Rog a se scrie titlul cu minuscule. E suficient doar prima literă cu majusculă. Am mai făcut precizarea asta la textul precedent.
De pus toate vocativele între virgule. Când este gata, click pe butonul "atenție editor".
Rafael, eu nu cred că trebuie să conving pe nimeni de nimic. Și nici nu cer nimănui să aibă încredere în mine. Tot ce vreau să demonstrez este că nu există atributele necesare unei așa-zise venalități a moderatorului pe hermeneia (și, dacă tot aduse vorba Virgil, nici a editorilor, pentru că și acolo deciziile se iau asemănător). Asta nu are legătură cu persoana mea. La urma urmelor, un moderator ar putea fi acuzat, teoretic, că e pur și simplu răuvoitor că așa îi e lui inima :) Asta da, ar fi cam greu de combătut. Uite că am oferit arme... să vedem cine se repede să le folosească. În general, eu am răbdare ca oamenii să aibă încredere din experiență, nu să-mi acorde un cec în alb. Iar teamă nici nu cred că ți-ar fi, asta a fost o glumă, nu? Repet... nu că am sau nu încredere în cineva, dar eu, nefăcând altceva decât să atrag atenția, nu am de ce să scot un eveniment oarecare din contextul său. Și... pentru că îmi pare că pot spune asta acum... suntem on the same side cu toții. Hai să facem literatură. Pardon, să faceți :) Paul, mulțam de apreciere, aidoma de înțelegere. Și cu rugămintea de a nu ne lansa în presupuneri asupra celor care nu sunt de acord cu mine, cu tine, sau cu altul. Eu apreciez principiul evocat de Beatrice Hall în amintirea lui Voltaire: "I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it." E dreptul lor să creadă ceva sau altceva și nu cred neapărat că are de-a face cu nivelul de inteligență.
Vedeţi ce se întâmplă dacă intru în dialog cu cine nu trebuie?
Nu v-aş mai fi răspuns, dar, când îmi cereţi să pun ghilimele în cazul citatelor din autori celebri, dovediţi că habar n-aveţi de tehnicile intertextuale. În orice caz, nu se folosesc ghilimele, cel mult citatele se redactează cu italice (dar nu totdeauna). Ceea ce eu am şi făcut, atât în volumul "Conturul speranţei", din 1987, unde a apărut prima dată acest text, cu titlul "Oraş", cât şi în antologia de autor "Alter ego" din 2001. Doar că aici, pe site, n-am reuşit să mă descurc din punct de vedere tehnic spre a le sublinia ca atare.
Dar nu despre asta e vorba. Şi, oricum, opinia mea despre textele dvs. nu are nicio legătură cu intervenţiile privind jurizarea concursului. Ignor, din păcate, acele intervenţii. Şi apoi, habar n-am dacă aţi participat la concurs sau nu. N-am avut timp să fac o cercetare privind paternitatea tuturor textelor jurizate şi nici n-am de gând s-o fac pe viitor. Pentru că nu e vorba chiar de o problemă homerică... Probabil că aţi participat şi v-am dat notă mică. Îmi pare rău, dar asta a fost situaţia.
Cât despre faptul că nu vă place cum scriu poezie (poate nici roman şi nici critică), nu e nicio problemă (deşi altora, între care se află şi critici literari importanţi, le cam place). Nici mie nu-mi place cum scrie, bunăoară, Allan Ginsberg, dar asta nu are chiar o mare importanţă.
Vă atrag însă atenţia că atunci când faceţi comentarii ofuscate şi în evident dezacord cu evidenţa(ca şi atunci când comentaţi elogios texte proaste), asta nu e în defavoarea (sau în favoarea) textelor comentate, ci în defavoarea dvs. Vă discreditează.
Dar, slavă Domnului, sper că ştiţi toate astea, că suntem oarecum apropiaţi ca generaţie...
În încheiere, nu pot decât să vă urez să aveţi mai mult senin în suflet şi-n gând.
Ca discuţia noastră să fie utilă şi pentru alţii, daţi-mi voie să vin cu următoarele sugestii.
1. Plec de la premisa ca H., ca şi alte site-uri de acest gen este şi unul de informare şi nu numai de creaţie.
2. În acest sens dispunând de un set de documente privind diversele curente, constând în „manifeste” (suprarealist(e), dadaist, fracturist, postmodernism românesc, boierim, infrarealism, etc.) şi încercări de definire (e.g. a PoMo, douămiism, minimalism, maximalism dar şi altele). , aş putea să le pun la dispoziţie.
3. În acest fel, fiecare dintre noi care are chef, ar putea să deducă, plecând de la ele, în ce măsură „programul” de la care s-a plecat s-a realizat, eventual modificâdu-se pe parcurs.
4. In fine, daca si altii dispun de astfel de documente, le pot pune si ei la dispozitie.
Nuța, cu toate bunele tale intenții, ești depășită de problemă. Eu îi dau dreptate lui Adrian. Și nu mă simt obligat să explic pe larg de ce. Voi spune doar că un om nu trebuie să se lase călcat în picioare de nulități! De nimeni de fapt. Atât am spus! Restul e mai sus:)
stimați colegi, am citit cu atenție comentariile postate de către fiecare; voi încerca să mă integrez în această comunitate, propunând alcătuirile mele în formele lor desuete pentru unii (dar singurile aflate la îndemâna mea deocamdată) actualizate prin tipul lor de mesaj și care vor fi judecate pe măsura prezentării lor. Bianca, fii sigură că citesc aproape tot ce se postează și pe acest site, iar faptul că nu relaționez cu autorii nu înseamnă nici dezinteres, nici o redusă capacitate de înțelegere, ci doar un altfel de prezență, cu influențele ei reciproce. Modul elegant în care au fost exprimate majoritatea punctelor de vedere mă face să trec cu vederea intervențiile care s-au vrut răutăcios-corective și mă îndeamnă să merg mai departe.
Un poem-metaforă a răstignirii, aşa îl simt. M-a surprins acest tablou cu maci şi grâu, foarte drag mie (la care mai adaug şi albăstrele :), dar mărturisesc că niciodată nu m-am gândit la aceste simboluri extraordinare...şi doar ştiam de ,,bobul de grâu care trebuie să moară ca să aducă rod"...şi ştiam şi ,,Ce dor frumos, ce rai ne leagă" de C. Ioanid.
Am citit de nenunmărate ori acest poem în zilele pascale...l-am citit şi familiei şi musafirilor :) Încă îi aud ,,agonia" şi sunetul metalic al ,,fier(ului) cenușiu ascuțit". Bine evidenţiat cenuşiul în cadrul galbenului auriu al ,,pâinii" şi al roşului. Remarc şi prezenţa vuietului trenului în contrast cu unduirea şi liniştea unui câmp cu grâu şi maci. E un poem care se adresează tututror simţurilor şi, mai ales, conştiinţei.
Mă ruşinez la gândul că, la prima citire, pe diagonală, am spus că e doar un pastel...
Felicitări şi mulţumiri!
şi eu care credeam că ai murit deja din cauză de dispariţie. dar bogdaproste că uite că nu. vie şi nevătămată şi chiar cu coada înfăşurată pe mînă. nici nu ştii ce sperietură. ziceam e o stafie, un duh, o arătare. măi să fie. şi cînd colo ioana cea cumplita mai scrie. asta cînd nu se înfoaie şi mai alungă animalele mici. un text pe care îl prefer. iar la orizontul de aşteptare ne potrivim. deepwater horizon.
Ingrid nu are nimic din personajul Harey al "Solaris"-ului realizat de Andrei Tarkovsky, Matei. Cu altă ocazie, poate, vom discuta pe marginea acestui film (și mai ales a cărții scriitorului Stanisław Lem). Cum spunea și Tarkovsky în ultimul său interviu: "A discuta despre optimism și pesimism este idiot. Sunt două noțiuni lipsite de sens. Oamenii nu vor să spună ceea ce gândesc." Ingrid e o scurtă trecere în revistă a unor "spații goale dintre amintiri" mărunte, inexistente aproape, între care nu locuiesc decât mările văzduhului. așa cum și autorul mărturisește, este doar: "senzația că aștept un răspuns de la tine"
Ioana, iti multumesc de sfaturi. .... ce inseamna scenariu Im si sm? banuiesc ca e vorba diferente de intindere, dar totusi, mi-ar placea sa stiu denumirea. :)
Mi-a spus cineva care citește site-ul Hermeneia să îți transmit că asemenea metaliteratură nu se mai scrie de prin anii '80. Nu mi-am însușit ideea și am transmis-o exact așa cum mi s-a spus. Dar asta nu înseamnă că nu sunt de acord cu ea.
dificultatea de a nu fi crestin, dificultatea de a fi un crestin care nu si-a inteles Hristosul, dificultatea de a fi, pur si simplu... Multam pentru tot ce ai scris aici! "Crestinism dificil" iti doresc!
corectie: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi" se va citi: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum! - din sufi)"
Marina, Virgil, multumesc de opinii, am operat citeva modificari. Si vreau sa fac niste precizari suplimentare. Probabil, la un moment dat, am exercitiul scrisului si talent, deficitar sunt insa la tehnica. Si cind ma refer la tehnica ma refer la unitatea unui text, atit ideatica, dar si structurala. Poate pe de o parte, pentru ca textele mele sunt colectii de starii, fara a fi macerate prea mult. Pe de alta parte, de cele mai multe ori revenirea asupra unui text nu prea e pe gustul meu(desi ar fi necesara) pentru ca imi lipseste obiectivitatea taierii in carne vie.
jurnalele altora au ceva dintr-o efigie uitata pe fruntea celui care a avut curajul de a-l deschide...oare cati au nevoie de jurnalele celorlalti? in ce masura ne eliberam de noi insine? personal nu cred in aceasta eliberare, dar acest jurnal copleseste prin secventele reinsufletite. nu este decat un jurnal ce se scrie incet pe coltul noptii cand se deschid umbrele celor trecuti prin noi, printre noi, starnind frica de ziua de maine ce creste malign intre clipe. uneori se inchid toate intr-un pumn in care stringem spaimele... si oricat ai incerca sa cresti, sa uiti, sa treci mai departe, nu poti uita niciodata cum "m-am învelit atunci în toată ura" ... cateva imagini subliniate: "într-o vreme vorbeam mult cu dumnezeu. i-am promis că o să mă fac preot dacă o lasă pe bunica să trăiască până voi fi și eu bătrân. m-am luat cu crescutul și am uitat. și dumnezeu a uitat." "ne împărțim unul altuia. dacă împărțim viața cu toți nouă nu ne mai rămâne nimic." I più grandi dolori sono quelli di cui siamo causa noi stessi (Sofocle)
Calin, acolo folososem "calitatea" in sensul de atribut. Aerul este mediul cel mai propriu propagarii vibratiilor sonore. Asocierea, insa, nu o fac eu, ea poate fi gasita in textele vedice. :)
Eu chiar nu cred ca poezia are mari dusmani "in afara", in orice caz, acestia nu sunt mai mari, in timpurile noastre, decat cei "dinlauntru". Poetul contemporan nu mai doreste sa fie unul din cei care "indumnezeieste omenirea", cum spune Bergson, si care "au imprimat ratiunii un caracter divin", cel care deschide poarta "cetatii divine". El nu mai este in slujba Intelectului, a devenit "laic", si cand spun "laic" ma gandesc la conotatia pe care o da acestui cuvant Benda, in a sa celebra "Tradare...". Azi, poetul se lupta sa devina oglinda a conjuncturalului...si atunci ma-ntreb ce s-ar intampla daca ACUM ar trai Platon? sau...Pitagora, cel care nu ii accepta pe poeti in scoala sa, spunand ca acestia nu vor fi capabili sa pastreze tacerea?
Felul in care s-a transformat poezia imi aminteste de fabula padurii si a toporului...si cat de impropriu suna, daca privim etimologic, "transformare", aici! trans-formare, adica "depasire a formei", cand azi poezia tinde numai catre formal si lasa informalul deoparte, se dezice de el.
oare de ce nu ne intrebam daca nu cumva "informatie" inseamna mai mult decat...stire?
asa ca, de ce am condamna "dusmanii de la granita", in timp ce ne aplaudam tradatorii?
Andu, așa’i , putea fi continuată însă nu m’am decis încă dacă e mai importantă esența. Eu cred că am scris ceea ce aveam de scris, iar faptul că nu a fost suficient este după părerea mea bine, pentru că te lasă cu gândul la ce ar fi putut fi.. Dl. Virgil, nu doresc să înșel așteptările așa că the best thing to do este să nu le aveți din parte-mi. Mai bine să vă surprind, nu? Multumesc pentru bunăvoință ambilor
simt...si, odata, voi citi aici un poem despre tăcerea apei... când nicio propoziție nu trebuie enunțată, nici propoziția care enunță asta, în acest sens poeților tăindu-se limba.
Un text de penita. Imi trezeste imaginea unui pom cu radacini puternic infipte in pamant, al carui varf se adanceste in cer, depasind "conul de lumina". In plus, prozodia simpla (dar, evident, nu simplista)face si mai pregnant mesajul unei interioritati care se exteriorizeaza, inflorind.
citesc şi recitesc ajung la concluzia că-ţi dau dreptate. dacă intru şi apoi mă răzgândesc, legea gravitaţiei n-are ce căuta acolo. nu ar fi vorba de epatare, era o încercare de poetizare, dar mă mulţumesc fără ea. thanks, man!
Iar tu întreci limita de jos a logicii. Eu fac intepretări ale comportamentului tău pe baza manifestărilor tale în spaţiul Hermeneia. Şi le fac pentru că trebuie să le fac şi pe acestea. Şi nu le fac doar vizavi de tine, ci vizavi de toţi userii, când e cazul. Tu nu faci diferenţa între o mustrare pe bază regulamentară, şi un atac le persoană. Nu ştiu de când suntem noi amici, aşa cum nu ştiu de când respectul se bagă pe gât. Eu, aici şi aiurea, pe alte site-uri, respect oamenii pentru ceea ce scriu şi ceea ce înţeleg din poezia veritabilă. Tu eşti talentată, dar departe de a-mi câştiga respectul literar. Punct.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
imi place numai ultima strofa
pentru textul : cuvinte de jurnal deOnorată!
pentru textul : două mâini deRog a se scrie titlul cu minuscule. E suficient doar prima literă cu majusculă. Am mai făcut precizarea asta la textul precedent.
pentru textul : Marea trăncăneală deDe pus toate vocativele între virgule. Când este gata, click pe butonul "atenție editor".
Rafael, eu nu cred că trebuie să conving pe nimeni de nimic. Și nici nu cer nimănui să aibă încredere în mine. Tot ce vreau să demonstrez este că nu există atributele necesare unei așa-zise venalități a moderatorului pe hermeneia (și, dacă tot aduse vorba Virgil, nici a editorilor, pentru că și acolo deciziile se iau asemănător). Asta nu are legătură cu persoana mea. La urma urmelor, un moderator ar putea fi acuzat, teoretic, că e pur și simplu răuvoitor că așa îi e lui inima :) Asta da, ar fi cam greu de combătut. Uite că am oferit arme... să vedem cine se repede să le folosească. În general, eu am răbdare ca oamenii să aibă încredere din experiență, nu să-mi acorde un cec în alb. Iar teamă nici nu cred că ți-ar fi, asta a fost o glumă, nu? Repet... nu că am sau nu încredere în cineva, dar eu, nefăcând altceva decât să atrag atenția, nu am de ce să scot un eveniment oarecare din contextul său. Și... pentru că îmi pare că pot spune asta acum... suntem on the same side cu toții. Hai să facem literatură. Pardon, să faceți :) Paul, mulțam de apreciere, aidoma de înțelegere. Și cu rugămintea de a nu ne lansa în presupuneri asupra celor care nu sunt de acord cu mine, cu tine, sau cu altul. Eu apreciez principiul evocat de Beatrice Hall în amintirea lui Voltaire: "I disapprove of what you say, but I will defend to the death your right to say it." E dreptul lor să creadă ceva sau altceva și nu cred neapărat că are de-a face cu nivelul de inteligență.
pentru textul : Moderator pe hermeneia denici nu știu de unde să încep un dialog cu tine!
pentru textul : Martell XO depacea cu tine, frate!
să zicem că ai fi fost Iisus, ce ai fi făcut?
Vedeţi ce se întâmplă dacă intru în dialog cu cine nu trebuie?
pentru textul : Anotimp deNu v-aş mai fi răspuns, dar, când îmi cereţi să pun ghilimele în cazul citatelor din autori celebri, dovediţi că habar n-aveţi de tehnicile intertextuale. În orice caz, nu se folosesc ghilimele, cel mult citatele se redactează cu italice (dar nu totdeauna). Ceea ce eu am şi făcut, atât în volumul "Conturul speranţei", din 1987, unde a apărut prima dată acest text, cu titlul "Oraş", cât şi în antologia de autor "Alter ego" din 2001. Doar că aici, pe site, n-am reuşit să mă descurc din punct de vedere tehnic spre a le sublinia ca atare.
Dar nu despre asta e vorba. Şi, oricum, opinia mea despre textele dvs. nu are nicio legătură cu intervenţiile privind jurizarea concursului. Ignor, din păcate, acele intervenţii. Şi apoi, habar n-am dacă aţi participat la concurs sau nu. N-am avut timp să fac o cercetare privind paternitatea tuturor textelor jurizate şi nici n-am de gând s-o fac pe viitor. Pentru că nu e vorba chiar de o problemă homerică... Probabil că aţi participat şi v-am dat notă mică. Îmi pare rău, dar asta a fost situaţia.
Cât despre faptul că nu vă place cum scriu poezie (poate nici roman şi nici critică), nu e nicio problemă (deşi altora, între care se află şi critici literari importanţi, le cam place). Nici mie nu-mi place cum scrie, bunăoară, Allan Ginsberg, dar asta nu are chiar o mare importanţă.
Vă atrag însă atenţia că atunci când faceţi comentarii ofuscate şi în evident dezacord cu evidenţa(ca şi atunci când comentaţi elogios texte proaste), asta nu e în defavoarea (sau în favoarea) textelor comentate, ci în defavoarea dvs. Vă discreditează.
Dar, slavă Domnului, sper că ştiţi toate astea, că suntem oarecum apropiaţi ca generaţie...
În încheiere, nu pot decât să vă urez să aveţi mai mult senin în suflet şi-n gând.
Ca discuţia noastră să fie utilă şi pentru alţii, daţi-mi voie să vin cu următoarele sugestii.
1. Plec de la premisa ca H., ca şi alte site-uri de acest gen este şi unul de informare şi nu numai de creaţie.
pentru textul : Recuperarea Realului de2. În acest sens dispunând de un set de documente privind diversele curente, constând în „manifeste” (suprarealist(e), dadaist, fracturist, postmodernism românesc, boierim, infrarealism, etc.) şi încercări de definire (e.g. a PoMo, douămiism, minimalism, maximalism dar şi altele). , aş putea să le pun la dispoziţie.
3. În acest fel, fiecare dintre noi care are chef, ar putea să deducă, plecând de la ele, în ce măsură „programul” de la care s-a plecat s-a realizat, eventual modificâdu-se pe parcurs.
4. In fine, daca si altii dispun de astfel de documente, le pot pune si ei la dispozitie.
"își trăgeau sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii"
"nu ningea
dar eu mă prefăceam că ninge
suflam peste ceaiul fierbinte"
"dii câine-căluț
pentru textul : iarna întârzie la un film demai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin" - f frumos!
Nuța, cu toate bunele tale intenții, ești depășită de problemă. Eu îi dau dreptate lui Adrian. Și nu mă simt obligat să explic pe larg de ce. Voi spune doar că un om nu trebuie să se lase călcat în picioare de nulități! De nimeni de fapt. Atât am spus! Restul e mai sus:)
pentru textul : Viraj mult prea strâns destimați colegi, am citit cu atenție comentariile postate de către fiecare; voi încerca să mă integrez în această comunitate, propunând alcătuirile mele în formele lor desuete pentru unii (dar singurile aflate la îndemâna mea deocamdată) actualizate prin tipul lor de mesaj și care vor fi judecate pe măsura prezentării lor. Bianca, fii sigură că citesc aproape tot ce se postează și pe acest site, iar faptul că nu relaționez cu autorii nu înseamnă nici dezinteres, nici o redusă capacitate de înțelegere, ci doar un altfel de prezență, cu influențele ei reciproce. Modul elegant în care au fost exprimate majoritatea punctelor de vedere mă face să trec cu vederea intervențiile care s-au vrut răutăcios-corective și mă îndeamnă să merg mai departe.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deUn poem-metaforă a răstignirii, aşa îl simt. M-a surprins acest tablou cu maci şi grâu, foarte drag mie (la care mai adaug şi albăstrele :), dar mărturisesc că niciodată nu m-am gândit la aceste simboluri extraordinare...şi doar ştiam de ,,bobul de grâu care trebuie să moară ca să aducă rod"...şi ştiam şi ,,Ce dor frumos, ce rai ne leagă" de C. Ioanid.
pentru textul : grîu și maci deAm citit de nenunmărate ori acest poem în zilele pascale...l-am citit şi familiei şi musafirilor :) Încă îi aud ,,agonia" şi sunetul metalic al ,,fier(ului) cenușiu ascuțit". Bine evidenţiat cenuşiul în cadrul galbenului auriu al ,,pâinii" şi al roşului. Remarc şi prezenţa vuietului trenului în contrast cu unduirea şi liniştea unui câmp cu grâu şi maci. E un poem care se adresează tututror simţurilor şi, mai ales, conştiinţei.
Mă ruşinez la gândul că, la prima citire, pe diagonală, am spus că e doar un pastel...
Felicitări şi mulţumiri!
vina ta este deopotrivă cu norocul.
Dar cel mai tare m-aş bucura să spui ceva despre poem, totuşi. Sau ai spus şi nu am fost eu atent?
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă deşi eu care credeam că ai murit deja din cauză de dispariţie. dar bogdaproste că uite că nu. vie şi nevătămată şi chiar cu coada înfăşurată pe mînă. nici nu ştii ce sperietură. ziceam e o stafie, un duh, o arătare. măi să fie. şi cînd colo ioana cea cumplita mai scrie. asta cînd nu se înfoaie şi mai alungă animalele mici. un text pe care îl prefer. iar la orizontul de aşteptare ne potrivim. deepwater horizon.
pentru textul : orizont de aşteptare 0 deIngrid nu are nimic din personajul Harey al "Solaris"-ului realizat de Andrei Tarkovsky, Matei. Cu altă ocazie, poate, vom discuta pe marginea acestui film (și mai ales a cărții scriitorului Stanisław Lem). Cum spunea și Tarkovsky în ultimul său interviu: "A discuta despre optimism și pesimism este idiot. Sunt două noțiuni lipsite de sens. Oamenii nu vor să spună ceea ce gândesc." Ingrid e o scurtă trecere în revistă a unor "spații goale dintre amintiri" mărunte, inexistente aproape, între care nu locuiesc decât mările văzduhului. așa cum și autorul mărturisește, este doar: "senzația că aștept un răspuns de la tine"
pentru textul : ingrid deIoana, iti multumesc de sfaturi. .... ce inseamna scenariu Im si sm? banuiesc ca e vorba diferente de intindere, dar totusi, mi-ar placea sa stiu denumirea. :)
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă deMi-a spus cineva care citește site-ul Hermeneia să îți transmit că asemenea metaliteratură nu se mai scrie de prin anii '80. Nu mi-am însușit ideea și am transmis-o exact așa cum mi s-a spus. Dar asta nu înseamnă că nu sunt de acord cu ea.
pentru textul : (de ce oare scriu toate acestea) I dedificultatea de a nu fi crestin, dificultatea de a fi un crestin care nu si-a inteles Hristosul, dificultatea de a fi, pur si simplu... Multam pentru tot ce ai scris aici! "Crestinism dificil" iti doresc!
pentru textul : dificultatea de a fi creștin deeste un poem si despre lipsa. imi lipsesc sau sunt prea mult eu in mine. ai vorbit bine acum. te iert.
pentru textul : crucile decorectie: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi" se va citi: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum! - din sufi)"
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deMarina, Virgil, multumesc de opinii, am operat citeva modificari. Si vreau sa fac niste precizari suplimentare. Probabil, la un moment dat, am exercitiul scrisului si talent, deficitar sunt insa la tehnica. Si cind ma refer la tehnica ma refer la unitatea unui text, atit ideatica, dar si structurala. Poate pe de o parte, pentru ca textele mele sunt colectii de starii, fara a fi macerate prea mult. Pe de alta parte, de cele mai multe ori revenirea asupra unui text nu prea e pe gustul meu(desi ar fi necesara) pentru ca imi lipseste obiectivitatea taierii in carne vie.
pentru textul : peruvian dream deTiberiu, multumesc pentru ca ma citesti! Atunci cand, rar, mai si scriu :).
pentru textul : și eu te iubesc dejurnalele altora au ceva dintr-o efigie uitata pe fruntea celui care a avut curajul de a-l deschide...oare cati au nevoie de jurnalele celorlalti? in ce masura ne eliberam de noi insine? personal nu cred in aceasta eliberare, dar acest jurnal copleseste prin secventele reinsufletite. nu este decat un jurnal ce se scrie incet pe coltul noptii cand se deschid umbrele celor trecuti prin noi, printre noi, starnind frica de ziua de maine ce creste malign intre clipe. uneori se inchid toate intr-un pumn in care stringem spaimele... si oricat ai incerca sa cresti, sa uiti, sa treci mai departe, nu poti uita niciodata cum "m-am învelit atunci în toată ura" ... cateva imagini subliniate: "într-o vreme vorbeam mult cu dumnezeu. i-am promis că o să mă fac preot dacă o lasă pe bunica să trăiască până voi fi și eu bătrân. m-am luat cu crescutul și am uitat. și dumnezeu a uitat." "ne împărțim unul altuia. dacă împărțim viața cu toți nouă nu ne mai rămâne nimic." I più grandi dolori sono quelli di cui siamo causa noi stessi (Sofocle)
pentru textul : recamierul deCalin, acolo folososem "calitatea" in sensul de atribut. Aerul este mediul cel mai propriu propagarii vibratiilor sonore. Asocierea, insa, nu o fac eu, ea poate fi gasita in textele vedice. :)
Eu chiar nu cred ca poezia are mari dusmani "in afara", in orice caz, acestia nu sunt mai mari, in timpurile noastre, decat cei "dinlauntru". Poetul contemporan nu mai doreste sa fie unul din cei care "indumnezeieste omenirea", cum spune Bergson, si care "au imprimat ratiunii un caracter divin", cel care deschide poarta "cetatii divine". El nu mai este in slujba Intelectului, a devenit "laic", si cand spun "laic" ma gandesc la conotatia pe care o da acestui cuvant Benda, in a sa celebra "Tradare...". Azi, poetul se lupta sa devina oglinda a conjuncturalului...si atunci ma-ntreb ce s-ar intampla daca ACUM ar trai Platon? sau...Pitagora, cel care nu ii accepta pe poeti in scoala sa, spunand ca acestia nu vor fi capabili sa pastreze tacerea?
Felul in care s-a transformat poezia imi aminteste de fabula padurii si a toporului...si cat de impropriu suna, daca privim etimologic, "transformare", aici! trans-formare, adica "depasire a formei", cand azi poezia tinde numai catre formal si lasa informalul deoparte, se dezice de el.
oare de ce nu ne intrebam daca nu cumva "informatie" inseamna mai mult decat...stire?
asa ca, de ce am condamna "dusmanii de la granita", in timp ce ne aplaudam tradatorii?
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deGenială călimara şampanie! :))
pentru textul : revelion H deVă doresc tuturor un an minunat, cu bucurii şi sănătate şi ... nu uitaţi să fiţi buni... poeţi!
Andu, așa’i , putea fi continuată însă nu m’am decis încă dacă e mai importantă esența. Eu cred că am scris ceea ce aveam de scris, iar faptul că nu a fost suficient este după părerea mea bine, pentru că te lasă cu gândul la ce ar fi putut fi.. Dl. Virgil, nu doresc să înșel așteptările așa că the best thing to do este să nu le aveți din parte-mi. Mai bine să vă surprind, nu? Multumesc pentru bunăvoință ambilor
pentru textul : cum am ucis iubescul deI always admired Corina as a survivor under the most bizarre of criticisms
pentru textul : Drapeau blanc desimt...si, odata, voi citi aici un poem despre tăcerea apei... când nicio propoziție nu trebuie enunțată, nici propoziția care enunță asta, în acest sens poeților tăindu-se limba.
pentru textul : Sprint final, în gheare deUn text de penita. Imi trezeste imaginea unui pom cu radacini puternic infipte in pamant, al carui varf se adanceste in cer, depasind "conul de lumina". In plus, prozodia simpla (dar, evident, nu simplista)face si mai pregnant mesajul unei interioritati care se exteriorizeaza, inflorind.
pentru textul : copacul dinăuntru decitesc şi recitesc ajung la concluzia că-ţi dau dreptate. dacă intru şi apoi mă răzgândesc, legea gravitaţiei n-are ce căuta acolo. nu ar fi vorba de epatare, era o încercare de poetizare, dar mă mulţumesc fără ea. thanks, man!
pentru textul : pe o altă patină deIar tu întreci limita de jos a logicii. Eu fac intepretări ale comportamentului tău pe baza manifestărilor tale în spaţiul Hermeneia. Şi le fac pentru că trebuie să le fac şi pe acestea. Şi nu le fac doar vizavi de tine, ci vizavi de toţi userii, când e cazul. Tu nu faci diferenţa între o mustrare pe bază regulamentară, şi un atac le persoană. Nu ştiu de când suntem noi amici, aşa cum nu ştiu de când respectul se bagă pe gât. Eu, aici şi aiurea, pe alte site-uri, respect oamenii pentru ceea ce scriu şi ceea ce înţeleg din poezia veritabilă. Tu eşti talentată, dar departe de a-mi câştiga respectul literar. Punct.
pentru textul : Mişu forever dePagini