ai dreptate, am remarcat si eu cele doua comparatii venind una dupa alta. ma gandeam sa despart in doua, nu vreau sa renunt la ele, simt ca as schilodi poezia.
"si"-urile sunt insa intentionate, sugereaza povestirea rapida. sau asta a fost intentia, daca nu se prinde atunci sigur e ceva gresit cu ele! :o)
multumesc de trecere, am tendinta sa ma cam ingrop lately si e clar vina mea. dar asta sunt, ce sa-mi fac.
rima acestui poem imi aminteste de analiza făcută unui poem de-al meu, ceea ce îmi justifică motivația de a lăsa decât acest nesemnificativ comentariu. totuși, cred că titlul este prea pompos. iti urez bun venit si te astept cu cat mai prolifice comentarii!
Am citit parodii deşi nu tocmai reuşite. Acum am înţeles ce-i cu ele. Ce să-i faci? Aşa sunt eu mai tare la cerebice :). Parodia mie mi se pare reuşită şi o spun pe bune.
Comentariul meu era doar o completare la cele spuse de profetul, ideea este ca atuni cand vorbim despre nu stiu ce gen de poezie de la inceput de secol, sa o facem punctat, comentariul sa aiba un suport critic, pentru informarea corecta a cititorului. Atat.
Corina,
ai citit prea multe despre apusuri de soare, probabil de-alea opiacee, despre sori căzuţi pe pământ şi făcuţi zob, mai ştiu eu? m-ai făcut paf, maaaam! m-ai dat şah-mat!
eşti sigură că nu trebuia sa fi la spital azi dupa-masă? ţi-ai luat sick? apreciez efortul şi talentul. dacă ai avea timp şi răbdare să pui în ingleză rendiţia dumnita, m-aş bucura. ooo! şi rochiţa asta îţi stă aşa de bine!
pastrarea unei autocreate iluzii in "balonul" Marii Iluzii cred ca, uneori, e dezirabilă in sine. eu as smulge lotusii aia sa vad radacinile din care ne-am desprins. al dvs, francisc
o avalansa de stari, de trairi ce penduleaza sub un impuls de neputinta (parca) exprimat prin versul final:
"zadarnic imiti graiuri stravechi" .
interesant cum rasucesti perspectivele pana la o limita, apoi gasesti un adevar (al tau) pe care il imparti in alte adevaruri...
imi place strofa a doua, desi cred ca versul acela lung poate fi scurtat (zic si eu)
sa-mi fie iertat ca nu pot avea o imagine holistica asupra textului de mai sus (nu pot si gata! ansamblul imi aluneca printre cele doua sinapse ce mi-au mai ramas functionale in miez de noapte...) insa mi-a ramas agatata de butonii terminali strofa: "noi doi cât am încercat n-am reușit să scoatem din frică altceva decât frică și nici din uitare altceva decât uitare" si "forma pura de dictare alba" tot e ceva, imi zic...
"-uh, mon cher, cum să fie comode niște cavouri, e prea mult spațiu, parol!" Ești foarte grav Paul, acest umor de culoare aproape neagră ! Mă trec fiorii. Poate că totuși nu va fi nici o înmormîntare, poate că mai sînt încă destule suflete de români care să poarte povara fagurelui de miere. Pentru profunzimea textului, pentru modul mai mult sau mai puțin discret, dar parol!, autentic, pentru că dă un bobîrnac curentului jemonfisist pe limba lui...
o poezie aparte, ca un blues atipic la marginea no man's land. intilnesc o tristete cronicizata, deloc straina tie sau altora, o paleta grava a momentelor, a filmului ce se deruleaza la nesfirsit "mai departe de oboseala mea" ... o lume interioara prin care nuantele singerii imprima tragic lanului de maci o alta dimensiune... "de fiecare dată îmi curge sânge din nara stângă ridic mâna dreaptă ca și cum v-aș face semn să vă opriți se se oprească" mi-as permite sa sugerez ca titlul ar merita o reactualizare. macii nu au nimic banal. dar este un simplu si inofensiv punct de vedere.
multumesc, ecaterina barga, ma onoreaza vizita dumneavoastra. am facut unele modificarii la text, referitoare la obervatii, aveti dreptate .multumesc pentru observatiile constructive. cu deosebita stima, adelina
zapada vs zapada care a-nceput sa se topeasca - mi-e greu sa sesizez o diferenta, pentru ca imaginea asta imi sugereaza colorit mai intai, de-aia mi-e greu sa vad sensul pe care l-ai dat in comentariu.
multumesc ca ai venit si aici, Ela, tu reusesti sa pui totul in miscare, si nu doar dupa oranj. sunt cateva fotografii pe care am dorit sa le scriu. cand imi imaginez ca vorbesc cu cerul, asa sunt, copila.
Ciudat, Si eu m-am gandit la acelasi lucru ca si Aranca si nu intamplator deoarece am locuit aproape zece ani intr-un bloc din spatele Pietii Norilor, zona Timpuri Noi Liceul Sincai. Poemul mi se pare demn de toata atentia pentru ca nu exagereaza la capitolul cerebralitate (un act aproape reflex al poetei Bianca Goean). Bianca foloseste aici un procedeu pe care l-as numi "luminos" sau "fascicular" si nu unul "cerebral" pentru a scoate in evidenta cele cateva miscari poetice esentiale ale textului: singuratatea, incercarea (experienta) si iluzia (pervertirea simturilor). Un poem pe care nu ma sfiesc sa-l "penitez" :-) indeosebi pentru logosul extrem de reusit. Cuvintele sunt firesti, curgerea lor este naturala, cititorul este "preluat" inca de la poarta si dus de mana prin coridoarele poeziei cu o blandete de ghid batran si intelept. Ceva gen Antoine de Saint Exupery. Andu
Cred că în împletitul vestei sunt foarte importante si andrelele folosite! :) Eu am avut norocul să le găsesc pe cele care se potrivesc cu firea mea mai "răsăriteană”, imediat ce m-am oprit din alergare și m-am uitat atent în jur. Acum, nu știu în ce măsură această intervenție a mea este în spirit cartezian, însă pornesc de la unul din aspectele pe care le-ați enunțat, cel al “metafizicii substanței” pe care o văd în felul următor: 1) acceptăm că Manifestarea Universală are o polaritate, un "sus" și un "jos", (de care multe religii s-au folosit ulterior, denaturându-i sensurile, și mă gândesc rapid la “binele și răul” maniheismului, pe care îl întâlnim și morala creștină); polaritate pe care o găsim, firește, reflectată și în “terțul exclus” aristotelic, deși nu cu aplicații general valabile, în opinia mea (însă aici ar fi mult de dezvoltat.) 2) la polul superior se află ESENȚA, al cărei caracter sacru, transcendental, este, sper, în afara oricărei discuții, iar la polul inferior SUBSTANȚA, subiectul discuției noastre; 3) pentru că, în fond, vorbim despre noțiuni atemporale și aspatiale, cred că nu vă deranjează dacă au ceasul înapoi și mă duc mai spre est, până la Hermes Trismegitul, care spune: “Ceea ce este deasupra este și dedesubt și ceea ce este dedesubt este și deasupra, pentru a desăvârși miracolul unui singur lucru” Merg mai departe: Arborele Sefirot are și el, în reprezentarea sa, o polaritate. La polul opus lui Keter, Coroanei, sub celelalteșase arhetipuri, se află al șaptelea (numărul simbolizând cele șapte zile ale Creației) și anume Malkut, sau Împărăția - Creația Divină , în care se vărsa toate celelalte șase ( Înțelepciunea, Inteligența, Îndurarea, Legea, Puterea și Maiestatea). Ea este recipientul în care se adună toate, înainte de a se vărsa, iarăși, în Keter. Deci, avem de-a face nu cu liniaritatea, ci mai degrabă cu un cerc care nu se închide, alcătuind o veșnică spirală ( Guenon are un capitol întreg despre asta în Simbolismul Crucii, iar subiectul este tratat, acolo, cât se poate de matematic). Vedem, deci, ca polul inferior nu este nicidecum unul “profan”, mai degrabă el a ajuns să fie privit astfel dintr-o comoditate a omului care n-a mai știut să înțeleagă miturile și le-a aruncat într-un colț, preferând să le pună în locul lor jucării noi, potrivite modului său de viață. Apoi, stau și mă întreb dacă Sacrul ar fi folosit ca și complementar un element “profan”. De ce – când Nimeni și Nimic nu l-ar fi constrâns spre o astfel de alegere? Si, mai ales, exista, în acele începuturi, ceva care să nu fie Sacru? Acum, revin cu o precizare: prin “metafizic” nu înțeleg “ontologic” sau nu numai “ontologic”, ci și acea cunoaștere pe care o putem avea, dincolo de jocurile raționalului, despre ceea ce este dincolo de planul “existențelor”, adică dincolo de planul celor care nu au în ele însele rațiunea suficientă. Acea “Uimire” spre care tindeau esotericii musulmanii sau – aristotelic vorbind – acele “lucruri pe care nu le putem cunoaște cu mintea” . Dacă am arătat, în linii mari, concepția proprie (deși nu neapărat originală) privind problema substanței, scoțând-o dintre “lucrurile compuse” și situand-o printre concepte, îndrăznesc să încerc o corelație cu Logica Aristotelică, care , până la urmă, nu dă un verdict, ci lasă subiectul deschis - nu interpretărilor de dragul interpretării, cât înțelegerii proprii fiecăruia, funcție de gradul său de permisivitate. Pornim de la: Este adevărat că esența are esență. Este fals că substanța are esență. Dar chiar Aristotel spune, in Met. E 4: “…căci adevărul și falsul nu sunt în lucruri[...] ci în intelect, iar în ce privește conceptele simple nici în acesta.” Sper că limbuția mea feminină nu va oprește din redactarea părții a treia a eseului. P.S.: mâine merg să caut volumul lui Priest, că să pot avea o imagine mai clară asupra felului în care dvs. puneți problema. Să sperăm că din vesta mea nu va ieși un fantazist costum sincretist - din cauză de prea multe andrele!
Nu am inteles nimic din comentariul lui Andu si chiar ma intereseaza sa aflu daca e de bine sau de rau, avand in vedere ca am marcat acest text cu o penita. Sau daca nu cumva comentariul se refera la subtil la autor? Cum adica "Sa inveti ca si cuvantul poate fi culoare fara sa o denumeasca neaparat"? Daca are vreo legatura, fie ea paranoico-subtila, cu faptul ca autorul a lucrat coperta si grafica volumului Virtualia de anul trecut, Andu, esti pus pe permanent offline si nu mai vorbesc cu tine in veci!
Un poem surprinzător, mai ales prin autodefinirea din versurile de vârf:
,,sunt cel mai deep ironic profund și toate alea
veniți pe metereze să ne distrăm cu apă"
Nu am cunoscut până acum autorironia în poemele tale şi-s un pic surprinsă. Îmi place că poemul e în vers clasic cu rima îmbrăţişată ca la sonet.
Eu, de obicei, fac legătura dintre poem şi autor, însă de data asta voi face abstracţie de cel căruia îi este adresat. E foarte acid pe alocuri, şi pare că dacă ar exista un asemenea personaj, îşi merită din plin parodia ( reamintesc abstracţia făcută anterior :) )
Se pare că elementul cel mai parodiat e ,,limba"...,,găleata" aceea care scoate exact ce este în ,,fântână".
Deci, Paul, te felcit şi te ,,cert" şi te iert în acelaşi timp.
Multumesc, Alma. Nu stiu ce sa iti raspund. Prima carticica e gata, in sertar.:) Acum lucrez la a doua.:) Dorin, multumesc. Nici tu nu stii cat de mult mi-a placut azura li. Dar, poate, daca ma grabesc nitel, ajung sa-ti las un comentariu inainte sa dispara din pagina.:) Va mai astept.
enervant de naturală și despuiată de artificii această Alina Manole. școlăriță sau femeie? nu știu. însă de fiecare dată te atrage pe cărarile ei fie și virtuale (deși privesc cu rezervă youtouburile trilulilurile blogurile și alte doturi ro/com/gv/etc strecurate în poezii). despre versul cu mîța - zîîît! dacă spuneai “cuvintele curg între file precum poeziile cu îngerii lui vlad” îți dăruiam una dintre penițele mele klaps. e aici o tristețe cuminte pe care nu imi permit să o tulbur cu gesturi simbolice.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ai dreptate, am remarcat si eu cele doua comparatii venind una dupa alta. ma gandeam sa despart in doua, nu vreau sa renunt la ele, simt ca as schilodi poezia.
"si"-urile sunt insa intentionate, sugereaza povestirea rapida. sau asta a fost intentia, daca nu se prinde atunci sigur e ceva gresit cu ele! :o)
multumesc de trecere, am tendinta sa ma cam ingrop lately si e clar vina mea. dar asta sunt, ce sa-mi fac.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva deManolescu Gorun, spusele dumneavoastra valoreaza mult mai mult decat o penita, multumesc mult
pentru textul : Sâmburi dechiar nu mă interesează! bye bye
pentru textul : I have a dream derima acestui poem imi aminteste de analiza făcută unui poem de-al meu, ceea ce îmi justifică motivația de a lăsa decât acest nesemnificativ comentariu. totuși, cred că titlul este prea pompos. iti urez bun venit si te astept cu cat mai prolifice comentarii!
pentru textul : Graal decine ma iubeste, ma iubeste si cu si fara purici. ca paul, de ex ;)) multumesc, aranca. aprecierile tale constante sunt un semn bun pentru mine.
pentru textul : vorbește cu peretele meu. și fă ca el deAm citit parodii deşi nu tocmai reuşite. Acum am înţeles ce-i cu ele. Ce să-i faci? Aşa sunt eu mai tare la cerebice :). Parodia mie mi se pare reuşită şi o spun pe bune.
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram deComentariul meu era doar o completare la cele spuse de profetul, ideea este ca atuni cand vorbim despre nu stiu ce gen de poezie de la inceput de secol, sa o facem punctat, comentariul sa aiba un suport critic, pentru informarea corecta a cititorului. Atat.
pentru textul : și eu te iubesc deCorina,
pentru textul : pariu deai citit prea multe despre apusuri de soare, probabil de-alea opiacee, despre sori căzuţi pe pământ şi făcuţi zob, mai ştiu eu? m-ai făcut paf, maaaam! m-ai dat şah-mat!
eşti sigură că nu trebuia sa fi la spital azi dupa-masă? ţi-ai luat sick? apreciez efortul şi talentul. dacă ai avea timp şi răbdare să pui în ingleză rendiţia dumnita, m-aş bucura. ooo! şi rochiţa asta îţi stă aşa de bine!
pastrarea unei autocreate iluzii in "balonul" Marii Iluzii cred ca, uneori, e dezirabilă in sine. eu as smulge lotusii aia sa vad radacinile din care ne-am desprins. al dvs, francisc
pentru textul : vremuri, în Lhasa deo avalansa de stari, de trairi ce penduleaza sub un impuls de neputinta (parca) exprimat prin versul final:
pentru textul : Viermele din bronz de"zadarnic imiti graiuri stravechi" .
interesant cum rasucesti perspectivele pana la o limita, apoi gasesti un adevar (al tau) pe care il imparti in alte adevaruri...
imi place strofa a doua, desi cred ca versul acela lung poate fi scurtat (zic si eu)
sa-mi fie iertat ca nu pot avea o imagine holistica asupra textului de mai sus (nu pot si gata! ansamblul imi aluneca printre cele doua sinapse ce mi-au mai ramas functionale in miez de noapte...) insa mi-a ramas agatata de butonii terminali strofa: "noi doi cât am încercat n-am reușit să scoatem din frică altceva decât frică și nici din uitare altceva decât uitare" si "forma pura de dictare alba" tot e ceva, imi zic...
pentru textul : la nave del olvido de"-uh, mon cher, cum să fie comode niște cavouri, e prea mult spațiu, parol!" Ești foarte grav Paul, acest umor de culoare aproape neagră ! Mă trec fiorii. Poate că totuși nu va fi nici o înmormîntare, poate că mai sînt încă destule suflete de români care să poarte povara fagurelui de miere. Pentru profunzimea textului, pentru modul mai mult sau mai puțin discret, dar parol!, autentic, pentru că dă un bobîrnac curentului jemonfisist pe limba lui...
pentru textul : "pentru Esmé, cu dragoste și abjecție" deImi pare o satira existentiala in cheie religioasa.
pentru textul : Aici este biciul, foamea, tristețea deIn titlu ai subiect multiplu...
am luat la cunostinţă, Adrian, le-am trecut la registrul cu gumă unde pe viitor vor fi muştruluite.
LIM, graţie.
pentru textul : când tu apari deo poezie aparte, ca un blues atipic la marginea no man's land. intilnesc o tristete cronicizata, deloc straina tie sau altora, o paleta grava a momentelor, a filmului ce se deruleaza la nesfirsit "mai departe de oboseala mea" ... o lume interioara prin care nuantele singerii imprima tragic lanului de maci o alta dimensiune... "de fiecare dată îmi curge sânge din nara stângă ridic mâna dreaptă ca și cum v-aș face semn să vă opriți se se oprească" mi-as permite sa sugerez ca titlul ar merita o reactualizare. macii nu au nimic banal. dar este un simplu si inofensiv punct de vedere.
pentru textul : high rojo demultumesc, ecaterina barga, ma onoreaza vizita dumneavoastra. am facut unele modificarii la text, referitoare la obervatii, aveti dreptate .multumesc pentru observatiile constructive. cu deosebita stima, adelina
pentru textul : Confesiune deîmi cer acuze. am înţeles eu greşit. şi era şi ora 4 dimineaţa. la mine
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dezapada vs zapada care a-nceput sa se topeasca - mi-e greu sa sesizez o diferenta, pentru ca imaginea asta imi sugereaza colorit mai intai, de-aia mi-e greu sa vad sensul pe care l-ai dat in comentariu.
pentru textul : Tristete deMulţumiri şi din partea mea pentru lectură Marius-(Dragoş). Bucuria că ţi-a plăcut este de partea mea.
pentru textul : orbitor de alb demultumesc ca ai venit si aici, Ela, tu reusesti sa pui totul in miscare, si nu doar dupa oranj. sunt cateva fotografii pe care am dorit sa le scriu. cand imi imaginez ca vorbesc cu cerul, asa sunt, copila.
pentru textul : ștevia deCiudat, Si eu m-am gandit la acelasi lucru ca si Aranca si nu intamplator deoarece am locuit aproape zece ani intr-un bloc din spatele Pietii Norilor, zona Timpuri Noi Liceul Sincai. Poemul mi se pare demn de toata atentia pentru ca nu exagereaza la capitolul cerebralitate (un act aproape reflex al poetei Bianca Goean). Bianca foloseste aici un procedeu pe care l-as numi "luminos" sau "fascicular" si nu unul "cerebral" pentru a scoate in evidenta cele cateva miscari poetice esentiale ale textului: singuratatea, incercarea (experienta) si iluzia (pervertirea simturilor). Un poem pe care nu ma sfiesc sa-l "penitez" :-) indeosebi pentru logosul extrem de reusit. Cuvintele sunt firesti, curgerea lor este naturala, cititorul este "preluat" inca de la poarta si dus de mana prin coridoarele poeziei cu o blandete de ghid batran si intelept. Ceva gen Antoine de Saint Exupery. Andu
pentru textul : Piața norilor deAnna, mulțumesc pentru privirea atentă asupra poemului și sugestie. Voi elimina ultimul vers... cu stimă
pentru textul : fiecare cuvânt este un triumf asupra neantului deKatya, iti urez succes! dar cred ca textul trebuia incadrat mai curand la sectiunea "info".
pentru textul : das Marienleben deCred că în împletitul vestei sunt foarte importante si andrelele folosite! :) Eu am avut norocul să le găsesc pe cele care se potrivesc cu firea mea mai "răsăriteană”, imediat ce m-am oprit din alergare și m-am uitat atent în jur. Acum, nu știu în ce măsură această intervenție a mea este în spirit cartezian, însă pornesc de la unul din aspectele pe care le-ați enunțat, cel al “metafizicii substanței” pe care o văd în felul următor: 1) acceptăm că Manifestarea Universală are o polaritate, un "sus" și un "jos", (de care multe religii s-au folosit ulterior, denaturându-i sensurile, și mă gândesc rapid la “binele și răul” maniheismului, pe care îl întâlnim și morala creștină); polaritate pe care o găsim, firește, reflectată și în “terțul exclus” aristotelic, deși nu cu aplicații general valabile, în opinia mea (însă aici ar fi mult de dezvoltat.) 2) la polul superior se află ESENȚA, al cărei caracter sacru, transcendental, este, sper, în afara oricărei discuții, iar la polul inferior SUBSTANȚA, subiectul discuției noastre; 3) pentru că, în fond, vorbim despre noțiuni atemporale și aspatiale, cred că nu vă deranjează dacă au ceasul înapoi și mă duc mai spre est, până la Hermes Trismegitul, care spune: “Ceea ce este deasupra este și dedesubt și ceea ce este dedesubt este și deasupra, pentru a desăvârși miracolul unui singur lucru” Merg mai departe: Arborele Sefirot are și el, în reprezentarea sa, o polaritate. La polul opus lui Keter, Coroanei, sub celelalteșase arhetipuri, se află al șaptelea (numărul simbolizând cele șapte zile ale Creației) și anume Malkut, sau Împărăția - Creația Divină , în care se vărsa toate celelalte șase ( Înțelepciunea, Inteligența, Îndurarea, Legea, Puterea și Maiestatea). Ea este recipientul în care se adună toate, înainte de a se vărsa, iarăși, în Keter. Deci, avem de-a face nu cu liniaritatea, ci mai degrabă cu un cerc care nu se închide, alcătuind o veșnică spirală ( Guenon are un capitol întreg despre asta în Simbolismul Crucii, iar subiectul este tratat, acolo, cât se poate de matematic). Vedem, deci, ca polul inferior nu este nicidecum unul “profan”, mai degrabă el a ajuns să fie privit astfel dintr-o comoditate a omului care n-a mai știut să înțeleagă miturile și le-a aruncat într-un colț, preferând să le pună în locul lor jucării noi, potrivite modului său de viață. Apoi, stau și mă întreb dacă Sacrul ar fi folosit ca și complementar un element “profan”. De ce – când Nimeni și Nimic nu l-ar fi constrâns spre o astfel de alegere? Si, mai ales, exista, în acele începuturi, ceva care să nu fie Sacru? Acum, revin cu o precizare: prin “metafizic” nu înțeleg “ontologic” sau nu numai “ontologic”, ci și acea cunoaștere pe care o putem avea, dincolo de jocurile raționalului, despre ceea ce este dincolo de planul “existențelor”, adică dincolo de planul celor care nu au în ele însele rațiunea suficientă. Acea “Uimire” spre care tindeau esotericii musulmanii sau – aristotelic vorbind – acele “lucruri pe care nu le putem cunoaște cu mintea” . Dacă am arătat, în linii mari, concepția proprie (deși nu neapărat originală) privind problema substanței, scoțând-o dintre “lucrurile compuse” și situand-o printre concepte, îndrăznesc să încerc o corelație cu Logica Aristotelică, care , până la urmă, nu dă un verdict, ci lasă subiectul deschis - nu interpretărilor de dragul interpretării, cât înțelegerii proprii fiecăruia, funcție de gradul său de permisivitate. Pornim de la: Este adevărat că esența are esență. Este fals că substanța are esență. Dar chiar Aristotel spune, in Met. E 4: “…căci adevărul și falsul nu sunt în lucruri[...] ci în intelect, iar în ce privește conceptele simple nici în acesta.” Sper că limbuția mea feminină nu va oprește din redactarea părții a treia a eseului. P.S.: mâine merg să caut volumul lui Priest, că să pot avea o imagine mai clară asupra felului în care dvs. puneți problema. Să sperăm că din vesta mea nu va ieși un fantazist costum sincretist - din cauză de prea multe andrele!
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deNu am inteles nimic din comentariul lui Andu si chiar ma intereseaza sa aflu daca e de bine sau de rau, avand in vedere ca am marcat acest text cu o penita. Sau daca nu cumva comentariul se refera la subtil la autor? Cum adica "Sa inveti ca si cuvantul poate fi culoare fara sa o denumeasca neaparat"? Daca are vreo legatura, fie ea paranoico-subtila, cu faptul ca autorul a lucrat coperta si grafica volumului Virtualia de anul trecut, Andu, esti pus pe permanent offline si nu mai vorbesc cu tine in veci!
pentru textul : tablou din cartierul de nord deUn poem surprinzător, mai ales prin autodefinirea din versurile de vârf:
pentru textul : Zen (1) de,,sunt cel mai deep ironic profund și toate alea
veniți pe metereze să ne distrăm cu apă"
Nu am cunoscut până acum autorironia în poemele tale şi-s un pic surprinsă. Îmi place că poemul e în vers clasic cu rima îmbrăţişată ca la sonet.
Eu, de obicei, fac legătura dintre poem şi autor, însă de data asta voi face abstracţie de cel căruia îi este adresat. E foarte acid pe alocuri, şi pare că dacă ar exista un asemenea personaj, îşi merită din plin parodia ( reamintesc abstracţia făcută anterior :) )
Se pare că elementul cel mai parodiat e ,,limba"...,,găleata" aceea care scoate exact ce este în ,,fântână".
Deci, Paul, te felcit şi te ,,cert" şi te iert în acelaşi timp.
Se simte această solitudine, mai mult ca oricând.
pentru textul : ... deMulţumesc de trecere şi semn L.I.M.
nu te mai deranja(!), eşti ok!
pentru textul : balada omului cu pricina denu-ţi face probleme din cauza mea...
poate ne-om cunoaşte, cândva...
Multumesc, Alma. Nu stiu ce sa iti raspund. Prima carticica e gata, in sertar.:) Acum lucrez la a doua.:) Dorin, multumesc. Nici tu nu stii cat de mult mi-a placut azura li. Dar, poate, daca ma grabesc nitel, ajung sa-ti las un comentariu inainte sa dispara din pagina.:) Va mai astept.
pentru textul : Căsuțe umblătoare deenervant de naturală și despuiată de artificii această Alina Manole. școlăriță sau femeie? nu știu. însă de fiecare dată te atrage pe cărarile ei fie și virtuale (deși privesc cu rezervă youtouburile trilulilurile blogurile și alte doturi ro/com/gv/etc strecurate în poezii). despre versul cu mîța - zîîît! dacă spuneai “cuvintele curg între file precum poeziile cu îngerii lui vlad” îți dăruiam una dintre penițele mele klaps. e aici o tristețe cuminte pe care nu imi permit să o tulbur cu gesturi simbolice.
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris dePagini