Păreau alte camere. Mereu altele. Aceiași pași între uși. Duceri, întoarceri, muchii, pereți. Pe aici se intră. Acolo se rămâne un timp. Unde este ieșirea? Nu contează acum. Sunt acasă. Drumuri făcute cu ochii închiși. Le știm pe toate fără nicio mirare. După miros, după contur. Se răcește totul, totul este aspru și rece ca muzica de fanfară pe un vinil zgâriat. Venele se îngroașă, aveți colesterolul crescut ești anunțat din când în când. Un timp nu îți pasă. Pipăi pereții. Recunoști tapetul sfâșiat, umezeala lor familiară. Ești acasă. Ești în siguranță. Apoi începi să gâfâi, îți cad dinții, îți mor părinții, prietenii. Începe să-ți fie teamă? Eu îmi aminteam, tu îți aminteai. Ce pedeapsă. Afară nu mai ploua. Doar cerul vânat prevestea alte vremuri. Mi-ar fi plăcut să miroasă a ghiocei. Știi cum miros ghioceii. Nu au parfum. Miros a sală de nașteri. Lapte și colici după durerile facerii. Rezilientă. Cei care iubesc ghioceii iubesc și copiii, mă gândeam. Niciodată nu avem timp să mergem la pădure, la lizieră, să ne umplem plămânii cu sănătatea începuturilor. Îi cumpărăm de la intersecție și așteptăm să se ofilească în pahar. Puțini au vaze mici pentru ghiocei, așa că îi punem în pahar și îi ținem acolo până cozile lor putrezesc, se împut. Știi cum miros ghioceii după un timp. Ca ouăle roșii pe care le spargi, din greșeală, după Paște. Tu le păstrezi pentru chihlimbar, ai mare grijă de coaja lor perfectă, dar ele se sparg și put. Ai fi putut să ai răbdare, să aștepți gălbenușul să se pietrifice. În câți ani? Cine știe în cât timp un gălbenuș devine chihlimbar? Dar nu ai timp. Trebuie să te muți, iar când împachetezi obiectele fragile se sparg. Alte încăperi, alte glasuri de fanfară. Fără pași între uși, fără ghiocei, fără ouă roșii, fără paharele de cristal, fără prieteni. Doar pereții umezi și aspri, iar tu,între ei, un obiect fragil.
solomon -
*
Proză:
Comentarii
credeam că nu am să mai simt
Virgil -
credeam că nu am să mai simt așa o tristețe vreodată. o tristețe clară, fără eforturi, fără drame inutile. cu siguranță textul e foarte scurt. ar merita incorporat într-o nuvelă, ceva...
gingașa fragilitate
sebi -
fain, fain de tot. nimic în plus, nimic forțat.
Un text metaforă a existenței
Maria - Doina -
Un text metaforă a existenței, a fragilității umane, a deșertăciunii căreia îi suntem supuși ca ființe muritoare și în care sunt săpate adânc nevoile primordiale. Omul e o ființă socială, iar sentimentul singurătății este devastator. Mi-au plăcut foarte mult naturalețea textului, simbolistica, enunțurile concise redate într-o succesiune logică. Întrebările retorice implică lectorul, îl fac complice la reflecțiile autorului. Este interesant cum se au în vedere mai mult senzațiile olfactive, auditive, tactile și chinestezice. Acestea conving mai mult decât cele vizuale fiindcă sunt mai profunde. Ar fi multe de spus, dar nu vreau să risipesc parfumul ghioceilor :)
Mulțumiri, Ioana! Felicitări!
nu credeam sa comenteze cineva la bucata asta de proza.
solomon -
sincer vorbind, mie imi e din ce in ce mai dificil sa asmilez astfel de texte. e ca si cum as privi, de buna-voie, neantul in ochi. cu cat inaintez in viata inteleg din ce in ce mai bine necesitatea happyend-urilor americane. cu atat mai mult apreciez lectura si vorbele voastre. cu atat mai tragic, daca spuneti ca mi-a si iesit cum trebuie.
Maria, Virgil, Sebi, va multumesc ca sunteti alaturi de mine.
dar unde e Andu, ca sa zica cineva pe dos...?!
pe acilea sunt
bobadil -
Ioana, dar îmi vine greu să zic aici ceva 'pe dos' cum zici tu...
textul tău 'suferă' de sinceritate de aceea nu pot să îi aplic o judecată bobadilică așa că mă voi mărgini a spune simplu că mi-a plăcut mult și să adaug că, dincolo de zăngănitul armelor tu vei rămâne mereu cea mai echilibrată și mai pacifistă dintre noi
Andu,
solomon -
multumesc
Mde!
Dorel -
Îmi pare rău, dar mie textul mi se pare o compunere/ compoziţie cam şcolărească. Un soi de poem dulceag, suferind şi de generalitate...
Fiecare gand are vremea lui
solomon -
Multumesc, Tudor.
Soarecele din carusel si amintirile despre branza
vladimir -
Umbla vorba cum ca ai pus cam mult zahar insa iti spun Ioano bucata asta de text este deosebita si nici macar nu mai zic de ce pentru ca se vede si prin ochelari de soare.
Vladimir, ma bucur sa te revad dupa atat timp...
solomon -
In ceea ce priveste textul, nu pot decat sa-i invidiez pe cei care nu empatizeaza. Multumesc.
nimic mai adevarat
dudu -
tare frumos. foarte trist. (poate de aia e atat de frumos, pentru ca e foarte trist). cateva cuvinte/proprozitii/fraze. nimic fortat. nimic fabricat. doar o "stiinta" de a "pune" totul in fata celui care citeste (reciteste), firesc, fara floricele, dar cu... ghiocei si oua stricate. secvente de viata. repet: foarte frumos.