(1) "Mă tem, însă, că autorii luaţi în tărbacă nu vor avea inteligenţa (sau detaşarea) de a râde odată cu criticul, ci se vor mărgini să rânjească."
Ce frumos insinuaţi dumneavostră că dacă autorii "luaţi în tărbacă" nu vor râde va fi doar din pricina faptului că nu au inteligenţa (sau detaşarea) de a râde împreună cu cel care râde de ei. Interesant lucru ar fi şi acesta...
(2) "Sunt utilizate analogii şi comparaţii pline de haz. Se practică metoda reducerii la absurd. Se insinuează existenţa unor relaţii mai mult sau mai puţin sentimentale între prefaţatori şi autoare. Dar cel mai adesea criticul obţine efectele dorite prin utilizarea comentariului mucalit."
La fel de interesante sunt şi procedeele criticului pe care le evidenţiaţi dumneavoastră: reducerea la absurd, insinuarea, comentariul mucalit... O critică autentic românească, ce mai!
(3) "EVIDENT că, în această originală şi savuroasă „fiziologie” a veleitarismului şi a autorlâcului, având în cele mai multe locuri dreptate, criticul mai şi exagerează şi, fără îndoială, mai nedreptăţeşte pe câte cineva (probabil fără voie)."
Date fiind metodele, procedeele criticii domniei sale, nu are cum să nu exagereze (cu voie sau nu, probabil cu voie).
(4) "Am citit cartea lui Alex Ştefănescu râzând în hohote."
ideea asta a edenului pierdut e interesanta dar evident rasfolosita. in mare textul nu se ridica prea mult. singura exceptie este strofa a doua care merita remarcata datorita puternicelor valente vizuale
Adrian, năstrușnic titlu care schimbă pe "fără" în "cu". Poezie există în fiecare zi, numai că, ai observat bine, realitatea e cumplit de sărată. Te rog să ștergi toate virgulele din prima strofă, n-au ce să caute acolo!
m-am gândit și eu la asta, Alina... am ales din motive subiective să o păstrez. mai ales că acum Corina a retroversionat-o f. fain. mi se închid ochii de somn, dar nu am putut neglija aprecierea ta. cu drag îți mulțumesc!
Dihanie! Ca sa afli parerea mea, pe care nu ti-am spus-o pana acum, ca sa nu iti stric buna parere despre tine, te citez: "dom'le, scrii prost. scrii foarte, foarte prost", cu o completare: scrii distractiv de prost =)). Totusi, te invit, sa vad daca ai curajul sa dai ochii cu mine! Si cu celelalte gospodine!
Stii replica celebra: "You had me at hello" ? ei bine cam asta mi s-a intamplat mie cand am citit "disparitia este o eroare tacita". exprimarea mi se pare a fi pe jumatate bombastica, pe jumatate copilareasca ( imi aduce aminte de clasele primare, in care aveam un carnetel roz, in care imi treceam "expresii frumoase" de genul "zapada se asterne ca o mantie de diamant" etc) tot aici se incadreaza si "pierderea este nisipul din ochi". mi se par cuvinte cautate, muncite, care nu au in spate idei, trairi, ci-s construite pe principiul formei fara fond. in rest ai unele imagini bunicele. poezia ta promite
nu am sa comentez cometariile pentru ca nu se prea cade atita timp cit nu incalca regulamentul siteului si nici nu am avut timp ca sa le citesc pe toate. despre acest text pot spune ca ma bucura si mi se pare un gest atit curajos cit si de bun simt. curajos pentru ca iti trebuie curaj ca sa spui ce gindesti in orice situatie si desigur atunci cind evaluezi critic lucrarile altora. ii prefer intotdeauna pe acesti oameni celor care sub masca nonviolentei sau a impaciuitorismului gindesc si tac sau doar vorbesc pe la spate. si, la urma urmei ce a facut aici alina nu e un concurs ci un clasament al parerilor critice personale. ultima data cind m-am trezit din somn dreptul la exprimarea opiniei era garant pe hermeneia prin regulament. sau poate nu imi aduc eu bine aminte. si apoi am spus ca gestul e de bun simt pentru ca mi se pare cumpatat si elaborat. s-ar putea sa nu fiu de acord cu el 100% dar deocamdata eu n-am pus inca osul la munca sa citesc in integrum toate cele aprox 550 de texte postate pe hermeneia. si cu atit mai putin nu am muncit sa le compar. m-as bucura sa o faca mai multi. macar partial. de exemplu, o recenzie a experimentelor vizuale, sau a cutiei cu nisip, sau a prozelor. eu o felicit si ii multumesc lui alina. iata cineva care a vrut sa faca ceva pentru hermeneia, nu doar sa beneficieze de ea. astept si pe viitor initiative care sa promoveze critica literara sub orice forma pe hermeneia.
uite de aia spun eu că nu e bine să vorbeşti despre ce nu te pricepi. că nu iese bine. un ţesut nu se poate diviza mitotic. proprietatea asta o au numai celulele, la nivel individual. şi apoi specificarea asta (mitoză vs. meioză) implică acele particularizări cromozomiale cărora nu le văd nici un corespondent logic (sau imaginativ) în text. astfel că precizarea că ar fi o divizare mitotică (vs. meiotică) nu face decît să confere o preşiozitate inutilă. se putea spune eventual că "un singur ţesut divizându-se" dar şi atunci ideea pare relativ contradictorie de vreme ce a face dragoste presupune (de cînd lumea) unire (împreunare) şi nu divizare. deci, straniu, dacă nu chiar absurd, atît cît pot să văd eu.
multe cuvinte aruncate, admit, într-un stil propriu cu care katya ne-a obişnuit. dar asta nu înseamnă că ne-a şi convins.
am gasit o soseta de-a ta in sacul meu cu merinde, nu pricep ce cauta acolo doar ti-am dat busola si harta corecta, dar tu nu stateai pe genunchii mei ci fugeai mereu sa te speli pe fata de frica unei coliziuni incerte cu trecutul meu , asta e si nimic mai diagonal, mai proaspat decat publicul compotierei .
pe autor îl înțeleg și îl accept pentru că am petrecut multe împreună
dar oare cine e acest andrei whatever care îmi amintește de bancul acela cu vine fiscul în control la sinagogă și încep cu întrebările păi voi aici nu aveți cheltuieli chiar folosiți tot? la care rabi zice da și picăturle de la lumânări le facem alte lumânări, și firimiturile de pâine le facem pesmet... la care inspectorul zice da cu pielițele de la circumcizie? și pe alea le refolosiți? da zice rabinul le adunăm și facem câte un pulică de bodnărescu care vine să ne controleze.
Gorune, să ştii că ai vrut sau nu dar ai atins un subiect care şi pe mine mă intrigă. Acum vreun an l-am abordat pe maestrul F şi l-am rugat să mai posteze câte ceva din fructele zemoase ale imaginaţiei sale extraordinare şi pe lithera, dar am fost refuzat fără drept de apel spunându-mi el cu mare hotărâre că el postează doar pe agonia. După care firesc eu l-am întrebat dacă ăia îl plătesc ceva de este aşa de dedicat, el mi-a răspuns ferm că nu, nici vorbă. Tare mirat am fost atunci şi mai sunt până şi în ziua de azi dar... asta e situaţia aşa că, Gorune expresia "îi iau pâinea de la gură" nu cred că este potrivită în acest caz, amândoi făcând în felul nostru muncă patriotică. Doar că eu, sincer, dacă m-ai ruga tu de exemplu să postez pe site-ul tău că ţi-a plăcut ce scriu (ceea ce am înţeles că nu e cazul, dau doar un exemplu conjunctural)... aş face-o, m-aş simţi chiar onorat.
Andu
Mon cher, "Pestele cu Periscop" apartine unei singure insule. "la joie de vivre" se ofera intotdeauna in compensatie...platesti in avans, fii sigur. ceea ce primesti in aceasta viata rezulta din efectul "yin si yang", in mentinerea echilibrului. dincolo de aparente, exista o iconografie a Clipei cu "branhii de aer" sfisiate.
Revin, Poate ca am fost neintelegator, deci sunt pregatit sa mi se explice, daca cineva doreste acest lucru. Rafael, dupa aceea m-am gandit ca poate oi fi din neamul Santis iar eu sunt imbecil? Andu
Sunt câteva exprimări mai puțin fericit alese pentru poem: "de mii de ori", "s-ar transforma in mici cristale", "pe care le face ploaia", "iubirea ce mi-o porti" (chiar dacă e vorba de "poartă"). Ce legătură are ultima strofă cu celelalte dinainte? Cum ai vrut să scrii: "se digera" la imperfect sau "să digere"? Confuzie din cauza lipsei diacriticelor. Altfel, ideea de "provoc aer" este bună, doar că ar mai fi trebuit ceva forță pentru a putea susține o "provoc are".
si imi amintesc cu drag ce batalie se dadea pentru cele doua volume Virtualia de la biblioteca clasei, care sa o ia mai intai...Iar lunea, cand avea de citit fiecare un fragment mai drag, ma fericea sa aud: Andrei Velea, Paul Blaj, Virgil Titarenco, Alina Manole, Cristina Stefan, Mihaela Aionesei, aproape toti poetii, pe rand. Si argumentau atat de frumos alegerea facuta. Am incercat sa revolutionez didactica orelor de lectura si de creatie imaginativa. Se pare ca da roade. Voi incerca sa elaborez un studiu de specialitate in acest sens.
Multumirile mele sunt ca un evantai catre atatia dintre voi!
Inca un mic amanunt ,,delicios". La al patrulea poem, Iulian a stablit titlul propriului volum ,,Anotimpuri cu cratima" :) Voi merge pana in panzele albe sa il sustin!
dacă era descurcat nu mai intriga...:) celebra băurură n-are legătură. chiar dacă rimează. cine spune că e ceva forţat şi nu dă sugestii de mai bine nu o spune convins şi cu prietenie. impresia mea. mai ai o încercare Virgil...:)
il citesc intr-o dupa-amiaza cu soare si imi pare textul tau o implinire a starii mele de primavara. este un poem frumos! imi promit sa te citesc de fiecare data cand postezi aici. iar pentru figurile de stil las si eu un semn de apreciere. am lecturat cu drag!
Ela fiecare este cit poate cu speranta sa fie mult altfel si de fapt fiecare greseste fiindca este mult altfel de cit se vede.Mult mai bine altfel. Tu esti orga si Michael tatal copiilor de alabastru. altfel ar fi foarte ciudat . Nu poti spune copil de alabastru fara sa ma trimiti la Rodin asta poate fiindca pe Michael nu-l cunosc.Si bach se cita la sase seara sau se cinta asa la Biserica neagra acum nu mai stiu, sper sa fi ramas la fel .
Nu cred ca esti atat de pierdut incat sa fii intepenit intr-un model :-) Cred ca fiecare suntem tributari mai mult sau mai putin unei anumite perceptii, avem fiecare daca ar fi sa-l citez pe castaneda un "punct de asamblare" pe care nu ne vine tocmai la indemana sa-l schimbam intr-o singura viata. Point-ul meu ramane in cazul tau acela ca ar merita sa faci curatenie in prozodie pana la punctul in care lasi poezia in pielea goala, ca sa zic asa. Pentru ca explici prea mult si folosesti prea multe cuvinte de legatura, si citindu-te, vad ca tot nu renunti la acest balast. In rest, eu unul n-am nicio problema daca neica nimeni sau vreun geniu pierdut te considera oldfashioned ori whatever... poezia se citeste si se simte (eu o simt la tine) si va ramane, ca si arta in ansamblul ei, o chestiune de suflet si de educatie. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
(1) "Mă tem, însă, că autorii luaţi în tărbacă nu vor avea inteligenţa (sau detaşarea) de a râde odată cu criticul, ci se vor mărgini să rânjească."
Ce frumos insinuaţi dumneavostră că dacă autorii "luaţi în tărbacă" nu vor râde va fi doar din pricina faptului că nu au inteligenţa (sau detaşarea) de a râde împreună cu cel care râde de ei. Interesant lucru ar fi şi acesta...
(2) "Sunt utilizate analogii şi comparaţii pline de haz. Se practică metoda reducerii la absurd. Se insinuează existenţa unor relaţii mai mult sau mai puţin sentimentale între prefaţatori şi autoare. Dar cel mai adesea criticul obţine efectele dorite prin utilizarea comentariului mucalit."
La fel de interesante sunt şi procedeele criticului pe care le evidenţiaţi dumneavoastră: reducerea la absurd, insinuarea, comentariul mucalit... O critică autentic românească, ce mai!
(3) "EVIDENT că, în această originală şi savuroasă „fiziologie” a veleitarismului şi a autorlâcului, având în cele mai multe locuri dreptate, criticul mai şi exagerează şi, fără îndoială, mai nedreptăţeşte pe câte cineva (probabil fără voie)."
Date fiind metodele, procedeele criticii domniei sale, nu are cum să nu exagereze (cu voie sau nu, probabil cu voie).
(4) "Am citit cartea lui Alex Ştefănescu râzând în hohote."
Înseamnă că această carte şi-a atins scopul.
pentru textul : Cum poţi fi (t)ratat ca scriitor* demultumesc de sugestii. strofa respectiva a fost modificata.
pentru textul : stenografia unei linişti deideea asta a edenului pierdut e interesanta dar evident rasfolosita. in mare textul nu se ridica prea mult. singura exceptie este strofa a doua care merita remarcata datorita puternicelor valente vizuale
pentru textul : Crepuscul dePoemul acesta deschide volumul meu de debut, "Gimnastul fara plamani", editura Centrului Cultural, Galati, 2010.
pentru textul : poem dePoemul dateaza din 2001.
Adrian, năstrușnic titlu care schimbă pe "fără" în "cu". Poezie există în fiecare zi, numai că, ai observat bine, realitatea e cumplit de sărată. Te rog să ștergi toate virgulele din prima strofă, n-au ce să caute acolo!
pentru textul : O zi fără poezie detot ce pot să fac, e să mă bucur că te duce cu gândul undeva ;) & să îți mulțumesc că te și întorci de acolo:)
pentru textul : love offline dem-am gândit și eu la asta, Alina... am ales din motive subiective să o păstrez. mai ales că acum Corina a retroversionat-o f. fain. mi se închid ochii de somn, dar nu am putut neglija aprecierea ta. cu drag îți mulțumesc!
apreciez și aluzia biblică!
pentru textul : îngeri sub cărămizi deDihanie! Ca sa afli parerea mea, pe care nu ti-am spus-o pana acum, ca sa nu iti stric buna parere despre tine, te citez: "dom'le, scrii prost. scrii foarte, foarte prost", cu o completare: scrii distractiv de prost =)). Totusi, te invit, sa vad daca ai curajul sa dai ochii cu mine! Si cu celelalte gospodine!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deInteresant, ce sa zic. Oricum, nu ne egalati :)).
pentru textul : începutul deStii replica celebra: "You had me at hello" ? ei bine cam asta mi s-a intamplat mie cand am citit "disparitia este o eroare tacita". exprimarea mi se pare a fi pe jumatate bombastica, pe jumatate copilareasca ( imi aduce aminte de clasele primare, in care aveam un carnetel roz, in care imi treceam "expresii frumoase" de genul "zapada se asterne ca o mantie de diamant" etc) tot aici se incadreaza si "pierderea este nisipul din ochi". mi se par cuvinte cautate, muncite, care nu au in spate idei, trairi, ci-s construite pe principiul formei fara fond. in rest ai unele imagini bunicele. poezia ta promite
pentru textul : viața pescarului deMda, se cam poticnește. Ambiguă, poate chiar narcotică.
pentru textul : Narcoză denu am sa comentez cometariile pentru ca nu se prea cade atita timp cit nu incalca regulamentul siteului si nici nu am avut timp ca sa le citesc pe toate. despre acest text pot spune ca ma bucura si mi se pare un gest atit curajos cit si de bun simt. curajos pentru ca iti trebuie curaj ca sa spui ce gindesti in orice situatie si desigur atunci cind evaluezi critic lucrarile altora. ii prefer intotdeauna pe acesti oameni celor care sub masca nonviolentei sau a impaciuitorismului gindesc si tac sau doar vorbesc pe la spate. si, la urma urmei ce a facut aici alina nu e un concurs ci un clasament al parerilor critice personale. ultima data cind m-am trezit din somn dreptul la exprimarea opiniei era garant pe hermeneia prin regulament. sau poate nu imi aduc eu bine aminte. si apoi am spus ca gestul e de bun simt pentru ca mi se pare cumpatat si elaborat. s-ar putea sa nu fiu de acord cu el 100% dar deocamdata eu n-am pus inca osul la munca sa citesc in integrum toate cele aprox 550 de texte postate pe hermeneia. si cu atit mai putin nu am muncit sa le compar. m-as bucura sa o faca mai multi. macar partial. de exemplu, o recenzie a experimentelor vizuale, sau a cutiei cu nisip, sau a prozelor. eu o felicit si ii multumesc lui alina. iata cineva care a vrut sa faca ceva pentru hermeneia, nu doar sa beneficieze de ea. astept si pe viitor initiative care sa promoveze critica literara sub orice forma pe hermeneia.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deCe înseamnă cuvintele dintre paranteze? Am găsit ceva despre אהבה - că ar însemna iubire. חתונה - nuntă, שביר - fragil? Aglomerare de limbi pe aici.
pentru textul : Mireasa Mecanică deuite de aia spun eu că nu e bine să vorbeşti despre ce nu te pricepi. că nu iese bine. un ţesut nu se poate diviza mitotic. proprietatea asta o au numai celulele, la nivel individual. şi apoi specificarea asta (mitoză vs. meioză) implică acele particularizări cromozomiale cărora nu le văd nici un corespondent logic (sau imaginativ) în text. astfel că precizarea că ar fi o divizare mitotică (vs. meiotică) nu face decît să confere o preşiozitate inutilă. se putea spune eventual că "un singur ţesut divizându-se" dar şi atunci ideea pare relativ contradictorie de vreme ce a face dragoste presupune (de cînd lumea) unire (împreunare) şi nu divizare. deci, straniu, dacă nu chiar absurd, atît cît pot să văd eu.
pentru textul : venus flytrap demulte cuvinte aruncate, admit, într-un stil propriu cu care katya ne-a obişnuit. dar asta nu înseamnă că ne-a şi convins.
eu, mi-aș dori același conținut turnat în altă formă. pentru că nostalgia poemului e frumoasă. părerea mea, doar.
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) de"prin crăpătura lăbuței
pentru textul : atac cu două aripi fragile deiese un fluture albastru mic",
un joc de pisicuţă natural, dar aşa o fi şi atacul la inimă?!
am gasit o soseta de-a ta in sacul meu cu merinde, nu pricep ce cauta acolo doar ti-am dat busola si harta corecta, dar tu nu stateai pe genunchii mei ci fugeai mereu sa te speli pe fata de frica unei coliziuni incerte cu trecutul meu , asta e si nimic mai diagonal, mai proaspat decat publicul compotierei .
pentru textul : Salina din compotieră depe autor îl înțeleg și îl accept pentru că am petrecut multe împreună
pentru textul : întârzieri dedar oare cine e acest andrei whatever care îmi amintește de bancul acela cu vine fiscul în control la sinagogă și încep cu întrebările păi voi aici nu aveți cheltuieli chiar folosiți tot? la care rabi zice da și picăturle de la lumânări le facem alte lumânări, și firimiturile de pâine le facem pesmet... la care inspectorul zice da cu pielițele de la circumcizie? și pe alea le refolosiți? da zice rabinul le adunăm și facem câte un pulică de bodnărescu care vine să ne controleze.
paul este blaj
un cap pleșuv istovit
peste un gâtlej
P.S. Cel mai rău e când oamenii deștepți se prostesc, ceilalți săracii ce să mai facă?
pentru textul : întârzieri deGorune, să ştii că ai vrut sau nu dar ai atins un subiect care şi pe mine mă intrigă. Acum vreun an l-am abordat pe maestrul F şi l-am rugat să mai posteze câte ceva din fructele zemoase ale imaginaţiei sale extraordinare şi pe lithera, dar am fost refuzat fără drept de apel spunându-mi el cu mare hotărâre că el postează doar pe agonia. După care firesc eu l-am întrebat dacă ăia îl plătesc ceva de este aşa de dedicat, el mi-a răspuns ferm că nu, nici vorbă. Tare mirat am fost atunci şi mai sunt până şi în ziua de azi dar... asta e situaţia aşa că, Gorune expresia "îi iau pâinea de la gură" nu cred că este potrivită în acest caz, amândoi făcând în felul nostru muncă patriotică. Doar că eu, sincer, dacă m-ai ruga tu de exemplu să postez pe site-ul tău că ţi-a plăcut ce scriu (ceea ce am înţeles că nu e cazul, dau doar un exemplu conjunctural)... aş face-o, m-aş simţi chiar onorat.
pentru textul : prima doamnă deAndu
Mon cher, "Pestele cu Periscop" apartine unei singure insule. "la joie de vivre" se ofera intotdeauna in compensatie...platesti in avans, fii sigur. ceea ce primesti in aceasta viata rezulta din efectul "yin si yang", in mentinerea echilibrului. dincolo de aparente, exista o iconografie a Clipei cu "branhii de aer" sfisiate.
pentru textul : Peștele cu Periscop dedoar erată şi plec...am scris nici o după moda veche, neintenţionat, doar din exces de sinceritate şi oboseală a serii.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deRevin, Poate ca am fost neintelegator, deci sunt pregatit sa mi se explice, daca cineva doreste acest lucru. Rafael, dupa aceea m-am gandit ca poate oi fi din neamul Santis iar eu sunt imbecil? Andu
pentru textul : excalibur deSunt câteva exprimări mai puțin fericit alese pentru poem: "de mii de ori", "s-ar transforma in mici cristale", "pe care le face ploaia", "iubirea ce mi-o porti" (chiar dacă e vorba de "poartă"). Ce legătură are ultima strofă cu celelalte dinainte? Cum ai vrut să scrii: "se digera" la imperfect sau "să digere"? Confuzie din cauza lipsei diacriticelor. Altfel, ideea de "provoc aer" este bună, doar că ar mai fi trebuit ceva forță pentru a putea susține o "provoc are".
pentru textul : provoc aer desi imi amintesc cu drag ce batalie se dadea pentru cele doua volume Virtualia de la biblioteca clasei, care sa o ia mai intai...Iar lunea, cand avea de citit fiecare un fragment mai drag, ma fericea sa aud: Andrei Velea, Paul Blaj, Virgil Titarenco, Alina Manole, Cristina Stefan, Mihaela Aionesei, aproape toti poetii, pe rand. Si argumentau atat de frumos alegerea facuta. Am incercat sa revolutionez didactica orelor de lectura si de creatie imaginativa. Se pare ca da roade. Voi incerca sa elaborez un studiu de specialitate in acest sens.
Multumirile mele sunt ca un evantai catre atatia dintre voi!
Inca un mic amanunt ,,delicios". La al patrulea poem, Iulian a stablit titlul propriului volum ,,Anotimpuri cu cratima" :) Voi merge pana in panzele albe sa il sustin!
pentru textul : among friends dedacă era descurcat nu mai intriga...:) celebra băurură n-are legătură. chiar dacă rimează. cine spune că e ceva forţat şi nu dă sugestii de mai bine nu o spune convins şi cu prietenie. impresia mea. mai ai o încercare Virgil...:)
pentru textul : Red Bull deil citesc intr-o dupa-amiaza cu soare si imi pare textul tau o implinire a starii mele de primavara. este un poem frumos! imi promit sa te citesc de fiecare data cand postezi aici. iar pentru figurile de stil las si eu un semn de apreciere. am lecturat cu drag!
pentru textul : dintr-o altă rătăcire detehnica e traditionala,dar metafora e solida si expresiva. poate o fi buna cale catre poezia religioasa
pentru textul : Mărturia lui Iuda deEla fiecare este cit poate cu speranta sa fie mult altfel si de fapt fiecare greseste fiindca este mult altfel de cit se vede.Mult mai bine altfel. Tu esti orga si Michael tatal copiilor de alabastru. altfel ar fi foarte ciudat . Nu poti spune copil de alabastru fara sa ma trimiti la Rodin asta poate fiindca pe Michael nu-l cunosc.Si bach se cita la sase seara sau se cinta asa la Biserica neagra acum nu mai stiu, sper sa fi ramas la fel .
pentru textul : Michel deNu cred ca esti atat de pierdut incat sa fii intepenit intr-un model :-) Cred ca fiecare suntem tributari mai mult sau mai putin unei anumite perceptii, avem fiecare daca ar fi sa-l citez pe castaneda un "punct de asamblare" pe care nu ne vine tocmai la indemana sa-l schimbam intr-o singura viata. Point-ul meu ramane in cazul tau acela ca ar merita sa faci curatenie in prozodie pana la punctul in care lasi poezia in pielea goala, ca sa zic asa. Pentru ca explici prea mult si folosesti prea multe cuvinte de legatura, si citindu-te, vad ca tot nu renunti la acest balast. In rest, eu unul n-am nicio problema daca neica nimeni sau vreun geniu pierdut te considera oldfashioned ori whatever... poezia se citeste si se simte (eu o simt la tine) si va ramane, ca si arta in ansamblul ei, o chestiune de suflet si de educatie. Andu
pentru textul : downloadez poezii dePagini