Dedal -
soneată
duce-m-aș de-a dura-vura tăvălit de vinu’ popii
din cădelniță cocoșii să-mi descânte alt botez
toamnei mele fără tine să-i trimit pitecan-tropii
să îi muște sfârcul rânced și apoi să-i creștinez
prăvăli-mi-aș pe jeratec pielea cotiledonată
până fumul veștii-ar trece de toți caii prăpădiți
pe traseul galben unde urma ta nedes le gată
sau îngroapă-n sine oiștea oștilor de eremiți
arunca-ț'-aș în fântâna mieruită de șopârle
hoitul meu pudrat cu zale și duhnind a mucegai
primă-verilor de iarbă legănată să-l azvârle
înapoi în viul apei cloro-formice de m-ai…
prefăcut burlan de lacrimi pe sub zâmbetul obez
incanta-ț’-aș fa iubito o soneată-n fa diez
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Aceeasi placere sa te intalnesc, sa te citesc. Tropii astia parca sunt picaturi pentru ochi, sa-i limpezeasca. Mai vino seara pe la noi Daniele draga :-) Si nu ma pot abtine sa nu zic ca mie mi-a ramas gandul la textele tale sf... cred ca unele dintre cele mai bune si actuale pe care le-am citit. Nu ai de gand sa ne desfeti si pe aici? Cu drag, Andu
Dedal -
Andu, textul ăsta fu scris sub influența vremelnică a unor picături de vin roș, deloc limpezi, după culesul viilor și fermentație, ceea ce se trecu în tulbureală versificată. Cu atât mai onorant comentariul tău, mulțam fain. Despre partea textelor SF, însă, Andu, să ne ierți - Calea Ginambria se blocă deocamdată, pe termen îndelungat, precum autostrăzile noastre - o să încerc a purcede întru găsirea asfaltului pierdut - om muri și-om vedea, mulțam încă o dată, pentru îndemn.