În loc să dorm, scriu

imaginea utilizatorului moi
moi -

am învățat să trec peste oboseală
așa cum sari peste un hău
îți poți frânge gâtul într-o zi
și n-ai să ai timp să-ți dai seama
ce naiba se petrece cu tine

erai mic și te-așteptai
ca fiecare zi să fie rotundă, colorată
ca o bilă din jocurile chinezești
să o adaugi în buzunar
și tu să mergi fluierând pe sub pomi
până când greutatea te va trage în jos
și gata

de fapt
fiecare zi este o pijama lăbărțată
în care inoți
te-mpotmolești
și-o iei de la capăt

*

vreau să m-odihnesc în tine
ca într-un pat de alge

fluxul mă va purta la țărm
acolo unde faleza se ridică alb
peste ochiul zilei

pe plaja mea
un bătrân cu pipă și ochi albaștri
construiește castele
din bilele de pe drum

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

Un iz oniric, epopeic,

a.a.a. -

Un iz oniric, epopeic, bineînţeles, păstrând proporţiile lirice. Mi-a plăcut încrâncenarea de la început în contrast cu liniştea din final. Am şi v'o două sugestii:

"să o adaugi buzunarului tău" - "să o adaugi în buzunar" mi se pare mai puţin pedant vizavi de gramatică; şi, de ce nu, mai firesc.

"construiește castele
din bilele colorate căzute pe drum" - "construieşte castele/ din bilele de pe drum" - pentru sugestie.

(ai uitat un spaţiu aici "unbătrân").

Text bun.

multam de trecere si

moi -

multam de trecere si sugestii. in mod surprinzator, chiar sunt de acord 100%. asa ca modific.

"ca o bilă din jocurile

a.a.a. -

"ca o bilă din jocurile chinezești
să o adaugi în buzunarul (!)
și tu să mergi fluierând pe sub pomi" - cu "buzunarul tău" sau fără articol hotărât. Dar na, mai greu cu buzunarul in zilele astea :)

foarte fain textul ăsta mi se

Raluca Sandor -

foarte fain textul ăsta mi se pare că ai reuşit să redai foarte bine starea de spleen/oboseala/nostalgia. ai un ton calm care prinde. Nu stiu inca despre partea aia cu pijamaua. e o chestiune jucausa care nu da rau dar parca imi pare ca e in disonanţa cu registrul textului. Dar poezia asta este una chiar reuşită.Mersul pe sub pomi cu buzunarele din ce în ce mai pline de bile colorate, excelent. Bravo. Mi-a plăcut sincer

Un poem în care gândurile se

Maria - Doina -

Un poem în care gândurile se rostogolesc liber, precum bilele, conducând către un mesaj clar: zilele trecute, zilele pierdute nu mai folosesc la nimic. Cine ar putea construi castele din bile? Doar amintirile mai dau culoare timpului trecut. Odihna e mereu între două zile care îşi dau mâna în întuneric. Mi-a plăcut mult.

mie mi-a plăcut foarte mult

batori -

mie mi-a plăcut foarte mult ultima strofă cu bilele bătrânului cu ochi albaştri. că albastru are multe conotaţii, chiar dacă aici este mai mult descriptiv folosit, asta mai puţin interesează aici. este de remarcat construcţia strofei, cum va reuşi bătrânul să construiască un castel din bile şi nu din cuburi şi nu din nisip. şi cine este bila de pe drum. asta mi-a plăcut. faptul că m-a pus pe gânduri. evident, există întotdeauna o explicaţie!

in sfarsit am citit-o si eu.

caminante -

in sfarsit am citit-o si eu. :o)
si pe mine ma captiveaza bilele in poezie, nu stiu de ce, au ceva, te pun pe ganduri cum spunea si silvia. si poezia asta a facut-o fara sa-ti creeze vreo frustrare. imi place cum curge lin si-mi mai place fiindca poezia trebuie sa poata fi traita iar pe-asta pot.

nu-mi place "cu o cafea sub nas" pentru ca sunt lunatica si perfectionista (ce imbinare, cam si cum visul ar fi perfectibil!) dar e un amanunt insignifiant si categoric foarte personal. cred ca fara bucata asta, partea cu pijamaua n-ar mai da impresia aceea de nepotrivire pe care o remarca raluca. mie chiar mi-a placut pijamaua din ea, creeaza o stare usor de recunoscut si-un moment de respiro in ciuda a ceea ce exprima. :o)