Mulțumim. Important e ca invitații să se simtă bine și să aflăm câte ceva despre lumea lor. Și eu am fost foarte impresionat de prezența Roxanei venită special pentru eveniment. Îi mulțumesc încă o dată și aici.
Ioana, pentru că văd că insiști, o să vină și răspunsul meu. Mulțumesc pentru invitație, și, după cum un ochi atent ar putea observa, ca să mă apuc eu să răspund la asta, îmi va trebui cel puțin vreo două zile. De studiu. Pe poezia ta. Integral, desigur. Deocamdată sunt ocupat cu poezia altcuiva și cu trei concursuri serioase de Go pe net. Dar ești următoarea pe listă.
poemul e delicat și are imagini deosebite sensibilizate de mesaj. începutul are un impact bun: "să ne ascundem în spatele casei noastre cineva semănase un cimitir avea cruci scuturate vișini iarbă aspră bujori și o biserică unde se mai rugau doar liliecii uneori trecea Dumnezeu pe acolo să culeagă sunătoare și fragi" atenție însă la "scrânciobe": e un substantiv neutru (scrânciob - scrâncioburi) .
lăsat de Ludmila mulți ne regăsim deseori. de fiecare dată o luăm de la capăt, încercând să mergem mai departe fără ea, în noapte mirați de umbra noastră frumoasă, unii pe inima lor c-o speranță, alții cu bruma de toamnă tremurând de frică la tunetele apropiatei ninsori... ar fi putut ieși două poeme de-aici.
ideea-i faina, dar textul poate fi curatat de unele chestii. de exemplu, "raiurile" suna mai bine decat "heavenurile", "intr-un alt cer" suna mai bine decat in franceza. i-ar da niste plusuri
Drept trebuie sa zic, daca Dorin a zis ca poemul asta merita postat independent pe pagina principala sub semnatura lui proprie si personala ca imi aminteste de versurile lui Chilian: "hai la mare sa fugim sa-i fentam pe toti poetii sa ne facem ca vaslim" Cel mai mult mi-au placut versul "fix pana la Dumnezeu" si semnele de punctuatie, mai ales cele de intrebare si de exclamare multe, multe. Andu
Virgil, pentru a lamuri lucrurile, nu cred ca m-am comportat necivilizat. Poate am exagerat de doua ori, odata cind am scris acel text si acum cind am spus un adevar surprinsa si eu de cum pot fi altii. Nu ti-am scris niciodata pe ym si sper sa n-o fi facut cineva in locul meu si n-am discutat cu nimeni pe ym despre acest scandal-circ, cum vrei sa-i zici. In general am fost destul de echilibrata in comentarii sper si cred, doar ca uneori mi-am permis a vorbi de la egal la egal cum am fost obisnuita si cred ca in asta consta lipsa mea de buna crestere. S-ar putea sa am si o lipsa de crestere, cine stie... Am dorit tot timpul sa fiu cat se poate de echilibrata, dar poate ca intr-adevar sunt eu inconstienta. Nici "acolo" (cum ii zici tu) nu am fost implicata in scandaluri, poate doar de doua ori, nu de aceeasi amploare cu acesta de aici si in unul dintre ele a fost implicata tot Marina. Si atunci am incercat sa aplanez conflictul, dar a improscat cu gunoi pina la final, fara macar sa-i fi adresat un singur cuvint urat. de atunci m-a dezgustat asa cum esti tu dezgustat acum de noi. Am fost si eu impresionata de proiectul tau si de felul cum l-ai gandit, de asta ma si implicasem serios si cu mult avant in activitatea pe acest site, intre timp m-a dezamagit, de asta si vorbeam de aparente. Apreciez foarte mult comentariul Biancai, a demonstrat ca este altfel decat ceilalti. Daca il judeci pe unul care injura, injurandu-l la randul tau, nu esti cu nimic mai bun decat acesta.
ti-as multumi daca ai verifica ceea ce ti-am indicat mai sus. observatia ta m-a determinat sa las pe site-ul respectiv poeziile mele pe timp nedeterminat.
Sau poate acolo, pe marginea râului, își caută un loc în care să alunece sub apă... mai caută doar bolovani pe care să și-i îndese în buzunare. Nu-mi vine să cred că au trecut șase luni.
OK, bănuiam că face parte dintr-o lucrare mai amplă, însă, aşa cum probabil ştiţi, pe net, textele se citesc, de cele mai multe ori, ca de sine stătătaore. Cu atât mai mult cu cât cititorul dă pentru prima dată de un fragment, chiar dacă acesta vine ca o continuare la altele. Bun. În cazul nostru, mă apuc să citesc. Citesc, citesc, autorul mă plimbă, mă plimbă, pentru a-mi spune că personajul îşi umblă în, pardon!, izmene. Cum ar trebui să reacţionez eu? Ar trebui să fiu entuziasmat? Ce anume din acest text are pretenţia să mă facă să citesc urmarea? Lipsa oricărei idei? N-aş prea crede asta.
Sfaturi sincere şi utile? Tăiaţi drastic din descrieri! (textul de mai sus are numai descriere). Dacă nu, alternaţi-le cu introspecţii al personajului, cu dialog, ca stil, ca expresie, ca ceva, cu ceva. Recitiţi textul! De câte ori ne spuneţi cum cade lumina, ce fel de lumină, de beznă, cât şi cum este lumina/bezna unui loc? Şi, mai ales, în ce stil? Unul neîngrijit, greoi, pe alcouri prea "peotic", pe alte alocuri, prozaic, cu redundanţe (citez "ferestrele blocurilor")... Revizuiţi punctuaţia. Dar, cel mai important, dacă doriţi să "prindeti" cititorii, veniţi cu o idee, în primul rând. Dacă ea este inedită şi bine expusă, cu atât mai bine. Cam atât.
Am citit primul sfert al acestui text și trebuie să recunosc că mi s-a părut greoi, întortocheat, mai degrabă un text oral decît unul literar. În plus am întîlnit cîteva greșeli fie de tipărire, fie de gramatică, fie de sens. Cred că textul ar mai trebui lucrat. Și am mai observat ceva. Cu siguranță e o părere subiectivă dar mi s-a părut că observ (ceva ce am observat și la alții) un fel de nu-știu-cum-să-l-numesc, un fel de aer de superioritate frustrată. Nu îmi permit să fac educație sau morală nimănui aici dar mi se pare cam aiurea să te poziționezi (ca să folosesc un cuvînt la modă) așa mereu deasupra. Un fel de complex de superioritate relativ persecutată. Ceva de genul "toți nu își dau seama că de fapt sînt deștept". Sînt convins că e ok să fii așa dar uneori parcă e puțin plictisitor să o tot auzi de la cineva. Și apoi chestia aia cu maghiara "care se ia cam ca rîia". Nu sînt eu mare iubitor de maghiari dar nici nu cred că e neaparat inteligent să vorbim așa. Știu că mulți dintre ei ne disprețuiesc. Nu cred că ne manifestăm superioritatea întorcîndu-le același dispreț. Și apoi, chiar dacă vrei să comunici existență disprețului față de ei cred că e mult mai interesant dacă o sugerezi mai degrabă decît să ne-o spui pe șleau. De fapt cred că aici este una din hibele textului. Este prea pe șleau, prea neaoș ca să mai fie interesant. Cel puțin pentru mine. Cînd vei corecta și reedita textul probabil că am să citesc și restul
nu știu de ce ajungînd la final am citit - iar dinăuntru suflările noastre calde/desenează pe geamuri/flori de gheață. precizez nu e o sugestie, pur și simplu așa am citit eu. abia după am văzut că e altfel.
în general, o abordare despre care am scris în alt comentariu.
Poate dacă aș fi scris "cerul pe umeri'' sau "norii pe umeri", eram mai aproape de exprimarea metaforică, dar ceața e altceva, e cea care ne învăluie și pare că o purtăm pe umeri. Și de aici în colo multe interpretări: poveri, boli, cruce, aplecare, prăbușire, moarte... și poate înălțare, despovărare, eliberare, plutire, înviere.
E scris prin tehnica paradoxului. E departe de a fi perfect, motiv pentru care, iată, și lectorul eficient a avut un dubiu. Mulțumesc, Virgil!
Virgil, probabil ca, in timp, mi-am conturat un stil, si sigur ca asta nu mi se-ntampla numai mie, ci tututror celor care scriu de ceva vreme; cu filosofarea - ai dreptate, chiar nu ma pot abtine :)), ca sa glumesc putin (acum sincer: uneori as vrea sa fie mai putin evident :P)
Adriana, iti foarte multumesc :)
Andu, n-am de ce sa ma supar, stiu ca bat pasul pe loc. Desigur, va veni si perioada aia "propice" (oau, cum suna!) sa ma autodepasesc, daca nu... pana aici am ajuns, cobor la statia asta, mai departe are cine sa urce. ;)
multumesc, domnul meu! imi amintesc ieri, ca nu puteam adormi. am zis ca vine vreun text. asa ca m am apucat si am scris. dupa, iar nu mai puteam adormi. fireste, din cauza textului. ma gandesc ca si cu femeile e la fel. :D
Cred că acest poem ar fi putut fi numit, mai corect, AUTOPORTRET. Asa ca, poate fi studiat din toate unghiurile la orice ora dinyi, in orice anotimp si cred ca impresia privitorului -cititor va fi schimbatoare ca vremea. Scuze, ca am lipsit o vreme, voi incerca sa ma revansez! Multumesc tuturor celor care si-au spus parerea despre versurile mele. Cu drag, Marinela
Nu ştiu de ce acest text mi-aminteşte de "Moartea domnului Lazarescu"... (l-ai văzut?) Poate datorită/din cauza detaşării autorului de subiect.
Un text bun. Mi-ar fi plăcut ca aici: "clipind des de parcă-i intrase sub pleoapă
cine ştie ce scamă" - în loc de "scamă" să fie "fluture" (... de parcă-i intrase sub pleoapă cine ştie ce fluture. De ce? Din 2 motive: 1. imaginea în sine 2. sugestia rezultată din ciocnirea cu finalul - "un fluture negru începuse să zboare
în jurul neonului". Dar asta mi-ar fi plăcut mie.
fara indoiala sunt intamplari pe lumea asta care transced formei aleatoare, asa e si acest poem. imi amintesc acum ca despre sufletul lumii "anima mundi" am scris si eu demult aceste versuri (minimaliste desiur, cum altfel?) si pe care le asez aici in loc de comentariu "intr-o buna zi iti voi vedea gandurile si-mi va trece frica din copilarie cand credeam ca as avea oasele capului facute din sticla trupul meu va auzi trupul tau intr-o buna zi anime pentru ca nu e la fel sa asculti inauntru ceea ce vezi in afara si apoi sa scrii cuvinte infame" Semnul meu de lectura si apreciere aici Andu P.S. Mi s-a parut totusi cam de multe ori "sufletul".
Ludic și simpatic:"în timp ce secolul își târăște lăbuțele". Cuvintele forfotesc în poezia asta, dar le strunești destul de bine. Totuși: ai putea renunța la "necuvintele-cuvintele", să scapi de influența vizibil stănesciană. Evită ligamente de genul "cu+ răni", mai ales în titlu!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cam bombastic textul şi cam cheap pe alocuri. spuse, multe. transmise, puţine.
pentru textul : What a wonderful world(!) deMulțumim. Important e ca invitații să se simtă bine și să aflăm câte ceva despre lumea lor. Și eu am fost foarte impresionat de prezența Roxanei venită special pentru eveniment. Îi mulțumesc încă o dată și aici.
pentru textul : Serile Artgotice - fotocronica demă amuzi, silvia. evident însă, dacă tu vrei ca plopul să facă pere și răchita micșunele, cine sînt eu ca să te împiedic?!
pentru textul : oolong tea decongrats!
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea deIoana, pentru că văd că insiști, o să vină și răspunsul meu. Mulțumesc pentru invitație, și, după cum un ochi atent ar putea observa, ca să mă apuc eu să răspund la asta, îmi va trebui cel puțin vreo două zile. De studiu. Pe poezia ta. Integral, desigur. Deocamdată sunt ocupat cu poezia altcuiva și cu trei concursuri serioase de Go pe net. Dar ești următoarea pe listă.
pentru textul : de dragoste depoemul e delicat și are imagini deosebite sensibilizate de mesaj. începutul are un impact bun: "să ne ascundem în spatele casei noastre cineva semănase un cimitir avea cruci scuturate vișini iarbă aspră bujori și o biserică unde se mai rugau doar liliecii uneori trecea Dumnezeu pe acolo să culeagă sunătoare și fragi" atenție însă la "scrânciobe": e un substantiv neutru (scrânciob - scrâncioburi) .
pentru textul : Mult mai înalt delăsat de Ludmila mulți ne regăsim deseori. de fiecare dată o luăm de la capăt, încercând să mergem mai departe fără ea, în noapte mirați de umbra noastră frumoasă, unii pe inima lor c-o speranță, alții cu bruma de toamnă tremurând de frică la tunetele apropiatei ninsori... ar fi putut ieși două poeme de-aici.
pentru textul : Ludmila deok, am schimbat-o . sper ca asa e mai bine.
pentru textul : iubire în stil modern deideea-i faina, dar textul poate fi curatat de unele chestii. de exemplu, "raiurile" suna mai bine decat "heavenurile", "intr-un alt cer" suna mai bine decat in franceza. i-ar da niste plusuri
pentru textul : Poem cu mult balast deDrept trebuie sa zic, daca Dorin a zis ca poemul asta merita postat independent pe pagina principala sub semnatura lui proprie si personala ca imi aminteste de versurile lui Chilian: "hai la mare sa fugim sa-i fentam pe toti poetii sa ne facem ca vaslim" Cel mai mult mi-au placut versul "fix pana la Dumnezeu" si semnele de punctuatie, mai ales cele de intrebare si de exclamare multe, multe. Andu
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deVirgil, pentru a lamuri lucrurile, nu cred ca m-am comportat necivilizat. Poate am exagerat de doua ori, odata cind am scris acel text si acum cind am spus un adevar surprinsa si eu de cum pot fi altii. Nu ti-am scris niciodata pe ym si sper sa n-o fi facut cineva in locul meu si n-am discutat cu nimeni pe ym despre acest scandal-circ, cum vrei sa-i zici. In general am fost destul de echilibrata in comentarii sper si cred, doar ca uneori mi-am permis a vorbi de la egal la egal cum am fost obisnuita si cred ca in asta consta lipsa mea de buna crestere. S-ar putea sa am si o lipsa de crestere, cine stie... Am dorit tot timpul sa fiu cat se poate de echilibrata, dar poate ca intr-adevar sunt eu inconstienta. Nici "acolo" (cum ii zici tu) nu am fost implicata in scandaluri, poate doar de doua ori, nu de aceeasi amploare cu acesta de aici si in unul dintre ele a fost implicata tot Marina. Si atunci am incercat sa aplanez conflictul, dar a improscat cu gunoi pina la final, fara macar sa-i fi adresat un singur cuvint urat. de atunci m-a dezgustat asa cum esti tu dezgustat acum de noi. Am fost si eu impresionata de proiectul tau si de felul cum l-ai gandit, de asta ma si implicasem serios si cu mult avant in activitatea pe acest site, intre timp m-a dezamagit, de asta si vorbeam de aparente. Apreciez foarte mult comentariul Biancai, a demonstrat ca este altfel decat ceilalti. Daca il judeci pe unul care injura, injurandu-l la randul tau, nu esti cu nimic mai bun decat acesta.
pentru textul : trei observații deti-as multumi daca ai verifica ceea ce ti-am indicat mai sus. observatia ta m-a determinat sa las pe site-ul respectiv poeziile mele pe timp nedeterminat.
pentru textul : știi, doar dimineața... deSau poate acolo, pe marginea râului, își caută un loc în care să alunece sub apă... mai caută doar bolovani pe care să și-i îndese în buzunare. Nu-mi vine să cred că au trecut șase luni.
pentru textul : jurnal de nesomn V de... mi-am obosit ochii pentru ca să găsesc poezia,
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur dedar poezia n-am găsit-o -
doar vorbe goale mi-au violentat retina...
OK, bănuiam că face parte dintr-o lucrare mai amplă, însă, aşa cum probabil ştiţi, pe net, textele se citesc, de cele mai multe ori, ca de sine stătătaore. Cu atât mai mult cu cât cititorul dă pentru prima dată de un fragment, chiar dacă acesta vine ca o continuare la altele. Bun. În cazul nostru, mă apuc să citesc. Citesc, citesc, autorul mă plimbă, mă plimbă, pentru a-mi spune că personajul îşi umblă în, pardon!, izmene. Cum ar trebui să reacţionez eu? Ar trebui să fiu entuziasmat? Ce anume din acest text are pretenţia să mă facă să citesc urmarea? Lipsa oricărei idei? N-aş prea crede asta.
Sfaturi sincere şi utile? Tăiaţi drastic din descrieri! (textul de mai sus are numai descriere). Dacă nu, alternaţi-le cu introspecţii al personajului, cu dialog, ca stil, ca expresie, ca ceva, cu ceva. Recitiţi textul! De câte ori ne spuneţi cum cade lumina, ce fel de lumină, de beznă, cât şi cum este lumina/bezna unui loc? Şi, mai ales, în ce stil? Unul neîngrijit, greoi, pe alcouri prea "peotic", pe alte alocuri, prozaic, cu redundanţe (citez "ferestrele blocurilor")... Revizuiţi punctuaţia. Dar, cel mai important, dacă doriţi să "prindeti" cititorii, veniţi cu o idee, în primul rând. Dacă ea este inedită şi bine expusă, cu atât mai bine. Cam atât.
pentru textul : Spre periferie demai eliberează cuvintele, nu aglomera tropii... și scrie ca și cum ți-ai bea cafeaua...
pentru textul : respiraţie de toamnă degând bun!
Am citit primul sfert al acestui text și trebuie să recunosc că mi s-a părut greoi, întortocheat, mai degrabă un text oral decît unul literar. În plus am întîlnit cîteva greșeli fie de tipărire, fie de gramatică, fie de sens. Cred că textul ar mai trebui lucrat. Și am mai observat ceva. Cu siguranță e o părere subiectivă dar mi s-a părut că observ (ceva ce am observat și la alții) un fel de nu-știu-cum-să-l-numesc, un fel de aer de superioritate frustrată. Nu îmi permit să fac educație sau morală nimănui aici dar mi se pare cam aiurea să te poziționezi (ca să folosesc un cuvînt la modă) așa mereu deasupra. Un fel de complex de superioritate relativ persecutată. Ceva de genul "toți nu își dau seama că de fapt sînt deștept". Sînt convins că e ok să fii așa dar uneori parcă e puțin plictisitor să o tot auzi de la cineva. Și apoi chestia aia cu maghiara "care se ia cam ca rîia". Nu sînt eu mare iubitor de maghiari dar nici nu cred că e neaparat inteligent să vorbim așa. Știu că mulți dintre ei ne disprețuiesc. Nu cred că ne manifestăm superioritatea întorcîndu-le același dispreț. Și apoi, chiar dacă vrei să comunici existență disprețului față de ei cred că e mult mai interesant dacă o sugerezi mai degrabă decît să ne-o spui pe șleau. De fapt cred că aici este una din hibele textului. Este prea pe șleau, prea neaoș ca să mai fie interesant. Cel puțin pentru mine. Cînd vei corecta și reedita textul probabil că am să citesc și restul
pentru textul : Csungy, tu știai? deam citit pana la /nu ne vom mai întoarce înapoi/ pentru ca un asemenea pleonasm, nu are ce cauta in poezie. seara buna
pentru textul : împărțire la zero denu știu de ce ajungînd la final am citit - iar dinăuntru suflările noastre calde/desenează pe geamuri/flori de gheață. precizez nu e o sugestie, pur și simplu așa am citit eu. abia după am văzut că e altfel.
în general, o abordare despre care am scris în alt comentariu.
pentru textul : simulator de linişte depsot - post
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) dePoate dacă aș fi scris "cerul pe umeri'' sau "norii pe umeri", eram mai aproape de exprimarea metaforică, dar ceața e altceva, e cea care ne învăluie și pare că o purtăm pe umeri. Și de aici în colo multe interpretări: poveri, boli, cruce, aplecare, prăbușire, moarte... și poate înălțare, despovărare, eliberare, plutire, înviere.
pentru textul : Haiku deE scris prin tehnica paradoxului. E departe de a fi perfect, motiv pentru care, iată, și lectorul eficient a avut un dubiu. Mulțumesc, Virgil!
Virgil, probabil ca, in timp, mi-am conturat un stil, si sigur ca asta nu mi se-ntampla numai mie, ci tututror celor care scriu de ceva vreme; cu filosofarea - ai dreptate, chiar nu ma pot abtine :)), ca sa glumesc putin (acum sincer: uneori as vrea sa fie mai putin evident :P)
Adriana, iti foarte multumesc :)
Andu, n-am de ce sa ma supar, stiu ca bat pasul pe loc. Desigur, va veni si perioada aia "propice" (oau, cum suna!) sa ma autodepasesc, daca nu... pana aici am ajuns, cobor la statia asta, mai departe are cine sa urce. ;)
pentru textul : [REC] decum știi tu să amintești omului cele sfinte cîte uită... nu ți-e jale, omule? jele mi-i că vai de curtea în care iarba uită coasa
pentru textul : pridvorbe demultumesc, domnul meu! imi amintesc ieri, ca nu puteam adormi. am zis ca vine vreun text. asa ca m am apucat si am scris. dupa, iar nu mai puteam adormi. fireste, din cauza textului. ma gandesc ca si cu femeile e la fel. :D
pentru textul : În altă viață, eu, poetul, deMa bucur sa va citesc si pe Hermeneia.
pentru textul : La taifas deCred că acest poem ar fi putut fi numit, mai corect, AUTOPORTRET. Asa ca, poate fi studiat din toate unghiurile la orice ora dinyi, in orice anotimp si cred ca impresia privitorului -cititor va fi schimbatoare ca vremea. Scuze, ca am lipsit o vreme, voi incerca sa ma revansez! Multumesc tuturor celor care si-au spus parerea despre versurile mele. Cu drag, Marinela
pentru textul : Agora deNu ştiu de ce acest text mi-aminteşte de "Moartea domnului Lazarescu"... (l-ai văzut?) Poate datorită/din cauza detaşării autorului de subiect.
Un text bun. Mi-ar fi plăcut ca aici: "clipind des de parcă-i intrase sub pleoapă
cine ştie ce scamă" - în loc de "scamă" să fie "fluture" (... de parcă-i intrase sub pleoapă cine ştie ce fluture. De ce? Din 2 motive: 1. imaginea în sine 2. sugestia rezultată din ciocnirea cu finalul - "un fluture negru începuse să zboare
în jurul neonului". Dar asta mi-ar fi plăcut mie.
O seară frumoasă!
pentru textul : pijamaua albastră a domnului Nae defara indoiala sunt intamplari pe lumea asta care transced formei aleatoare, asa e si acest poem. imi amintesc acum ca despre sufletul lumii "anima mundi" am scris si eu demult aceste versuri (minimaliste desiur, cum altfel?) si pe care le asez aici in loc de comentariu "intr-o buna zi iti voi vedea gandurile si-mi va trece frica din copilarie cand credeam ca as avea oasele capului facute din sticla trupul meu va auzi trupul tau intr-o buna zi anime pentru ca nu e la fel sa asculti inauntru ceea ce vezi in afara si apoi sa scrii cuvinte infame" Semnul meu de lectura si apreciere aici Andu P.S. Mi s-a parut totusi cam de multe ori "sufletul".
pentru textul : anima mundi deLudic și simpatic:"în timp ce secolul își târăște lăbuțele". Cuvintele forfotesc în poezia asta, dar le strunești destul de bine. Totuși: ai putea renunța la "necuvintele-cuvintele", să scapi de influența vizibil stănesciană. Evită ligamente de genul "cu+ răni", mai ales în titlu!
pentru textul : Trofee rănite den-am inteles de unde ai tras concluzia asta ca numai logica nu e. in plus, nu sint specialist in lirica erotica
pentru textul : kimberlit dePagini