felicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
mai bine nu mai zici nimic ca zici in plus. tot ce ai listat tu mai sus demonstreaza ca, dimpotriva, indelunga mea rabdare a fost chiar mai lunga decit conditiile pe care le-am pus in prealabil. te asigur ca toti care au devenit membru corespondent pina acum au fost inactivi mai mult decit cei din lista de fata. de fapt eu am fost cel ingaduitor. iar tu califici bunavointa mea drept nedreptate. well... este si asta o perspectiva cu siguranta.
si mai exista un motiv. pina acum citeva zile nu am avut niciodata moderatori pe Hermeneia. am lucrat cu doi editori. ei bine cind ai sa faci tu mai mult si mai bine, cind ai sa duci un site ca acesta cu sute de autori, mii de texte si zeci de mii de comentarii mai mult de sapte ani doar cu inca doi sau trei oameni, si nu ai sa mai ai si lucruri pe care nu mai apuci sa le mai faci, sa ma anunti si pe mine sa ma duc sa il vad. deocamdata nu te manifesti decit ca o hiena care abia asteapta sa atace cind un animal este obosit. niciodata nu ai avut un cuvint pozitiv despre Hermeneia. desi ai profitat de serviciile ei ani de zile. da, amabil, civilizat... disgusting. ..
dragă silviu am priceput în fine și eu ce voiai să zici!
îmi cer scuze, dar eu mi-am comutat ochiul lecturii poetice de pe ghicitoare, metaforă, hai să vedem ce am mai citit lately, da tu știi cine a fost rimpoche pe simțire și recunosc, am devenit un pic brutal cu asemenea tentative care mi se par puerile de a transpune poetic meciul dinamo-steaua din dealul mitropoliei
din ironia ta am înțeles, mersi, ce voiai să spui în acest poem, dar dacă îmi permiți un sfat, la nivelul de sugestie pe care îl exersezi aici, era mai bine dacă o spuneai așa, direct, ca la televizor... iote că veniră ăia și făcură aia și ailaltă.
în rest ce mai rămâne? dacă pricepuși ceva, bine, dacă nu, tot bine
oricum, se pare că ai susținători gata să îți sară în apărare la o adică folosind armata de slash-uri
iar eu cu multe m-am bătut și mă mai bat la viața mea... cu incultura (un subiect inepuizabil la români), cu emfaza (specifică aproape celor care știu să îngaime două vorbe legate) și apoi cu însuși genomul poetic al unora (membri ai unor uniuni degrabă scriitoricești, recunoscător academicienești sau cu plecăciuni adâncgânditoricești)... dar cu slash-ul... mai ales dacă e de sex feminin... oh! nu am cum să mă măsor
Daniela, mie mi-a placut. m-am ratacit putin, e drept, in prima strofa, unde ai inserat o amintire care pe mine, cititorul, ma tine pe margine. dar fara fragmentul acesta
"adunând clipele ca pe bunul cel mai de preț
masa cu două scaune
visul de pe riviera franceză
pâlpâie"
e un poem in care ma pot regasi pe deplin.
for goodness sake, Ela! explica-mi si mie de ce simti nevoia asta (si acum am sa spun o vorba care poate n-ar trebui sa o spun) agonista de dramatizare. doar acolo am intilnit acest spirit mioritic al dramatizarii excesive. si n-am sa ascund ca pina si eu am fost acolo ispitit intru el. nevoia asta de ciobanas moldovean de a-ti plinge singur de mila. "Nu va fi o pierdere pentru Hermeneia." Ce e Hermeneia dom'le? buricu' pamintului? Arcadia poeziei romanesti? hai sa fim seriosi! Hermeneia nu e nimic! Absolut nimic. Nimic altceva decit ceea ce fac membrii ei din ea. E doar o baza de date si o interfata cu care interactioneaza si prin intermediul careia interactioneaza intre ei. E o forma, o coaja. Sufletul, spiritul il dau, il aduc oamenii. Cu bunele si relele lor. Cu limitele si geniul lor. Eu sint un dusman incrincenat al formalitatii, al inchinarii la coaja, la schelet, la cochilie. De aceea pentru mine Hermeneia nu inseamna decit ceea ce faceti voi aici. Nu exista o entitate siderala numita Hermeneia care va cistiga sau va pierde ceva daca tu ramii sau pleci. Nimeni nu e obligat sa vina aici, si nimeni nu e obligat sa ramina aici. De aceea resping dramatismele. Daca iti place sa faci literatura si sa interactionezi cu altii care o fac esti bine venit(a) aici. Regulile pe care le-am pus si strategia pe care o urmaresc sint pentru stimularea calitatii acestui act literar. Aceasta are preemtiune aici si nu vanitatea noastra. Acum, desigur ca nu sintem roboti (slava Domnului), desigur ca exista o comunitate, desigur ca interactionam (ca oameni sintem), dar ma voi lupta ca niciodata "dimensiunea comunitara" sa sufoce sau sa inhibe "dimensiunea artistica". Si acum, inainte de a pleca (ca parca asa ai vrut sa ne dai de inteles, sau poate n-am priceput eu bine) te rog, explica-mi si mie (fiindca mi-e cumplit de greu sa analizez si sa prind esenta corecta in suma tuturor comentariilor tale de aici), deci te rog da-mi si mie in citeva rinduri, succint si coerent explicatia logica (nu emotionala) pentru care textul acesta al alinei este gresit, nelaloculul lui, o eroare, ceva ce nu ar fi trebuit scris si postat aici. Dar te rog, fara divagatii si paralele invaluitoare, fara subtilitati si aluzii metaforice. Strict la obiect. Si iti spun si de ce te rog asta. Unu, pentru ca sa pricep si eu. Si sa te pot contrazice logic. Doi, pentru ca, parerea mea este ca impresia pe care o oferi de la bun inceput pentru orice om care citeste ce faci tu aici este ca suferi ca textelor tale nu li s-a dat, in ierarhia Almei, o pozitie mai inalta, deci suferi din cauza a ceea ce noi pe planeta asta numim orgoliu, invidie, etc. Iar plecarea ta nu face decit sa "incununeze" asta. Da-mi acel raspuns logic. Pentru ca, draga mea, parerea mea e ca e ok sa suferi, dar nu e ok sa nu iti treaca. Toti sintem oameni si toti avem orgoliu si sintem ispititi intru vanitate. Dar, Doamne iarta-ma, nu e nevoie sa facem o tragedie din asta si nici sa nu putem iesi din ea. Deci astept raspunsul tau.
Ma bucur ca aceasta abordare in afara dogmei a problemei relatiei om-Creator a fost inteleasa cu deschidere din partea lectorului si fara prejudecati... momentul in care s-a scris poezia a fost unul privilegiat. Multumesc Blanca, textul intentionat s-a vrut scris pe trei nivele de interpretare.
Doina, ai perfectă dreptate și îți mulțumesc pentru cuvinte... te rog să mă crezi că istoria e așa de veche încât am uitat că am postat pe site-ul ăla sub numele ăla acest poem. Când l-am postat aici, l-am găsit noaptea cum stau recitind carnețelele vechi cu texte (așa-i, sunt old fashioned și tot ce scriu este pe hârtie) și am considerat că este demn de a fi publicat aici.
Istoria mea lungă și groasă de pe poezie punct ro tot îmi atrage google-iști fanatici cu pata pusă care cred că pe de acolo află totul... din păcate... la ora actuală o grămadă de puberi nu mai pune mintea la contribuție cu nimic înainte să dea pe google, simplu frate! și care ba mă scot plagiat, ba cine știe ce alte minuni... dar mea culpa că nu am putut încheia socotelile cu acel site în liniște.
Corina, răspunsul e simplu, pentru că eu iubesc toate poetesele și în secret îmi doresc să pot fi și eu! Uite așa, ca tine! Că tot ai adus subiectul în discuție, mărturisesc, te invidiez ori de câte ori te citesc, mă strecor ca să te spionez printre rânduri, te vreau să mai rămâi când dai logout și mă apucă pandaliile când văd că ai publicat un text nou, ce mai, sunt un pervers literar și nefericit pe deasupra!
mi-a plăcut faza cu "de pe acel pat voi ridica două degete
ca la școală
să zic ceva genial cum se face
însă atât
pentru că lui dumnezeu
nu îi plac
băgăcioșii în seamă." e un poem aşa relaxat, de efect.
fain :)
si rotitoarea, ca tot uit. e o jucarie care se roteste si scoate un fel de bazait. nimic special, si ai dreptate, nu poate fi cunoscuta de toata lumea.
despre restul evident ca ai dreptate, fiecare are. sunt convinsa ca-i o poezie oarecare si ca are trei penite asa cum multe alte poezii la fel de oarecare, au avut.
rockam, nu stiu daca ti-am spus, dar eu sint inginer, adica handicapat literar. gurile rele spun ca as fi cistigat premiul intii anul trecut la un concurs national de poezie. dar sa nu le crezi, imi vor raul. in rest, imi pierd si eu vremea pe aici construind website-uri si comunitati literare pe care le ofer gratis altora. dar ce sa te astepti de la un inginer, nu?
vă doresc muze vioaie, și nu doar pentru anul ce vine! (apoi stau și mă întreb cine, cum și pentru ce a "imaginat" cele de mai sus. cred că merită a fi "deconspirat")
Da, este un text puternic şi autentic si dpdv emotiv, şi dpdv tehnic. Scrii curat, sincer şi, cel mai improtant, ştii unde să pui punct. O observaţie: "nu am unde mă grăbi" - "nu am unde să mă grăbesc" sună ceva mai... curent.
Da, să știi că ai dreptate, renunțând la "aristocrate" e suficient, dispare toată tenta aceea. Mă bucur că ai ales chiar "voalate". O femeie e "voalată" în tango, chiar dacă nu are văl pe față. Nu știu de ce, "turn" dă bine cu tangoul. Nu pot explica, e doar un sentiment. "antichitate prăfuită" accentuează imaginea unui "timp în sepia" să zic. "ascult luminile" sugerează un tango senzual, puțin distant.
Virgil, cum am spus, poemul este un hybrid intre Mary Poppins si Hamlet, deci specia Sci-fi...degetul mare stergind buzele are acolo un sens definitiv, doar atingerea ar fi fost insuficienta aici si am vrut ca gestul sa nu fie speculat, aici publicul poate observa cu ochii larg deschisi cum impactul tacerii ne ridica la urmatorul nivel prin intensitatea momentului precedent, o purificare daca vrei a mea/ a noastra si a labradorilor nostri:)
Textul îmi amintește de The Waves. Poate că ar fi interesant de continuat fiecare fragment în parte, de a da consistență ideii. Remarc imaginea strofei de mijloc ("ne lichefiem...").
Eu nu prea inteleg titlul... pentru ca vad o jumaate de cerc umbland nebuna prin pagina in incercarea de a se reintoarce la perfectiune... astfel i-as fi zis poeziei fiica risipitoare desi aduce si a umbrela... am priceput semnificatia cupolei, drumul lui Ra de la iesirea din mare pana la apus, coborarea ca pretext pentru o alta ciclica urcare (de aceea sensul de citire e de sus in jos desi mai greu de perceput fara gimnastica de rigoare)... cred ca acum vad si linia, insa aceasta nu este figurata... e tocmai orizontala care mediaza cele doua corpuri aparent izolate, orizontul inchipuit... ce ti-e si cu iluminarea asta :)
Cristina, textul ăsta e unul spontan. N-a trecut prin travaliu aproape deloc. Am schimbat două, trei chestii în unitatea doi, atunci, la cald, dar atât. Citit acum, mă nemulţumesc destule. Dar starea încă o recunosc. E acolo. Nu mă ascund după stare. Sunt adeptul echilibrului calitativ între "ce spui" şi "cum spui"; de cele mai mutle ori, "cum spui" e esenţial. Mulţumesc pentru comentariul acesta, mulţumesc şi pentru vizita din "străinătate" :). Nu-mi stă în fire să fac "declaraţii", dar pentru că "lucrurile care nu se spun se pierd" - eşti printre cititorii mei preferaţi şi în topul poeţilor pe care-i citesc absolut cu fiecare postare a lor.
Doina, unitatea doi are la bază principiul identităţii - unul dintre principiile care, alături de alte două principii şi de cele patru categorii propoziţionale (nu mai intru în amănunte), guvernează practic toată gândirea noastră. Absolut orice gând apare având la bază combinarea a trei principii şi patru propoziţii. Nu de puţine ori, principiul identităţii (a = a) a fost tratat (de veleitari filosofici) ca un megatruism, dar s-a dovedit că e infinit mai mult. Consider că ultimele adevăruri au la bază acest principiu. De acolo "tautologia".
Titlul "Zzet" = "Ziua zet", deci, da - final.
Iniţial am vrut "Zâzet"/ "Z.zet).
Francis, până la "Cu peoneze lucii de zid, miorlandu-ti "Vino!" e o parodie super reușită. De acolo, se diluează, si intervin și multe erori de prozodie. Am râs :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
felicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
pentru textul : Al zecelea val deAlma, ar trebui să încadrezi acest text la categoria Experiment/Colaj Poetic
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur demai bine nu mai zici nimic ca zici in plus. tot ce ai listat tu mai sus demonstreaza ca, dimpotriva, indelunga mea rabdare a fost chiar mai lunga decit conditiile pe care le-am pus in prealabil. te asigur ca toti care au devenit membru corespondent pina acum au fost inactivi mai mult decit cei din lista de fata. de fapt eu am fost cel ingaduitor. iar tu califici bunavointa mea drept nedreptate. well... este si asta o perspectiva cu siguranta.
pentru textul : numai umbra desi mai exista un motiv. pina acum citeva zile nu am avut niciodata moderatori pe Hermeneia. am lucrat cu doi editori. ei bine cind ai sa faci tu mai mult si mai bine, cind ai sa duci un site ca acesta cu sute de autori, mii de texte si zeci de mii de comentarii mai mult de sapte ani doar cu inca doi sau trei oameni, si nu ai sa mai ai si lucruri pe care nu mai apuci sa le mai faci, sa ma anunti si pe mine sa ma duc sa il vad. deocamdata nu te manifesti decit ca o hiena care abia asteapta sa atace cind un animal este obosit. niciodata nu ai avut un cuvint pozitiv despre Hermeneia. desi ai profitat de serviciile ei ani de zile. da, amabil, civilizat... disgusting. ..
dragă silviu am priceput în fine și eu ce voiai să zici!
pentru textul : fiecare om deîmi cer scuze, dar eu mi-am comutat ochiul lecturii poetice de pe ghicitoare, metaforă, hai să vedem ce am mai citit lately, da tu știi cine a fost rimpoche pe simțire și recunosc, am devenit un pic brutal cu asemenea tentative care mi se par puerile de a transpune poetic meciul dinamo-steaua din dealul mitropoliei
din ironia ta am înțeles, mersi, ce voiai să spui în acest poem, dar dacă îmi permiți un sfat, la nivelul de sugestie pe care îl exersezi aici, era mai bine dacă o spuneai așa, direct, ca la televizor... iote că veniră ăia și făcură aia și ailaltă.
în rest ce mai rămâne? dacă pricepuși ceva, bine, dacă nu, tot bine
oricum, se pare că ai susținători gata să îți sară în apărare la o adică folosind armata de slash-uri
iar eu cu multe m-am bătut și mă mai bat la viața mea... cu incultura (un subiect inepuizabil la români), cu emfaza (specifică aproape celor care știu să îngaime două vorbe legate) și apoi cu însuși genomul poetic al unora (membri ai unor uniuni degrabă scriitoricești, recunoscător academicienești sau cu plecăciuni adâncgânditoricești)... dar cu slash-ul... mai ales dacă e de sex feminin... oh! nu am cum să mă măsor
Daniela, mie mi-a placut. m-am ratacit putin, e drept, in prima strofa, unde ai inserat o amintire care pe mine, cititorul, ma tine pe margine. dar fara fragmentul acesta
pentru textul : ceai cald pentru trup de"adunând clipele ca pe bunul cel mai de preț
masa cu două scaune
visul de pe riviera franceză
pâlpâie"
e un poem in care ma pot regasi pe deplin.
s-au spus, evident.
şi mă indispune.
cu sinceritate,
pentru textul : celălalt mal deacelaşi,
zdroba
for goodness sake, Ela! explica-mi si mie de ce simti nevoia asta (si acum am sa spun o vorba care poate n-ar trebui sa o spun) agonista de dramatizare. doar acolo am intilnit acest spirit mioritic al dramatizarii excesive. si n-am sa ascund ca pina si eu am fost acolo ispitit intru el. nevoia asta de ciobanas moldovean de a-ti plinge singur de mila. "Nu va fi o pierdere pentru Hermeneia." Ce e Hermeneia dom'le? buricu' pamintului? Arcadia poeziei romanesti? hai sa fim seriosi! Hermeneia nu e nimic! Absolut nimic. Nimic altceva decit ceea ce fac membrii ei din ea. E doar o baza de date si o interfata cu care interactioneaza si prin intermediul careia interactioneaza intre ei. E o forma, o coaja. Sufletul, spiritul il dau, il aduc oamenii. Cu bunele si relele lor. Cu limitele si geniul lor. Eu sint un dusman incrincenat al formalitatii, al inchinarii la coaja, la schelet, la cochilie. De aceea pentru mine Hermeneia nu inseamna decit ceea ce faceti voi aici. Nu exista o entitate siderala numita Hermeneia care va cistiga sau va pierde ceva daca tu ramii sau pleci. Nimeni nu e obligat sa vina aici, si nimeni nu e obligat sa ramina aici. De aceea resping dramatismele. Daca iti place sa faci literatura si sa interactionezi cu altii care o fac esti bine venit(a) aici. Regulile pe care le-am pus si strategia pe care o urmaresc sint pentru stimularea calitatii acestui act literar. Aceasta are preemtiune aici si nu vanitatea noastra. Acum, desigur ca nu sintem roboti (slava Domnului), desigur ca exista o comunitate, desigur ca interactionam (ca oameni sintem), dar ma voi lupta ca niciodata "dimensiunea comunitara" sa sufoce sau sa inhibe "dimensiunea artistica". Si acum, inainte de a pleca (ca parca asa ai vrut sa ne dai de inteles, sau poate n-am priceput eu bine) te rog, explica-mi si mie (fiindca mi-e cumplit de greu sa analizez si sa prind esenta corecta in suma tuturor comentariilor tale de aici), deci te rog da-mi si mie in citeva rinduri, succint si coerent explicatia logica (nu emotionala) pentru care textul acesta al alinei este gresit, nelaloculul lui, o eroare, ceva ce nu ar fi trebuit scris si postat aici. Dar te rog, fara divagatii si paralele invaluitoare, fara subtilitati si aluzii metaforice. Strict la obiect. Si iti spun si de ce te rog asta. Unu, pentru ca sa pricep si eu. Si sa te pot contrazice logic. Doi, pentru ca, parerea mea este ca impresia pe care o oferi de la bun inceput pentru orice om care citeste ce faci tu aici este ca suferi ca textelor tale nu li s-a dat, in ierarhia Almei, o pozitie mai inalta, deci suferi din cauza a ceea ce noi pe planeta asta numim orgoliu, invidie, etc. Iar plecarea ta nu face decit sa "incununeze" asta. Da-mi acel raspuns logic. Pentru ca, draga mea, parerea mea e ca e ok sa suferi, dar nu e ok sa nu iti treaca. Toti sintem oameni si toti avem orgoliu si sintem ispititi intru vanitate. Dar, Doamne iarta-ma, nu e nevoie sa facem o tragedie din asta si nici sa nu putem iesi din ea. Deci astept raspunsul tau.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deMa bucur ca aceasta abordare in afara dogmei a problemei relatiei om-Creator a fost inteleasa cu deschidere din partea lectorului si fara prejudecati... momentul in care s-a scris poezia a fost unul privilegiat. Multumesc Blanca, textul intentionat s-a vrut scris pe trei nivele de interpretare.
pentru textul : Adoratio deDoina, ai perfectă dreptate și îți mulțumesc pentru cuvinte... te rog să mă crezi că istoria e așa de veche încât am uitat că am postat pe site-ul ăla sub numele ăla acest poem. Când l-am postat aici, l-am găsit noaptea cum stau recitind carnețelele vechi cu texte (așa-i, sunt old fashioned și tot ce scriu este pe hârtie) și am considerat că este demn de a fi publicat aici.
pentru textul : un cavaler pentru milady deIstoria mea lungă și groasă de pe poezie punct ro tot îmi atrage google-iști fanatici cu pata pusă care cred că pe de acolo află totul... din păcate... la ora actuală o grămadă de puberi nu mai pune mintea la contribuție cu nimic înainte să dea pe google, simplu frate! și care ba mă scot plagiat, ba cine știe ce alte minuni... dar mea culpa că nu am putut încheia socotelile cu acel site în liniște.
Corina, răspunsul e simplu, pentru că eu iubesc toate poetesele și în secret îmi doresc să pot fi și eu! Uite așa, ca tine! Că tot ai adus subiectul în discuție, mărturisesc, te invidiez ori de câte ori te citesc, mă strecor ca să te spionez printre rânduri, te vreau să mai rămâi când dai logout și mă apucă pandaliile când văd că ai publicat un text nou, ce mai, sunt un pervers literar și nefericit pe deasupra!
Si eu iti multumesc. Intr-adevar, strofa 3 e cheia. as fi putut sa scriu textul intr-un stil mai aproape de ce se scrie azi. Poate am sa-l rescriu
pentru textul : Copacul (Psalm) demi-a plăcut faza cu "de pe acel pat voi ridica două degete
pentru textul : în ziua când se vor decolora negrii deca la școală
să zic ceva genial cum se face
însă atât
pentru că lui dumnezeu
nu îi plac
băgăcioșii în seamă." e un poem aşa relaxat, de efect.
fain :)
si rotitoarea, ca tot uit. e o jucarie care se roteste si scoate un fel de bazait. nimic special, si ai dreptate, nu poate fi cunoscuta de toata lumea.
pentru textul : Un fel de scris despre altceva dedespre restul evident ca ai dreptate, fiecare are. sunt convinsa ca-i o poezie oarecare si ca are trei penite asa cum multe alte poezii la fel de oarecare, au avut.
acest text este un duplicat. te rog sa il stergi
pentru textul : În spatele regretelor e veşnic toamnă deacei oameni au prieteni adevăraţi, eu tot la final mă opresc, într-adevăr e foarte bun.
pentru textul : să nu mă ștergi din cartea vieții doamne detare simpatic si frumos. un poem ce il citesti cu mare placere, rod al experientei si intelepciunii autorului.
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă derockam, nu stiu daca ti-am spus, dar eu sint inginer, adica handicapat literar. gurile rele spun ca as fi cistigat premiul intii anul trecut la un concurs national de poezie. dar sa nu le crezi, imi vor raul. in rest, imi pierd si eu vremea pe aici construind website-uri si comunitati literare pe care le ofer gratis altora. dar ce sa te astepti de la un inginer, nu?
pentru textul : apryl devă doresc muze vioaie, și nu doar pentru anul ce vine! (apoi stau și mă întreb cine, cum și pentru ce a "imaginat" cele de mai sus. cred că merită a fi "deconspirat")
pentru textul : Sărbători bune - 2008 deDa, este un text puternic şi autentic si dpdv emotiv, şi dpdv tehnic. Scrii curat, sincer şi, cel mai improtant, ştii unde să pui punct. O observaţie: "nu am unde mă grăbi" - "nu am unde să mă grăbesc" sună ceva mai... curent.
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare deDa, să știi că ai dreptate, renunțând la "aristocrate" e suficient, dispare toată tenta aceea. Mă bucur că ai ales chiar "voalate". O femeie e "voalată" în tango, chiar dacă nu are văl pe față. Nu știu de ce, "turn" dă bine cu tangoul. Nu pot explica, e doar un sentiment. "antichitate prăfuită" accentuează imaginea unui "timp în sepia" să zic. "ascult luminile" sugerează un tango senzual, puțin distant.
pentru textul : Tango deAndu, stop being a drama queen!:)
Virgil, cum am spus, poemul este un hybrid intre Mary Poppins si Hamlet, deci specia Sci-fi...degetul mare stergind buzele are acolo un sens definitiv, doar atingerea ar fi fost insuficienta aici si am vrut ca gestul sa nu fie speculat, aici publicul poate observa cu ochii larg deschisi cum impactul tacerii ne ridica la urmatorul nivel prin intensitatea momentului precedent, o purificare daca vrei a mea/ a noastra si a labradorilor nostri:)
Trin
pentru textul : Supercalifragilisticexpialidocious dex
Textul îmi amintește de The Waves. Poate că ar fi interesant de continuat fiecare fragment în parte, de a da consistență ideii. Remarc imaginea strofei de mijloc ("ne lichefiem...").
pentru textul : Nepoveste deEu nu prea inteleg titlul... pentru ca vad o jumaate de cerc umbland nebuna prin pagina in incercarea de a se reintoarce la perfectiune... astfel i-as fi zis poeziei fiica risipitoare desi aduce si a umbrela... am priceput semnificatia cupolei, drumul lui Ra de la iesirea din mare pana la apus, coborarea ca pretext pentru o alta ciclica urcare (de aceea sensul de citire e de sus in jos desi mai greu de perceput fara gimnastica de rigoare)... cred ca acum vad si linia, insa aceasta nu este figurata... e tocmai orizontala care mediaza cele doua corpuri aparent izolate, orizontul inchipuit... ce ti-e si cu iluminarea asta :)
pentru textul : linia deCristina, textul ăsta e unul spontan. N-a trecut prin travaliu aproape deloc. Am schimbat două, trei chestii în unitatea doi, atunci, la cald, dar atât. Citit acum, mă nemulţumesc destule. Dar starea încă o recunosc. E acolo. Nu mă ascund după stare. Sunt adeptul echilibrului calitativ între "ce spui" şi "cum spui"; de cele mai mutle ori, "cum spui" e esenţial. Mulţumesc pentru comentariul acesta, mulţumesc şi pentru vizita din "străinătate" :). Nu-mi stă în fire să fac "declaraţii", dar pentru că "lucrurile care nu se spun se pierd" - eşti printre cititorii mei preferaţi şi în topul poeţilor pe care-i citesc absolut cu fiecare postare a lor.
Doina, unitatea doi are la bază principiul identităţii - unul dintre principiile care, alături de alte două principii şi de cele patru categorii propoziţionale (nu mai intru în amănunte), guvernează practic toată gândirea noastră. Absolut orice gând apare având la bază combinarea a trei principii şi patru propoziţii. Nu de puţine ori, principiul identităţii (a = a) a fost tratat (de veleitari filosofici) ca un megatruism, dar s-a dovedit că e infinit mai mult. Consider că ultimele adevăruri au la bază acest principiu. De acolo "tautologia".
pentru textul : Zzet deTitlul "Zzet" = "Ziua zet", deci, da - final.
Iniţial am vrut "Zâzet"/ "Z.zet).
Cel mai reușit vers, pentru mine" "aranjez icoanele sub pielea cerului" O cacofonie "mișcă conturul".
pentru textul : vineri deFrancis, până la "Cu peoneze lucii de zid, miorlandu-ti "Vino!" e o parodie super reușită. De acolo, se diluează, si intervin și multe erori de prozodie. Am râs :)
pentru textul : De-acuma ești străină de:) ce să facem Eugen, unele chestii le scapă și marilor poeți dar și marilor cititori... restul a fost antifrază:)
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul decu o carte - fâlfâl - în loc de cap ca femeile lui dali cam despre asta voiam sa spun.
pentru textul : fata care mergea citind pe stradă demihai e un nume frumos, dar eu sunt un matei :D
pentru textul : întîmplare după ploaie deNu-i contest bunele intenţii, dar textul e de-un prozaism rar întâlnit (plus o doză însemnată de înapoiere culturală - femeia nu mai e de mult aşa!).
pentru textul : Femeile şi mărţişorul deOana, te rog să te consideri averitzată.
pentru textul : mama, guarda le farfale! dePagini