Cristina, in primul rind as vrea sa nu ma suspetezi de niciun fel de malevolenta. nici pe mine si nici pe cei care te citesc. Tu spui ca nu primesti comentarii, dar nu crezi ca exact acelasi lucru se poate spune in general si despre tine. Tu de asemenea rareori comentezi sub textele altora. Nu inteleg de ce atit de multi oameni sint deranjati ca nu primesc atentia pe care ei nu o acorda altora. Trecerea la corespondent este facuta intr-un anumit set de situatii. Retrogradarea (daca vrei sa o privesti asa) la categoria de novice, este facuta in alt set de situatii. Prima este legata in primul rind de frecventa si tipul de relatie cu Hermeneia. A doua este legata in principal de calitatea textelor postate. Nu stiu si nu cred ca s-a facut o greseala cind ti s-a acordat nivelul actual. Dar acest lucru nu inseamna ca poti continua sa postezi texte slabe si iti poti pastra nivelul. Tu poti sa fii un scriitor genial dar daca postezi texte submediocre si mai ales repetat, nu te poti astepta sa pastrezi prea multa vreme acelasi nivel. Macar si doar din motivul ca pentru categoria de novice publicarea textelor pe prima pagina este controlata prin aprobare. Citez din Regulament: "11. Membrii trebuie sa doreasca sa nu ramîna la stadiul de novice ci sa intre în categoria autorilor Hermeneia dar odata ajunși acolo trebuie sa înțeleaga faptul ca Hermeneia nu va accepta compromiterea acestei categorii și ca trebuie sa întîmpine așteptarile de calitate ale cititorilor noștri oferind texte pe masura valorii lor. Abandonarea vizibila a unui anumit nivel de calitate a textelor publicate poate duce la retrogradarea din categoria deținuta sau excluderea din rîndul membrilor Hermeneia."
Ce am vrut sa spun prin materia prima este ca drama unui spital, de psihiatrie sau altfel, mai ales cind este legata de experienta personala, poate fi o sursa inspirationala din care poti construi literatura, dar doar a insira la modul ne-creativ ce ti s-a intimplat nu cred ca se califica drept literatura. Parere mea. Cred ca ar trebui sa abandonezi suspiciunea cum ca alti nu iti comenteaza textele pentru ca nu cred ca poti progresa, ci mai degraba sa te intrebi cit de mult participi tu sub textele altora.
da, destule expresii de-acum mult prea utilizate si in acelasi timp se observă un amestec heteroclit de optzecism si poezie dogmatica sau din lirica lui ioan alexandru. toata aceasta inflatie de ingeri e cam obositoare. am incercat sa gasesc macar o portiune care sa ma lase cu ceva dar nu cred ca am găsit. uite ma uit la text si observ ca autoarea a folosit „zvoneau” și în strofa a treia dar și a patra și încă asociat cu îngerii, și după atîtea zile pe site încă nu și-a dat seama că e total neinspirată ideea. chestia asta mă face să am impresia că nu își citește textele cu atenție iar lucrul acesta nu este bun.
Otilia, când spuneam "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" (a învăţa din iubire/ a învăţa iubirea/ a învăţa din suferinţă, a învăţa că, a învăţa de la, a învăţa prin... şi tot aşa) mă refeream la un fenomen pe care l-am observat de vreo 2-3 ani încoace, la foarte mulţi autori, nu doar la tine. Mi-e greu să văd cum ai putea tu, de una singură, să creezi clişee.
Greșeli de editare:
careâncotro, simţteam, infizem pulmonar? emfizem poate, Întro zi, unmomentdat și multe altele, inadmisibile pe un site literar.
Expresii nefericite, metafore și adjective forțate care cad în patetic. Recomand lectura mai multă și grijă la scriere, e plin de greșeli, de gramatică dar și de simplă editare a textului.
Exemple:
stejarul acela mare şi neputincios.
Ochii mi s-au împletit cu ochii aceia ce doreau stejarul cu orice chip.
Are totuși o cursivitate bună, caldă, potolită narațiunea dumneavoastră motiv pentru care o să mai citesc, mi-ar place să văd un text mai lung, cap-coadă și nu un instantaneu, ca aici.
emi, am stat si m-am gandit. inclin sa cred ca acel cliseu face bine textului. oricum, ma gandesc si in noaptea asta. multumesc pt penita, o surpriza placuta
mulţumesc pentru semnul de lectură Virgil, deşi nu am înţeles dacă ţi-a plăcut sau nu. Eu cred că e mai degrabă kafkaesc, nu snoavă. Textul gestează de ieri când am iniţiat imaginea omului tras pe rotiţele ceasului, imagine care poate fi înţeleasă de unii, cred eu.
cred ca foarte putini dintre membrii site-ului ar putea face presupuneri viabile asupra autorilor textelor, cu tot respectul. nu se citeste destula poezie de pe site, nu stiu cita lume urmareste constant un autor...
eu unul nu pot fi sigur pe nici o presupunere si in cele mai multe cazuri nici nu pot face vreuna, si e foarte ok asa. nu va distrageti atentia de la texte, ca oricum nu o sa va puteti confirma ce si cum, pina la final
pe de alta parte, cred ca sint in medie un pic mai bune decit media textelor de la un anumit moment dat de pe site, se simte aerul competitiei
parerea mea... mai mult sau mai putin estetica Si sper sa nu se supere maestrul Vlad. Mie nu imi place si nu neaparat din cauza rosului, care e ok la urma urmei. Mi se pare prea pestrit ca tipuri de fonturi. Fontul negru cu numele editurilor abia se vede la mine. Chiar si nota aia cu in memoriam ... abia se vede. Apoi "chestiile alea cu pin"... (ca nu stiu cum sa le numesc) alea pe care scrie Poezie si Roman. Nu le inteleg rostul... estetic. Mi se par cam tiganoase. Nu ca as avea eu ceva cu tiganii dar nu le apreciez estetica in mod deosebit. Imi par ca niste umpluturi neelegante in plus. .. am spus ca sint umpluturi?...!.. Apoi... un fluture aiurea acolo. Cind pe sirma e o tipa cu umbrela. Adica umbrela=ploaie=noiembrie. Mai merge. Dar fluturele in noeimbrie e chiar aiurea. Mai ales ca e decembrie. Infantil. Parca e ideea unei fetite de 13 ani care orice face tot printese deseneaza. Asa si cu fluturele asta pe care parca l-am mai vazut undeva. Si apoi este U-ul. UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU-ul acela Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaare. De parca e e Universitatea Craiova. Sau Uniter. Sau magazinul Unirea. Sau UTA Arad. Sau UMGB. U asa mare vine de la Universitate in general. Si apoi aici e ..... in mijlocul cuvintului. Pe bune ca e absolut aiurea. Si apoi IASI jos scris cu..... rosu!!! Din nou o culoare care nu mai apare in fonturi. Afisul are destula inconscventa artistica dupa parera mea. Dar speram la mai bine, pe viitor.
Da, multumesc Alina. Va scriu din Timisoara. Sper sa ajung si eu la lansari. Adica cred ca am sa ajung. In orice caz vreau si pe aceasta cale, inca o data sa ii multumesc lui Alina, fara aportul, perseverenta, munca si inimaginabila rabdare cu mine, acest volum nu ar fi aparut niciodata. Multumesc si domnului director Cojocaru si Editurii Grinta pentru sprijinul acordat si pentru deosebita lor bunavointa. Acum trei ani si jumatate cind incepeam sa incep sa postez texte online nu imi imaginam nici in cele mai neobisnuite visuri ca voi ajunge aici. Dar se pare ca in ciuda abilitatii mele de a-mi controla viata n-am reusit sa "previn" aceasta "tendinta poetica" din mine. Va multumesc si astept pe cei care pot veni. Oricum Romania a fost o experienta extraordinara pina acum.
Chiar dacă nu am întotdeauna inspirație ce fel de semn să las, eu te citesc cu drag Monica. Uneori mi se pare că pe aleile viselor tale am fost umblat și eu. Mă regăsesc în unele dintre amintirile tale, diferit, așa cum diferite sînt destinele noastre, departe, și totuși...
îmi place destul de mult titlul, iar din el mai ales sintagma , dor semantic ... am nostalgia romanului lui eco, insula din ziua de ieri... mă deranjează însă acel eviscerat , nu e deloc poetic verbul... dar asta nu e vina lui. apreciez lehamitea prezentă aici și cred că poate fi îmbunătățit tot poemul (înlăturând retorismul, unele verbe, substantive, tropii... știi ceva, de fapt vreau să spun că merită rescris poemul păstrând titlul)
Marga, eu am cîteva nedumeriri. Poate mi le calrifici tu:
1. De ce îmi reproșezi mie că nu procedez în urma unei concluzii pe care o tragi tu? Adică să mă explic. Tu ai ajuns (de bună voie și nesilită de nimeni) la concluzia (proprie și personală) cum că acestea sînt niște exerciții. Și apoi mă întrebi (pe bună dreptate dacă ar fi să considerăm această concluzie o premisă) de ce nu le trimit în Șantier. Ce nu înțeleg eu este cînd le-am considerat eu exerciții? Pentru că opinia asta nu îmi aparține. Și deci, în mod implicit, nu am nici un motiv să acționez din cauza ei. Cu alte cuvinte, ex nihilo nihil. (Sper să nu fi greșit latineasca.)
2. De ce crezi că textele din Șaniter ar avea nevoie de o audiență sporită? Din cîte îmi amintesc scopul Șantierului Literar este să încurajeze repararea, corectarea textelor deosebit de proaste sau care au defecte „tehnice” care impietează asupra prezenței lor pe prima pagină. În orice caz, intenția, dorința noastră este ca ele să fie scoase de acolo. Bineînțeles cu „colaborarea binevoitoare” a autorilor lor. Tocmai de aceea am implementat butonul „Atenție editor”!
3. De unde ai obținut informația că scopul Șantierului Literar ar fi acela de a găzdui „asemenea jocuri literare”? Am senzația că faci o confuzie regretabilă cu „cutia cu nisip” din secțiunea experiment.
4. De ce îți este frică? Chestia asta chiar mă ofensează. Pentru că nu există nimeni care să poată spune că a fost ostracizat sau persecutat de mine sub vreo anumită formă chiar dacă m-a jignit pe site, cu atît mai puțin dacă îmi critică textele în mod competent sau documentat, chiar dacă aspru. Nimeni. Și nu a fost dat afară de pe Hermeneia sau sancționat de mine chiar dacă tehnic vorbind un astfel de comportamnet violent (față de mine, ca și față de oricine aici pe Hermeneia) este neregulamentar. Dar în ce mă privește pe mine am căutat în mod deliberat să nu sancționez pe nimeni din această cauză. Așa că nu știu, chiar nu înțeleg de ce te temi.
5. În al cincilea rînd nu înțeleg ce are zona în care locuiesc cu toată această discuție. Oare nu este mai degrabă „o atitudine atât de tipic românească” gestul acesta de a tot scoate ochii unui român care locuiește în California cu faptul că locuiește în California? Nu înțeleg de ce nu vii să locuiești și tu în California dacă tot te frămîntă asta încît simți nevoia să o pomenești. Oricum ești mai tînără decît mine și ți-ar fi de cîteva ori mai ușor decît mie să o iei de la zero și să îți faci viața pe care ți-o dorești fără să fii nevoită să pomenești mereu iarba verde din ograda mea (sau palmierii și nisipul de pe plaja mea de la Pacific). Sau n-ai curajul necesar să te înhami la o asemenea aventură?
6. Care este atitudinea de care nu m-am „dezbărat”?
7. Cum adică „fac orice pe tarlaua mea”? Te rog să îmi arăți ultima dată cînd am încălcat regulamentul.
8. De ce este cuvîntul „băltoacă” vulgar? Și mai ales ce înțelegi prin vulgar? Și în plus, ai auzit de estetica urîtului? Ce părere ai avea depre „bubele, mucegaiul și noroiul” lui Argezi în acest cotext? Dar despre „Florile răului” lui Baudelaire?
Fiecare este la discretia altuia. Inconjurat de societate e ca si cum ai dormi intr-un oras necunoscut si sute de tantari s-ar hrani din somnul tau. Si noi suntem la discretia vampirilor, suntem furati metodic, planificat. Celorlalti li se pare normal ca noi să scriem si ei sa se bucure de ceva pentru care platesc prea putin sau deloc.Dar s-ar putea sa ne placa sa fim furati,constat acum, in chiar clipa asta, altfel de ce nu ne oprim din scris? Motivatii ar fi destule si prima care-mi vine-n minte este ca nu putem lasa balta si neexploatata planeta asta de babute galagioase care mereu vor gasi ceva de condus pe ultimul drum. Sa vezi frumusete de bocete, tanguiri sofisticate pe masura „ceva”-u-lui, jelanii inaltatoare si tipete îndurerate! Cum sa pleci de la un asemenea spectacol? Si cum sa nu-ti plangi absurdul pentru care traiesti azi pe pamant? Cam pentru asta am acordat o penita. Sa aveti pace, Dancus
Relativ interesant modul cum reusesti sa compatibilizezi aceste doua acorduri foarte diferite ce isi cauta originea in sufletul barbatului... o pulsiune brutal exprimata, un fel de a conduce fara prea multi mediatori intre volan si roti, nevoia de a te contesta pana la capat, de a te nega pentru a ajunge la insasi radacina celui care pune intrebarea si are curajul sa o si rosteasca... pe de alta parte e multa gingasie in poezia aceasta, se simte nevoia restaurarii unei stari originare in care totul e firesc si simplu, o sete teribila de a trai in cea mai fericita dintre lumile posibile. O poezie revolta impotriva limitelor care imi aduce cumva aminte de Liiceanu si ideea acestuia ca limitati fiind, ceea ce e propriu omului este tocmai incercarea sa de a depasi limita. Si da, poate ca uneori Dumnezeu e mai putin atent la fond decat la ceea ce sta indaratul cuvantului, adica starea. Iar ingerii rareori sting incendii...
vezi tu, ai imagini interesante dar oarecum intr-o dezordine in care repetitia nu accentueaza ideea principala. un alt aspect e legat de acest dans al zidului care ma duce inevitabil (deformatie profesionala) imediat la cutremur...un fapt de care nu m-as agata liric, e stresant.
in marginea moscovei lui vladimir makanin din "underground sau un erou al timpului nostru" am gasit-o pe tanta, dar nu putem extinde asupra rusilor, ca cum ziceam, era doar marginea moscovei. o stim cu totii pe tanta, i-am pune-o, desi o urim si stim ca ne va da in git cu prima ocazie
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristina, in primul rind as vrea sa nu ma suspetezi de niciun fel de malevolenta. nici pe mine si nici pe cei care te citesc. Tu spui ca nu primesti comentarii, dar nu crezi ca exact acelasi lucru se poate spune in general si despre tine. Tu de asemenea rareori comentezi sub textele altora. Nu inteleg de ce atit de multi oameni sint deranjati ca nu primesc atentia pe care ei nu o acorda altora. Trecerea la corespondent este facuta intr-un anumit set de situatii. Retrogradarea (daca vrei sa o privesti asa) la categoria de novice, este facuta in alt set de situatii. Prima este legata in primul rind de frecventa si tipul de relatie cu Hermeneia. A doua este legata in principal de calitatea textelor postate. Nu stiu si nu cred ca s-a facut o greseala cind ti s-a acordat nivelul actual. Dar acest lucru nu inseamna ca poti continua sa postezi texte slabe si iti poti pastra nivelul. Tu poti sa fii un scriitor genial dar daca postezi texte submediocre si mai ales repetat, nu te poti astepta sa pastrezi prea multa vreme acelasi nivel. Macar si doar din motivul ca pentru categoria de novice publicarea textelor pe prima pagina este controlata prin aprobare. Citez din Regulament: "11. Membrii trebuie sa doreasca sa nu ramîna la stadiul de novice ci sa intre în categoria autorilor Hermeneia dar odata ajunși acolo trebuie sa înțeleaga faptul ca Hermeneia nu va accepta compromiterea acestei categorii și ca trebuie sa întîmpine așteptarile de calitate ale cititorilor noștri oferind texte pe masura valorii lor. Abandonarea vizibila a unui anumit nivel de calitate a textelor publicate poate duce la retrogradarea din categoria deținuta sau excluderea din rîndul membrilor Hermeneia."
pentru textul : Gărzile negre deCe am vrut sa spun prin materia prima este ca drama unui spital, de psihiatrie sau altfel, mai ales cind este legata de experienta personala, poate fi o sursa inspirationala din care poti construi literatura, dar doar a insira la modul ne-creativ ce ti s-a intimplat nu cred ca se califica drept literatura. Parere mea. Cred ca ar trebui sa abandonezi suspiciunea cum ca alti nu iti comenteaza textele pentru ca nu cred ca poti progresa, ci mai degraba sa te intrebi cit de mult participi tu sub textele altora.
da, destule expresii de-acum mult prea utilizate si in acelasi timp se observă un amestec heteroclit de optzecism si poezie dogmatica sau din lirica lui ioan alexandru. toata aceasta inflatie de ingeri e cam obositoare. am incercat sa gasesc macar o portiune care sa ma lase cu ceva dar nu cred ca am găsit. uite ma uit la text si observ ca autoarea a folosit „zvoneau” și în strofa a treia dar și a patra și încă asociat cu îngerii, și după atîtea zile pe site încă nu și-a dat seama că e total neinspirată ideea. chestia asta mă face să am impresia că nu își citește textele cu atenție iar lucrul acesta nu este bun.
pentru textul : Șoapte devă mulţumesc. Ioana, tare mult.
la barbut eram campion, de genul celor menţionaţi în poem şi a altora... cam asta era ideea.
pentru textul : inventar deexistă pace prefăcută? textul este mult peste nivelul meu de întelegere.
pentru textul : urme deFoarte bun text...poate ca finalul prea altfel decat restul poeziei. Mi-a placut.
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei deOtilia, când spuneam "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" (a învăţa din iubire/ a învăţa iubirea/ a învăţa din suferinţă, a învăţa că, a învăţa de la, a învăţa prin... şi tot aşa) mă refeream la un fenomen pe care l-am observat de vreo 2-3 ani încoace, la foarte mulţi autori, nu doar la tine. Mi-e greu să văd cum ai putea tu, de una singură, să creezi clişee.
pentru textul : caută-mă în omul acela de...cum înnebunește iarna din sînge și aprinde albul frigid de sub unghii... încîntător poemul tău,Oriana
pentru textul : Erotheia. Poem pentru snow blower și oh boy deam mai încercat cîte ceva. dar valsul e de vina.
pentru textul : ball masque deGreșeli de editare:
careâncotro, simţteam, infizem pulmonar? emfizem poate, Întro zi, unmomentdat și multe altele, inadmisibile pe un site literar.
Expresii nefericite, metafore și adjective forțate care cad în patetic. Recomand lectura mai multă și grijă la scriere, e plin de greșeli, de gramatică dar și de simplă editare a textului.
Exemple:
stejarul acela mare şi neputincios.
Ochii mi s-au împletit cu ochii aceia ce doreau stejarul cu orice chip.
Are totuși o cursivitate bună, caldă, potolită narațiunea dumneavoastră motiv pentru care o să mai citesc, mi-ar place să văd un text mai lung, cap-coadă și nu un instantaneu, ca aici.
pentru textul : caii din viaţa mea deS.o.s. cu majuscule - S.O.S.
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda deemi, am stat si m-am gandit. inclin sa cred ca acel cliseu face bine textului. oricum, ma gandesc si in noaptea asta. multumesc pt penita, o surpriza placuta
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi demulţumesc pentru semnul de lectură Virgil, deşi nu am înţeles dacă ţi-a plăcut sau nu. Eu cred că e mai degrabă kafkaesc, nu snoavă. Textul gestează de ieri când am iniţiat imaginea omului tras pe rotiţele ceasului, imagine care poate fi înţeleasă de unii, cred eu.
pentru textul : naturam animae deam schimbat, carevasazica.
pentru textul : Se făcea că... dese prăbuşeşte liniştea în adâncul urechilor- sigur nu este tautologic.
pentru textul : prăbuşire deeu zic ca nu este un poem foarte slab cum spune Margas, dar niciunul genial:)
mișto, parcă ai intra într-un club unde bobadil e la bară, răvășit... îhhh
pentru textul : la mormântul lui menelau deMulțumesc pentru felicitările aurite! Cu prima ocazie prin Paris, te conduc eu acolo!
pentru textul : RICHARD ROGERS + ARCHITECTS decred ca foarte putini dintre membrii site-ului ar putea face presupuneri viabile asupra autorilor textelor, cu tot respectul. nu se citeste destula poezie de pe site, nu stiu cita lume urmareste constant un autor...
eu unul nu pot fi sigur pe nici o presupunere si in cele mai multe cazuri nici nu pot face vreuna, si e foarte ok asa. nu va distrageti atentia de la texte, ca oricum nu o sa va puteti confirma ce si cum, pina la final
pe de alta parte, cred ca sint in medie un pic mai bune decit media textelor de la un anumit moment dat de pe site, se simte aerul competitiei
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deparerea mea... mai mult sau mai putin estetica Si sper sa nu se supere maestrul Vlad. Mie nu imi place si nu neaparat din cauza rosului, care e ok la urma urmei. Mi se pare prea pestrit ca tipuri de fonturi. Fontul negru cu numele editurilor abia se vede la mine. Chiar si nota aia cu in memoriam ... abia se vede. Apoi "chestiile alea cu pin"... (ca nu stiu cum sa le numesc) alea pe care scrie Poezie si Roman. Nu le inteleg rostul... estetic. Mi se par cam tiganoase. Nu ca as avea eu ceva cu tiganii dar nu le apreciez estetica in mod deosebit. Imi par ca niste umpluturi neelegante in plus. .. am spus ca sint umpluturi?...!.. Apoi... un fluture aiurea acolo. Cind pe sirma e o tipa cu umbrela. Adica umbrela=ploaie=noiembrie. Mai merge. Dar fluturele in noeimbrie e chiar aiurea. Mai ales ca e decembrie. Infantil. Parca e ideea unei fetite de 13 ani care orice face tot printese deseneaza. Asa si cu fluturele asta pe care parca l-am mai vazut undeva. Si apoi este U-ul. UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU-ul acela Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaare. De parca e e Universitatea Craiova. Sau Uniter. Sau magazinul Unirea. Sau UTA Arad. Sau UMGB. U asa mare vine de la Universitate in general. Si apoi aici e ..... in mijlocul cuvintului. Pe bune ca e absolut aiurea. Si apoi IASI jos scris cu..... rosu!!! Din nou o culoare care nu mai apare in fonturi. Afisul are destula inconscventa artistica dupa parera mea. Dar speram la mai bine, pe viitor.
pentru textul : Virtualia XI - anunț final deDa, multumesc Alina. Va scriu din Timisoara. Sper sa ajung si eu la lansari. Adica cred ca am sa ajung. In orice caz vreau si pe aceasta cale, inca o data sa ii multumesc lui Alina, fara aportul, perseverenta, munca si inimaginabila rabdare cu mine, acest volum nu ar fi aparut niciodata. Multumesc si domnului director Cojocaru si Editurii Grinta pentru sprijinul acordat si pentru deosebita lor bunavointa. Acum trei ani si jumatate cind incepeam sa incep sa postez texte online nu imi imaginam nici in cele mai neobisnuite visuri ca voi ajunge aici. Dar se pare ca in ciuda abilitatii mele de a-mi controla viata n-am reusit sa "previn" aceasta "tendinta poetica" din mine. Va multumesc si astept pe cei care pot veni. Oricum Romania a fost o experienta extraordinara pina acum.
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu deAdrian, singuratatea ar putea deveni astfel absurda. Multumesc pentru continuarea starii. Virgil, ma bucur ca spui asta. Am renuntat la acel cuvant.
pentru textul : somn deUite inca unul care l-a descoperit pe Nietzsche :) Pacat de text ca avea un parfum aparte.
pentru textul : Doină deChiar dacă nu am întotdeauna inspirație ce fel de semn să las, eu te citesc cu drag Monica. Uneori mi se pare că pe aleile viselor tale am fost umblat și eu. Mă regăsesc în unele dintre amintirile tale, diferit, așa cum diferite sînt destinele noastre, departe, și totuși...
pentru textul : Întâmplări din viața mea deîmi place destul de mult titlul, iar din el mai ales sintagma , dor semantic ... am nostalgia romanului lui eco, insula din ziua de ieri... mă deranjează însă acel eviscerat , nu e deloc poetic verbul... dar asta nu e vina lui. apreciez lehamitea prezentă aici și cred că poate fi îmbunătățit tot poemul (înlăturând retorismul, unele verbe, substantive, tropii... știi ceva, de fapt vreau să spun că merită rescris poemul păstrând titlul)
pentru textul : Insula unui dor semantic deMarga, eu am cîteva nedumeriri. Poate mi le calrifici tu:
pentru textul : dade I - varianta 2 de1. De ce îmi reproșezi mie că nu procedez în urma unei concluzii pe care o tragi tu? Adică să mă explic. Tu ai ajuns (de bună voie și nesilită de nimeni) la concluzia (proprie și personală) cum că acestea sînt niște exerciții. Și apoi mă întrebi (pe bună dreptate dacă ar fi să considerăm această concluzie o premisă) de ce nu le trimit în Șantier. Ce nu înțeleg eu este cînd le-am considerat eu exerciții? Pentru că opinia asta nu îmi aparține. Și deci, în mod implicit, nu am nici un motiv să acționez din cauza ei. Cu alte cuvinte, ex nihilo nihil. (Sper să nu fi greșit latineasca.)
2. De ce crezi că textele din Șaniter ar avea nevoie de o audiență sporită? Din cîte îmi amintesc scopul Șantierului Literar este să încurajeze repararea, corectarea textelor deosebit de proaste sau care au defecte „tehnice” care impietează asupra prezenței lor pe prima pagină. În orice caz, intenția, dorința noastră este ca ele să fie scoase de acolo. Bineînțeles cu „colaborarea binevoitoare” a autorilor lor. Tocmai de aceea am implementat butonul „Atenție editor”!
3. De unde ai obținut informația că scopul Șantierului Literar ar fi acela de a găzdui „asemenea jocuri literare”? Am senzația că faci o confuzie regretabilă cu „cutia cu nisip” din secțiunea experiment.
4. De ce îți este frică? Chestia asta chiar mă ofensează. Pentru că nu există nimeni care să poată spune că a fost ostracizat sau persecutat de mine sub vreo anumită formă chiar dacă m-a jignit pe site, cu atît mai puțin dacă îmi critică textele în mod competent sau documentat, chiar dacă aspru. Nimeni. Și nu a fost dat afară de pe Hermeneia sau sancționat de mine chiar dacă tehnic vorbind un astfel de comportamnet violent (față de mine, ca și față de oricine aici pe Hermeneia) este neregulamentar. Dar în ce mă privește pe mine am căutat în mod deliberat să nu sancționez pe nimeni din această cauză. Așa că nu știu, chiar nu înțeleg de ce te temi.
5. În al cincilea rînd nu înțeleg ce are zona în care locuiesc cu toată această discuție. Oare nu este mai degrabă „o atitudine atât de tipic românească” gestul acesta de a tot scoate ochii unui român care locuiește în California cu faptul că locuiește în California? Nu înțeleg de ce nu vii să locuiești și tu în California dacă tot te frămîntă asta încît simți nevoia să o pomenești. Oricum ești mai tînără decît mine și ți-ar fi de cîteva ori mai ușor decît mie să o iei de la zero și să îți faci viața pe care ți-o dorești fără să fii nevoită să pomenești mereu iarba verde din ograda mea (sau palmierii și nisipul de pe plaja mea de la Pacific). Sau n-ai curajul necesar să te înhami la o asemenea aventură?
6. Care este atitudinea de care nu m-am „dezbărat”?
7. Cum adică „fac orice pe tarlaua mea”? Te rog să îmi arăți ultima dată cînd am încălcat regulamentul.
8. De ce este cuvîntul „băltoacă” vulgar? Și mai ales ce înțelegi prin vulgar? Și în plus, ai auzit de estetica urîtului? Ce părere ai avea depre „bubele, mucegaiul și noroiul” lui Argezi în acest cotext? Dar despre „Florile răului” lui Baudelaire?
Fiecare este la discretia altuia. Inconjurat de societate e ca si cum ai dormi intr-un oras necunoscut si sute de tantari s-ar hrani din somnul tau. Si noi suntem la discretia vampirilor, suntem furati metodic, planificat. Celorlalti li se pare normal ca noi să scriem si ei sa se bucure de ceva pentru care platesc prea putin sau deloc.Dar s-ar putea sa ne placa sa fim furati,constat acum, in chiar clipa asta, altfel de ce nu ne oprim din scris? Motivatii ar fi destule si prima care-mi vine-n minte este ca nu putem lasa balta si neexploatata planeta asta de babute galagioase care mereu vor gasi ceva de condus pe ultimul drum. Sa vezi frumusete de bocete, tanguiri sofisticate pe masura „ceva”-u-lui, jelanii inaltatoare si tipete îndurerate! Cum sa pleci de la un asemenea spectacol? Si cum sa nu-ti plangi absurdul pentru care traiesti azi pe pamant? Cam pentru asta am acordat o penita. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : spovedania venelor albastre deRelativ interesant modul cum reusesti sa compatibilizezi aceste doua acorduri foarte diferite ce isi cauta originea in sufletul barbatului... o pulsiune brutal exprimata, un fel de a conduce fara prea multi mediatori intre volan si roti, nevoia de a te contesta pana la capat, de a te nega pentru a ajunge la insasi radacina celui care pune intrebarea si are curajul sa o si rosteasca... pe de alta parte e multa gingasie in poezia aceasta, se simte nevoia restaurarii unei stari originare in care totul e firesc si simplu, o sete teribila de a trai in cea mai fericita dintre lumile posibile. O poezie revolta impotriva limitelor care imi aduce cumva aminte de Liiceanu si ideea acestuia ca limitati fiind, ceea ce e propriu omului este tocmai incercarea sa de a depasi limita. Si da, poate ca uneori Dumnezeu e mai putin atent la fond decat la ceea ce sta indaratul cuvantului, adica starea. Iar ingerii rareori sting incendii...
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș devezi tu, ai imagini interesante dar oarecum intr-o dezordine in care repetitia nu accentueaza ideea principala. un alt aspect e legat de acest dans al zidului care ma duce inevitabil (deformatie profesionala) imediat la cutremur...un fapt de care nu m-as agata liric, e stresant.
pentru textul : Dansul zidului dein marginea moscovei lui vladimir makanin din "underground sau un erou al timpului nostru" am gasit-o pe tanta, dar nu putem extinde asupra rusilor, ca cum ziceam, era doar marginea moscovei. o stim cu totii pe tanta, i-am pune-o, desi o urim si stim ca ne va da in git cu prima ocazie
pentru textul : Tanța portanța și chitanța deEmil, e poezie sau proza.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a dein lb. română nu există partea I-a ci doar partea I
pentru textul : Viaţa după Irina dePagini