mi-a plăcut acest text ca un parfum amărui acrid puțin sălbăticit-feral. trecerea de la introspect la contemplativ. chiar sapiențial fără a fi self-righteous. parfum greu dar nu neaparat exclusiv masculin. și crepuscul. plăcut.

Adrian, uite, de dragul de a nu te pune pe tine într-o situație neplăcută și pentru a putea continua să ai curajul să trimiți texte în șantier am să modific acolo cuvîntul așează. dar o declar de pe acum că îmi sună oribil și dizgrațios. Bănuiesc că mai am dreptul să îmi exprim părerea despre această meteahnă jenantă a limbii române.
Despre ceea ce tu numești pleonasm, dragul meu, am să îl las acolo. Să rămînă de rîsul curcilor textul ăsta, cum zici tu. Eu zic că există nuanțe și că tu tai cu o bardă mult prea tocită în această situație. Nu cred că aici mai este vorba despre o regulă de dicționar ci despre percepția ta subiectivă. Și a altora, desigur. Dar tot subiectivă. Ai să zici că mă compar cu Eminescu. Deci sînt preemptiv și îți spun că nu o fac. Dar dacă „Cobori în jos luceafăr blînd...” a făcut carieră, și limba și literatura română n-au sucombat, n-o să fie tragedie națională dacă ceaiul meu oolong se prelinge încet.
Despre moldoveni, români și alte cele. Te asigur că și americanii mi-o reproșează. Și nu mă deranjează. Cam ăsta sînt și altul mama nu mai face. Iar cînd m-o făcut m-o făcut jumătate basarabean, un sfert bucovinean și restul ardelean. Bănuiesc că e o combinație destul de toxică ca să își poată permit să se exprime despre moldoveni în cunoștință de cauză. Dacă măcar ar fi fost asta. Dar nu a fost asta. Pentru că tu, în mod (cum să spun...) aproximativ nebinevoitor, muți carul din drum în șanț și de la expresia mea „izolaționism moldovenesc” ajungi la "aşa sunteţi voi, românii/ aşa sunt românii/ tipic românesc". Ceea ce, așa cum făceam grăire, nu e cam tot aceeași mîncare de pește. Deci, first of all, nu amesteca borcanele. Că nu e corect. Continui să cred ceea ce am văzut, experimentat și cunoscut în mod direct: că există un anumit gen de izolaționism moldovenesc, o cantitate distinctă de conservatorism moldovenesc, un gen aparte de mistică moldovenească, uneori chiar și o notă inconfundabilă de fatalism moldovenesc. E ceva rău în a studia și observa aceste fenomene? Nu cred. Sînt toate concluziile mele corecte? Nu cred. Aș putea să am dreptate în aceste observații? Probabil. Am interpretat toate lucrurile corect? Nu știu. Am jignit pe cineva? Mă îndoiesc. Sînt acestea generalizări? Da. Pot deranja unele suflete mai sensibile? Probabil că da. E ăsta sfîrșitul lumii? Stai sa mă uit pe fereastră. ..... Nu, nu cred. Am procedat la un reducționism? Nu, nu cred, de vreme ce mi-am început expresia cu „Mă tem că...”. Continui să fiu un student. Adică să studiez. Ce văd, ce aud și ce citesc.

la sah si poezie am aceeasi sper nu vesnica problema: finalurile:) Thx de semn si sfaturi!

mi se pare oarecum macabru. poate ca acesta a si fost scopul urmarit. nu imi este clar. tot neclara imi este si expresia "si stiind-o asa". cum "asa"? hranindu-se? sau la ce anume? ramine o anumita ambiguitate in text.

Voi începe, cu a mă descrie că-n viaţa cotidiană nu tutuiesc pe nimeni, dacă nu cunosc bine(şi-mi este permis). De observat primele mele răspunsuri la comuri. Pe hermeneia, am decis această confidenţă să nu pară ofensivă selecţia de vîrstă(apreciabilă pe fotografie), lansări, notorietate, simpatie, sex, etc. Acum 5 minute am dat un răspuns şi am găsit comentariul tău. Scindasem deja poemul meu logoroic cu vreo 20 de versuri, în urma unor observaţii juste. Îţi mulţumesc de strunirea binevenită şi tot ce ai găsit interesant în acestă încercare de stil. Apreciez calitatea de psiholog cu care ai pătruns textul şi trăirea mea expresivă(obositoare anumitor cititori). Voi tăia, totuşi, mai cu milă, din secvenţa citată. Acolo am câteva metafore de care nu vreau să mă despart. Într-un moment propice, îmi voi sufleca mânecile şi mă voi aşterne pe lucru, îmbunătăţindu-l( inclusiv eliminarea cacofoniei, etc). Cu stimă.

Francisc e vorba de un prohod...nu poti dansa doar daca e usa deschisa...chiar daca ne-am cunoaste...

Parere sincera: daca Profetul a trecut prin scoala rimei si ritmului se poate legitima ca poet. Cei care nu au facut asta si scriu doar in vers alb, au sarit o etapa (ori au ramas repetenti, totuna). PS: bobadil nu exista pe lista autorilor hermeneia. Sunt curios cum scrie acesta. Sa aveti pace, Dancus

pe langa niste idei bune e si foarte mult balast aici. si repetitii care, in loc sa serveasca ideea, o bombardeaza.
“Bătută de vânt, se-abate subit peste tine nenorocita de ploaie
şi-ţi bate-n bătaie de joc cu ciocănele metalice piroane de gheaţă în craniu.”
sau
„în căutarea unui punct de reper, a unui singur punct de reper...”

si un citat care, urmand versului acela cu un ton grav, apocaliptic aproape, taraie textul in derizoriu.
“vorbele lui Vadim(fratele
de cruce răsturnată în ceruri):
" Tu eşti bărbat-bărbat sau sugaci-sugaci... blea...".

ai si cateva tautologii (“becul electric”, de ex., sau “bezna oarba”)

si niste constructii de care cred ca te poti lipsi, pentru ca au efectul unei lumini puse direct in ochiul cititorului:
“Te ridici grabnic din pat şi, cu ochii sclipind aidoma stelelor,”
sau, mai jos
”şi tu te bucuri nespus de prezenţa nefastă,
îţi deschizi larg coastele, o inviţi înăuntru, pregătit să o cuprinzi(după ce trece pragul)
în braţele însângerate”
de fapt, cred ca toata strofa aceea ar trebui refacuta, daca vrei sa capete o oarecare tensiune.

ce mi-a placut: mi-a placut comparatia cu pasarile din prima strofa si chiar si personificarea aceea a „inimii noptii”, din care ai putea sa scoti ceva mult mai bun, daca ai renunta la povestire in favoarea poeziei.

scuze pentru intarziere. am tot incercat sa raspund, dar nu reuseam sa salvez comentariul.

Mulțumesc mult pentru apreciere! Nu speram la o apreciere atât de pozitivă pe "Hermeneia". Povestea e scrisă acum o săptămână și ceva, și, chiar dacă 100% fictivă, conține la fiecare frază trăiri și experiențe personale trăite în Bucovina. Fiind eu însumi un fiu al huțulilor de acolo, am simțit nevoia să împărtășesc și cu alții din frumosul aspru al lumii ascunse din munții în care am crescut. Am pus câteva informații despre mine și la profilul de utilizator... Iar "Cojocul" e al doilea text pe care l-am scris și făcut public, după "Meditație" (text, de asemenea, postat pe "Hermeneia" tot astăzi). Încă o dată, mulțumesc mult pentru aprecieri și încurajare!

uneori, gândurile tale, se suprapun, un fel de alter ego al propriilor mele gânduri
nu am prea lăsat semn la poemele tale, nespus de frumoase de altfel, pentru că răscolesc, pentru că dor

mai puțin primul vers care ancorează lectura zic eu aiurea, este un poem valoros.
Mi-a plăcut îndeosebi paleta de noțiuni poetice, la limita intelectualismului, așa de bine exprimate
apoi niște imagini construite peste cenușa de unde mereu începe poezia
Aș putea spune multe, dar nu este cazul
Prefer să semnez cu plăcerea lecturii acestui poem

voie sa-ti spun ca textul nu mi-a placut. Parca nu l-ai fi scris dumneata. Este o simpla parere "impresionista" care trebuie luata ca atare. Si, avand in vedere ca nu acord o penita, nici nu consider ca trebuie sa argumentez mai mult. In alta ordine de idei. Am terminat cu Deleuze si l-am inceput pe Guenon. A rezulat si o schita de text in legatura cu ambii, pe care vreau s-o dezvolt. Cand voi ajunge la concluzia ca ea, schita, este cat de cat consistenta, inainte de a o posta ti-o voi trimite prin email sa-ti aflu parerea (daca vei binevoi sa mi-o comunici). Toate cele bune, G.M.

e logic ce spui eu aș adăuga faptul că și autoreferențialitatea implică acel tragism existent la un nivel maxim de sinceritate caracteristică mulțumesc ptr opinie, știi cât contează

Buna Alma, promit sa ma duc la colt; dar daca rasul ti-a inseninat clipa ma bucur, daca riscul de a-ti pierde slujba la vremi de criza a fost infiorator de mare pun si coji de nuca sparta la colt. PS: rasul ce a insemnat, am alunecat pe o coaja si-am spart ouale sau ghidusie?