Deosebit poem, mai ales de la "venise si moartea..." pana la "incepea lupta cu spatiul". Prin intensificarea aproape dureroasa a trairilor il recunoastem din nou pe Paul Blaj. Cand discursul e dramatic, melancolia poate fi "ravasitoare". "Moartea" este tratata cu sarcasm. Iar ai scris un poem bun, Paul! De fiecare data te citesc cu placere. Violeta
D-nă Ştefan, orice e perfectibil. Dacă totuşi lirismul se reduce la cuvinte, nu sunt de acord că "mult" nu "e liric deloc". Îmi pare că aici (Dezîmblânzirea - N. Stănescu) ar fi: "De mult negru ma albisem
De mult soare ma-nnoptasem
De mult viu ma mult murisem". Legat de "c-un" vs "cu-n", aştept totuşi eventuale argumente. Eu înclin să cred că am ortografiat corect. Se poate să aveţi dreptate cu "şuierătura", cred că voi renunţa la "si"-ul final.
Avelea, da, a ieşit niţel prea descriptiv pentru ce-am vrut.
Paul, cred că voi căuta un surogat pentru "icent" şi voi gândi reformularea la "împăturitul absenţelor".
intervin aici din motiv decât numai apreciere. pe parcurs nu pierzi nici din forţă.
ai tot respectul meu pentru calitate şi idee.
cu siguranţă că mi-a plăcut mult.
andu, am mai scos din repetiția "sufletului", mersi de semnalare versuri minimaliste? azi cam acesta e curentul: minimalist... am putea compara cu minimalismul din muzică... am resimțit stilizarea din versurile postate de tine, ce-ar fi să postezi tot poemul pe site? o zi bună, animus
Eu observ o inconsecvență a timpurilor verbale începând chiar cu titlul (verbul din titlu este la prezent, iar în poem predomina trecutul). Eu am citit totul la prezent, fiindcă acest poem mi-a zâmbit precum iarna când întârzie la un film :)
iarna întârzie la un film
nu ninge
peste hornuri ceața
mă plimb pe chipurile oamenilor
încet
mai încet ca oricând
îmi agăț privirea de fiecare trecător
și cânt
doi mă aud
întorc capul
fetița în bleumarin îmi zâmbește
afon cum sunt tac cu teama în suflet
iarna nenăscută
îmi plimbă obrazul ei pe fular
nu ninge
aud pașii fulgilor
trecând bariera din nordul orașului
își trage sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii
nu ninge
dar eu mă prefac că ninge
suflu peste ceaiul fierbinte
îmi încălzesc mâinile pe o ceașcă ciobită
ca pe vremea când exista teama de a sparge porțelanuri
niciodată iarna nu a fost mai abstractă
sufletului nostru dornic de poveste
niciodată iarna nu ne-a visat atât de mult
nu ninge
ies paparude să danseze
în jurul maidanelor din care curg câini zgribuliți
să tragă o țigară cu ochii pe horn
diii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin
(pe horn - este scris de două ori)
La mulți ani, Sebi! ... și ierni frumoase, de poveste!
Dorin, si acum in timp ce-ti scriu acest raspuns am talpile inghetate de frig desi pamantul de sub mine respira greu de sete, iti multumesc de citire si pentru apreciere. lalin, iti multumesc de parere si pentru citire
P.S. Ar mai fi si Cristina Nemerovschi, redactor la o editura noua care i-a publicat pe Leo Ancuta si altii. Si care organizeaza un concurs de debut. Cristina pe care am publicat-o in NOEMA (revista a Academiei al carei redactor sef sunt) cu un text despre Wittgenstein...
Mie nu mi-a placut decat titlu. In rest, are 5 din 29 versuri (17,2%) formate din "o" si "Luz". Inclusiv un vers "degeaba". Interesant e ca la... vecini, acest text are 3 stele galbene si una rosie.
Mulțumesc Adrian. Cred că este întotdeauna un privilegiu în viață să cunoști persoane de valoare, de talent. Indiferent de culoare sau credință. Indiferent de convingeri. Și aceste întâlniri nu sunt întâmplătoare. Nici măcar Albert Einstein nu credea în hazard.
Cristina, anunțul meu nu a fost despre cei care au mai absentat o lună sau alte săptămîni din motive de o natură sau alta. Nu e regiment de intervenție aici. M-am referit la cei care s-au înscris și fie n-au postat și n-au comentat nimic, fie au pus acolo două trei texte și au dispărut în ceață. Participarea pe Hermeneia.com e benevolă și de plăcere.
corect, ce frumuseti ascund pustiurile africane!.. insa ac idee ar fi fost bine de dezvoltat intr un poem. poate deveni un crez poetic. insa, acum suna a jurnal si tradare
Marian, as citi cu placere o asemenea replica... cu atat mai mult cu cat simt ca va fi in hutula si esperanto cel putin. Varianta in limba sparga totusi las-o la mine, ok? Bobadil.
Încerc să fiu scurt, pentru că ești, probabil, ocupat cu problemele legate de schimbarea formulei. Totuși, am să mai explic o dată de ce mi se pare mai potrivit cuvântul STAGIAR (cu toată conotația lui temporală - dar și "novice" o presupune), decât cel de NOVICE (de "începător" sau "ucenic" nici nu poate fi vorba, cel puțin "novice" e neologic). Pe Hermeneia, ca și pe alte site-uri, vin să posteze opameni cu diverse CV-uri. Am analizat lista de autori de pe Hermeneia. Uneori membrii nu-și publică biobibliografia, dar eu știu despre mai mulți dintre ei că sunt autori de mai multe volume de versuri sau de proză, iar tu i-ai încadrat la "novici". Nota bene! Nu spun că n-ai făcut-o cu temei, având în vedere faptul că în România și pretutindeni în lume sunt mii de autori de cărți care au probleme cu gramatica literaturii și chiar cu gramatica limbii în care scriu. Având în vedere, însă, situația aceasta, termenul de "stagiar" în locul celui de "novice" mi se pare mai potrivit, întrucât e mai...benign. Și nu implică o etichetare brutală, care are drept consecință o anume ezitare a unora de a încerca să posteze pe site-ul tău (al nostru). Mai gândește-te. Aici vine a doua problemă, și, ca să fiu mai convingător, am să dau chiar exemplul meu. Ca să postez (motivele pentru care am dorit s-o fac nu e cazul să le discutăm aici) pe Hermeneia, mi s-au cerut, prin regulament, trei texte (iar nu și o biobibliografie care să-mi ateste calitatea de scriitor). Eu am avut, desigur, prudența să aleg cu grijă textele și să strecor unele sugestii privind calitatea autorului acestora. Pe urmă, tu ești (ca și membrii Consiliului) un băiat deștept și cu intuiție, așa că nu-ți puteai permite să evaluezi greșit. Dar să admitem că nu erai suficient de deștept, ci doar (cum spun unii pe site-ul tău!) discreționar. Și că m-aș fi trezit etichetat drept "novice". S-ar fi produs o dublă descalificare: a ta (pentru că ai fi încercat să infirmi opinia unor critici români importanți, care au scris favorabil despre mine, întroducându-mă în dicționare naționale și citându-mă în istoriile literare) și a mea (căci nu mai eram ce am părut a fi). Cu atât mai mult cu cât încadrarea la categoria "novice" nu vizează textele, ci autorul acestora! Situații precum aceasta (pe care am citat-o pur demonstrativ) le creează (la start!) autorilor deja afirmați o rezervă față de acest site. Pentru că, iată, după ce am trimis textele, am primit un e-mail prin care am fost înștiințat că am fost încadrat la categoria "autor". Am intrat pe site și am constatat că eram deja prezent ca atare. Prin urmare, și dacă eram încadrat la "novice" (lucru pe care l-aș fi considerat drept un act de lezare a imaginii mele!), tot aș fi apărut pe site, cu această etichetă. De aceea am propus ca, înainte de a face vizibil, sub o anumită etichetă, un autor pe site, să i se ia acceptul, de pildă, printr-un reply la e-mailul prin care este înștiințat la ce categorie e încadrat. Departe de a împuțina numărul postatorilor, acest procedeu ar aduce (așa cred eu) pe site autori de valoare. Și tot așa în cazul declasificărilor plănuite (și justificate, după cum am încercat s-o și demonstrez într-un comentariu recent pe marginea textului unui autor). Cât privește problema lui "nou-venit", eu n-am încercat să susțin cum ar fi just, ci doar cum e stipulat. Răposatul meu de profesor de la Universitate, Dimitrie Macrea, autor al unui celebru "Dicționar al limbii române moderne", m-a sfătuit, într-o discuție, să nu am inițiative în domeniul ortografic decât dacă scriu un articol pe o temă, astfel încât, chiar în textul în care combat o situație ortografică, dacă ea îmi apare sub condei, eu s-o tratez în spiritul normei "la zi" (iar nu al susținerii mele). De pildă - ca să iau un exemplu absurd - , dacă eu aș scrie un articol în care pledez pentru forma "de asemeni" în locul lui "de asemenea", chiar în articolul respectiv eu să scriu, ori de câte ori termenul îmi vine sub condei, "de asemenea". Și tot așa, în orice text, până când susținerea mea nu este acceptată ca normă! Ca profesor, nu pot să-i învăț pe elevii mei decât cum se cere, pentru că, altminteri (ai dreptate!), ei vor răspunde greșit la examen și vor lua nu 4, ci 1. Și tot așa, în revista "Litere", pe care o conduc de 10 ani, mă văd obligat să impun respectarea normelor ortografice în vigoare. În acest sens, nu știu cum se împacă cu el însuși importantul critic N. Manolescu, care la Facultate ar fi obligat să le ceară studenților să respecte normele ortografice în vigoare (obligatorii și prin programa universitară), iar în "România literară" susține scrierea cu "î" în loc de "â" ("adînc", nu "adânc"), ca și forma "sînt" pentru "sunt". În particular vorbind, eu consider că așa cum se scrie în "România literară" (ca și în jumătate din presa noastră) e mai justificat (nu însă și corect, deoarece corectitudinea e condiționată de respectarea normei!), dar consider că trebuie să respectăm normele, pentru că ele sunt niște legi (exterioare) ale limbii. La noi apare, însă, această problemă: nu respectăm niciun fel de legi. Am promis să fiu scurt și, iată, nu m-am ținut de cuvânt! Promit să nu mai insist, pentru că, în fond, tu ești cel care decide. Dar dialogul dintre noi nu e decât un schimb de idei care, mie unul, îmi face plăcere.
Mariana, frumoasa prezentare a "evenimentului virtualian". Multumesc pe aceasta cale, in mod special lui Serban, Alinei si mai cu seama, si mai cu mot, Marianei, adica tie, Mariana, cea cu gura de aur, cea cu gura venita din desert, cea care mi-a facut o asa surpriza, o asa bucurie de sarbatori. Celorlalti prezenti acolo, ca au stiut sa vina, sa o asculte pe "mama Virtualia", pe Alina Manole, la ea acasa.
Felicit Virtualia an de an "mai crescuta".
Mariana, multumim!
poemul tau este fericit de petrecerea timpului in continuum, care, din păcate, este confiscat de păreri personale. o scriere interesantă și plină de materie, sub un titlul ce conduce, obligatoriu, cititorul către idee, ceea ce, pentru mine, nu este tocmai un câștig literar.
ai si tu o chestie cu ana are mere...exceptional argument ! e vorba si de ceva ironia sau, mai bine zis autoironie.
eu cred ca acele expresii se sustin prin ele insele. pot sa scriu despre gaze si despre Dumnezeu. sau nu pot de fapt. e o insiruire. m-am facut inteles ?
graunfels, vad ca ai intrat in forta. deja vedeta, la doar 4 texte si un comm. bine ai venit si pe aici. prietenii nu trebuie lasati singuri niciodata. deja esti pe prima pagina. wow. respectele mele, musiu. sa ma tin aproape. simt ca tu stii ceva care aduce succesul pocnind din degete. sa ne zici si noua secretul....:) frumos text!
nu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
Ioana, mi-a plăcut foarte mult această secvenţă, acest scurt metraj, un fel de Ioan Barac Grigore dream cu in the death car, în mod deosebit: "camionul s-a înţepenit în nisip cum dracului credeţi că mai plecăm de aici" - aici parcă îl văd pe Ray Ways la volan cu familia lui , conducând maşina prin pădure, pe un drum îngust, noaptea. Lângă el Ioana Barac ţinând pe genunchi harta cu drumul spre "ieşire" pe care scrie The dead end. Poemul este fără cusur din punctul meu de vedere. Nu zic mai multe pentru că sunt anumite persoane care-mi folosesc comentariile pentru a scoate T.V.A de pe urma mea:))), pe ici, colo, mai glumim:)
Adrian, ai dreptate este ceva mai descriptiv, asta e un fel de boală a mea. Când am scris "culeg merele de pe jos", am avut în minte imaginea lor stând aplecaţi unul lângă altul. Şi cred că am specificat ca să exclud posibilitatea ca ei să fie în copac. Deşi pot să spun că nu e f. f. important. Mulţumesc pentru semn.
Domnule Vlad Turburea, am citit cu emoţie comentariul d-voastră. Vă mulţumesc pentru răbdarea de a-mi citi poeziile şi pentru impresie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Deosebit poem, mai ales de la "venise si moartea..." pana la "incepea lupta cu spatiul". Prin intensificarea aproape dureroasa a trairilor il recunoastem din nou pe Paul Blaj. Cand discursul e dramatic, melancolia poate fi "ravasitoare". "Moartea" este tratata cu sarcasm. Iar ai scris un poem bun, Paul! De fiecare data te citesc cu placere. Violeta
pentru textul : Fabrica de bolduri deTotem, mulţumesc de lectură!
D-nă Ştefan, orice e perfectibil. Dacă totuşi lirismul se reduce la cuvinte, nu sunt de acord că "mult" nu "e liric deloc". Îmi pare că aici (Dezîmblânzirea - N. Stănescu) ar fi: "De mult negru ma albisem
De mult soare ma-nnoptasem
De mult viu ma mult murisem". Legat de "c-un" vs "cu-n", aştept totuşi eventuale argumente. Eu înclin să cred că am ortografiat corect. Se poate să aveţi dreptate cu "şuierătura", cred că voi renunţa la "si"-ul final.
Avelea, da, a ieşit niţel prea descriptiv pentru ce-am vrut.
Paul, cred că voi căuta un surogat pentru "icent" şi voi gândi reformularea la "împăturitul absenţelor".
Mulţumesc tuturor pentru observaţii!
pentru textul : Cerneluri deAdrian, orgasme literare nu mai am demult. Credeam ca ai inteles.
pentru textul : Alb şi roşu deintervin aici din motiv decât numai apreciere. pe parcurs nu pierzi nici din forţă.
pentru textul : Pensulă deai tot respectul meu pentru calitate şi idee.
cu siguranţă că mi-a plăcut mult.
andu, am mai scos din repetiția "sufletului", mersi de semnalare versuri minimaliste? azi cam acesta e curentul: minimalist... am putea compara cu minimalismul din muzică... am resimțit stilizarea din versurile postate de tine, ce-ar fi să postezi tot poemul pe site? o zi bună, animus
pentru textul : anima mundi defrancisc, as fi recunoscator daca ai fi mai explicit. multumesc de trecere!
pentru textul : Altă rugă în Grădina Ghetsimani deMultumesc pentru feed-back Sixtus. Cuvintele tale ma bucura. Chiar si raspunsurile. Desi acestea nu si-au aflat inca intrebarile potrivite.
pentru textul : Imprecație deEu observ o inconsecvență a timpurilor verbale începând chiar cu titlul (verbul din titlu este la prezent, iar în poem predomina trecutul). Eu am citit totul la prezent, fiindcă acest poem mi-a zâmbit precum iarna când întârzie la un film :)
iarna întârzie la un film
nu ninge
peste hornuri ceața
mă plimb pe chipurile oamenilor
încet
mai încet ca oricând
îmi agăț privirea de fiecare trecător
și cânt
doi mă aud
întorc capul
fetița în bleumarin îmi zâmbește
afon cum sunt tac cu teama în suflet
iarna nenăscută
îmi plimbă obrazul ei pe fular
nu ninge
aud pașii fulgilor
trecând bariera din nordul orașului
își trage sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii
nu ninge
dar eu mă prefac că ninge
suflu peste ceaiul fierbinte
îmi încălzesc mâinile pe o ceașcă ciobită
ca pe vremea când exista teama de a sparge porțelanuri
niciodată iarna nu a fost mai abstractă
sufletului nostru dornic de poveste
niciodată iarna nu ne-a visat atât de mult
nu ninge
ies paparude să danseze
în jurul maidanelor din care curg câini zgribuliți
să tragă o țigară cu ochii pe horn
diii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin
(pe horn - este scris de două ori)
La mulți ani, Sebi! ... și ierni frumoase, de poveste!
pentru textul : iarna întârzie la un film deDorin, si acum in timp ce-ti scriu acest raspuns am talpile inghetate de frig desi pamantul de sub mine respira greu de sete, iti multumesc de citire si pentru apreciere. lalin, iti multumesc de parere si pentru citire
pentru textul : Nada deP.S. Ar mai fi si Cristina Nemerovschi, redactor la o editura noua care i-a publicat pe Leo Ancuta si altii. Si care organizeaza un concurs de debut. Cristina pe care am publicat-o in NOEMA (revista a Academiei al carei redactor sef sunt) cu un text despre Wittgenstein...
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deMie nu mi-a placut decat titlu. In rest, are 5 din 29 versuri (17,2%) formate din "o" si "Luz". Inclusiv un vers "degeaba". Interesant e ca la... vecini, acest text are 3 stele galbene si una rosie.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă dedoamnelor, domnilor ma onorati cu prezenta.
pentru textul : Cu lopata- n drum spre Marte! deoricum cel mai bun catren ar fi fost imaginea cu Boc si lopata.era monumental.
Mulțumesc Adrian. Cred că este întotdeauna un privilegiu în viață să cunoști persoane de valoare, de talent. Indiferent de culoare sau credință. Indiferent de convingeri. Și aceste întâlniri nu sunt întâmplătoare. Nici măcar Albert Einstein nu credea în hazard.
pentru textul : Journée du Judaïsme Roumain à Paris/Ziua Iudaismului Român la Paris demultam de oprire, Sebi! da, iepurasii sunt numa' buni de pus in sotii:) in tot felul de sotii... Cele bune si tie, spor!
pentru textul : din jurnalul unui iepure alb deOk, din perspectiva mea, e mult mai bine.
pentru textul : chipul de umbră deCristina, anunțul meu nu a fost despre cei care au mai absentat o lună sau alte săptămîni din motive de o natură sau alta. Nu e regiment de intervenție aici. M-am referit la cei care s-au înscris și fie n-au postat și n-au comentat nimic, fie au pus acolo două trei texte și au dispărut în ceață. Participarea pe Hermeneia.com e benevolă și de plăcere.
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor dedin partea lui meriți mulțumiri, îți mulțumesc și eu de semn, Cristina. nu postez la un articol coperta.
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" degând bun!
corect, ce frumuseti ascund pustiurile africane!.. insa ac idee ar fi fost bine de dezvoltat intr un poem. poate deveni un crez poetic. insa, acum suna a jurnal si tradare
pentru textul : despre dimineți ce sunt deMarian, as citi cu placere o asemenea replica... cu atat mai mult cu cat simt ca va fi in hutula si esperanto cel putin. Varianta in limba sparga totusi las-o la mine, ok? Bobadil.
pentru textul : un fragment întreg deÎncerc să fiu scurt, pentru că ești, probabil, ocupat cu problemele legate de schimbarea formulei. Totuși, am să mai explic o dată de ce mi se pare mai potrivit cuvântul STAGIAR (cu toată conotația lui temporală - dar și "novice" o presupune), decât cel de NOVICE (de "începător" sau "ucenic" nici nu poate fi vorba, cel puțin "novice" e neologic). Pe Hermeneia, ca și pe alte site-uri, vin să posteze opameni cu diverse CV-uri. Am analizat lista de autori de pe Hermeneia. Uneori membrii nu-și publică biobibliografia, dar eu știu despre mai mulți dintre ei că sunt autori de mai multe volume de versuri sau de proză, iar tu i-ai încadrat la "novici". Nota bene! Nu spun că n-ai făcut-o cu temei, având în vedere faptul că în România și pretutindeni în lume sunt mii de autori de cărți care au probleme cu gramatica literaturii și chiar cu gramatica limbii în care scriu. Având în vedere, însă, situația aceasta, termenul de "stagiar" în locul celui de "novice" mi se pare mai potrivit, întrucât e mai...benign. Și nu implică o etichetare brutală, care are drept consecință o anume ezitare a unora de a încerca să posteze pe site-ul tău (al nostru). Mai gândește-te. Aici vine a doua problemă, și, ca să fiu mai convingător, am să dau chiar exemplul meu. Ca să postez (motivele pentru care am dorit s-o fac nu e cazul să le discutăm aici) pe Hermeneia, mi s-au cerut, prin regulament, trei texte (iar nu și o biobibliografie care să-mi ateste calitatea de scriitor). Eu am avut, desigur, prudența să aleg cu grijă textele și să strecor unele sugestii privind calitatea autorului acestora. Pe urmă, tu ești (ca și membrii Consiliului) un băiat deștept și cu intuiție, așa că nu-ți puteai permite să evaluezi greșit. Dar să admitem că nu erai suficient de deștept, ci doar (cum spun unii pe site-ul tău!) discreționar. Și că m-aș fi trezit etichetat drept "novice". S-ar fi produs o dublă descalificare: a ta (pentru că ai fi încercat să infirmi opinia unor critici români importanți, care au scris favorabil despre mine, întroducându-mă în dicționare naționale și citându-mă în istoriile literare) și a mea (căci nu mai eram ce am părut a fi). Cu atât mai mult cu cât încadrarea la categoria "novice" nu vizează textele, ci autorul acestora! Situații precum aceasta (pe care am citat-o pur demonstrativ) le creează (la start!) autorilor deja afirmați o rezervă față de acest site. Pentru că, iată, după ce am trimis textele, am primit un e-mail prin care am fost înștiințat că am fost încadrat la categoria "autor". Am intrat pe site și am constatat că eram deja prezent ca atare. Prin urmare, și dacă eram încadrat la "novice" (lucru pe care l-aș fi considerat drept un act de lezare a imaginii mele!), tot aș fi apărut pe site, cu această etichetă. De aceea am propus ca, înainte de a face vizibil, sub o anumită etichetă, un autor pe site, să i se ia acceptul, de pildă, printr-un reply la e-mailul prin care este înștiințat la ce categorie e încadrat. Departe de a împuțina numărul postatorilor, acest procedeu ar aduce (așa cred eu) pe site autori de valoare. Și tot așa în cazul declasificărilor plănuite (și justificate, după cum am încercat s-o și demonstrez într-un comentariu recent pe marginea textului unui autor). Cât privește problema lui "nou-venit", eu n-am încercat să susțin cum ar fi just, ci doar cum e stipulat. Răposatul meu de profesor de la Universitate, Dimitrie Macrea, autor al unui celebru "Dicționar al limbii române moderne", m-a sfătuit, într-o discuție, să nu am inițiative în domeniul ortografic decât dacă scriu un articol pe o temă, astfel încât, chiar în textul în care combat o situație ortografică, dacă ea îmi apare sub condei, eu s-o tratez în spiritul normei "la zi" (iar nu al susținerii mele). De pildă - ca să iau un exemplu absurd - , dacă eu aș scrie un articol în care pledez pentru forma "de asemeni" în locul lui "de asemenea", chiar în articolul respectiv eu să scriu, ori de câte ori termenul îmi vine sub condei, "de asemenea". Și tot așa, în orice text, până când susținerea mea nu este acceptată ca normă! Ca profesor, nu pot să-i învăț pe elevii mei decât cum se cere, pentru că, altminteri (ai dreptate!), ei vor răspunde greșit la examen și vor lua nu 4, ci 1. Și tot așa, în revista "Litere", pe care o conduc de 10 ani, mă văd obligat să impun respectarea normelor ortografice în vigoare. În acest sens, nu știu cum se împacă cu el însuși importantul critic N. Manolescu, care la Facultate ar fi obligat să le ceară studenților să respecte normele ortografice în vigoare (obligatorii și prin programa universitară), iar în "România literară" susține scrierea cu "î" în loc de "â" ("adînc", nu "adânc"), ca și forma "sînt" pentru "sunt". În particular vorbind, eu consider că așa cum se scrie în "România literară" (ca și în jumătate din presa noastră) e mai justificat (nu însă și corect, deoarece corectitudinea e condiționată de respectarea normei!), dar consider că trebuie să respectăm normele, pentru că ele sunt niște legi (exterioare) ale limbii. La noi apare, însă, această problemă: nu respectăm niciun fel de legi. Am promis să fiu scurt și, iată, nu m-am ținut de cuvânt! Promit să nu mai insist, pentru că, în fond, tu ești cel care decide. Dar dialogul dintre noi nu e decât un schimb de idei care, mie unul, îmi face plăcere.
pentru textul : hermeneia 2.0 deLaurentiu,
pentru textul : abso(lut) desi mie mi-a lasat impresia de eclectic la prima lectura.
iar acum, dupa explicatiile tale, parca si mai si.
Mariana, frumoasa prezentare a "evenimentului virtualian". Multumesc pe aceasta cale, in mod special lui Serban, Alinei si mai cu seama, si mai cu mot, Marianei, adica tie, Mariana, cea cu gura de aur, cea cu gura venita din desert, cea care mi-a facut o asa surpriza, o asa bucurie de sarbatori. Celorlalti prezenti acolo, ca au stiut sa vina, sa o asculte pe "mama Virtualia", pe Alina Manole, la ea acasa.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deFelicit Virtualia an de an "mai crescuta".
Mariana, multumim!
poemul tau este fericit de petrecerea timpului in continuum, care, din păcate, este confiscat de păreri personale. o scriere interesantă și plină de materie, sub un titlul ce conduce, obligatoriu, cititorul către idee, ceea ce, pentru mine, nu este tocmai un câștig literar.
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Gerunziul continuu deAndrei, am citit o parte dintre poemele tale. Eşti talentat şi sensibil. Mulţumesc pentru gest, îţi doresc succes în tot ce faci.
Tania, îţi mulţumesc din suflet.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deai si tu o chestie cu ana are mere...exceptional argument ! e vorba si de ceva ironia sau, mai bine zis autoironie.
pentru textul : sunt liber deeu cred ca acele expresii se sustin prin ele insele. pot sa scriu despre gaze si despre Dumnezeu. sau nu pot de fapt. e o insiruire. m-am facut inteles ?
multumesc de vizita si de parere. numai bine.
pentru textul : lumină în jurul meu degraunfels, vad ca ai intrat in forta. deja vedeta, la doar 4 texte si un comm. bine ai venit si pe aici. prietenii nu trebuie lasati singuri niciodata. deja esti pe prima pagina. wow. respectele mele, musiu. sa ma tin aproape. simt ca tu stii ceva care aduce succesul pocnind din degete. sa ne zici si noua secretul....:) frumos text!
pentru textul : Simplu denu vreau să fiu înțeles greșit, Adriana, dar simbolurile pot fi exprimate și prin cuvinte netocite. cuvinte în care șaizeciștii și nu numai ei (cu de la eminescu pornire) se înecau. e opinia mea, desigur. și nu e infailibilă:) (chiar dacă picătura de rouă este esența umanității, ori persoană, ori ce vrei tu să fie, asta nu o împiedică să rămână fadă și vetustă.)
pentru textul : în ultima cameră, el deIoana, mi-a plăcut foarte mult această secvenţă, acest scurt metraj, un fel de Ioan Barac Grigore dream cu in the death car, în mod deosebit: "camionul s-a înţepenit în nisip cum dracului credeţi că mai plecăm de aici" - aici parcă îl văd pe Ray Ways la volan cu familia lui , conducând maşina prin pădure, pe un drum îngust, noaptea. Lângă el Ioana Barac ţinând pe genunchi harta cu drumul spre "ieşire" pe care scrie The dead end. Poemul este fără cusur din punctul meu de vedere. Nu zic mai multe pentru că sunt anumite persoane care-mi folosesc comentariile pentru a scoate T.V.A de pe urma mea:))), pe ici, colo, mai glumim:)
pentru textul : secvenţă cu tun de ceaţă şi fumigene deAdrian, ai dreptate este ceva mai descriptiv, asta e un fel de boală a mea. Când am scris "culeg merele de pe jos", am avut în minte imaginea lor stând aplecaţi unul lângă altul. Şi cred că am specificat ca să exclud posibilitatea ca ei să fie în copac. Deşi pot să spun că nu e f. f. important. Mulţumesc pentru semn.
pentru textul : acolo e cea mai frumoasă iarnă deDomnule Vlad Turburea, am citit cu emoţie comentariul d-voastră. Vă mulţumesc pentru răbdarea de a-mi citi poeziile şi pentru impresie.
Pagini