cami -
ieri mi- am îngropat o jumătate de inimă
lespedea
acoperea tinerețea fără bătrânețe și
cele o mie și una de nopți
cealaltă jumătate
privea o gardenie
albastrul respira
fărâmițând izvorul
încet ca primăverile lui vivaldi
peste toate gândurile
despre străzi copaci frunze și vise
dintr- un ochi care plânge
ar răsări într- un suflet
o nu mă uita
nu știu ce- ar răsări dintr- un gând
ce flori în locul rămas gol pentru dincolo
Poezie:
Comentarii
Ioana Dana Nicolae -
Cami, iar te-ai grăbit, e o poezie prea încărcată, mai umblă la cuvinte, strici un conținut așa sensibil. O să mă-ntorc peste o zi, două.
cami -
Ioana, să știi că am eliminat destul de mult înainte să o postez, dar probabil că mai trebuie. Eu tot nu pot să văd în poeziile mele "încărcătura". Eventual, îmi pot exprima punctul de vedere în legătură cu alte texte, acolo văd... E culmea, nu?... Sunt gândurile mele acolo, cred că de aceea. Mă voi gândi, dar nu știu dacă o să iasă... Mulțumesc pentru trecere și pentru semn.
lucian -
eu nu voiesc a fi la fel de frugal ca ioana, doar constat ca nu graba este cauza unui poem neimplinit, ci modul in care este gandit si construit. alcatuit fiind din spatii largi si idei atotcuprinzatoare, care nu se sustin una pe alta si nici nu urmaresc aceasi ideee - cea a titlului macar - poemul sufera prin dorinta autoarei de a surprinde, a cuprinde si a marturisi cat mai multe idei frumoase fara a urmari scopul pentru care pune aceste idei in acelasi poem. sper sa fiu inteles in sensul constructiv si deplin amical al sofisticatei mele explicatii.