o viziune a ascensiunii, evolutiei propriului eu. compozitia are o fluenta aparte prin forta dinamica a imaginilor. e interesant daca ai compus in romana si ai tradus sau invers si ma intreb asta pentru ca recurgi la o serie de genitive. totodata e interesant cit de puternica este influenta unei limbi asupra alteia, literar vorbind.
Maria, Masha, Alina, Adrian și Silviu, vă mulțumesc la fiecare în parte. dacă am reușit să trasmit emoția profundă pe care am simțit-o aflând că a plecat dintre noi un om pe care l-am cunoscut, nu pot decât să mă bucur. mă intrigă faptul că o poezie ca aceasta a fost scrisă în 10-15 minute și am mai revenit ulterior pe text, dar nesemnificativ, iar unele necesită alte abordări.
poate ar fi trebuit să adaug legenda: bilgheri-cizme speciale de parașutist, BG7, parașuta care se folosea acum 20 de ani și ceva ( am înțeles că acum s-a renunțat la ea), inventată de Grigore Baștan, de aici inițialele, salt nestabilizat-cădera liberă pînă la deschiderea parașutei, voalura, pânza de deasupra, etc.
Sau poate nu mai trebuia nimic.
Când spuneam resurse nu mă refeream doar la cele tehnice, după cum ai intuit. Sunt site-uri locale tv mult mai "dezorienate". știu, după cum știe și Alina, că ești legat sufletește de Virtualia. M-a surprins afirmația ta: Niciun canal de news video din lume nu are practica asta șontîcă pe website-ul propriu. Cred că românia era exclusă, că era de față:)
Katya, acest text a aparut ieri; initial ca afis, apoi, dupa atentionarea mea, ai adaugat si textul din subsolul sau ca dupa nici cinci minute sa-l stergi. Ma intreb daca ar fi fost atat de greu sa scrii un mail, de ieri pana astazi...sunt convinsa ca ti-ar fi luat mai putin timp decat redactarea comentariului prin care faci apel la intelepciunea noastra.
am citit rar fiecare vers, am adăugat fiecare imagine, la imaginea anterioară și am simțit o revelatoare lumină interioară, dar, la sfârșit mi-am dat seama că sarea se topește, că această lumină se stinge, îmi pare un mister totul. în versurile tale de azi, ermetismul își păstrează sugestia de clar și obscur, sensurile adâncind și mai mult tainele. am observat și subtitlul poemului, este de remarcat părăsirea modului definitoriu de a ilustra senzația de mister, prin această alegere. simplificarea imaginilor si claritatea expresiilor este o adâncire în penumbra sufletului. un poem lucid care mă duce cu gândul la un posibil titlu - „pașii profetului”. Madim
Ștefan, eu sunt mai cesnic. Dar nu mă pot reține de a nu sublinia câteva strofe foarte reușite puse sub un titlu excelent: aliona repetă te rog dansul păpușii de aseară când orele erau niște nasturi și sărutările ah sărutările niște valuri de pluș care ne acopereau limbile și: cu ochii închiși nu poți să numeri cu ochii închiși poți mirosi a singurătate a ființă privită a depărtare de tavan și: hai aliona să trăim o viață pe mare și prin orizonturile consecutive să învățăm să alergăm pe alge iar sintagma: străbunii noștri înfipți în minereuri îmi place mult. atent, cordial, cu bucurie pentru ce am subliniat, paul
P.S. Recitind comentariul dumitale, mi se pare ca textul poate fi receptat si asa. Ceea ce ma bucura. Nu intotdeauna autorul spune ce vrea sa spuna. Si, uneori, asta este si bine (din punctul sau de vedere).
cred că încep să văd textele pe care le voiam de la tine și pe care știam că le poți scrie. se vede alt ritm al respirației, chiar dacă textul se împarte pe momente. unele din aceste "hălci" consistente de poezie sunt foarte reușite. probabil că diversificarea tehnicilor îți poate aduce o evoluție firească. spun probabil pentru ca nu există rețete. te salut și... drum lung și greu!
multumesc alma. sensiblitatatea ta este evidentiata aici prin versurile ce le-ai reamarcat. te mai astept cu drag. hialin, rationalitatea ta este mereu binevenita. cand ma voi hotara sa public un volum de versuri, te voi ruga insistent sa iti spui parerea despre el, daca vei voi. in ceea ce priveste acest poem, iti multumesc pentru insistenta ta. asadar, am schimbat, cred eu, prima strofa, nu pentru a suna frumos, ci pentru a avea autenticitate. "albastru" a devenit "albastrul" pentru ca asa e corect, cum bine ai observat, iar în ceea ce priveste "globii" prefer licența poetică. mi se pare imaginea "globilor" oculari cumva fantastica. in ceea ce priveste "foaia" era vorba despre "folia", ceea ce marturiseste o graba in citirea textului, chiar si o superficialitate - fie-mi ingaduit sa spun - in comentariu, ceea ce nu vreau sa accept, datorita felului intrinsec in care ai comentat poemul. iata și poemul asa cum cred ca ar trebui sa fie: Din vocea ta Nu știu cum să-ți descriu vocea frumoasă, Care și când grăia ca o folie cocoloșită Era la fel de convingătoare ca viața. La urechi purtai cărăbuși din chilimbar și norii. Albastrul verii plutindu-ți prin plete lungi Înfășura de pretutindeni ca apa râului. În emisfera ta stângă, în centru privirii pe os, Proiectai zile pe care le imaginam împreună. Priveam îmbrățișați ca la cinematograf. Trosneau sinapsele în tunetele fulgerelor de vară. Neuronii consumau conștient vreascurile cărnii. Se despleteau în oglinzi privindu-se intens. Picioare nenumărate purtau gândurile aleatoriu. Păianjeni plutind prin deșerticul vis al nopții Târându-se. Globuri oculare sclipind. Totul începea acolo unde pământul devenea cenușă Și ciuturile încă mai scoteau apă din durerea Purtată în vocea ta de ambră curată.
Aceeasi placere sa te intalnesc, sa te citesc. Tropii astia parca sunt picaturi pentru ochi, sa-i limpezeasca. Mai vino seara pe la noi Daniele draga :-) Si nu ma pot abtine sa nu zic ca mie mi-a ramas gandul la textele tale sf... cred ca unele dintre cele mai bune si actuale pe care le-am citit. Nu ai de gand sa ne desfeti si pe aici? Cu drag, Andu
Sincer, mi-a plăcut. Aş vrea să semnalez un typo ("mocrilă"). Sonoritatea poemului e frumoasă. Oare nu ai vrut să spui tom în loc de ton, ca să rimeze şi să însemne carte?
"Daca ti se pare ca poteca vietii tale urmeaza o cale prea intortocheata si ca foarte rar se deschid flori pe marginea ei, gindeste-te ca sufletul tau deschis poate umple cu flori poteca vietii altora". Asa arata "ceasul" meu, Alma, multumesc.
Adriana,eu sunt prea mic ca sa-ti dau sfaturi,dar poezia aceasta este sub nivelul tau.Citeam undeva ,în dimineata asta,ca ai fi declarat ,într-un cerc select,ca ultimul tau volum de poezii nu te mai reprezinta.Eu nu am cum sa-l citesc,dar nu cred ca ai spus asta.Ar fi prea banal sa fi cazut deja într-un
astfel de "unilateralism"(exista cuvâtul?)stilistic.Si un mare pacat.Cu aceeasi admiratie.
l-as fi trecut la experiment daca nu ma insel, forma (si nu continutul) scrisului tau (ma refer strict la poezia de aici) precum si cateva elemente preluate, tradeaza un "blagism"... cu respect Ion Nimerencu
ma bucura ca ai rezonat, in ultimul timp ma astept la reactii negative. pe drept, am eu insami impresia ca in loc sa scriu incercuiesc. copilul acela cred ca apare prea mult prin poeziile mele si incep sa cred ca e din cauza ca mare parte din viata mea se petrece in lumea lor, la propriu. deci sper sa tina de scuza. :o) multumesc, am apreciat.
emil,
ai dreptate. am perioade in care fac decupaje si ma astept ca cititorului sa-i placa, crezand eu ca totul e clar, ca se vede tot ce-i spate numai sa te uiti. :o)
nu-i chiar asa. n-are nimeni chef de teme.
multumesc frumos, si tie.
cam asta ar fi varianta mea: de unde vin eu pigmeii liciteaza fecioare pe Dumnezeu il animam din Paste-n Craciun de unde vin eu se iubeste numai duminica in timpul reclamelor copiii sunt o rată la bancă un deficit in bilantul producatorilor de prezervative e 2009 d.Hr, înca nu s-a descoperit fericirea si moartea vine ca o pană de curent. iar daca imi raspunzi si inchei iarasi "cu respect", nu mai trec.
"mă trezesc plin de rășină pe gînduri" e tot ce pot sa iau din textul tau care nu stie daca se vrea in romaneste sau in engleza. promovezi cumva penticostalismul in poezie? un text cetos cu un titlu simandicos...
Virgile, așa explicat poemul parcă are ceva noimă. Însă ne-explicat e așa cum am zis eu, cel puțin pentru mine. Această dilemă nu are decât două soluții posibile, ori eu sunt un tâmpit ori acesta este un text slab care are nevoie de explicații din partea autorului. Sunt sigur că tu și anagramă blaj mergeți pe prima variantă. eu însă nu. poemul este slab și cred că ți-am argumentat mai mult decât era cazul în primul com.
totuși dacă vrei argumente suplimentare, o să-ți ofer.
1/ poemul ăsta cui se adresează, celor care au țesut cu mâna lor o plasă de pescuit? tu pescuiești eu nu, amicul meu ionel pescuiește amicul lui vasilică nu. ce-i ăsta, poem despre tehnica împletirii plasei de pescar?
2/ tu în primele versuri vrei acum înțeleg să sugerezi că pescarul se înțeapă cu suveica atunci când țese plasa... pentru prima oară probabil, că apoi o refolosește că doar nu e nebun să o țeasă mereu, nu? cât de departe este sugestia asta de exprimarea ta brutală și fără nuanțe? ce-ai zice de 'suveica din mâna unui pescar'... aduci cititorul acolo unde măcar poate să caute ceva... așa cum zici tu e nimic, zero, suveica unui pescar, suveica este 80 sau 90% atribuită ocupațiilor care nu au nimic de-a face cu pescuitul amice.
3/ Abțibild este un cuvânt urât, folosirea lui denotă lipsă de imaginație poetică, mie îmi sugerează grădinița, școala primară cel mult.
... și între timp m-am plictisit, pentru că a scrie cu talent nu se învață.
Nu zic că eu am acest talent, dar zic că la un moment dat am avut impresia că tu îl ai.
Mai vedem.
Și nu mai fii așa de cocky că doamne ferește la cine și ce ești tu ca om și ca poet să începi să-i sufli în anagramă unuia ca yesterday. Asta pentru mine ar fi mai rău decât dacă ar veni comuniștii cu usr-ul lor iar la putere, jur.
Andu
Fain poem, asa, moldovenesc, agale... M-am simtit si eu chiar bine citindu-l si imaginandu-mi un vladimir romantic, ce mai viziune, zau! Se facea ca se pogorasera ingerii peste pamant ca sa ne dea un formular cu zece dorinte simple de completat in casute iar moise era legat de maini si de picioare ca sa nu poata sa urce pe munte, no way man! Poemul e construit dupa o reteta destul de simpla si iata, cat de bine este sa revenim la alchimia initiala. Cel mai mult mi-a placut insa versul de final al strofei intai, pentru ca este singurul care iese din previzibil, si este in opinia mea, sarea si piperul acestui poem numai bun de recomandate. Andu P.S. Alma, eu m-am lasat de tigari pe bune, da-mi mie penita :-)
dar ca sa mă explic, aducerea în plan a compasului poate fi înţeleasă ca o temere că hormonii mei, andrenalina sunt într-un proces de răcire, încet se-ndreaptă spre acea zăpadă în care omul se înţepeneşte, eventual, totuşi voinţa, mintea, ca o anacondă vor să înghită, se pregăteşte sa înghită acea realitate care se apropie şi e sigură a raiului, a veşniciei, care pentru mine nu e pasărea de pe gard ci pasărea din colivia inimii.
Ca să fiu deschis cu tine, nu „realizez” asta. Poate mă ajuți tu să înțeleg. Asta înainte ca stilul patronizator cu care te exprimi să nu devină ridicol în mod irecuperabil.
Si eu cred ca poemul acesta ar trebuie incadrat ca experiment. E interesant ca lectura, insa la idee mai e de lucru. De exemplu la cadrare a lecturii, persoana intai plural e prea vaga, determinantii par aruncati din tramvai, "senzatia ACEASTA de echilibru" care senzatie de echilibru? Daca denumesti, trebuie sa si referi ceva, etc. Un poem scris la repezeala, parerea mea, Andu
nu sunt resentimentar; încerc să evit pe cât posibil anumite disensiuni personale sau certuri care se iscă uneori în lumea virtuală. Întotdeauna am încercat să-mi focalizez atenţia pe texte şi nu pe autorul său. Şi las de obicei semne de trecere sub textele în care îmi place ceva, nu neapărat totul. Şi eu îţi citisem pe alte site-uri mai multe texte, scrise în diferite registre şi lăsasem semne de lectură la unele din ele care îmi plăcuseră în mod deosebit.
Oricum, încă mai caut moduri noi de exprimare, temele rămân aceleaşi, nu se schimbă.
nu văd de ce s-ar vota fiecare pe sine. unde mai este farmecul, fair-play-ul...?!
din curiozitate mi-ar plăcea să cunosc voturile celorlalţi. şi nu cred defel că sunt singura. şi nu văd care este impedimentul. de ce să nu cunoaştem opiniile celorlalţi...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
doar. purtător de gunoi, doar. mulțumesc frumos de semn, ion!
pentru textul : măceșe zdrobite deo viziune a ascensiunii, evolutiei propriului eu. compozitia are o fluenta aparte prin forta dinamica a imaginilor. e interesant daca ai compus in romana si ai tradus sau invers si ma intreb asta pentru ca recurgi la o serie de genitive. totodata e interesant cit de puternica este influenta unei limbi asupra alteia, literar vorbind.
pentru textul : חונקת את הנקודה הבלתי נתפשת שלפני הנפילה deMaria, Masha, Alina, Adrian și Silviu, vă mulțumesc la fiecare în parte. dacă am reușit să trasmit emoția profundă pe care am simțit-o aflând că a plecat dintre noi un om pe care l-am cunoscut, nu pot decât să mă bucur. mă intrigă faptul că o poezie ca aceasta a fost scrisă în 10-15 minute și am mai revenit ulterior pe text, dar nesemnificativ, iar unele necesită alte abordări.
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei depoate ar fi trebuit să adaug legenda: bilgheri-cizme speciale de parașutist, BG7, parașuta care se folosea acum 20 de ani și ceva ( am înțeles că acum s-a renunțat la ea), inventată de Grigore Baștan, de aici inițialele, salt nestabilizat-cădera liberă pînă la deschiderea parașutei, voalura, pânza de deasupra, etc.
Sau poate nu mai trebuia nimic.
Când spuneam resurse nu mă refeream doar la cele tehnice, după cum ai intuit. Sunt site-uri locale tv mult mai "dezorienate". știu, după cum știe și Alina, că ești legat sufletește de Virtualia. M-a surprins afirmația ta: Niciun canal de news video din lume nu are practica asta șontîcă pe website-ul propriu. Cred că românia era exclusă, că era de față:)
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deKatya, acest text a aparut ieri; initial ca afis, apoi, dupa atentionarea mea, ai adaugat si textul din subsolul sau ca dupa nici cinci minute sa-l stergi. Ma intreb daca ar fi fost atat de greu sa scrii un mail, de ieri pana astazi...sunt convinsa ca ti-ar fi luat mai putin timp decat redactarea comentariului prin care faci apel la intelepciunea noastra.
pentru textul : das Marienleben deremarc "îngerul acesta ți-a răstignit tăcerea/ în palme" interesant finalul. si eu care aveam impresia ca am monopol pe pesimism...
pentru textul : Cădere fără înger deam citit rar fiecare vers, am adăugat fiecare imagine, la imaginea anterioară și am simțit o revelatoare lumină interioară, dar, la sfârșit mi-am dat seama că sarea se topește, că această lumină se stinge, îmi pare un mister totul. în versurile tale de azi, ermetismul își păstrează sugestia de clar și obscur, sensurile adâncind și mai mult tainele. am observat și subtitlul poemului, este de remarcat părăsirea modului definitoriu de a ilustra senzația de mister, prin această alegere. simplificarea imaginilor si claritatea expresiilor este o adâncire în penumbra sufletului. un poem lucid care mă duce cu gândul la un posibil titlu - „pașii profetului”. Madim
pentru textul : sarea pămîntului deȘtefan, eu sunt mai cesnic. Dar nu mă pot reține de a nu sublinia câteva strofe foarte reușite puse sub un titlu excelent: aliona repetă te rog dansul păpușii de aseară când orele erau niște nasturi și sărutările ah sărutările niște valuri de pluș care ne acopereau limbile și: cu ochii închiși nu poți să numeri cu ochii închiși poți mirosi a singurătate a ființă privită a depărtare de tavan și: hai aliona să trăim o viață pe mare și prin orizonturile consecutive să învățăm să alergăm pe alge iar sintagma: străbunii noștri înfipți în minereuri îmi place mult. atent, cordial, cu bucurie pentru ce am subliniat, paul
pentru textul : scara aceasta nu are trepte deP.S. Recitind comentariul dumitale, mi se pare ca textul poate fi receptat si asa. Ceea ce ma bucura. Nu intotdeauna autorul spune ce vrea sa spuna. Si, uneori, asta este si bine (din punctul sau de vedere).
Cu aceleasi ganduri bune,
pentru textul : Ultima ţigară deGorun
cred că încep să văd textele pe care le voiam de la tine și pe care știam că le poți scrie. se vede alt ritm al respirației, chiar dacă textul se împarte pe momente. unele din aceste "hălci" consistente de poezie sunt foarte reușite. probabil că diversificarea tehnicilor îți poate aduce o evoluție firească. spun probabil pentru ca nu există rețete. te salut și... drum lung și greu!
pentru textul : Inside demultumesc alma. sensiblitatatea ta este evidentiata aici prin versurile ce le-ai reamarcat. te mai astept cu drag. hialin, rationalitatea ta este mereu binevenita. cand ma voi hotara sa public un volum de versuri, te voi ruga insistent sa iti spui parerea despre el, daca vei voi. in ceea ce priveste acest poem, iti multumesc pentru insistenta ta. asadar, am schimbat, cred eu, prima strofa, nu pentru a suna frumos, ci pentru a avea autenticitate. "albastru" a devenit "albastrul" pentru ca asa e corect, cum bine ai observat, iar în ceea ce priveste "globii" prefer licența poetică. mi se pare imaginea "globilor" oculari cumva fantastica. in ceea ce priveste "foaia" era vorba despre "folia", ceea ce marturiseste o graba in citirea textului, chiar si o superficialitate - fie-mi ingaduit sa spun - in comentariu, ceea ce nu vreau sa accept, datorita felului intrinsec in care ai comentat poemul. iata și poemul asa cum cred ca ar trebui sa fie: Din vocea ta Nu știu cum să-ți descriu vocea frumoasă, Care și când grăia ca o folie cocoloșită Era la fel de convingătoare ca viața. La urechi purtai cărăbuși din chilimbar și norii. Albastrul verii plutindu-ți prin plete lungi Înfășura de pretutindeni ca apa râului. În emisfera ta stângă, în centru privirii pe os, Proiectai zile pe care le imaginam împreună. Priveam îmbrățișați ca la cinematograf. Trosneau sinapsele în tunetele fulgerelor de vară. Neuronii consumau conștient vreascurile cărnii. Se despleteau în oglinzi privindu-se intens. Picioare nenumărate purtau gândurile aleatoriu. Păianjeni plutind prin deșerticul vis al nopții Târându-se. Globuri oculare sclipind. Totul începea acolo unde pământul devenea cenușă Și ciuturile încă mai scoteau apă din durerea Purtată în vocea ta de ambră curată.
pentru textul : Din vocea ta deAceeasi placere sa te intalnesc, sa te citesc. Tropii astia parca sunt picaturi pentru ochi, sa-i limpezeasca. Mai vino seara pe la noi Daniele draga :-) Si nu ma pot abtine sa nu zic ca mie mi-a ramas gandul la textele tale sf... cred ca unele dintre cele mai bune si actuale pe care le-am citit. Nu ai de gand sa ne desfeti si pe aici? Cu drag, Andu
pentru textul : dura-vura deSincer, mi-a plăcut. Aş vrea să semnalez un typo ("mocrilă"). Sonoritatea poemului e frumoasă. Oare nu ai vrut să spui tom în loc de ton, ca să rimeze şi să însemne carte?
pentru textul : Rânduri bacoviene de"Daca ti se pare ca poteca vietii tale urmeaza o cale prea intortocheata si ca foarte rar se deschid flori pe marginea ei, gindeste-te ca sufletul tau deschis poate umple cu flori poteca vietii altora". Asa arata "ceasul" meu, Alma, multumesc.
pentru textul : vremuri, în Lhasa deAdriana,eu sunt prea mic ca sa-ti dau sfaturi,dar poezia aceasta este sub nivelul tau.Citeam undeva ,în dimineata asta,ca ai fi declarat ,într-un cerc select,ca ultimul tau volum de poezii nu te mai reprezinta.Eu nu am cum sa-l citesc,dar nu cred ca ai spus asta.Ar fi prea banal sa fi cazut deja într-un
pentru textul : picătură deastfel de "unilateralism"(exista cuvâtul?)stilistic.Si un mare pacat.Cu aceeasi admiratie.
l-as fi trecut la experiment daca nu ma insel, forma (si nu continutul) scrisului tau (ma refer strict la poezia de aici) precum si cateva elemente preluate, tradeaza un "blagism"... cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : mama iubire desilviu,
ma bucura ca ai rezonat, in ultimul timp ma astept la reactii negative. pe drept, am eu insami impresia ca in loc sa scriu incercuiesc. copilul acela cred ca apare prea mult prin poeziile mele si incep sa cred ca e din cauza ca mare parte din viata mea se petrece in lumea lor, la propriu. deci sper sa tina de scuza. :o) multumesc, am apreciat.
emil,
ai dreptate. am perioade in care fac decupaje si ma astept ca cititorului sa-i placa, crezand eu ca totul e clar, ca se vede tot ce-i spate numai sa te uiti. :o)
pentru textul : Desprindere denu-i chiar asa. n-are nimeni chef de teme.
multumesc frumos, si tie.
cam asta ar fi varianta mea: de unde vin eu pigmeii liciteaza fecioare pe Dumnezeu il animam din Paste-n Craciun de unde vin eu se iubeste numai duminica in timpul reclamelor copiii sunt o rată la bancă un deficit in bilantul producatorilor de prezervative e 2009 d.Hr, înca nu s-a descoperit fericirea si moartea vine ca o pană de curent. iar daca imi raspunzi si inchei iarasi "cu respect", nu mai trec.
pentru textul : De unde vin de"mă trezesc plin de rășină pe gînduri" e tot ce pot sa iau din textul tau care nu stie daca se vrea in romaneste sau in engleza. promovezi cumva penticostalismul in poezie? un text cetos cu un titlu simandicos...
pentru textul : december blues demare pacat ca aceste premii sunt doar virtuale.
pentru textul : premiile „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 deintr-adevar, arata foarte bine, iar aalizeei merita felicitari
Virgile, așa explicat poemul parcă are ceva noimă. Însă ne-explicat e așa cum am zis eu, cel puțin pentru mine. Această dilemă nu are decât două soluții posibile, ori eu sunt un tâmpit ori acesta este un text slab care are nevoie de explicații din partea autorului. Sunt sigur că tu și anagramă blaj mergeți pe prima variantă. eu însă nu. poemul este slab și cred că ți-am argumentat mai mult decât era cazul în primul com.
pentru textul : t. a. l. c. detotuși dacă vrei argumente suplimentare, o să-ți ofer.
1/ poemul ăsta cui se adresează, celor care au țesut cu mâna lor o plasă de pescuit? tu pescuiești eu nu, amicul meu ionel pescuiește amicul lui vasilică nu. ce-i ăsta, poem despre tehnica împletirii plasei de pescar?
2/ tu în primele versuri vrei acum înțeleg să sugerezi că pescarul se înțeapă cu suveica atunci când țese plasa... pentru prima oară probabil, că apoi o refolosește că doar nu e nebun să o țeasă mereu, nu? cât de departe este sugestia asta de exprimarea ta brutală și fără nuanțe? ce-ai zice de 'suveica din mâna unui pescar'... aduci cititorul acolo unde măcar poate să caute ceva... așa cum zici tu e nimic, zero, suveica unui pescar, suveica este 80 sau 90% atribuită ocupațiilor care nu au nimic de-a face cu pescuitul amice.
3/ Abțibild este un cuvânt urât, folosirea lui denotă lipsă de imaginație poetică, mie îmi sugerează grădinița, școala primară cel mult.
... și între timp m-am plictisit, pentru că a scrie cu talent nu se învață.
Nu zic că eu am acest talent, dar zic că la un moment dat am avut impresia că tu îl ai.
Mai vedem.
Și nu mai fii așa de cocky că doamne ferește la cine și ce ești tu ca om și ca poet să începi să-i sufli în anagramă unuia ca yesterday. Asta pentru mine ar fi mai rău decât dacă ar veni comuniștii cu usr-ul lor iar la putere, jur.
Andu
Ma adaug si eu, la o suta de ani dupa ce l-am citit cu incantare, cititorilor multumiti de acest poem.:)
pentru textul : tablou din cartierul de nord deacum am sters, nu erau pe pagina mea! asta a fost si motivul pentru care am repostat. imi cer scuze din nou!
pentru textul : prăvălia cu 120 de uși deFain poem, asa, moldovenesc, agale... M-am simtit si eu chiar bine citindu-l si imaginandu-mi un vladimir romantic, ce mai viziune, zau! Se facea ca se pogorasera ingerii peste pamant ca sa ne dea un formular cu zece dorinte simple de completat in casute iar moise era legat de maini si de picioare ca sa nu poata sa urce pe munte, no way man! Poemul e construit dupa o reteta destul de simpla si iata, cat de bine este sa revenim la alchimia initiala. Cel mai mult mi-a placut insa versul de final al strofei intai, pentru ca este singurul care iese din previzibil, si este in opinia mea, sarea si piperul acestui poem numai bun de recomandate. Andu P.S. Alma, eu m-am lasat de tigari pe bune, da-mi mie penita :-)
pentru textul : țara lui nu-știu-unde depoate fi îmbunătăţită
dar ca sa mă explic, aducerea în plan a compasului poate fi înţeleasă ca o temere că hormonii mei, andrenalina sunt într-un proces de răcire, încet se-ndreaptă spre acea zăpadă în care omul se înţepeneşte, eventual, totuşi voinţa, mintea, ca o anacondă vor să înghită, se pregăteşte sa înghită acea realitate care se apropie şi e sigură a raiului, a veşniciei, care pentru mine nu e pasărea de pe gard ci pasărea din colivia inimii.
mulţumesc, nu ştiu dacă face sens explicaţia.
pentru textul : temeri grizate deCa să fiu deschis cu tine, nu „realizez” asta. Poate mă ajuți tu să înțeleg. Asta înainte ca stilul patronizator cu care te exprimi să nu devină ridicol în mod irecuperabil.
pentru textul : o soluție temporară deUf! Lenea mea ancestrală mă ține departe de astfel de eforturi și numai insistența voastră dacă va reuși să mă împingă de la spate.
Păi, când s-o nimeri.
pentru textul : ”Serile artgotice” la Cisnădioara, februarie 2010 deSi eu cred ca poemul acesta ar trebuie incadrat ca experiment. E interesant ca lectura, insa la idee mai e de lucru. De exemplu la cadrare a lecturii, persoana intai plural e prea vaga, determinantii par aruncati din tramvai, "senzatia ACEASTA de echilibru" care senzatie de echilibru? Daca denumesti, trebuie sa si referi ceva, etc. Un poem scris la repezeala, parerea mea, Andu
pentru textul : ars poetica I denu sunt resentimentar; încerc să evit pe cât posibil anumite disensiuni personale sau certuri care se iscă uneori în lumea virtuală. Întotdeauna am încercat să-mi focalizez atenţia pe texte şi nu pe autorul său. Şi las de obicei semne de trecere sub textele în care îmi place ceva, nu neapărat totul. Şi eu îţi citisem pe alte site-uri mai multe texte, scrise în diferite registre şi lăsasem semne de lectură la unele din ele care îmi plăcuseră în mod deosebit.
Oricum, încă mai caut moduri noi de exprimare, temele rămân aceleaşi, nu se schimbă.
Mulţumesc pentru revenire,
pentru textul : Deşertul indigo deEugen
nu văd de ce s-ar vota fiecare pe sine. unde mai este farmecul, fair-play-ul...?!
din curiozitate mi-ar plăcea să cunosc voturile celorlalţi. şi nu cred defel că sunt singura. şi nu văd care este impedimentul. de ce să nu cunoaştem opiniile celorlalţi...
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dePagini