Ce ţi-e şi cu «conflictul» ăsta între generaţii ! Să fiu sincer, mie îmi place (uneori) cum scrie A.A.A., dar nu-mi place ce scrie. Dar fiecare cu plăcerile şi ne-plăcerile lui. Şi cum subsemnatul poate să-i zică lui Boba «fiule» iar lui AAA - «nepoate», discuţiile de genul celor de mai sus chiar ma distrează.
Daca ma refer acum la textul ce ar trebui comentat, vreau să spun că unul dintre «testele» pe care, ca cititor, le aplic unui asemenea text (încadrat la « poezie ») este de a încerca să-l transform într-un discurs. Şi dacă, după transformare, sugestia decriptării şchioapătă, atunci textul nu mă mai interesează. Cam acest lucru se întâmplă aici. Mi se pare, pur şi simplu, o învârtire în gol ; nici măcar « repetiţie cu diferenţe» a la Deleuze. Şi aceasta deoarece (încercând să decriptez):
Strofa 1.
Ca cititor nu trebuie să caut răspunsul în versuri. Tot soiul de interpretări nu fac decât să sape fântâni în piatra seacă a inimii autorului.
Strofa 2.
Şi nici tăcerea (vorbitoare) nu trebuie căutată. Pentru că în acest nou Babilon au căpiat toţi şi toate, fiecare vorbind doar pe limba lui fără ca măcar el/ea să se audă.
Strofa 3.
Şi atunci eu, cititorul, nu voi mai avea altceva mai bun de făcut decât să las întrebarea şi cuvântul meu la ”poarta dintre rânduri” (asta, din păcate, e singura sintagmă poetico-sugestivă din textul analizat – evident, părerea îmi aparţine şi trebuie privită ca atare) : ”De ce te învârii în gol, autorule ? ”
un text care are fior. artistic si atent imbracat in cuvinte. poate unele cuvinte de legatura le-as mai scoate pe ici pe colo dar si poate chiar ultimul vers care suna putin artificial fortat. este un tablou cu un farmec demodat aparte. demodat dar nu pierdut. interesant. e parca un film american din anii '50. dusty and yellow.
"e-atâta linişte încât varful peniţei pe foaia de hârtie
ar băga-n sperieţi (până şi) îngerii" - aşa aş fi văzut eu acest vers, fără "geografia" de după. Şi la final aş mai fi lcurat puţin, nu la nivel ideatic, ci la exprimare. În rest, este un text reuşit, cu metafore inedite.
George, foarte simpatica cronica. Si la obiect. Pozele sunt si ele simpatice tare, apreciem, apreciem! :) (si multumesc ca ai scris ca am citit din proza mea, dar cum era maraton de poezie, am citit o poezie de Liviu Nanu, din volumul Virtualiei). Dorin, stiu cu cine semeni. Badea. :))
da, ai dreptate. e un text care nu ma satisface. ar mai trebui lucrat. am senzatia ca ar putea iesi ceva mai muscator din el si nu-mi reuseste. cade usor spre final. prea clasic
Luand in calcul lipsa diacriticelor, textul fragmentat (explicitate prin titlu, intr-adevar), dar si lipsa totala a punctuatiei si structura de ingambament textul acesta este foarte greu de citit / inteles. Personal, il deschid a treia oara si doar pentru ca are doua penite m-am straduit sa il citesc pana la capat. Din punctul meu de vedere experimentul nu este unul foarte reusit. Din punct de vedere al continutului remarc versul "ecranul despica intunericul urcand la zen", sintagma "silabele durerii" si finalul. In rest, imi pare un text mediocru. Ialin
citatul face parte din Svetasvatara Upanishad tradusa de Nikhilananda ( eu am citit versiunea in engleza). acesta urmeaza dupa descrierea a ceea ce inseamna Brahman = realitatea infinita a ceea ce e divin(care de altfel mi se pare izbitor de asemanator cu genul de descriere a Macroprosopului din Zohar).
este precedat de alt citat poate la fel de important: [There is an unborn prakriti- red, white and black- which gives birth to many creatures like itself. an unborn individual soul becomes attached to it and enjoys it, while another unborn individual soul leaves it after his enjoyment is completed]
prakriti=natura inteligentei
ei bine, eu m-am gandit ca de fapt acel unborn soul de 2 feluri apartine de aceeasi fiinta, ca un fel de anticipare si apoi de constatare. iar combustibilul e dorinta.
acest text ma reprezinta - numele meu deriva din sintagma [vera ikon] si parabola sfintei Veronika - pe care eu poate mai mistic o asociez nu unei reprezentari fidele a imaginii originale (sacre sau nu) ci un fel de negativ al ei (in terms of photographic art). poate de aceea m-am referit la pasarile (mereu unite şi cunoscute sub acelaşi nume) care sunt polarizari perfecte.
textul meu este un un poem de dragoste, unul pe care mi l-am dorit sa-l scriu de mult. nu, nu e deloc elaborat.
tin mult la partea cu senzorul.
partea mecanicista e o viziune de-dinafara a consumului inceputului si sfarsitului. because everything can become sacred even for its unborn part.
thank you
Verde albastru verde albastru ce curat curgi în acest poem.
"am văzut ultima zăpadă
am văzut cum punea clopoţei"... Îmi sugerează o înflorire aproape ireală.
E păcat să treacă sunetul acestei din urmă zăpezi înflorită pe ramuri, neuzit.
da, Virgil, a venit Mr Sherlock si mi-a dat 3 puncte pe licenta si £60 urmat de un speech (Sherlock: did you know M'am that speaking on the phone while driving is illegal? Corina: Doh!! daaah but &^*&^* and then (*&)(*&(* so *(&(*&&&^%$%so... Sherlock: you're booked, let that be a lesson to you! Corina: ok Officer Jason have a great day! [grin] si pe Heart FM JessieJ:'..do it like a brother, do it like a man..'...and he did )..eu zic ca a experienta a meritat un text, asa, mic si sarat cit un saleu..la cafea:p.
Vlad, am corectat cred in doua locuri - unde mai trebuie?
Caline, chiar nu stiu mayasa... si apoi filmul e doar un pretext, axat pe violenta, pe amoc, pe pofta de sange (mai mult sau mai putin rituala) atinsa, uneori, -mai degraba declansata- aparent fara nici o semnificatie. Mowgli o avea pe bagheera iar hmm puma se deosebeste de pantera neagra (care e de fapt leopard) lasand starurile holywoodiene pe afisele lor, aici trairea personala doar este pigmentat de aluzii mass media. Desigur, e si balast...
Fara indoiala, Dorin Cozan a progresat in ultimii ani.Cel mai interesant este ca, in ciuda profesiei sale de profesor de filosofie, abordeaza scrierea cu mult ludic si pasiune. Pe ici pe colo dialoguri si jocuri soresciene, stanesciene. Pesemne dragostea pentru sotie si copil se materializeaza si in scris. Pentru bine, ca autor ci cititor versat de poezie, prima parte a textului o gasesc cea mai reusita. Citez: Ochii tăi au căutat în mine lumina Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi Și am privit în mine întâi cu un deget, Degetul mic Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic “Ce tare!”- îmi zic Un piersic cu piersici mari, cu mult puf Iară sub el cânta, cu năduf, Un inorog mic Mai departe stilul este personal si foarte erotic. Mi-ar fi placut sa pui altceva in loc de cada, cada e mai putin poetic, eventual o mansarda sau altceva si sa eviti expresia - goala de cuvinte. Succese in continuare, seriozitate maxima in actul creatiei, fie si ludic, si vei ajunge acolo unde iti doresti.
Da, mi-a plăcut și mie seria. Are un aer trist, greu și o formă abia schițată, dar prin simplitate și simboluri se susține. Ai făcut foarte bine că ai postat fragmente mici. Hm. Citind m-am dus cu gândul la A beautiful mind. În varianta hollywoodiană, John Nash nu e părăsit de soție, dar realitatea a stat altfel. E greu să iubești astfel.
să răspund cu aceeași seriozitate și bună credință care cred că mă caracterizează, dar ce să spun când tu, Emilian, te contrazici la trei rânduri distanță. spui "ar trebui fiecare să ne întrebăm ce vrem: un feedback onest sau ca cineva să rezoneze pur și simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanța.(...) Nu-mi pare rău pentru timpul pe care tocmai mi-ai demonstrat că l-am pierdut în încercarea de a-ți oferi un feedback onest..." eu cred că ar trebui să te hotărăști tu ce vrei să oferi înainte de a mă întreba eu ce vreau... pentru că, după cum bine cred că se vede, tu pozezi în același tip de : eu nu sunt poet, tra la la, îmi scriu doar jurnalul și îmi ofer însă părerea mea avizată pentru că vreau să ajut, să sfătuiesc, să (și aici poți trece ori ce vrei tu). Și apoi anunți foarte matur, ca atunci când afirmi că citești detașat un text, că îți iei jucăriile și pleci, acesta fiind ultimul semn de sub textele mele. Și mă întreb retoric cumva. Unde este onestitatea, dacă tu nu poți primi un refuz enunțat decent la un comentariu de-al tău? Eu ce să mai cred când te contrazici și jignești. Nu sunt un om vanitos, sunt un om care spune ceea ce crede oricui. Crezi că ești o excepție? Ei, nu! Și mă întreb: desconsiderarea vine din faptul că nu îți accept părerea? Simpla? Altfel de unde oare? Știu, nu te-am înțeles și sunt un îngâmfat, orgolios, etcaetera. Dar eu cred într-un text! Tu crezi într-o opinie. E cuvântul meu contra cuvântului tău. E atât de deranjant? Repet, mă pregăteam să răspund cu obișnuita seriozitate pe care ți-am dedicat-o, dar de ce? Tot retoric, deh!
Da Paul. Are si tinerețea dezastrele ei cordiale. Atîta că le suportă al naibii de bine. Vorba aia, ști tu: e mic și al draqu săracu'...:) Probabil starea comun-excepțională a poeților, indiferent de vîrstă. Un poem de atitudine, cu nerv, deși aparent calm, aparent somnolent, cu final penetrant,reușit. Apreciez cotidianul ca derizoriu, surprins între marile noastre repere care mai sunt dragostea și moartea. Apreciez laconismul, lipsa de afectare și aerul lui destins. Motive suficiente să și acord prima mea distincție pe acest site. Felicitări Paul. Amical, de cursă lungă de zbor de înnotat pe jos, george cel asztalos
pe hermeneia nu s-au facut si nu se vor face niciodata invitatii. Si nici alungari. Oricine care vrea sa scrie literatura si sa comenteze literatura, filozofie, arta, istorie, etc, se poate inscrie si o poate face neingradit atita timp cit o face de calitate si si respecta Carta Hermeneia la care toti am aderat.
o confesiune inchegata, complexa, care valorizeaza "portretele genetice" ale istoriei autorului, puternice si clasice in opozitie cu "papusile" prezentului. sunt multe de spus la poem, dar ii las si pe ceilalti la analiza, mie fiindu-mi suficiente observatiile pentru o prima recomandare. congrat!
eu nu prea vad prea multe lucruri de ris in text. dimpotriva, ma gindesc ca e tare neplacut sa ai purici si ma gindesc ca e si mai neplacut pentru sarmanii oameni sa traiasca impreuna cu animale care cara paraziti din acestia.
am remarcat: "Pe pajiștea retinei trec lăcuste Cu salt seducător, cu toc si fuste" (mă duce cu gândul la stilul lui Topârceanu) "E Martie. Oftez! Ce tristă soartă: Doar eu sunt un erou fără pereche!" "autobus" este autobuz...
aici am citit, fara sa ma dezlipesc de cuvinte, o serie de poezii antologice, as zice, imbelsugate cu imagini poetice, stari afective si chiar probleme sociale, si toate acestea dau in vileag sensibilitatea autoarei.
ca mentiune: as fi scris "e o melodie pe care o asculţi în continuu", in loc de "e o melodie ce o asculţi în continuu", dar stiu ca eviti in poezii folosirea liantilor in genul lui "pe care", motiv din care iti inteleg optiunea.
bun textul!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"număra până cinci, îţi zic"
sau: numără până la cinci?
E oare corect să foloseşti punctuaţia, şi sa continui apoi după punct cu literă mică? Întreb şi eu!
pentru textul : inocenţa deCe ţi-e şi cu «conflictul» ăsta între generaţii ! Să fiu sincer, mie îmi place (uneori) cum scrie A.A.A., dar nu-mi place ce scrie. Dar fiecare cu plăcerile şi ne-plăcerile lui. Şi cum subsemnatul poate să-i zică lui Boba «fiule» iar lui AAA - «nepoate», discuţiile de genul celor de mai sus chiar ma distrează.
Daca ma refer acum la textul ce ar trebui comentat, vreau să spun că unul dintre «testele» pe care, ca cititor, le aplic unui asemenea text (încadrat la « poezie ») este de a încerca să-l transform într-un discurs. Şi dacă, după transformare, sugestia decriptării şchioapătă, atunci textul nu mă mai interesează. Cam acest lucru se întâmplă aici. Mi se pare, pur şi simplu, o învârtire în gol ; nici măcar « repetiţie cu diferenţe» a la Deleuze. Şi aceasta deoarece (încercând să decriptez):
Strofa 1.
Ca cititor nu trebuie să caut răspunsul în versuri. Tot soiul de interpretări nu fac decât să sape fântâni în piatra seacă a inimii autorului.
Strofa 2.
Şi nici tăcerea (vorbitoare) nu trebuie căutată. Pentru că în acest nou Babilon au căpiat toţi şi toate, fiecare vorbind doar pe limba lui fără ca măcar el/ea să se audă.
Strofa 3.
Şi atunci eu, cititorul, nu voi mai avea altceva mai bun de făcut decât să las întrebarea şi cuvântul meu la ”poarta dintre rânduri” (asta, din păcate, e singura sintagmă poetico-sugestivă din textul analizat – evident, părerea îmi aparţine şi trebuie privită ca atare) : ”De ce te învârii în gol, autorule ? ”
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deun text care are fior. artistic si atent imbracat in cuvinte. poate unele cuvinte de legatura le-as mai scoate pe ici pe colo dar si poate chiar ultimul vers care suna putin artificial fortat. este un tablou cu un farmec demodat aparte. demodat dar nu pierdut. interesant. e parca un film american din anii '50. dusty and yellow.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist defrumos. dacă nu ar fi existat ultimele zece versuri aș fi dăruit o peniță. deși poate nimic nu e neaparat nou în text, există farmec și muncă.
pentru textul : Balada florii de mătasă de"e-atâta linişte încât varful peniţei pe foaia de hârtie
pentru textul : semn (inevitabila confesiune) dear băga-n sperieţi (până şi) îngerii" - aşa aş fi văzut eu acest vers, fără "geografia" de după. Şi la final aş mai fi lcurat puţin, nu la nivel ideatic, ci la exprimare. În rest, este un text reuşit, cu metafore inedite.
George, foarte simpatica cronica. Si la obiect. Pozele sunt si ele simpatice tare, apreciem, apreciem! :) (si multumesc ca ai scris ca am citit din proza mea, dar cum era maraton de poezie, am citit o poezie de Liviu Nanu, din volumul Virtualiei). Dorin, stiu cu cine semeni. Badea. :))
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. devă mulţumesc. Ioana, tare mult.
la barbut eram campion, de genul celor menţionaţi în poem şi a altora... cam asta era ideea.
pentru textul : inventar deda, ai dreptate. e un text care nu ma satisface. ar mai trebui lucrat. am senzatia ca ar putea iesi ceva mai muscator din el si nu-mi reuseste. cade usor spre final. prea clasic
pentru textul : mr bright deAsistăm la un scandal gen Virgil-Andu varianta feminină între profetul Iona și Boba Del Alma?
pentru textul : Felix catus deLuand in calcul lipsa diacriticelor, textul fragmentat (explicitate prin titlu, intr-adevar), dar si lipsa totala a punctuatiei si structura de ingambament textul acesta este foarte greu de citit / inteles. Personal, il deschid a treia oara si doar pentru ca are doua penite m-am straduit sa il citesc pana la capat. Din punctul meu de vedere experimentul nu este unul foarte reusit. Din punct de vedere al continutului remarc versul "ecranul despica intunericul urcand la zen", sintagma "silabele durerii" si finalul. In rest, imi pare un text mediocru. Ialin
pentru textul : Fragmentarium. Fără diacritice decitatul face parte din Svetasvatara Upanishad tradusa de Nikhilananda ( eu am citit versiunea in engleza). acesta urmeaza dupa descrierea a ceea ce inseamna Brahman = realitatea infinita a ceea ce e divin(care de altfel mi se pare izbitor de asemanator cu genul de descriere a Macroprosopului din Zohar).
este precedat de alt citat poate la fel de important: [There is an unborn prakriti- red, white and black- which gives birth to many creatures like itself. an unborn individual soul becomes attached to it and enjoys it, while another unborn individual soul leaves it after his enjoyment is completed]
prakriti=natura inteligentei
ei bine, eu m-am gandit ca de fapt acel unborn soul de 2 feluri apartine de aceeasi fiinta, ca un fel de anticipare si apoi de constatare. iar combustibilul e dorinta.
acest text ma reprezinta - numele meu deriva din sintagma [vera ikon] si parabola sfintei Veronika - pe care eu poate mai mistic o asociez nu unei reprezentari fidele a imaginii originale (sacre sau nu) ci un fel de negativ al ei (in terms of photographic art). poate de aceea m-am referit la pasarile (mereu unite şi cunoscute sub acelaşi nume) care sunt polarizari perfecte.
textul meu este un un poem de dragoste, unul pe care mi l-am dorit sa-l scriu de mult. nu, nu e deloc elaborat.
pentru textul : Vera ikon detin mult la partea cu senzorul.
partea mecanicista e o viziune de-dinafara a consumului inceputului si sfarsitului. because everything can become sacred even for its unborn part.
thank you
Verde albastru verde albastru ce curat curgi în acest poem.
pentru textul : Verde albastru verde albastru de"am văzut ultima zăpadă
am văzut cum punea clopoţei"... Îmi sugerează o înflorire aproape ireală.
E păcat să treacă sunetul acestei din urmă zăpezi înflorită pe ramuri, neuzit.
mulțumesc pentru perseverența citirii, Cristina. am trecut prin text și am modificat destul de mult după prima ta intervenție. mulțumesc, din nou
pentru textul : dopamine I deda, Virgil, a venit Mr Sherlock si mi-a dat 3 puncte pe licenta si £60 urmat de un speech (Sherlock: did you know M'am that speaking on the phone while driving is illegal? Corina: Doh!! daaah but &^*&^* and then (*&)(*&(* so *(&(*&&&^%$%so... Sherlock: you're booked, let that be a lesson to you! Corina: ok Officer Jason have a great day! [grin] si pe Heart FM JessieJ:'..do it like a brother, do it like a man..'...and he did )..eu zic ca a experienta a meritat un text, asa, mic si sarat cit un saleu..la cafea:p.
Vlad, am corectat cred in doua locuri - unde mai trebuie?
Cheers,
Corina
pentru textul : Friday, 13 deCaline, chiar nu stiu mayasa... si apoi filmul e doar un pretext, axat pe violenta, pe amoc, pe pofta de sange (mai mult sau mai putin rituala) atinsa, uneori, -mai degraba declansata- aparent fara nici o semnificatie. Mowgli o avea pe bagheera iar hmm puma se deosebeste de pantera neagra (care e de fapt leopard) lasand starurile holywoodiene pe afisele lor, aici trairea personala doar este pigmentat de aluzii mass media. Desigur, e si balast...
pentru textul : Apocalypto deFara indoiala, Dorin Cozan a progresat in ultimii ani.Cel mai interesant este ca, in ciuda profesiei sale de profesor de filosofie, abordeaza scrierea cu mult ludic si pasiune. Pe ici pe colo dialoguri si jocuri soresciene, stanesciene. Pesemne dragostea pentru sotie si copil se materializeaza si in scris. Pentru bine, ca autor ci cititor versat de poezie, prima parte a textului o gasesc cea mai reusita. Citez: Ochii tăi au căutat în mine lumina Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi Și am privit în mine întâi cu un deget, Degetul mic Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic “Ce tare!”- îmi zic Un piersic cu piersici mari, cu mult puf Iară sub el cânta, cu năduf, Un inorog mic Mai departe stilul este personal si foarte erotic. Mi-ar fi placut sa pui altceva in loc de cada, cada e mai putin poetic, eventual o mansarda sau altceva si sa eviti expresia - goala de cuvinte. Succese in continuare, seriozitate maxima in actul creatiei, fie si ludic, si vei ajunge acolo unde iti doresti.
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deDa, mi-a plăcut și mie seria. Are un aer trist, greu și o formă abia schițată, dar prin simplitate și simboluri se susține. Ai făcut foarte bine că ai postat fragmente mici. Hm. Citind m-am dus cu gândul la A beautiful mind. În varianta hollywoodiană, John Nash nu e părăsit de soție, dar realitatea a stat altfel. E greu să iubești astfel.
pentru textul : puloverul (the end) detranscrierea fonetica a titlului e al maraa felhob...
pentru textul : المرأه في الحب desă răspund cu aceeași seriozitate și bună credință care cred că mă caracterizează, dar ce să spun când tu, Emilian, te contrazici la trei rânduri distanță. spui "ar trebui fiecare să ne întrebăm ce vrem: un feedback onest sau ca cineva să rezoneze pur și simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanța.(...) Nu-mi pare rău pentru timpul pe care tocmai mi-ai demonstrat că l-am pierdut în încercarea de a-ți oferi un feedback onest..." eu cred că ar trebui să te hotărăști tu ce vrei să oferi înainte de a mă întreba eu ce vreau... pentru că, după cum bine cred că se vede, tu pozezi în același tip de : eu nu sunt poet, tra la la, îmi scriu doar jurnalul și îmi ofer însă părerea mea avizată pentru că vreau să ajut, să sfătuiesc, să (și aici poți trece ori ce vrei tu). Și apoi anunți foarte matur, ca atunci când afirmi că citești detașat un text, că îți iei jucăriile și pleci, acesta fiind ultimul semn de sub textele mele. Și mă întreb retoric cumva. Unde este onestitatea, dacă tu nu poți primi un refuz enunțat decent la un comentariu de-al tău? Eu ce să mai cred când te contrazici și jignești. Nu sunt un om vanitos, sunt un om care spune ceea ce crede oricui. Crezi că ești o excepție? Ei, nu! Și mă întreb: desconsiderarea vine din faptul că nu îți accept părerea? Simpla? Altfel de unde oare? Știu, nu te-am înțeles și sunt un îngâmfat, orgolios, etcaetera. Dar eu cred într-un text! Tu crezi într-o opinie. E cuvântul meu contra cuvântului tău. E atât de deranjant? Repet, mă pregăteam să răspund cu obișnuita seriozitate pe care ți-am dedicat-o, dar de ce? Tot retoric, deh!
pentru textul : patul în formă de gondolă debanuiesc ca nu imi "raspunzi" mie aici, bobadil, pentru ca daca o faci ceea ce spui tu nu are nici o legatura cu ce am spus eu
pentru textul : mount palomar deDa Paul. Are si tinerețea dezastrele ei cordiale. Atîta că le suportă al naibii de bine. Vorba aia, ști tu: e mic și al draqu săracu'...:) Probabil starea comun-excepțională a poeților, indiferent de vîrstă. Un poem de atitudine, cu nerv, deși aparent calm, aparent somnolent, cu final penetrant,reușit. Apreciez cotidianul ca derizoriu, surprins între marile noastre repere care mai sunt dragostea și moartea. Apreciez laconismul, lipsa de afectare și aerul lui destins. Motive suficiente să și acord prima mea distincție pe acest site. Felicitări Paul. Amical, de cursă lungă de zbor de înnotat pe jos, george cel asztalos
pentru textul : ferestrele nu au nume deErata: O simpla lecturare a textului acestui autor ar fi edificatoare.
pentru textul : keep my secret well dedrum bun, omule, drum bun!:)
pentru textul : instinct depe hermeneia nu s-au facut si nu se vor face niciodata invitatii. Si nici alungari. Oricine care vrea sa scrie literatura si sa comenteze literatura, filozofie, arta, istorie, etc, se poate inscrie si o poate face neingradit atita timp cit o face de calitate si si respecta Carta Hermeneia la care toti am aderat.
pentru textul : ... deo confesiune inchegata, complexa, care valorizeaza "portretele genetice" ale istoriei autorului, puternice si clasice in opozitie cu "papusile" prezentului. sunt multe de spus la poem, dar ii las si pe ceilalti la analiza, mie fiindu-mi suficiente observatiile pentru o prima recomandare. congrat!
pentru textul : la un ceai cu păpuşile deeu nu prea vad prea multe lucruri de ris in text. dimpotriva, ma gindesc ca e tare neplacut sa ai purici si ma gindesc ca e si mai neplacut pentru sarmanii oameni sa traiasca impreuna cu animale care cara paraziti din acestia.
pentru textul : Mâțâli deva multumesc pentru feedback sinteti darnice cu cuvintele de apreciere intr-o zi tot ajung eu la Florenta
pentru textul : palmele bătrînului deam remarcat: "Pe pajiștea retinei trec lăcuste Cu salt seducător, cu toc si fuste" (mă duce cu gândul la stilul lui Topârceanu) "E Martie. Oftez! Ce tristă soartă: Doar eu sunt un erou fără pereche!" "autobus" este autobuz...
pentru textul : Sonet 151 dejust a mistake. asa e cind incerc sa fac mai multe lucruri de-odata.
pentru textul : cea mai mare problemă deaici am citit, fara sa ma dezlipesc de cuvinte, o serie de poezii antologice, as zice, imbelsugate cu imagini poetice, stari afective si chiar probleme sociale, si toate acestea dau in vileag sensibilitatea autoarei.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală deca mentiune: as fi scris "e o melodie pe care o asculţi în continuu", in loc de "e o melodie ce o asculţi în continuu", dar stiu ca eviti in poezii folosirea liantilor in genul lui "pe care", motiv din care iti inteleg optiunea.
bun textul!
Pagini