întindere, o cursivitate fără cusur, subiecte demne de luat în seamă, un exemplu printre prozatori, etc. Felicitări şi bine ai venit!
Silvia
pentru textul : Floare de lotus deAi dreptate Bianca, textul este ceva mai vechi dar nu foarte vechi (este scris in toamna anului trecut). Am considerat potrivit sa-l postez pentru ca, pe de o parte, este un text la care tin mult, el fiind intr-o oarecare masura "personal" si, pe de alta, pentru ca am dorit sa ofer o <i>replica literara</i> (multumesc de indicatii :-) Ioanei Barac la capitolul scenariu poetic... Intr-adevar, delimitatorul acela "&" poate deveni deranjant si poate ca ar trebui eliminat la un moment dat. Iti marturisesc ca de atunci am mai incercat sa scriu asa dar nu mi-a mai iesit :-) probabil ca latura personala in asemenea scrieri este predominanta, cine stie? Multumesc de citire si de semn, Andu.
pentru textul : Laura deGorunule, salutări din vechea...! Ahoe!
pentru textul : 21 deNicholas, mulțumesc de atenționare, voi modifica.
Dacă îmi spune cineva că poezia și mai ales foamea noastră de poezie, de un anume tip de poezie, nu sunt subiective, se ceartă rău cu mine. Uite cum se ia una bucată istorie comună, cum se apropie obiectivul de fețele personajelor principale, atât de aproape până când totul nu mai este decât un iris imens, atât de aproape încât nici nu-ți dai seama când ți-ai apropriat, fără voie, istoria. Care nu mai este deloc comună. Virgil are mare dreptate, este un altfel de poezie, un altfel de scris, și pentru aceea îl evidențiez. Absolut subiectiv.
pentru textul : Tată de duminică deiera la jieneral
pentru textul : Asta este... devad un soare care sta intepenit acolo, sus, si zi si noapte, un soare care arde buzele, obrajii, care incinge creierii, care face sîngele sa zvîcneasca puternic in vene; o zi, aceeasi zi, la nesfîrsit; toropeala, colb... e greu sa pleci; e greu sa rezisti acolo, departe...
pentru textul : Adăpost al șopârlelor deŞtiu textul, Virgil, l-am şi comentat.
Ok, Raluca, ne-am jucat puţin, am obosit, acum fii cuminte şi fă nani.
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deRevin cu o precizare. Poate îți folosește sau nu, poate altora. Nimeni nu-ți poate spune dacă mai are rost sau nu să scrii, pentru că nimeni nu știe, nu există un etalon, nu știu nici măcar dacă există vreo expertiză. Adevărul este că buruiana a crescut foarte mult și este greu, cel puțin pentru noi, să alegem neghina de sămânța bună. Doar cineva din afara timpului ar putea-o face. Cine este în afara timpului? Doar cel ce ne-a creat. Prezicătorii, ghicitorii, cei cu prognoza mediului? Aiurea! Și-ar mai fi... da nu cu intențiile bune, de fapt cela ți-ar spune fix pe invers. Dar nici în vremea lui Eminescu lucrurile nu au fost foarte diferite. Intră cine vrea, rămâne cine poate, era deviza junimiștilor. S-a zis. S-au creat curente literare, dar nu curentele literare au creat valori. Dimpotrivă, se pare că adevărul a fost mistificat, că valorile au fost pănă la un punct convenabil încurajate și apoi distruse, împreună cu toată incomensurabila valoare pe care ar mai fi putut-o aduce.
pentru textul : Lacăt greu oxidabil deNu-mi permit să dau sfaturi, dar dacă simți, dacă ai idei care nu te lasă în pace, dă-le drumul, cel care simte ca tine, cel care gândește la fel, te va încuraja, sau poate nu, că n-are timp, sau poate n-are chef, sau are toane, sau cine știe de ce? Nu contează, mergi mai departe. Doar timpul decide și-ar fi păcat să se piardă ceva ce chiar are valoare, din cauza un opinii care nu pot fi altfel decât subiective.
Cu drag,
eu te citesc și-mi place cum scri!
Draga Ecaterina, Ti-am citit comentariul la "Copil cu vise in par". Iti multumesc pentru sfaturi, dar nu era cazul sa spui ca a aparut o aberatie in poezia mea. Fiecare poet are viziunea lui asupra lucrurilor. Nu incerca sa impui altora tehnica si stilul tau. Alunecarea merelor cazute in iarba pe o panta catre iaz, eu am vazut-o ca pe un dans. Cititorul poate apela la imaginatie si va realiza despre ce este vorba. Merci
pentru textul : seară de iulie în sat depentru a spune bancuri, du-te la o terasă sau la vreun vecin.
pentru textul : this is a film deEvident, ritmicitatea este un atribut esential al poeziei cu rima si chiar ( daca nu obligatoriu) al poeziei in vers alb. Nu as putea spune ca poezia (figurile stilistice) Luminitei este lipsita de sensuri, poate doar ca, si iti dau dreptate, un poem poate capata si conotatii filosofice, transcendentale si nu numai imagistice. Si da, Barbu a facut acest lucru. Tocmai de aceea Barbu ramane un poet greu. Nu imi place ceea ce a facut Foarta, elaboreaza prea... sofisticat, mai mult se joaca decat scrie, insa a fost acceptat ca stil ....inedit. Ciudat, se accepta noul si mai putin tendinta posmoderniste pe linii retroclasice. Este o discutie care poate capata amploare. As mai adauga ceva. Sa nu negam ca poetica feminina este orientata mult mai mult spre imagistica si sensibilitate, mai putin pe filosofic. Foarte putine scriitoare au atins cote inalte la capitolul conotatii, Valeria Coman este una dintre ele. Si asta mai la sfarsit, dupa ce a trecut prin cateva volume rimate si ritmate. Sper ca viata, experienta, conjunctura, sa o ajute pe autoare sa atinga si altfel de valente, insa, oricum, ea reuseste sa creeeze si fara sa fie intertrigo, o poezie placuta. Respectele mele.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deSi eu o mai comit dar totusi daca alegi sa scrii in felul acesta e bine sa adaugi unor descriptive gen "cartea călătoriilor", "caligrafia liniștii", "umbrele deșertului", "fluturii cerului" si o componenta actionala pentru a nu "relaxa" prea mult lectorul. In rest nu-i rau.
pentru textul : treceri vizibile desimplu, trist... frumos ca ai cui spune iubire. frumos cînd sentimentele iti sunt impartasite. daca nu e asa, atunci iubirea e cel mai de nedorit sentiment. spun pentru ca m-a lovit si pe mine de vreo doua (acum spre a treia oara), la fel de patetic si crud simplu, trist...
pentru textul : Singura boală este prezentul deMaria, "O poezie e bună când naşte poezie" tind să fiu de acord... şi nu prea. E ceva amestecat. Mă bucur că ţi-a plăcut şi-ţi mulţumesc de trecere!
pentru textul : Noapte bună, copii denumai în subterane se poate vedea clar ca lumina zilei în dimineața ei somnolentă într-un interval de milisecunde și-o zăpăceală din aia browniană cum lucrurile se precipită să existe de parcă s-ar teme vezi doamne să le surprinzi în lumea goală aici mă hrănește aerul aici mă încălzește pămîntul în rest orice amintire se face trup se face suflet o lumește cosmic cu o grabă mai degrabă comică ah mîinile mele sunt drăgăstos de vii și sunt cea mai regală cea mai dumnezeiască dintre cerșetorii
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deAranca, te avertizez pentru prima data ca ceea ce faci aici e atac la persoana. Camelia nu si-a configurat profilul in pagina pentru ca tu sa te legi de zodia sau studiile ei (agresiune care nu are nici o legatura cu textul de mai sus). Ar fi decent si civilizat sa iti ceri scuzele de rigoare.
pentru textul : raiul de la marginea potirului deConstructie inchegata, trei cuvinte si o conotatie la viitor. Desigur, imprevizibil, orbul desluseste acest triptic. Un poem care mie mi-a transmis un mesaj verde, mut, optimist. Penita. Andu P.S. Si revin cu incadrarea autorului, domnilor editori, chiar nu ma aude nimeni sau nu-mi zice cineva ca gresesc? Maia=autor
pentru textul : trei cuvinte dehotarat lucru - imi place la culme cum scrii. ai o anumita franchete care cucereste.
as mai comprima putin poezia. adica nu stiu, in ciuda ironiei de acolo, imi pare ca poti sa renunti la partea cu intrebarile. dar bineinteles e doar o sugestie.
oricum... chapeau!
pentru textul : from scarborough fair with love dedupă virulenţa cu care atacaţi fetelor v a stat în gât scrisoarea de după ziua îndrăgostiţilor.
pentru textul : Alb şi roşu devirgil, era greu să pui @ la adresă?
Pagini