Mai putin titlul (si deci si finalul) poemul este reusit, pentru ca Emil ne surprinde din nou cu acest vartej de imagini care deja incep sa-i poarte numele. Dar, atentie, Emil nu scrie de dragul de a scrie, ci de dragul vietii pe care el o traieste la limita, experimentand senzatii care isi gasesc locul doar in cuvinte aparent dezacordate. El inoata intr-o mare fara pesti, este o mare a singuratatii absolute, acolo doar trecutul mai traieste, prezentul si viitorul sunt timpi imaginari, dar imaginatia este mai cuprinzatoare decat timpul insusi. Niciodata nu se va intoarce insa omul in acel trecut, pentru ca acel trecut se regaseste acum intr-o dimensiune plina de monstri, acestia se numesc amintiri iar ele, amintirile, fac pace cu omul doar atunci cand nu te mai doare... asta este ceea ce poemele (cele reusite, ca acesta, desigur) lui Emil ne transmit: durerea imaginatiei care intrerupe tot ceea ce este pentru noi firesc pentru a ne infatiseaza o alta lume, cea pe care, sunt sigur, Emil o vrea a poeziei nascute dintr-o forma extraterestra de durere. Bobadil. P.S. In mod normal, as fi insemnat textul cu o penita, dar vad ca a facut Oriana gestul, iar datorita lamentarii din titlu nu cred ca textul merita doua penite. Daca faci efortul sa schimbi titlul si finalul Emile, textul merita toata aprecierea. Parerea mea, desigur.
Sixtus, nu ma refeream la simplitatea in acest caz. Numai ca e un pic scos din context. Spune ca "nu poti sa-ti pronunti numele" remarca relevanta pentru varsta, stare etc. In schimb nu poti tine bine o undita in mana... nu-ti insipra o definitie clara a momentului. Daca intreb un pescar... poate imi spune si mie ca nu tin o undita bine in mana. Iese din context prin ambiguitate. Iti inteleg ironia, numai ca, in cazul de fata, nu m-am referit la asta. Chiar am incercat sa dau de inteles ca e un text bun, nu i-am gasit prea multe hibe si cred ca asta a fost destul de evident. Multumesc de atentionare. Ialin
multumesc, cami, pentru alesele cuvinte si ganduri. chiar m-am simtit atemporal cand am scris acest poem. ma bucur ca am reusit sa iti darui, prin acest poem, stari atat de frumoase ca cea a Paradisului. mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice...
avers Ce flacără colectivă pe timp de zi Ce incendiu perfect al nopții. Mâine erau puținele cirezi de porci pe dealuri azi negrul venind spre iarba veștejită ne amintim melancolic de vară de dogoarea aceea lipind pe dinafară pătratele conuri ale inconștientului. Ideea textului mi s-a părut interesantă, dar începutul poemului mi se pare mai mult decât pueril. Exclamațiile retorice sunt juvenile. Mă simt de parcă aș citi din declarațiile de independență, război, îndrumare la 'scăpare de sub robia tiranilor', declarații lansate de-a lungul istoriei. Jocul de cuvinte este interesant, dar departe de a fi reușit. Uite un poet care reușește așa ceva: George Vasilievici. Ți-l recomand, e contemporan. Ceva care mi.a plăcut: 'azi verdele părăsind crudul ierbii'..o imagine cu adevărat originală și plăcută. De asemenea și tubularele seve ale memoriei sunt o imagine abstractă dar bine venită, puțin 'altfel' față de restul poeziei. Așadar..consider că spre final poezia curge mai bine. Începutul este...pueril. Ah, da, era să uit...și repetițiile alea de 'r' penultimul vers deranjează. Toate cele bune!
un poem în altă textură lirică decât cele cunoscute. deosebite versurile: "ai vrut și-ai avut pe vatra de lut pămîntul și cerul rotindu-se leneș în ochii tăi negri nespus de demult" la vie promise... abia aștept să văd acest volum "Mirabile dictu" ...
Din punctul meu de vedere textul este atât de slab încât reduce întregul la Corina care poate fi Alina dintr-o melodie care sună cam așa: Alina dansează/Alina visează... etc.; nu mai știu cine o cântă. "M. obișnuia să se sprijine pe brațul ei" - poate singurul vers care ar merge, dar în alt context; " dumnezeu imperfect" - construcție mai mult decât uzitată, întâlnită de la Dosoftei încoace; "Corina repetă teoria lui Sigmund Freud:" - aci urmează ca un fel de citat sau este vorba despre teoria lui Freud, excepție făcând M? Silvia
Am revenit aici (recitesc din când în când textele care mi-au plăcut). La HCODE (la menu, sus în dreapta) ai explicațiile necesare pentru a posta o imagine.
Cunosc multi autori de pe unele siteuri cu texte incadrate la atelier, care de fapt scriu f bine. La o repede analiza constat ca autorul are o imaginatie bogata, fascicule de imagini si sentimente se impletesc armonios in poezia sa. ești așa departe încât aș trage scoarța pământului spre mine ca pe un covor l-aș tivi cu păsări și i-aș decupa o fereastră undeva într-un ochi spart un păianjen își face veacul înfometat superb inceput cu o continuare eleganta, pe motivul scarii soresciene - scara la cer: brațele lui din cheratină opintesc o scară de ațe multicolore cu ace fine de gherghef dacă o vei urca lumea îți va părea altfel evidentiez si versul catedrală unde privighetorile nu pot cânta ce poate fi mai frumos? ultimele 5 versuri sunt de fapt o poezie in sine, este alegerea autorului, eu as fi considerat ca era bine si pana la versul cu privighetorile, un final mai puternic, fara a cadea in descriptiv. DAR, autorul se intoarce, ciclic, spre inceputul poemului, la acelasi motiv al covorului... Cel mai bun text de departe din ultimele zile, drept pentru care il felicit pe autor si evidentiez.
Bun regasit. Am citit regulamentul sitului si mi se pare ca s-au imbunatatit multe lucruri intre timp. Mai ales in folosul autorilor. Sper sa am o contributie pozitiva aici. Important este sa invatam din trecut si sa mergem inainte asa cum trebuie. Interventia pe text este binevenita si iti multumesc.
La multi ani prolifici Hermeneiei! As putea s-o compar poate cu o cresa. Pentru unii asta este, cel putn pentru mine inca e. Si nu e de rau. Inseamna ca sunt si oameni mari pe aici in stare sa corecteze si sa "dadadceasca". Cum iti spuneam in alte ocazii, Virgil, poate fara sa stii, creezi contexte si oportunitati, multumim pentru ca nu ai inchis H. pana acum, desi sunt sigura ca ai fost tentat. Cu ocazia asta, zic inca o data: La multi ani prolifici!
Domnule Sandru, mi-ați smuls un zâmbet chiar în dimineața de luni. Lungimea versurilor este aleatorie, au ajuns să fie aranjate centrat printr-o mică eroare, dar le-am lăsat așa. În rest, partea mea o consider nu tocmai "fadă", de altfel, sunt subiectivă, probabil prin implicarea emoțională în contextul relevat mai sus. Vă mulțumesc pentru părerea dvs. la care țin în mod deosebit și voi încerca pe viitor să dezamăgesc mai puțin.
emilian, textul contine un cuvint care nu este acceptabil pe hermeneia. stii tu care. este posibil sa nu fii de acord cu decizia mea dar daca vei indeparta cuvintul respectiv textul va putea fi repus in pagina. altfel nu.
Dacă folosești majuscule atunci va trebui să faci o corectură a textului pentru pronumele persoanei I singular. Am rezerve și față de folosirea formei „realise”. În general un text slab și difuz.
Un poem foarte frumos. Un titlu sugestiv.
Nici nu ştiu ce strofă să aleg.
Uite, îmi place aici: "spectatorii sunt cei ce-mi poartă temerile/până la tremuratul celui din urmă genunchi"
şi ultima strofă e pe sufletul meu...
"caut un om cu aloe pe gânduri
și ninsoare albă moale pe cuvinte
cu pâine în loc de umăr și soare în loc de brațe
fiindcă sub tălpile lui încolțește grâul
iar în umbra lui nu cade niciun cer" - superb!
A "căuta un om", această construcţie poate avea după ea orice cuvânt, absolut orice cuvânt, că este cu "aloe" sau cu muşeţel sau cu miros de gutuie, ar suna la fel de bine în poem.
Apreciez maturitatea textului, comparaţia "pământului de sub tălpi" cu "firul metalic dintre două maluri" sau două lumi le-aş numi.
Îmi plac şi versurile: "ajuns prea târziu pentru a cere socoteală chibzuinței/sau pentru a încropi un moment de umanitate" care vin ca o explicaţie ştiinţifică şi e bine pentru cititor că nu rămâne în metaforă permanent, îl ajută să gândească un drum în poezia propusă.
Personal, un poem care nu lasă loc de cârcoteală.
no, las că-i uitil de data aceasta. aici tu nu ai explicat poezi ci ai oferit acele informaţii care duc, cum ai spus, la o aprofundare a textului. nu am citit "minunata călătorie", dar modul cum ai construit poezia, de la început "se făcea că tu erai Osa/şi eu îţi eram micul Matz", îmi sugerase exact povestea unor copii. micuţul Matz, e dealtfel, elocvent. Puteai să le spui oricum, se înţelege, cred, ideea.
încă o dată felicitări. o să reţin acestă poezie.
Bine, bine.
Ce zici s-o lăsăm baltă. Mie nu-mi plac certurile. Fie cum zici. Chiar mă voi întoarce pe băncile şcolii. Cuvântul "noştri" şi nu numai e o defecţiune de vorbire de fapt. Dacă şti, în Moldova accentul e pe ultima silabă în vorbire şi de aici mi se trage. Graba mă face tot timpul să nu realizez pe moment greşeala.
citit textul. observatiile mele fara pretentii de specialist: - prima strofa incepe bine - "trestii încărcate de vorbe" suna fain - "stelele erau dispersate pe drumuri" - de ce dispersate si nu imprastiate? nu inteleg de ai ales un termen atit de tehnic - "târziu spre ultimul anotimp tăcerea mă strangula cu o floare așezată într-o vază din camera ta" - o inlantuire de determinari care deranjeaza - ".. și alte obiecte" - suna aiurea - "dintr-o casetă cu încuietoarea ruginită" - suna a descriere scolareasca - "cuvintele erau ruginite și ele cu o aromă vetustă" - redundanta de explicatii - "și mă curentam singur la degete" - suna aiurea, iti creaza o imagine ridicola - "clapele obosite" - metafora suprauzitata - "doar portretul tău îmi făcea cu ochiul prin singurătate." - o poanta cam aiurea la sfirsitul unui text care se vrea mai degraba melancolic decit ludic
trei de a vă mulțumesc pentru opinie, am citi-o cu atenție și am luat-o în considerare.. dar cred că puteați obține același efect asupra mea (nu vorbesc despre ceilați eventuali) folosind mult mai puține și mai potrivite cuvinte.
Oricum ar fi, dacă poemul v-a atras o asemenea reacție, eu vă mulțumesc umilă și vă spun din toată inima bună dimineața domnule.
Margas
N-am dat niciun verdict, am facut o constatare, tu ai ales. O sa-ti urmez sfatul. Am vazut. De regula eu critic acolo unde vad ceva bun, cum am subliniat si in comul anterior pasajele care mi-au placut. Explicatiile tale nu m-au convins. Imi poti vorbi de o turma de zece mii de cerbi deasupra catedralei si eu tot la un gest fortat o sa ramin. Aici suntem pe pe Hermeneia, si nu pe poezie.ro, deci nu stiu ce inseamna personale. Exista o incadrare dupa care m-am ghidat si anume cea de proza jurnal. Prin prisma asta am comentat textul tau. Imaginatie? Ti-am spus ca pentru mine cititor subtitlul exact asa a sunat, ca un ghetar in flacari, daca mai vrei. Exista totusi o limita in ceea ce priveste imaginatia. Ca unii din noi confunda limita aia(care e totusi o limita pe care autorul trebuie sa si-o autoimpuna), nu e vina mea. Aceste fiind spuse, ma retrag, se pare ca esti prea buna pentru secolul nostru, ori macar pt imaginatia mea lipsa. Mai precizez un lucru: comentariile sunt facute sa invatam ceva din ele, indiferent daca sunt dure sau ironice. E un feedback(unul din ele) dupa care iti poti calcula valoarea. Se pare ca nu ai inteles lucrul asta. In consecinta n-o sa ma mai ating de textele tale. Reactia ta ma face sa cred ca tu nu ai nevoie de comentarii, de critici. Ci de aplaudaci. Eu ti-am demonstrat cu argumentele de care dispuneam ca textul tau nu rezista, nici in varianta finala nici bruta. Tu ai optat pentru o categorie. Cred ca ar trebui sa inventam o categorie care sa se cheme Noli me tangere unde sa-ti incadrezi textele. Acestea fiind spuse, ai cuvintul meu ca nu voi mai calca prin pagina ta, cu exceptia deciziilor care tin de respectarea regulamentului.
Un text bunicel. Mi se pare mult mai reusita prima strofa, mai ales poezia din poezie. In a doua strofa insa "braul tau prescolar" (?) e absolut ilar si redundant acel "prescolar".In versurile "pământul pentru cactus/pentru sânii tăi e pregătit" suna fals, e fortat. Cu o oarecare "cizelare" acest text poate deveni unul destul de bun. Ialin
ei uite că eu nu sînt neaparat de acord. este adevărat că textul nu se remarcă prin strălucire sau orice fel de "lucire". dar ceea ce observ este acea abilitate de a sugera inefabilul și alunecarea asta în diferite spații temporale. aș spune destul de ciudat acest lucru și poate chiar contrară filozofiei japoneze care admiră mirajul momentului. aici, în acest text nu există moment, nu există "acum". si asta este, mi se pare mie, demn de notat. probabil că dacă ar fi o pictură (japoneză..?), o simpla tușă roșie cu pensula ar schimba foarte mult. și poate că asta lipsește textului.
O poezie plină ochi de tine și emoții adolescentine, când orice ți se întâmplă are magnitudine "grozavă". Aș reveni asupra repetiției din versul 3 "și să te tăvălești în omăt topind zăpada cu lacrimi", omătul și zăpada fiind același lucru.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mai putin titlul (si deci si finalul) poemul este reusit, pentru ca Emil ne surprinde din nou cu acest vartej de imagini care deja incep sa-i poarte numele. Dar, atentie, Emil nu scrie de dragul de a scrie, ci de dragul vietii pe care el o traieste la limita, experimentand senzatii care isi gasesc locul doar in cuvinte aparent dezacordate. El inoata intr-o mare fara pesti, este o mare a singuratatii absolute, acolo doar trecutul mai traieste, prezentul si viitorul sunt timpi imaginari, dar imaginatia este mai cuprinzatoare decat timpul insusi. Niciodata nu se va intoarce insa omul in acel trecut, pentru ca acel trecut se regaseste acum intr-o dimensiune plina de monstri, acestia se numesc amintiri iar ele, amintirile, fac pace cu omul doar atunci cand nu te mai doare... asta este ceea ce poemele (cele reusite, ca acesta, desigur) lui Emil ne transmit: durerea imaginatiei care intrerupe tot ceea ce este pentru noi firesc pentru a ne infatiseaza o alta lume, cea pe care, sunt sigur, Emil o vrea a poeziei nascute dintr-o forma extraterestra de durere. Bobadil. P.S. In mod normal, as fi insemnat textul cu o penita, dar vad ca a facut Oriana gestul, iar datorita lamentarii din titlu nu cred ca textul merita doua penite. Daca faci efortul sa schimbi titlul si finalul Emile, textul merita toata aprecierea. Parerea mea, desigur.
pentru textul : puterea mea e în tine deSixtus, nu ma refeream la simplitatea in acest caz. Numai ca e un pic scos din context. Spune ca "nu poti sa-ti pronunti numele" remarca relevanta pentru varsta, stare etc. In schimb nu poti tine bine o undita in mana... nu-ti insipra o definitie clara a momentului. Daca intreb un pescar... poate imi spune si mie ca nu tin o undita bine in mana. Iese din context prin ambiguitate. Iti inteleg ironia, numai ca, in cazul de fata, nu m-am referit la asta. Chiar am incercat sa dau de inteles ca e un text bun, nu i-am gasit prea multe hibe si cred ca asta a fost destul de evident. Multumesc de atentionare. Ialin
pentru textul : Nada demultumesc, cami, pentru alesele cuvinte si ganduri. chiar m-am simtit atemporal cand am scris acest poem. ma bucur ca am reusit sa iti darui, prin acest poem, stari atat de frumoase ca cea a Paradisului. mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice...
pentru textul : Ceasul meu decă textul își propune oareșce veleități ermetice, dar pentru că trezește confuzii estetice, văd, trebuie luat ad litteram
pentru textul : oamenii de care ne este rușine deavers Ce flacără colectivă pe timp de zi Ce incendiu perfect al nopții. Mâine erau puținele cirezi de porci pe dealuri azi negrul venind spre iarba veștejită ne amintim melancolic de vară de dogoarea aceea lipind pe dinafară pătratele conuri ale inconștientului. Ideea textului mi s-a părut interesantă, dar începutul poemului mi se pare mai mult decât pueril. Exclamațiile retorice sunt juvenile. Mă simt de parcă aș citi din declarațiile de independență, război, îndrumare la 'scăpare de sub robia tiranilor', declarații lansate de-a lungul istoriei. Jocul de cuvinte este interesant, dar departe de a fi reușit. Uite un poet care reușește așa ceva: George Vasilievici. Ți-l recomand, e contemporan. Ceva care mi.a plăcut: 'azi verdele părăsind crudul ierbii'..o imagine cu adevărat originală și plăcută. De asemenea și tubularele seve ale memoriei sunt o imagine abstractă dar bine venită, puțin 'altfel' față de restul poeziei. Așadar..consider că spre final poezia curge mai bine. Începutul este...pueril. Ah, da, era să uit...și repetițiile alea de 'r' penultimul vers deranjează. Toate cele bune!
pentru textul : Revers deun poem în altă textură lirică decât cele cunoscute. deosebite versurile: "ai vrut și-ai avut pe vatra de lut pămîntul și cerul rotindu-se leneș în ochii tăi negri nespus de demult" la vie promise... abia aștept să văd acest volum "Mirabile dictu" ...
pentru textul : în ochii tăi negri ▒ deDin punctul meu de vedere textul este atât de slab încât reduce întregul la Corina care poate fi Alina dintr-o melodie care sună cam așa: Alina dansează/Alina visează... etc.; nu mai știu cine o cântă. "M. obișnuia să se sprijine pe brațul ei" - poate singurul vers care ar merge, dar în alt context; " dumnezeu imperfect" - construcție mai mult decât uzitată, întâlnită de la Dosoftei încoace; "Corina repetă teoria lui Sigmund Freud:" - aci urmează ca un fel de citat sau este vorba despre teoria lui Freud, excepție făcând M? Silvia
pentru textul : kore3 deAm revenit aici (recitesc din când în când textele care mi-au plăcut). La HCODE (la menu, sus în dreapta) ai explicațiile necesare pentru a posta o imagine.
pentru textul : Hoh, Tenger! deCunosc multi autori de pe unele siteuri cu texte incadrate la atelier, care de fapt scriu f bine. La o repede analiza constat ca autorul are o imaginatie bogata, fascicule de imagini si sentimente se impletesc armonios in poezia sa. ești așa departe încât aș trage scoarța pământului spre mine ca pe un covor l-aș tivi cu păsări și i-aș decupa o fereastră undeva într-un ochi spart un păianjen își face veacul înfometat superb inceput cu o continuare eleganta, pe motivul scarii soresciene - scara la cer: brațele lui din cheratină opintesc o scară de ațe multicolore cu ace fine de gherghef dacă o vei urca lumea îți va părea altfel evidentiez si versul catedrală unde privighetorile nu pot cânta ce poate fi mai frumos? ultimele 5 versuri sunt de fapt o poezie in sine, este alegerea autorului, eu as fi considerat ca era bine si pana la versul cu privighetorile, un final mai puternic, fara a cadea in descriptiv. DAR, autorul se intoarce, ciclic, spre inceputul poemului, la acelasi motiv al covorului... Cel mai bun text de departe din ultimele zile, drept pentru care il felicit pe autor si evidentiez.
pentru textul : arabescurile dorului dePaul,
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea deironic? puţin spus, e chiar băşcălios!
Bun regasit. Am citit regulamentul sitului si mi se pare ca s-au imbunatatit multe lucruri intre timp. Mai ales in folosul autorilor. Sper sa am o contributie pozitiva aici. Important este sa invatam din trecut si sa mergem inainte asa cum trebuie. Interventia pe text este binevenita si iti multumesc.
pentru textul : Canibalism liric deLa multi ani prolifici Hermeneiei! As putea s-o compar poate cu o cresa. Pentru unii asta este, cel putn pentru mine inca e. Si nu e de rau. Inseamna ca sunt si oameni mari pe aici in stare sa corecteze si sa "dadadceasca". Cum iti spuneam in alte ocazii, Virgil, poate fara sa stii, creezi contexte si oportunitati, multumim pentru ca nu ai inchis H. pana acum, desi sunt sigura ca ai fost tentat. Cu ocazia asta, zic inca o data: La multi ani prolifici!
pentru textul : Șapte ani deMa refeream strict la strofa cu catelul :). Hai ca de 2 daca nu cumva 3 ani incoace zici ca vii si ti-e frica sa vii. Stiu eu :).
pentru textul : amnezie de toamnă fancy și cool demarlena, daca tot mentionezi volumele in subtitlu si sint proaspat publicate poate ne spui si ceva despre ele
pentru textul : Al zecelea val dePosibil să fie nevoie și de cioburi esențiale, pentru reușita unui vitraliu. Mulțumesc pentru trecerea ta.
pentru textul : coming soon deDomnule Sandru, mi-ați smuls un zâmbet chiar în dimineața de luni. Lungimea versurilor este aleatorie, au ajuns să fie aranjate centrat printr-o mică eroare, dar le-am lăsat așa. În rest, partea mea o consider nu tocmai "fadă", de altfel, sunt subiectivă, probabil prin implicarea emoțională în contextul relevat mai sus. Vă mulțumesc pentru părerea dvs. la care țin în mod deosebit și voi încerca pe viitor să dezamăgesc mai puțin.
pentru textul : H * deemilian, textul contine un cuvint care nu este acceptabil pe hermeneia. stii tu care. este posibil sa nu fii de acord cu decizia mea dar daca vei indeparta cuvintul respectiv textul va putea fi repus in pagina. altfel nu.
pentru textul : how fast we grow deDacă folosești majuscule atunci va trebui să faci o corectură a textului pentru pronumele persoanei I singular. Am rezerve și față de folosirea formei „realise”. În general un text slab și difuz.
pentru textul : Teenage angst deUn poem foarte frumos. Un titlu sugestiv.
Nici nu ştiu ce strofă să aleg.
Uite, îmi place aici: "spectatorii sunt cei ce-mi poartă temerile/până la tremuratul celui din urmă genunchi"
şi ultima strofă e pe sufletul meu...
"caut un om cu aloe pe gânduri
și ninsoare albă moale pe cuvinte
cu pâine în loc de umăr și soare în loc de brațe
fiindcă sub tălpile lui încolțește grâul
iar în umbra lui nu cade niciun cer" - superb!
A "căuta un om", această construcţie poate avea după ea orice cuvânt, absolut orice cuvânt, că este cu "aloe" sau cu muşeţel sau cu miros de gutuie, ar suna la fel de bine în poem.
pentru textul : S-a topit singurul om de zăpadă deApreciez maturitatea textului, comparaţia "pământului de sub tălpi" cu "firul metalic dintre două maluri" sau două lumi le-aş numi.
Îmi plac şi versurile: "ajuns prea târziu pentru a cere socoteală chibzuinței/sau pentru a încropi un moment de umanitate" care vin ca o explicaţie ştiinţifică şi e bine pentru cititor că nu rămâne în metaforă permanent, îl ajută să gândească un drum în poezia propusă.
Personal, un poem care nu lasă loc de cârcoteală.
no, las că-i uitil de data aceasta. aici tu nu ai explicat poezi ci ai oferit acele informaţii care duc, cum ai spus, la o aprofundare a textului. nu am citit "minunata călătorie", dar modul cum ai construit poezia, de la început "se făcea că tu erai Osa/şi eu îţi eram micul Matz", îmi sugerase exact povestea unor copii. micuţul Matz, e dealtfel, elocvent. Puteai să le spui oricum, se înţelege, cred, ideea.
pentru textul : minunata călătorie a lui emil prin gara de nord deîncă o dată felicitări. o să reţin acestă poezie.
Bine, bine.
pentru textul : iarna deCe zici s-o lăsăm baltă. Mie nu-mi plac certurile. Fie cum zici. Chiar mă voi întoarce pe băncile şcolii. Cuvântul "noştri" şi nu numai e o defecţiune de vorbire de fapt. Dacă şti, în Moldova accentul e pe ultima silabă în vorbire şi de aici mi se trage. Graba mă face tot timpul să nu realizez pe moment greşeala.
citit textul. observatiile mele fara pretentii de specialist: - prima strofa incepe bine - "trestii încărcate de vorbe" suna fain - "stelele erau dispersate pe drumuri" - de ce dispersate si nu imprastiate? nu inteleg de ai ales un termen atit de tehnic - "târziu spre ultimul anotimp tăcerea mă strangula cu o floare așezată într-o vază din camera ta" - o inlantuire de determinari care deranjeaza - ".. și alte obiecte" - suna aiurea - "dintr-o casetă cu încuietoarea ruginită" - suna a descriere scolareasca - "cuvintele erau ruginite și ele cu o aromă vetustă" - redundanta de explicatii - "și mă curentam singur la degete" - suna aiurea, iti creaza o imagine ridicola - "clapele obosite" - metafora suprauzitata - "doar portretul tău îmi făcea cu ochiul prin singurătate." - o poanta cam aiurea la sfirsitul unui text care se vrea mai degraba melancolic decit ludic
pentru textul : Înzăpezit în uitare dede trecere si pt apreciere.
va mai astept
pentru textul : Sangreal detrei de a vă mulțumesc pentru opinie, am citi-o cu atenție și am luat-o în considerare.. dar cred că puteați obține același efect asupra mea (nu vorbesc despre ceilați eventuali) folosind mult mai puține și mai potrivite cuvinte.
pentru textul : in the sunshine of your love deOricum ar fi, dacă poemul v-a atras o asemenea reacție, eu vă mulțumesc umilă și vă spun din toată inima bună dimineața domnule.
Margas
Felicitări Doina mă bucur enorm pentru tine mi-ar plăcea să intru și eu în posesia cărții pentru a te citi mereu.multă inspirație încontinuare.
pentru textul : Karumi deN-am dat niciun verdict, am facut o constatare, tu ai ales. O sa-ti urmez sfatul. Am vazut. De regula eu critic acolo unde vad ceva bun, cum am subliniat si in comul anterior pasajele care mi-au placut. Explicatiile tale nu m-au convins. Imi poti vorbi de o turma de zece mii de cerbi deasupra catedralei si eu tot la un gest fortat o sa ramin. Aici suntem pe pe Hermeneia, si nu pe poezie.ro, deci nu stiu ce inseamna personale. Exista o incadrare dupa care m-am ghidat si anume cea de proza jurnal. Prin prisma asta am comentat textul tau. Imaginatie? Ti-am spus ca pentru mine cititor subtitlul exact asa a sunat, ca un ghetar in flacari, daca mai vrei. Exista totusi o limita in ceea ce priveste imaginatia. Ca unii din noi confunda limita aia(care e totusi o limita pe care autorul trebuie sa si-o autoimpuna), nu e vina mea. Aceste fiind spuse, ma retrag, se pare ca esti prea buna pentru secolul nostru, ori macar pt imaginatia mea lipsa. Mai precizez un lucru: comentariile sunt facute sa invatam ceva din ele, indiferent daca sunt dure sau ironice. E un feedback(unul din ele) dupa care iti poti calcula valoarea. Se pare ca nu ai inteles lucrul asta. In consecinta n-o sa ma mai ating de textele tale. Reactia ta ma face sa cred ca tu nu ai nevoie de comentarii, de critici. Ci de aplaudaci. Eu ti-am demonstrat cu argumentele de care dispuneam ca textul tau nu rezista, nici in varianta finala nici bruta. Tu ai optat pentru o categorie. Cred ca ar trebui sa inventam o categorie care sa se cheme Noli me tangere unde sa-ti incadrezi textele. Acestea fiind spuse, ai cuvintul meu ca nu voi mai calca prin pagina ta, cu exceptia deciziilor care tin de respectarea regulamentului.
pentru textul : hurricane plane deUn text bunicel. Mi se pare mult mai reusita prima strofa, mai ales poezia din poezie. In a doua strofa insa "braul tau prescolar" (?) e absolut ilar si redundant acel "prescolar".In versurile "pământul pentru cactus/pentru sânii tăi e pregătit" suna fals, e fortat. Cu o oarecare "cizelare" acest text poate deveni unul destul de bun. Ialin
pentru textul : când am trecut deei uite că eu nu sînt neaparat de acord. este adevărat că textul nu se remarcă prin strălucire sau orice fel de "lucire". dar ceea ce observ este acea abilitate de a sugera inefabilul și alunecarea asta în diferite spații temporale. aș spune destul de ciudat acest lucru și poate chiar contrară filozofiei japoneze care admiră mirajul momentului. aici, în acest text nu există moment, nu există "acum". si asta este, mi se pare mie, demn de notat. probabil că dacă ar fi o pictură (japoneză..?), o simpla tușă roșie cu pensula ar schimba foarte mult. și poate că asta lipsește textului.
pentru textul : Grădina japoneză decred ca asta e unul din momentele in care "incapacitatea de a intelege" ma bucura.
pentru textul : Lumea ca tablă de şah deO poezie plină ochi de tine și emoții adolescentine, când orice ți se întâmplă are magnitudine "grozavă". Aș reveni asupra repetiției din versul 3 "și să te tăvălești în omăt topind zăpada cu lacrimi", omătul și zăpada fiind același lucru.
pentru textul : o singură cameră fără ferestre dePagini