ce pot sa spun, vlad? un titlu foartetare, pe gustul meu, aproape ca merge ca titlu de volum.
iar daca titlul e o frumusete, vizuala e o sarbatoare, o duminica, cum zici tu. Si nu e grabnica deloc, desi dezvelirea "statuii" presupune o privire asupra suprafetei lucrurilor.
cu ce sa incep? cu gestul socratic al acestei viitoare diotima? sau vesnica diotima care-si intoarce privirea mai mult catre sine? e un gest atat de firesc pt o femeie dar incapabil de reprodus pt un barbat! (boba poate incerca cat doreste! boba fiind orice poet virtual)
sau sa vorbesc despre acest albastru ca principiu al cerului? al transfigurarii simplului corp in trup, adica in arta? insusi nietzsche vazandu-l ar fi urcat scara, crezand ca e scara lui Iacob! e un albastru care agreseaza ochiul, iti vine sa -l scoti si sa stergi cu el zidul ala. sau sa lasi sa cada picaturile alea nu spun de unde! cred ca orice alta culoare, orice finisare ar fi daunat aici.
daca e o sarbatoare a formelor si a faptului-de- a- fi- aici -acum e si o neputinta aici. Ea, vesnica Ea, aproape ca ni se refuza, desi se arata in toata splendoarea sa. O dialectica asadar care conduce spre adevar doar pe cel implicat si absorbit in munca sa de zidire.
acum sa vorbesc despre ziditor, desi n-am zis un cuvant despre mantia neagra a evei (rochie? robă? sac menajer,in care ea va fi cat mai curand uitata?) ce pot sa spun asadar despre el? la fel, intors cu spatele, preluand deci din gestul Modelului (aceeasi mana ridicata de ex,)descult pentru ca pamantul pe care ea calca e sfant (arta a implicat mereu fiorul sacru), suspendat intre cer si pamant, nici om nici zeu, vesnic in cautare, dar cu sete de repaos este asadar functionarul umanitatii. De aici costumul, uniforma, nepotrivit pt cineva care picteaza care impodobeste dupa propria viziune lucrurile iubite. Dar absolut in acord cu pasiunea sa pentru poesis. e si o ironie aici (daca mi permiti) fiind descult, cand stim ca barbatii fac sex cu ciorapii in picioare...
iar ca sa pun in paranteza toata ac teorie despre arta si frumos, (caci ce vede barbarul aici daca nu o tanara goala si un barbat urcat pe ea practicand jocuri sexuale cu vopsea si alea alea!?!)intreb: despre ce e vorba aici pana la urma? pana la urma, ce sens are actul de a crea? e o spoiala sau o viziune a sentimentelor? un act pervers, sado-maso, sau unul sublim? cand sunt eu cel de pe scara si cand sunt cel dezvelit si iubit asa cum sunt? si cand este mai greu?

so, jos palaria, maestre!