pentru că, la un moment dat, percepţia e opusă direcţiei obişnuite, fireşti a lucrurilor. convieţuirea se face intre mine şi femeia din cartea de buzunar, femeia reala pierde teren împotriva personajul fictiv. iniţial versul era "ca printr-un vizor inversat traiesc un concubinaj perpetuu...", poate că aşa era mai clar, nu ştiu.
cât despre "în scop medicinal" nu am cine ştie ce explicaţie, recunoaşterea şi acceptarea fiecărui minut care trece, degeaba sau nu, e întotdeauna ca o vindecare, ca un leac pentru cele ce urmează.
cam atât...merci mult de citire si de comm
spor la scris
Versurile acelea mi se par ok. Nu stiu daca doriti sa interveniti direct pe textul acesta sau sa tineti cont pe viitor, dar una din variante ar putea fi de grupare a ideilor. De exemplu mama a facut ceva si... (idei legate). Daca se doreste alternare sa nu existe atat de multe persoane implicate(aici e discutabil in raport cu intinderea textului) sau alternari mai rare. De exemplu in textul de fata mama apare in trei episoade. Raportat la text si la faptul ca apar si alte personaje cu aceeasi caracteristica e destul de mult. Ramane la decizia autoarei ! Ialin
mi-a plăcut în mod deosebit finalul, care dă și explicația poemului. extinzându-l, mi-aș permite să cred că suntem într-adevăr ( în limita impusă de spațio-temporalitate și de nou înșine ca ființe mărginite) pulbere de fluturi eterni, "incinerați în somnul de care ne temem." foarte frumos spus. o idee pe care o iau mai departe cu mine.
ca se te mântui - un typo aici...
si, cu toate ca inteleg cum ai gandit-o, mi se pare ca metafora " însă-n buze să-mi baţi nu îndrăzneşti" nu-i chiar una fericit aleasa.
mi-a placut, insa, mult de tot
"spre inimi din arme pleacă fluturi"
eu nu pot spune vai ce nemaipomenit, cât de... şi cum... şi ce grozăvie...
pur şi simplu l-am invitat să vină din nou aproape, cum a ştiut el dintotdeauna. citându-l. iată, un alt fel de elogiu!
da, să ne judece! :)
Am refacut textul. Sper sa fie ceva mai bine. M-am chinuit pe partea constructiei personajului. Nu stiu cat mi-a iesit. Sper doar ca urmatorul text sa fie mai bun din punctul asta de vedere si nu numai.
Foarte interesanta poezia ta bilingva> Admir oamenii care stiu sa traduca, cu toate nuantele expresiei, poeme. Cel mai mult mi-au placut versurile: " tata scrie ceva din fluierul piciorului" care ma duce cu gandul la omul copac, in care piciorul nu e decat o prelungire a trunchiului, care canta in anumite momente a zilei cand vantul trece prin el. Apoi: " astăzi păsările nu au umbră" fiinte insesibabile, un fel de ingeri, pasarile reprezentand starile angelice a firii Ultima strofa imi palce cel mai mult : " "vara eu stau în fața timpului" adica esti atemporal, intampinand tu timpul, ca timpul sa se ia dupa tine si nu invers. Inversezi astfel simbolurile incat te plasezi mereu la est, spre lumina, psre acea lumina care incremeneste undeva intre primii zori si aurora.
simțit poem, mi-a plăcut
pe undeva însă m-am pierdut... pe la jumate., pe la pigrafa aia, apoi parcă prea multă simbolistică religioasă, nu sunt un fan, recunosc
dar una peste alta, un poem bun al acestui autor care scrie ca un tăvălug după principiul cine nu e cu mine e împotriva mea
cred că mai multă discreție și subtilitate (și nu mă refer aici la metafore pentru că ele pot fi deloc subtile ci chiar foarte zgomotoase) ar îmbunătăți registrul... însă nu-s convins că asta poate fi acceptată ca idee de stil de către acest autor fundamentalist bullish
e doar o părere
îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat.
aveţi dreptate, prea multe verbe , culori , am scos câte ceva, sper să fie mai bine acum.
mulţumesc pentru atenţie d-le Caragea.
Nu ştiu dacă autorului îi este familiar Nichita Stănescu, dar textul său îmi aminteşte de un scurt "Poem": "Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului/ nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea, / de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"
Asta, privind îndeosebi ultimele două versuri. Primele sunt alcătuite din poncife. În specai penibilul "neîncepută neîmblânzire"...
Aha, vedeţi, d-le Velea, că vizavi de postarea textelor care sunt deja publicate în volum se agaţă o problemă delicată. Deşi cred că ştiţi asta, spun: cum mai poate comenta cineva un text care e dfinitivat, care nu mai poate fi schimbat? Sau să presupunem ca acel volum a avut parte de critica lui X,Y, unde X,Y au oareşce blazon. Cum îşi mai poate permite cititorul datu' cu părerea critică?
Mai concret, mai pot eu acum să vă rog să scoateţi totuşi acel "sineţi" ori să-l declaraţi licenţă poetică? :) Şi, cel mai important, la ce mai foloseşte autorului un feedback venit dintr-un text de acum 9-10 ani?
mi a placut incursiunea in Matrixul acestui suprarealism.. Mi-au placut acei delfini care se sinucid cu cinism pe nisipul alb insa nu am inteles curbura lobilor inimii creierului (poate caut eu logica unde nu e!)
Insa ultimul vers este favoritul meu!
cheers!
E o incercare Alma, de a scrie asa cum ai picta o stampa, folosind in loc de acuarele si tus simboluri, planuri si linii. Imi place varianta propusa de tine. Pot sa intreb si eu ceva? Nu am inteles cum se pot posta imagini, am incercat si nu reusesc.
te rog nu mai folosi titlul scris cu majuscule si nici majuscule pentru cuvinte in totalitatea lor in text. totodata aranjarea textului ingramadind numele personajului si dialogul este deranjanta si greu de urmarit. asta in contextul in care textul este si el foarte lung
poezia aceasta. o imagini pleonastica (ex.câmp cu verdeaţă) si multe chestii sociale care, cine stie de ce, musai sa le punem in poezie. acum cat sunt calde(ex.un vagon cu ţigani sosea în Gara de Nord tocmai de la Paris). nu agreez revenirea din final cu revenirea cozii.
nu stiu, dar incercarea de a scrie asa ceva ca „poezie” mi se pare o nedreptate facuta textului. e poate posibila si incercarea de a scrie despre londra, aeroport, etc cu dezinvoltura cu care scrii despre bacau. dar deocamdata nu merge. sau cel putin nu ma convinge pe mine. imi suna undeva intre artificial si banal. te mai citesc
Îmi plac primele 2 și ultimele 4 versuri. Acolo simt că se ascunde esența, mesajul. Partea de mijloc la recitire mi s-a părut sub nivelul celor pomenite de mine mai sus. Un cititor, Eugen.
pare un colaj de poezii un cocktail liric din care fiecare își poate extrage ceea ce își dorește. poate dacă ai folosi italicele, dacă ai secționa textul, dacă l-ai fragmenta ș.a.m.d. nu știu... trebuie să te gândești tu, e textul tău. am întâlnit metafore deosebite, dar aștept, tocmai pentru un pasaj liric ca acesta: "spune-mi dacă te sărut mai jos de frunte o să mai ai ochi să mă vezi?"
tema cersetorului, tratata admirabil de beckett, o regasesc aici, pe acelasi filon, de pastrare si recunoastere a nefirescului si preagratuitului act al rapunerii si punerii clipei de pret in patrafirul cuvintelor
Cristina, Elena, Andu vă mulţumesc pentru feed-back. Intervenţiile voastre la obiect, discursul civilizat aduc o atmosferă creativă pe site şi mă ajută foarte mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pentru că, la un moment dat, percepţia e opusă direcţiei obişnuite, fireşti a lucrurilor. convieţuirea se face intre mine şi femeia din cartea de buzunar, femeia reala pierde teren împotriva personajul fictiv. iniţial versul era "ca printr-un vizor inversat traiesc un concubinaj perpetuu...", poate că aşa era mai clar, nu ştiu.
pentru textul : Poem medicinal decât despre "în scop medicinal" nu am cine ştie ce explicaţie, recunoaşterea şi acceptarea fiecărui minut care trece, degeaba sau nu, e întotdeauna ca o vindecare, ca un leac pentru cele ce urmează.
cam atât...merci mult de citire si de comm
spor la scris
poate
daca asa vrei tu
trebuie sa gandesc, dar observ oricum doua lucruri care nu te caracterizeaza: acel ca in loc de precum, iar c cobor crama
suna a ironie, zau.
pentru textul : pseudopatriarhale III deVersurile acelea mi se par ok. Nu stiu daca doriti sa interveniti direct pe textul acesta sau sa tineti cont pe viitor, dar una din variante ar putea fi de grupare a ideilor. De exemplu mama a facut ceva si... (idei legate). Daca se doreste alternare sa nu existe atat de multe persoane implicate(aici e discutabil in raport cu intinderea textului) sau alternari mai rare. De exemplu in textul de fata mama apare in trei episoade. Raportat la text si la faptul ca apar si alte personaje cu aceeasi caracteristica e destul de mult. Ramane la decizia autoarei ! Ialin
pentru textul : Joc deAntilopele astea dau târcoale demult. Începusem să mă întreb dacă numai mie îmi sună. Mulțumesc, Anna.
pentru textul : Sprint final, în gheare demi-a plăcut în mod deosebit finalul, care dă și explicația poemului. extinzându-l, mi-aș permite să cred că suntem într-adevăr ( în limita impusă de spațio-temporalitate și de nou înșine ca ființe mărginite) pulbere de fluturi eterni, "incinerați în somnul de care ne temem." foarte frumos spus. o idee pe care o iau mai departe cu mine.
pentru textul : spitalul de fluturi deca se te mântui - un typo aici...
pentru textul : Sonet 221 desi, cu toate ca inteleg cum ai gandit-o, mi se pare ca metafora " însă-n buze să-mi baţi nu îndrăzneşti" nu-i chiar una fericit aleasa.
mi-a placut, insa, mult de tot
"spre inimi din arme pleacă fluturi"
oftez (of)
pentru textul : Printre dune fără nume deeu nu pot spune vai ce nemaipomenit, cât de... şi cum... şi ce grozăvie...
pentru textul : emindoină depur şi simplu l-am invitat să vină din nou aproape, cum a ştiut el dintotdeauna. citându-l. iată, un alt fel de elogiu!
da, să ne judece! :)
Am refacut textul. Sper sa fie ceva mai bine. M-am chinuit pe partea constructiei personajului. Nu stiu cat mi-a iesit. Sper doar ca urmatorul text sa fie mai bun din punctul asta de vedere si nu numai.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deMă refeream strict la cuvântul "impresionism", poate ar fi fost de ajuns să fie sugerat. Frumoasă explicația ta, mulțumesc.
pentru textul : Valea Lotusului deFoarte interesanta poezia ta bilingva> Admir oamenii care stiu sa traduca, cu toate nuantele expresiei, poeme. Cel mai mult mi-au placut versurile: " tata scrie ceva din fluierul piciorului" care ma duce cu gandul la omul copac, in care piciorul nu e decat o prelungire a trunchiului, care canta in anumite momente a zilei cand vantul trece prin el. Apoi: " astăzi păsările nu au umbră" fiinte insesibabile, un fel de ingeri, pasarile reprezentand starile angelice a firii Ultima strofa imi palce cel mai mult : " "vara eu stau în fața timpului" adica esti atemporal, intampinand tu timpul, ca timpul sa se ia dupa tine si nu invers. Inversezi astfel simbolurile incat te plasezi mereu la est, spre lumina, psre acea lumina care incremeneste undeva intre primii zori si aurora.
pentru textul : dunărea în inimi desimțit poem, mi-a plăcut
pentru textul : restul ar fi spus prematur depe undeva însă m-am pierdut... pe la jumate., pe la pigrafa aia, apoi parcă prea multă simbolistică religioasă, nu sunt un fan, recunosc
dar una peste alta, un poem bun al acestui autor care scrie ca un tăvălug după principiul cine nu e cu mine e împotriva mea
cred că mai multă discreție și subtilitate (și nu mă refer aici la metafore pentru că ele pot fi deloc subtile ci chiar foarte zgomotoase) ar îmbunătăți registrul... însă nu-s convins că asta poate fi acceptată ca idee de stil de către acest autor fundamentalist bullish
e doar o părere
...deci Ioana, ești prea ...profundă! ia-o mai normal, ca majoritatea! fără formalisme, paul
pentru textul : blogbadil deîmi cer scuze pentru răspunsul întârziat.
pentru textul : învăţ să-mi număr (ne)primăverile deaveţi dreptate, prea multe verbe , culori , am scos câte ceva, sper să fie mai bine acum.
mulţumesc pentru atenţie d-le Caragea.
Nu ştiu dacă autorului îi este familiar Nichita Stănescu, dar textul său îmi aminteşte de un scurt "Poem": "Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului/ nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea, / de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"
pentru textul : atât de vie deAsta, privind îndeosebi ultimele două versuri. Primele sunt alcătuite din poncife. În specai penibilul "neîncepută neîmblânzire"...
da, interesantă ideea. un fel de negație a negației
pentru textul : pesimiste I deAha, vedeţi, d-le Velea, că vizavi de postarea textelor care sunt deja publicate în volum se agaţă o problemă delicată. Deşi cred că ştiţi asta, spun: cum mai poate comenta cineva un text care e dfinitivat, care nu mai poate fi schimbat? Sau să presupunem ca acel volum a avut parte de critica lui X,Y, unde X,Y au oareşce blazon. Cum îşi mai poate permite cititorul datu' cu părerea critică?
Mai concret, mai pot eu acum să vă rog să scoateţi totuşi acel "sineţi" ori să-l declaraţi licenţă poetică? :) Şi, cel mai important, la ce mai foloseşte autorului un feedback venit dintr-un text de acum 9-10 ani?
O seară faină!
pentru textul : poem demi a placut incursiunea in Matrixul acestui suprarealism.. Mi-au placut acei delfini care se sinucid cu cinism pe nisipul alb insa nu am inteles curbura lobilor inimii creierului (poate caut eu logica unde nu e!)
pentru textul : La solitudine deInsa ultimul vers este favoritul meu!
cheers!
Virgil, hai sa nu fim chiar modesti, ca eu n-am luat niciodata marele premiu la un concurs literar. Asa ca... :)
pentru textul : și eu te iubesc deE o incercare Alma, de a scrie asa cum ai picta o stampa, folosind in loc de acuarele si tus simboluri, planuri si linii. Imi place varianta propusa de tine. Pot sa intreb si eu ceva? Nu am inteles cum se pot posta imagini, am incercat si nu reusesc.
pentru textul : Hoh, Tenger! deRecititi textul, domunle Cristea. e ceva in neregula cu el.
pentru textul : Mitul lui Sisif desi eu as m-as opri la versurile remarcate de Aranca. Si-mi aminteam cum, la etajul 4 al inimii ei, locuiam...
pentru textul : Gemene-asemene demi-au placut umerii de fildes si aurora in care se-mbraca
pentru textul : penumbră de tine dete rog nu mai folosi titlul scris cu majuscule si nici majuscule pentru cuvinte in totalitatea lor in text. totodata aranjarea textului ingramadind numele personajului si dialogul este deranjanta si greu de urmarit. asta in contextul in care textul este si el foarte lung
pentru textul : Oameni moderni depoezia aceasta. o imagini pleonastica (ex.câmp cu verdeaţă) si multe chestii sociale care, cine stie de ce, musai sa le punem in poezie. acum cat sunt calde(ex.un vagon cu ţigani sosea în Gara de Nord tocmai de la Paris). nu agreez revenirea din final cu revenirea cozii.
pentru textul : broşură de la martori denu stiu, dar incercarea de a scrie asa ceva ca „poezie” mi se pare o nedreptate facuta textului. e poate posibila si incercarea de a scrie despre londra, aeroport, etc cu dezinvoltura cu care scrii despre bacau. dar deocamdata nu merge. sau cel putin nu ma convinge pe mine. imi suna undeva intre artificial si banal. te mai citesc
pentru textul : london here i come deÎmi plac primele 2 și ultimele 4 versuri. Acolo simt că se ascunde esența, mesajul. Partea de mijloc la recitire mi s-a părut sub nivelul celor pomenite de mine mai sus. Un cititor, Eugen.
pentru textul : iarnă în Ghetsemani depare un colaj de poezii un cocktail liric din care fiecare își poate extrage ceea ce își dorește. poate dacă ai folosi italicele, dacă ai secționa textul, dacă l-ai fragmenta ș.a.m.d. nu știu... trebuie să te gândești tu, e textul tău. am întâlnit metafore deosebite, dar aștept, tocmai pentru un pasaj liric ca acesta: "spune-mi dacă te sărut mai jos de frunte o să mai ai ochi să mă vezi?"
pentru textul : dragul meu detema cersetorului, tratata admirabil de beckett, o regasesc aici, pe acelasi filon, de pastrare si recunoastere a nefirescului si preagratuitului act al rapunerii si punerii clipei de pret in patrafirul cuvintelor
pentru textul : Cerșim la poarta gândului și-a vieții deCristina, Elena, Andu vă mulţumesc pentru feed-back. Intervenţiile voastre la obiect, discursul civilizat aduc o atmosferă creativă pe site şi mă ajută foarte mult.
pe curând
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă dePagini