Revin, am uitat să-ți sugerez să încerci cumva cu un titlu în română. De obicei nu am nimic împotriva titlurilor în engleză, uneori, mai ales clișeele, merg. Dar aici eu cred că poți găsi ceva sugestiv în română. Nu neaparat acum, dar... dacă vei vrea să faci ceva mai mult cu proza ta.
multumesc Alina pentru observatie. Da, m-am gindit si eu, un fel de "e usor a scrie versuri cind nimic nu ai a spune" desi initial am vrut probabil sa spun ceva...
Adrian, în mod sigur nu vedem la fel o poezie, ceea ce este bine. Dar cred că exagerezi inutil prin anumite atitudini. Ți-am înțeles părerea din primul com. Nu mai era cazul să revii și să insiști pe același aspect. Adu-mi argumente din romantici, vreau să le aud. deocamdată însă textul va rămâne în forma aceasta. Eugen.
pe scurt: ,,soarele interior” – cred că tu poți găsi ușor ceva mai puțin uzitat cred de asemenea că ar fi benefică renunțarea la amestecul de timpuri verbale, atmosfera de poveste neavând de suferit printr-o eventuală uniformizare. ,,cu frumusețea în pânză de sac știută doar de un stol de privighetori" – propunere prea multe comparații și epitete, unele mult prea bătătorite. merită revenit asupra textului, pentru că într-adevăr, așa cum remarca și dan, are farmec femeia asta, femeie-contraste, pasiune ispășindu-se, un farmec ciudat are și povestea, tragică prin neaflarea finală. martorii risipirii ei rămân un fundal sonor care sporesc dramatismul. sfârșitul însă nu putea fi altfel.
Vlad, mulțumesc. După cum vezi am profitat de darul tău și mi-am permis să îl pun în text. E superb și reflectă ceea ce simt acum. Am corectat acolo. Și am încercat cîteva modificări și artificii cu privire la text dar este foarte greu să scap de particula aceea a conjunctivului care dă așa de bine ca mod(alitate) în text și în ritmul lui interior.
n-am reusit sa scap de privirea perspicace a lui Adrian. da, ai dreptate. si eu mi-am reprosat ca n-am avut suficienta rabdare si l-am postat cu aceasta parte a doua care nici pe mine nu m-a satisfacut. exista insa posibilitatea sa revin asupra lui. dar, multumesc.
poate ca ar fi mai bine sa renunti la cateva virgule...
"Dar câte culori s-au strâns"...(sau, poate, "ori câte culori..." )
"Poate de aceea sunt fericită"
"Poate sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile, până acum!
Poate parfumul e de vină sau vântul. "
dincolo de asta, textul are o anumita candoare si multa lumina.
Ai dreptate Bobadile, devin penibil, asta pentru că te bag în seamă.
Mă gândeam să-ţi fac jocul şi să fac o pauză, nu la scrisul meu prost, ci la postarea pe Hermeneia. N-am să o fac, pentru că hazul tău, comentariile tale academice încep să mă binedispună.
Stai liniştit omule, nu am nici o “rudenie” pe acest site, nu urmăresc absolut nimic în favoarea sau defavoarea cuiva.
Până una alta tu eşti un geniu. Păcat că o să mori tânăr, orbit de invidie şi răutate… cu asta cred că ajunge. Să încercăm să fim băieţi majori şi cu bun simţ.
Cami, tu ești sensibilă, textele tale sunt supraîncărcate, ar trebui să mai lucrezi pe texte, să scuturi fiecare cuvânt și să vezi dacă-și are rostul. Mie prima imagine mi-a plăcut: "în ochiul răsfrânt din oglindă peste chip" , privind doar o parte a feței vezi ochiul ca pe-o floare, un iris cu petalele răsfrânte. Abia celelalte două versuri încarcă inutil, renunță la ele și vei obține o poezie fermecătoare, onirică și cu puțin mister "copacii erau îmbrăcați fiecare cu câte- un semn și ferigile da ferigile înalte cât umbra din jurul gardeniei", pentru că în rest poezia e bună. Dau penița, sperând că vei avea încredere și vei scoate cele două versuri în plus: "creștea pădurea atârnată de suflet la marginea stâncii ". Te aștept cu alte asemenea texte!
am configurat tablelul care se gaseste in pagina concursului si acum puteti identifica textele si numele inclusiv in acest tabel: http://www.hermeneia.com/tracker_cpa
Bun ! tocmai îmi elaboram comentariul.Spuneam formularea “plutim un vals” mă depășeste. Ai schimbat. Aș vrea să spun asta și despre “repetat în ecou” dar nu vreau să păcătuiesc prin ecouri care se repetă. Nimic nou în "hainele și pielea ne sînt doar masca" Autorului cu stimă și cu speranța că nu ucid mistere prin căutarea nodului în papură.
"mă golesc de mine ca un stilou de cerneală," aş fi reformulat cam aşa: "mă golesc de mine (cum) stiloul de cerneală"
Şi forma aleasă de mine, şi cea propusă de tine sunt două comparaţii suficiente (se înţelege perfect ce şi cum), cu diferenţa că prin sugestia ta, aş scăpă de un "de", dar, prin "cum", m-aş pricopsi cu un iz eliptic prea mare.
"şi, parcă, aici, ceva nu merge: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;/în copacul care mă îmbracă,/degetele pipăie un fulger, un călător, un sărut." - de la iubită încolo, nu ştiu, schimbat ceva, dar ideea să rămână" -o să gândesc.
multumesc Adrian de sesizare, am corectat! s-ar putea sa ai dreptate, prima strofa s-a scris de fapt singura poate de-asta are alta curgere, la celelalte am "muncit" mai mult... de fapt eu simteam necesara o continuare a ideii, de-asta nu m-am oprit dupa prima strofa... ma bucur ca ai trecut pe-aici!
un poem corect (poate chiar prea corect) scris cu multa precizie (parca autorul ar fi un matematician care si-a calculat la zecimale cuvintele), asa il percep eu. Dar ăsta nu-i un lucru rău :)finalul neașteptat și puțin ironic mi-a plăcut.
Revin cu o precizare: cuvântul „jedete” sau „jădete” este un regionalism și/sau arhaism care încă mai circulă în rândul băștinașilor din regiunea transcarpatica și Bucovina de Nord.
Eugen.
Iti multumesc, Madim, "cuvintele stau smerite în inimă ca într-o rugăciune" si "noaptea asta miroase sfânt a crin" Ar fi fost suficient si atat. Dar tu ne oferi mult mai mult
in afara de: "sufletul îți va fi trup iar trupul suflet" - inversiune truistica plată- aceasta arta poetica a ta (pe care o resimt gravă, adâncă și tristă...) imi pare drept culme a liricii tale de filiera filosofică. ai mai ajuns la o sinteză, ai mai mușcat o dată din fructul oprit -dătător de știința descompunerii ființei... deși nu se anunță prin nimic, eu întrevăd o înviere în peisajul conturat rândurile "poeticei arse". nu de alta dar porți atât amar al morții (și îi simt gustul aievea...) încât ești pregătită de Anastasie. poema ceasta e ca noaptea dinspre Vinerea Mare spre Sâmbătă. iar Finalul inaugurează Începutul...
silviu, dacă dorești să fii schimbat din categoria de „corespondent” (în cazul în care dorești să comentezi și sub textele altora - nu numai sub textele tale -) poți să trimiți un email și putem modifica.
despre textul de față pot să îți spun că este regretabil să vezi cum cineva amestecă în felul acesta diferite „moduri” de a face poezie. pentru că, de exemplu, „pietrele respiră în striaţii/ aerul umed de ploi” sună bine ca unitate separată. dar „zidurile cu detalii baroce/ din pieţele vieţii noastre/ cheamă lumina între îngeri” schimbă registrul în altceva.
apoi
„noaptea fuge speriată
ca un soldat în tranşee
şi cheamă norocul
să tragă de sforile asfinţitului”
sună așa și așa,
dar
„întruparea în tăcere” este din nou din altă poveste.
și exemplele pot continua.
textul îți lasă impresia unui eclecticism școlăresc. din păcate.
și aș adăuga, înțeleg că postmodernismul reprezintă o respingere a întregului, a metanarațiunii, etc, dar nu uita că există întotdeauna riscul kitsch-ului.
tot rascolind pe aici, am dat de comentariul tau.
idei ermetice? aici?
sa fim seriosi...ca imi place uneori sa "ma joc" astfel, e adevarat, dar mesajul de aici mi se pare atat de transparent, incat risca sa alunece in facil.
Nu vintre, moșule. Vintre îmi sună vetust și jenant... Uite definiția din dexul online: VÍNTRE, vintre, s.f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris. Ilium era mai bine... Altfel, e o poezie bună și cred că merită o peniță.
Cui îi place să fie pus într-un insectar?! Dar aste-i treaba criticilor – scriitori rataţi ca să-i „înţeleagă” pe cei de pe urma cărora trăiesc, fără a pricepe (fie vorba între noi) mare lucru. Nefericirea e că nici scriitorii nu pot „trăi” fără critici. Chiar şi atunci când au fost puşi în zisul insectar din care viaţa a dipărut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Revin, am uitat să-ți sugerez să încerci cumva cu un titlu în română. De obicei nu am nimic împotriva titlurilor în engleză, uneori, mai ales clișeele, merg. Dar aici eu cred că poți găsi ceva sugestiv în română. Nu neaparat acum, dar... dacă vei vrea să faci ceva mai mult cu proza ta.
pentru textul : Anywhere but here demultumesc Alina pentru observatie. Da, m-am gindit si eu, un fel de "e usor a scrie versuri cind nimic nu ai a spune" desi initial am vrut probabil sa spun ceva...
pentru textul : gînduri numerice dee o porcarie, crede-ma pe cuvant.
pentru textul : Ruines de Rome deAdrian, în mod sigur nu vedem la fel o poezie, ceea ce este bine. Dar cred că exagerezi inutil prin anumite atitudini. Ți-am înțeles părerea din primul com. Nu mai era cazul să revii și să insiști pe același aspect. Adu-mi argumente din romantici, vreau să le aud. deocamdată însă textul va rămâne în forma aceasta. Eugen.
pentru textul : Simbioză depe scurt: ,,soarele interior” – cred că tu poți găsi ușor ceva mai puțin uzitat cred de asemenea că ar fi benefică renunțarea la amestecul de timpuri verbale, atmosfera de poveste neavând de suferit printr-o eventuală uniformizare. ,,cu frumusețea în pânză de sac știută doar de un stol de privighetori" – propunere prea multe comparații și epitete, unele mult prea bătătorite. merită revenit asupra textului, pentru că într-adevăr, așa cum remarca și dan, are farmec femeia asta, femeie-contraste, pasiune ispășindu-se, un farmec ciudat are și povestea, tragică prin neaflarea finală. martorii risipirii ei rămân un fundal sonor care sporesc dramatismul. sfârșitul însă nu putea fi altfel.
pentru textul : paramour deVlad, mulțumesc. După cum vezi am profitat de darul tău și mi-am permis să îl pun în text. E superb și reflectă ceea ce simt acum. Am corectat acolo. Și am încercat cîteva modificări și artificii cu privire la text dar este foarte greu să scap de particula aceea a conjunctivului care dă așa de bine ca mod(alitate) în text și în ritmul lui interior.
pentru textul : introfanie de toamnă I den-am reusit sa scap de privirea perspicace a lui Adrian. da, ai dreptate. si eu mi-am reprosat ca n-am avut suficienta rabdare si l-am postat cu aceasta parte a doua care nici pe mine nu m-a satisfacut. exista insa posibilitatea sa revin asupra lui. dar, multumesc.
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte depoate ca ar fi mai bine sa renunti la cateva virgule...
"Dar câte culori s-au strâns"...(sau, poate, "ori câte culori..." )
"Poate de aceea sunt fericită"
"Poate sunt deja un fluture
şi nu mi-am văzut aripile, până acum!
Poate parfumul e de vină sau vântul. "
dincolo de asta, textul are o anumita candoare si multa lumina.
pentru textul : Azi sunt fericită fără motiv! deAi dreptate Bobadile, devin penibil, asta pentru că te bag în seamă.
pentru textul : Tristeţi duminicale deMă gândeam să-ţi fac jocul şi să fac o pauză, nu la scrisul meu prost, ci la postarea pe Hermeneia. N-am să o fac, pentru că hazul tău, comentariile tale academice încep să mă binedispună.
Stai liniştit omule, nu am nici o “rudenie” pe acest site, nu urmăresc absolut nimic în favoarea sau defavoarea cuiva.
Până una alta tu eşti un geniu. Păcat că o să mori tânăr, orbit de invidie şi răutate… cu asta cred că ajunge. Să încercăm să fim băieţi majori şi cu bun simţ.
mai putin ultimul vers care in opinia mea strica totul fortind un melodramatic pe care ai reusit sa il eviti pina acolo
pentru textul : patul în formă de gondolă depe scurt, dansez prost?
pentru textul : cheile deCami, tu ești sensibilă, textele tale sunt supraîncărcate, ar trebui să mai lucrezi pe texte, să scuturi fiecare cuvânt și să vezi dacă-și are rostul. Mie prima imagine mi-a plăcut: "în ochiul răsfrânt din oglindă peste chip" , privind doar o parte a feței vezi ochiul ca pe-o floare, un iris cu petalele răsfrânte. Abia celelalte două versuri încarcă inutil, renunță la ele și vei obține o poezie fermecătoare, onirică și cu puțin mister "copacii erau îmbrăcați fiecare cu câte- un semn și ferigile da ferigile înalte cât umbra din jurul gardeniei", pentru că în rest poezia e bună. Dau penița, sperând că vei avea încredere și vei scoate cele două versuri în plus: "creștea pădurea atârnată de suflet la marginea stâncii ". Te aștept cu alte asemenea texte!
pentru textul : dincolo deam configurat tablelul care se gaseste in pagina concursului si acum puteti identifica textele si numele inclusiv in acest tabel: http://www.hermeneia.com/tracker_cpa
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deBun ! tocmai îmi elaboram comentariul.Spuneam formularea “plutim un vals” mă depășeste. Ai schimbat. Aș vrea să spun asta și despre “repetat în ecou” dar nu vreau să păcătuiesc prin ecouri care se repetă. Nimic nou în "hainele și pielea ne sînt doar masca" Autorului cu stimă și cu speranța că nu ucid mistere prin căutarea nodului în papură.
pentru textul : ball masque de"mă golesc de mine ca un stilou de cerneală," aş fi reformulat cam aşa: "mă golesc de mine (cum) stiloul de cerneală"
Şi forma aleasă de mine, şi cea propusă de tine sunt două comparaţii suficiente (se înţelege perfect ce şi cum), cu diferenţa că prin sugestia ta, aş scăpă de un "de", dar, prin "cum", m-aş pricopsi cu un iz eliptic prea mare.
"şi, parcă, aici, ceva nu merge: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;/în copacul care mă îmbracă,/degetele pipăie un fulger, un călător, un sărut." - de la iubită încolo, nu ştiu, schimbat ceva, dar ideea să rămână" -o să gândesc.
pentru textul : p.s deMultumesc pentru aprecieri si, bineinteles, pentru semnalarea greselilor pe care eu nu le observasem.
pentru textul : Ordinea întâlnirilor demultumesc Adrian de sesizare, am corectat! s-ar putea sa ai dreptate, prima strofa s-a scris de fapt singura poate de-asta are alta curgere, la celelalte am "muncit" mai mult... de fapt eu simteam necesara o continuare a ideii, de-asta nu m-am oprit dupa prima strofa... ma bucur ca ai trecut pe-aici!
pentru textul : în umbra părului tău deun poem corect (poate chiar prea corect) scris cu multa precizie (parca autorul ar fi un matematician care si-a calculat la zecimale cuvintele), asa il percep eu. Dar ăsta nu-i un lucru rău :)finalul neașteptat și puțin ironic mi-a plăcut.
pentru textul : interludiu|mîinile deRevin cu o precizare: cuvântul „jedete” sau „jădete” este un regionalism și/sau arhaism care încă mai circulă în rândul băștinașilor din regiunea transcarpatica și Bucovina de Nord.
pentru textul : Umbra. deEugen.
Iti multumesc, Madim, "cuvintele stau smerite în inimă ca într-o rugăciune" si "noaptea asta miroase sfânt a crin" Ar fi fost suficient si atat. Dar tu ne oferi mult mai mult
pentru textul : În spirală de"...și iote-mă pe post de micul sacio panța(dar pe text)" ...si iote-ma uimita: Paul, eu ce ar trebui sa inteleg?
pentru textul : caut femeie depai de ce a publicat-o aalizeei daca e foto a lui virgil?
pentru textul : în căutarea timpului pierdut dein afara de: "sufletul îți va fi trup iar trupul suflet" - inversiune truistica plată- aceasta arta poetica a ta (pe care o resimt gravă, adâncă și tristă...) imi pare drept culme a liricii tale de filiera filosofică. ai mai ajuns la o sinteză, ai mai mușcat o dată din fructul oprit -dătător de știința descompunerii ființei... deși nu se anunță prin nimic, eu întrevăd o înviere în peisajul conturat rândurile "poeticei arse". nu de alta dar porți atât amar al morții (și îi simt gustul aievea...) încât ești pregătită de Anastasie. poema ceasta e ca noaptea dinspre Vinerea Mare spre Sâmbătă. iar Finalul inaugurează Începutul...
pentru textul : Scrisori de la Diogene (I) desilviu, dacă dorești să fii schimbat din categoria de „corespondent” (în cazul în care dorești să comentezi și sub textele altora - nu numai sub textele tale -) poți să trimiți un email și putem modifica.
despre textul de față pot să îți spun că este regretabil să vezi cum cineva amestecă în felul acesta diferite „moduri” de a face poezie. pentru că, de exemplu, „pietrele respiră în striaţii/ aerul umed de ploi” sună bine ca unitate separată. dar „zidurile cu detalii baroce/ din pieţele vieţii noastre/ cheamă lumina între îngeri” schimbă registrul în altceva.
apoi
„noaptea fuge speriată
ca un soldat în tranşee
şi cheamă norocul
să tragă de sforile asfinţitului”
sună așa și așa,
dar
„întruparea în tăcere” este din nou din altă poveste.
și exemplele pot continua.
textul îți lasă impresia unui eclecticism școlăresc. din păcate.
și aș adăuga, înțeleg că postmodernismul reprezintă o respingere a întregului, a metanarațiunii, etc, dar nu uita că există întotdeauna riscul kitsch-ului.
pentru textul : toamnă fără iluzii demultumesc.
pentru textul : La capătul lumii denu ma iubi ca scriu rar insa, nu-i o optiune - ma cam forteaza imprejurarile. :o)
tot rascolind pe aici, am dat de comentariul tau.
pentru textul : spirală deidei ermetice? aici?
sa fim seriosi...ca imi place uneori sa "ma joc" astfel, e adevarat, dar mesajul de aici mi se pare atat de transparent, incat risca sa alunece in facil.
aalizeei - Vlad Turburea - scuzaţi.
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 demultumesc, Alexandru! se ascute, asa e. cute..., cute...
pentru textul : imagine frântă deNu vintre, moșule. Vintre îmi sună vetust și jenant... Uite definiția din dexul online: VÍNTRE, vintre, s.f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris. Ilium era mai bine... Altfel, e o poezie bună și cred că merită o peniță.
pentru textul : dromomanie deDa,
Cui îi place să fie pus într-un insectar?! Dar aste-i treaba criticilor – scriitori rataţi ca să-i „înţeleagă” pe cei de pe urma cărora trăiesc, fără a pricepe (fie vorba între noi) mare lucru. Nefericirea e că nici scriitorii nu pot „trăi” fără critici. Chiar şi atunci când au fost puşi în zisul insectar din care viaţa a dipărut.
pentru textul : Manifeste (3) – Manifest of Vorticism (Erza Pound) dePagini