revin, si prin constructie poate nu era rau daca il incadrai la colaj

imi place cum ai finalizat aceste versuri... deasemenea "rugaciunile tarzii pentru rabdare" si "trandafirii galbeni ai gandurilor", restul cred ca ai putea rescrie din perspectiva unei concizii la nivelul ideilor... in prima strofa parca sunt prea multe imagini, nu reusesti aceea "pata de culoare", incearca sa treci dincolo de cuvinte precum:"splendoarea unui val", cu uneltele de slefuit la sevalet:) toate cele bune, inspiratie si vant prielnic:) anana

Citind și recitind acest poem m-am întrebat din nou: ce este, de fapt, poezia? În cazul de față, îmi permit să afirm că este acea nișă cu aură de cuvinte prin care suntem atrași într-un univers cu o stare de prea frumos, de prea bine, de prea toamnă. Desigur, se ajunge aici prin niște mijloace literare, unele atent plăsmuite, altele venind firesc din însăși natura și structura sufletească a artistului.
Se spune că o casă primitoare se cunoaște de la prag. Reformulez: o poezie bună se cunoaște de la titlu. Sau poate că titlul are rolul acela de a ne oferi brațul spre o promenadă tihnită pe aleile poemului. Prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor, un spațiu propice intepretărilor astfel încât promenada să aibă și elemente surpriză pe care abia aștepți să le descoperi în text.
Poemul oferă atmosferă, stil, gânduri și sentimente în tandem, empatie, un pic de ludic, un pic de iubire (un pic mai mult :) ), căldură și culoare. Firul epic poartă trena poeziei. M-au surprins versurile cu putere de sugestie:
„măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă”
„de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor”
„din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie”
Comparațiile și metaforele sunt îndrăznețe. Cel mai mult mi-a plăcut cea din versul
„toamna trece prin faţa cafenelei ca o păuniţă pe tocuri”
Mi-au plăcut petele de culoare. La început folosești o culoare secundară, apoi o nuanță de verde, apoi roșul, ca o victorie.
Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă.
Cred că punctul cel mai fierbinte, cel „mai poezie” este :
„Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.”
Mi-a plăcut Dumnezeul „îngropat sub aurul bisericilor”, tremurul de empatie, covrigul pus la păstrare, așteptarea primei zăpezi, „prea”-urile, „frunzele care cădeau cu un minut de întârziere” și „autobuzul care a venit prea repede.
Adică mi-a plăcut cam tot. Felicitări! Semeni cu toamna :)

te felicit. este un premiu care atestă valoarea ta de autor. la cât mai multe reuşite pe tărâmul literar!

Apreciez ironia dumitale subtila, de bun simt. Dar ma enerveaza infatuarea, inclusiv a mea (cand o scap de sub control). Cat despre iesirea din binarism si solutia propusa (pondere la patternul buddhist) sper sa mai discutam. In alta ordine de idei caracterizarea pe care o faci "postmodernitatea actioneaza pe 2 linii mari de forta: una centrifuga (epicentrul fiind gloit de putere, aceasta va fi propagata spre periferie) respectiv centripeta ( dinspre consumismul marginal se imprima o forta inspre epicentru, acela ramanand prea mult static)" se potriveste, dupa parerea mea, "postmodernismului" si nu postmodernitatii (in care am intrat si in care se pot decela si alte tendinte in afara "PoMo" care va fi, cred, curand depasita). Mi-ar face placere sa mai stam de vorba pe tema asta pe marginea unor texte ce vor mai apare pe aici si, de ce nu si postate de dumneata sau subsemnatul.

Virgile, asa-i, in argumente putem sa ne batem mai ceva ca Fat-Frumos cu zmeul, stii tu... in sabii sa ne taiem sau in ciorapi sa ne mirosim :-) Oricum, disputa mi-a placut dpdv intelectual (mai putin atunci cand tu dai impresia ca esti mai destept decat esti de fapt), nu vreau sa o prelungesc si in niciun caz sa am aici (Doamne fereste) ultimul cuvant decat acesta: doi barbati discuta si unul ii spune celuilat "eu la mine in casa am mereu ultimul cuvant", la care celalalt intreaba "da? care e ala?" "Ai dreptate, draga mea" Emile, dupa cum ti-am mai relatat cu alta ocazie, la mine in familie exista un frate mai mic dar destul de mare (are si el deja 40 de ani) care este de 17 ani in presa si mai nou o cumnata care este si ea de 10 ani tot pe acolo (ambii pe la ziare neinsemnate cum ar fi Adevarul, Jurnalul National sau Cronica Romana). Eu nu am scris nimic din genul reportaj and such asa-i, dar, prin natura lucrurilor, am citit si am fost invatat de catre mai sus-numitii cate ceva in ultimul deceniu si ceva. Crezi ori ba ce iti spun, treaba ta la urma urmei. Andu

Mă așteptam la mai mult, o provocare la un brainstorming, ceva! Am din nou senzația că, așa cum mărturisiți și în final, pe alocuri vă este lene să dezvoltați, să mergeți mai departe. Am senzația că vă limitați la schematizarea textelor pe care ni le propuneți. Este adevărat, este și acesta un început să pună omul mintea la treabă să-și tragă și singur concluzii. Dar realitatea este că numai două chestii din ce ați scris aici suscită, cel puțin pentru mine, o necunoscătoare chiar, interesul: regulile ședințelor de "brainstorming" venite de la călugării zen, despre care habar n-aveam, și, of course, povestioara cu jeturile subacvatice anti-torpilă. Restul îmi pare pe alocuri de umplutură, prea puțin atins. Mă așteptam să citesc mai mult pe tema "Who's minding the mind"... Ceea ce îmi place însă în modul în care scrieți, și trebuie să subliniez, este oralitatea stilului, într-un mod modern, interesant, cerând interacțiune din partea cititorului. Atenție la editare, sunt ceva typo pe alocuri.

uite ceva nouț semnat de împărăteasă. :)) un nivel de auto-conștientizare superior, adina. o poemă (dacă îmi este permis să spun asta) cerebrală, cu "incursiuni" în "jumătatea tristă" a memoriei - în prima parte a poemului - și evocări ale unui urban sincronizat cu eul poetic, acordat parcă în aceeași gamă cu pulsiunile, trăirile poetei. jumătate de memorie tristă - jumătate de oraș îngheață

Sarbatori fericite, poete, sanatate, bucurie, liniste, dar mai presus de toate... dragoste! Mare multam pentru semn, sa ne citim cu bine!

Virgil, desigur că nu este din tehnica site-ului, știam asta, nici nu am spus așa ceva. Era doar un efect care apărea vizibil la acea dimensiune. Mulțumesc pentru ajutorul acordat. Și că ai lăsat semn aici. Sper ca viitoarea să fie mai reușită. Aștept părerea ta pe textele mele fiindcă ai priceperea și ochiul binevăzător. Hanny, da, e un dublu: curcubeul din mare și răsărit. E ca un continuum. Și mereu răsărindul. Mulțumesc. Alma, am ales special aceste nuanțe fiindcă ele sunt ușor umbrite, iar acesta este și mesajul dorit. Combinația de nuanțe este cea la care țin deosebit și amplasarea textului cu italice în partea unde se află marea. Știu că poate nu e o realizare estetică desăvârșită, nu asta am intenționat, ci o anume armonie între stări-mesaj-culoare-timpuri-trăiri. Și pe monitorul meu se văd nuanțele cu un anume tandru-luminos. Mulțumesc. Ela Ela

Multumesc, Marina. Da, cochetez cu ideea de a strange - cat mai repede - vreo 38 de astfel de poezii intr-un volum. Ca pe urma sa le pot oferi fetitelor mele atentia - intreaga - de care au nevoie. Doar asa vor ramane cum sunt: minunate, intr-adevar.:)

Mulțumesc, Virgil, ai dreptate, prima strofă este limpede, a doua se tulbură ușor, voi încerca să redau altfel ideea din ea, pentru a păstra coerența.

Foarte bună sugestia. Mi-am însuşit şi am modificat.

Ano, de acolo din Palatul Luminii, roaga-te pentru noi!