Da Madalina aici este poezie... mi-a placut cum e scrisa si atmosfera pe care o degaja. Aici... "forma albastră de cruce"... de la ce vine albastrul acesta? E vorba de cer?
un text sincer, direct la suflet. aparent nevinovat, cu o usoara doza de autoironie, asa cum ii sade bine uneori unui poem. Imi place ca finalul este puternic, nelasand loc de alte zidiri, alte presupuneri: pantofului tău fără pereche îi datorez toate intrările, toate ieșirile cu adevărat importante prin ușa neziditei mele vieți. felicitari si succes mai departe
Nici mie nu mi se pare nimic în neregulă cu textul vizavi de atacarea vreunei axe ortodoxe. Că, după a mea părere, e un text slăbuţ, e altă discuţie. Eu am punctat nefolosirea majusculei în cazul "fecioarei" numai şi numai din considerente simetrice (în text, toate celelalte titluri religioase sunt scrise cu literă mare, în afara celui în discuţie).
Legat de intervenţiile d-nei Ştefan - într-adevăr, niţel cam avântate şi degrabă vărsătaore de fanatism religios, însă, dacă e să fim echidistanţi, trebuie puse şi pe baza atitudinii ostile şi necomunciative a d-lui Dinu. Când scrii un text sensibil, ca acesta, trebuie să fii dispus să intri în dialog cu eventuali contestatari (fie ei chiar prea avântaţi), şi când spun dialog, nu mă refer la datu-n gură c-o scrptură, că, într-un asemenea context, scrierile religioase nu prea fac obiectul autorităţii argumentative.
Ovidiu, tu esti un simpatic si probabil, peste vreo zece ani cand noua ne vor fi cazut dintii din gura tie iti vor fi rasarit idei noi, postmoderniste cum zice unul dintre cei mai invatati dintre noi de pe aici. Insa pana atunci mai avem timp sa ne facem de ras singuri. Eu unul marturisesc ca am avut dificultati (pana la a discuta de briz-briz-uri cum ar fi italicele, boldurile, pararafele and such) sa trec si totusi sa citesc mai departe dincolo de acel "Scrisul vine compensator la la o dimensiune “ incercand sa inteleg daca e o balba sau tu ai vrut sa spui ceva aparte cu acel melodios "la la". Apoi totusi am citit mai departe si am intrat in atmosfera destul de bine redata a unei duminici cu fructe tropicale "taiate geometric" (ce chestie), a mers si ejacularea aia la sfarsit de saptamana, cam rar dar, ma rog, ok insa m-am oprit definitiv la "Bun. Deja mai ușurat, mă reașez la masa școlărească" si mi-am imaginat ca daca te-ai usurat, de ce sa te mai reasezi omule? Pai nu te-ai asezat cand te-ai usurat? sau te-ai usurat din picioare ca un adevarat barbat? Si zau, mai departe de punctul asta nu am putut trece, aceasta dilema mi-a ucis lectura. Andu.
D-le Dinu, aţi fost sublim, de vază şi cel mai tare! Credeam că nu mai puteţi fi tare...
Vlad:
"Il duc de mana prin paduri.
Prin tara lasam in urma noastra ghicitori.
Din cand in cand ne odihnim in drum.
Din vanata si mocirloasa iarba
melci jilavi i se urca-n barba.
[...]
" (L. Blaga)
"Lasa-ma sa-ti plang de mila,
Sa-ti sarut a tale mani...
Manusite, ce facurati
De atatea saptamani? " (M. Eminescu)
Şi mai pot să găsesc multe, căci facem antologie cu poeţii consacraţi care su scris despre partea antomică numită "mână", nu?
Ariana, îți mulțumesc pentru cuvinte și părerea ta aici, ai dreptate, al doilea fragment e oarecum ironic și poate la fel de bine să nu fie deloc. Virgil, fotografia este luată așa de pe internet, o să încerc să modific.
Nu stiu daca te referi la formatia de muzica rock (putin probabil pentru ca esti destul de tinerica) deci nu-mi ramane decat sa inteleg titlul in registrul acelui "rapid eye movement"... nu pot sa nu remarc faptul ca din punct de vedere calitativ e un progres in masura in care am gasit formulari reusite gen "și inima ta/în care străinii urcă și coboară nepăsător/ca într-un troleibuz" la care se adauga faptul ca de data aceasta reusesti sa transmiti cititorului mai mult decat idei confuze cum am vazut prin alte texte. Ce nu-mi place... locurile comune... e o intreaga discutie la care participa consumatorii de poezie... eu cred ca de fapt nu ai citit destula poezie ca sa intelegi de ce unii ar considera bucati din acest text fumate deci singura vina ar fi ignoranta de aceea cred ca acest aspect poate fi eliminat cu timpul. Nu stii sa inchei poeziile... e si o chestiune de exercitiu sa reusesti sa mentii un tempo pe durata unui text intreg fara sa alternezi formulari fericite cu altele care sa strice ce ai scris bun... apoi inceputul si finalul reprezinta locuri cheie daca te raportezi in vreun fel la cei care te citesc... "cuibul ingerilor"... reciteste si tu. Faptul ca alternezi timpurile verbale fara ca acest procedeu sa slujeasca textului este iarasi un punct asupra caruia poate ar fi bine sa te apleci. Desi inteleg gestul Adrianei (pe care-l consider justificabil pana la un punct) ma tem ca Virgil a pus, ce-i drept fara manusi, punctul pe i. Atunci cand vei fi nemultumita de textele tale, cand vei incepe sa le lucrezi chiar dupa postare cred ca vei putea obtine mai mult dpdv poetic.
Da, o simbolistica interesanta, subliniez "tipare ascutite de greieri" si "lupii tineri crescuti intre coapse". Nu cred ca apelativul "iubite" ajuta, poemul ar suna mai bine la modul non-adresativ, zic si eu :-) Oricum, un text pe care imi face placere sa il remarc, o lectura rafinata. Bobadil.
incepe fain si te indeamna sa o iei la goana (chiar cu roaba si tot da bine), dar se termina oarecum impiedicat, de parca te-ai grabit la pet-ul cu pricina:) sunt convins ca stii despre ce e vorba, dar ai ramas sa modifici cand va fi sa fie. sau nu?
..nu am să uit niciodată urarea făcută cu un an în urmă....
„...e liber la stele...”
azi vin să vi le dăruiesc.excelentă grafică.
sărbători fericite tuturor!
Mulțumim domnului Bobadil pentru sfaturi, iată le urmăm și ne restrîngem la un catren, o șarjă amicală, firește: ieri am văzut în librărie un îndreptar de poezie concis și elegant, cu stil de Rață-n Gură Bobadil
alma, mulțumesc pentru trecere! de locurile comune parcă nu mai scăpăm, așa că să mi se îngăduie și acestea! pentru metroul pustiu, vezi explicația din comentariul adresat lui Virgil.
Remarc câteva cuvinte/teme în jurul cărora pivotează poemul (tristețe, mers, casă, morți, adorm, oameni).
Versul pivot, mai bine zis cel care face tranziția între două stări, pare a fi „şi toate dorinţele se transformă”. Aici surprinzi un adevăr constatat de psihologi și anume că sursa viselor noastre este de cele mai multe ori suma dorințelor.
Titlul își îndeplinește rolul de cheie. Mi-a plăcut mult. Felicitări!
(vezi „așează/așază”)
un poem deosebit de frumos scris cu sensibilitatea caracteristică, reuşeşti de fiecare dată să transmiţi multă emoţie cititorului.felicitări pentru peniţă!
textul asta ma ispiteste sa fiu ironic si sa remarc voyeurismul autorului ca sa nu spun o interesanta obsesie pentru pulpe si despicaturi zemoase. dar am sa ma controlez si nu am sa fiu ironic. ma gindesc ca e poate doar asa o izbucnire. mai mult sau mai putin ... hormonala. oricum cred ca am citit mai putin din ce a scris acest autor. asa ca nu am o idee prea bine definita. in acelasi timp textul promite mult la nivel cinamat[ograf]ic. un fel de arta pentru arta daca m-ar intreba pe mine. dar e reusita. putina intriga sau putina [meta]naratiune nu ar strica. pentru imagine si colaj insa merita o penita. si, am uitat, titlul e superb.
Virgil, mulțumesc, da, ai sesizat bine, în ultimul timp îmi exprim altfel stările. Și, da, ai dreptate cu ultimele 2 versuri, ies din ritmul ansamblului. O să văd cum fac, ori renunț, ori le modific. Mulțumesc și pentru foto alăturată poeziei de pe prima pagină, este acordată foarte fin la ceea ce am este scris.
Un poem scris în stilul Vladimir Negru, inconfundabil și care, cu micile mele observații tehnice, nu se va modifica esențial. Nici nu e necesar, pentru că un volum ar trebui să păstreze aceeași linie, să fie unitar. Interesant cum reușești să păstrezi un fir, o logică de la început la sfârșit, cum nu te pierzi în amănunte, cum revii în aceeași nuanță. Ai acuzative vreo câteva, dar aglomerate, în prima strofă: "de carne", "de sare", "de-o lance". Mi s-a încâlcit limba "într-un rocambolesc bazar". În rest, e de bine, deși eu personal nu prefer nici "pribeag" și nici "isprăvi", însă, repet, e stilul tău, continuă-l.
la un întreg spectacol, de frunze, Adrian. le-am urmărit cum au intrat în scenă, cum s-au aşezat lin, cum s-au prins de brâu şi au intrat în horă, apoi, rând pe rând au recitat din bravii noştri poeţi, apoi cum şi-au căutat drumul pe oriunde şi spre nicăieri, cu "pasul pe şine", reci, distrate, îngândurate, rătăcind, ducând cu ele durerea. a noastră!
contruita, neconstruita, pretioasa, nepretioasa, e buna. ultimul vers? ia lama, cutitul, laserul, guma, etc si sterge ultimul vers. nu conteaza cat de des o face, dar ca o face.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da Madalina aici este poezie... mi-a placut cum e scrisa si atmosfera pe care o degaja. Aici... "forma albastră de cruce"... de la ce vine albastrul acesta? E vorba de cer?
pentru textul : Scrie în locul meu desimpatic text, dar un pic cliseistic.
pentru textul : Recapitulare deun text sincer, direct la suflet. aparent nevinovat, cu o usoara doza de autoironie, asa cum ii sade bine uneori unui poem. Imi place ca finalul este puternic, nelasand loc de alte zidiri, alte presupuneri: pantofului tău fără pereche îi datorez toate intrările, toate ieșirile cu adevărat importante prin ușa neziditei mele vieți. felicitari si succes mai departe
pentru textul : Cu recunoștință, unui pantof deNici mie nu mi se pare nimic în neregulă cu textul vizavi de atacarea vreunei axe ortodoxe. Că, după a mea părere, e un text slăbuţ, e altă discuţie. Eu am punctat nefolosirea majusculei în cazul "fecioarei" numai şi numai din considerente simetrice (în text, toate celelalte titluri religioase sunt scrise cu literă mare, în afara celui în discuţie).
Legat de intervenţiile d-nei Ştefan - într-adevăr, niţel cam avântate şi degrabă vărsătaore de fanatism religios, însă, dacă e să fim echidistanţi, trebuie puse şi pe baza atitudinii ostile şi necomunciative a d-lui Dinu. Când scrii un text sensibil, ca acesta, trebuie să fii dispus să intri în dialog cu eventuali contestatari (fie ei chiar prea avântaţi), şi când spun dialog, nu mă refer la datu-n gură c-o scrptură, că, într-un asemenea context, scrierile religioase nu prea fac obiectul autorităţii argumentative.
pentru textul : noapte cu plată deOvidiu, tu esti un simpatic si probabil, peste vreo zece ani cand noua ne vor fi cazut dintii din gura tie iti vor fi rasarit idei noi, postmoderniste cum zice unul dintre cei mai invatati dintre noi de pe aici. Insa pana atunci mai avem timp sa ne facem de ras singuri. Eu unul marturisesc ca am avut dificultati (pana la a discuta de briz-briz-uri cum ar fi italicele, boldurile, pararafele and such) sa trec si totusi sa citesc mai departe dincolo de acel "Scrisul vine compensator la la o dimensiune “ incercand sa inteleg daca e o balba sau tu ai vrut sa spui ceva aparte cu acel melodios "la la". Apoi totusi am citit mai departe si am intrat in atmosfera destul de bine redata a unei duminici cu fructe tropicale "taiate geometric" (ce chestie), a mers si ejacularea aia la sfarsit de saptamana, cam rar dar, ma rog, ok insa m-am oprit definitiv la "Bun. Deja mai ușurat, mă reașez la masa școlărească" si mi-am imaginat ca daca te-ai usurat, de ce sa te mai reasezi omule? Pai nu te-ai asezat cand te-ai usurat? sau te-ai usurat din picioare ca un adevarat barbat? Si zau, mai departe de punctul asta nu am putut trece, aceasta dilema mi-a ucis lectura. Andu.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului deam tinut si de sugestiile tale. sper sa fie ok acum.
pentru textul : Se făcea că... demultumesc. de asemeni, si ioanei
bobadil, si eu care ma gindeam la bucuresti...
pentru textul : ritualuri de cartier I deD-le Dinu, aţi fost sublim, de vază şi cel mai tare! Credeam că nu mai puteţi fi tare...
Vlad:
"Il duc de mana prin paduri.
Prin tara lasam in urma noastra ghicitori.
Din cand in cand ne odihnim in drum.
Din vanata si mocirloasa iarba
melci jilavi i se urca-n barba.
[...]
" (L. Blaga)
"Lasa-ma sa-ti plang de mila,
Sa-ti sarut a tale mani...
Manusite, ce facurati
De atatea saptamani? " (M. Eminescu)
Şi mai pot să găsesc multe, căci facem antologie cu poeţii consacraţi care su scris despre partea antomică numită "mână", nu?
pentru textul : Oamenilor mei dePuțin mai lipsea ca să fie bine punctate titlul și subtitlul :)
pentru textul : Well... deAriana, îți mulțumesc pentru cuvinte și părerea ta aici, ai dreptate, al doilea fragment e oarecum ironic și poate la fel de bine să nu fie deloc. Virgil, fotografia este luată așa de pe internet, o să încerc să modific.
pentru textul : nu pe cutia cu globuri scria mare fragil... dece treabă are identitatea cu un poem recitat în mod afectat?
pentru textul : vintage collection -audio demulțumesc frumos!
pentru textul : Friends deNu stiu daca te referi la formatia de muzica rock (putin probabil pentru ca esti destul de tinerica) deci nu-mi ramane decat sa inteleg titlul in registrul acelui "rapid eye movement"... nu pot sa nu remarc faptul ca din punct de vedere calitativ e un progres in masura in care am gasit formulari reusite gen "și inima ta/în care străinii urcă și coboară nepăsător/ca într-un troleibuz" la care se adauga faptul ca de data aceasta reusesti sa transmiti cititorului mai mult decat idei confuze cum am vazut prin alte texte. Ce nu-mi place... locurile comune... e o intreaga discutie la care participa consumatorii de poezie... eu cred ca de fapt nu ai citit destula poezie ca sa intelegi de ce unii ar considera bucati din acest text fumate deci singura vina ar fi ignoranta de aceea cred ca acest aspect poate fi eliminat cu timpul. Nu stii sa inchei poeziile... e si o chestiune de exercitiu sa reusesti sa mentii un tempo pe durata unui text intreg fara sa alternezi formulari fericite cu altele care sa strice ce ai scris bun... apoi inceputul si finalul reprezinta locuri cheie daca te raportezi in vreun fel la cei care te citesc... "cuibul ingerilor"... reciteste si tu. Faptul ca alternezi timpurile verbale fara ca acest procedeu sa slujeasca textului este iarasi un punct asupra caruia poate ar fi bine sa te apleci. Desi inteleg gestul Adrianei (pe care-l consider justificabil pana la un punct) ma tem ca Virgil a pus, ce-i drept fara manusi, punctul pe i. Atunci cand vei fi nemultumita de textele tale, cand vei incepe sa le lucrezi chiar dupa postare cred ca vei putea obtine mai mult dpdv poetic.
pentru textul : rem deDa, o simbolistica interesanta, subliniez "tipare ascutite de greieri" si "lupii tineri crescuti intre coapse". Nu cred ca apelativul "iubite" ajuta, poemul ar suna mai bine la modul non-adresativ, zic si eu :-) Oricum, un text pe care imi face placere sa il remarc, o lectura rafinata. Bobadil.
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață deincepe fain si te indeamna sa o iei la goana (chiar cu roaba si tot da bine), dar se termina oarecum impiedicat, de parca te-ai grabit la pet-ul cu pricina:) sunt convins ca stii despre ce e vorba, dar ai ramas sa modifici cand va fi sa fie. sau nu?
pentru textul : pseudopatriarhale II de..nu am să uit niciodată urarea făcută cu un an în urmă....
pentru textul : Sărbători fericite! de„...e liber la stele...”
azi vin să vi le dăruiesc.excelentă grafică.
sărbători fericite tuturor!
E frumoasă viziunea aceasta... să vezi în cât de multe feluri poți să fii fericit.
pentru textul : fericirea I deCare-i treaba cu suspendarea temporara a contului? Acum am aflat.
pentru textul : turtle blues deMulțumim domnului Bobadil pentru sfaturi, iată le urmăm și ne restrîngem la un catren, o șarjă amicală, firește: ieri am văzut în librărie un îndreptar de poezie concis și elegant, cu stil de Rață-n Gură Bobadil
pentru textul : tablou din cartierul de nord dealma, mulțumesc pentru trecere! de locurile comune parcă nu mai scăpăm, așa că să mi se îngăduie și acestea! pentru metroul pustiu, vezi explicația din comentariul adresat lui Virgil.
pentru textul : Forme de empatie deRemarc câteva cuvinte/teme în jurul cărora pivotează poemul (tristețe, mers, casă, morți, adorm, oameni).
pentru textul : povestiri de leagăn deVersul pivot, mai bine zis cel care face tranziția între două stări, pare a fi „şi toate dorinţele se transformă”. Aici surprinzi un adevăr constatat de psihologi și anume că sursa viselor noastre este de cele mai multe ori suma dorințelor.
Titlul își îndeplinește rolul de cheie. Mi-a plăcut mult. Felicitări!
(vezi „așează/așază”)
Mirabile dictu Profetule, tu chiar vii la Iasi? Daca da, apoi nu voi fi tocmai eu acela sa las asa intamplare sa se duca pe apa sambetei... Andu
pentru textul : Mirabile Dictu deun poem deosebit de frumos scris cu sensibilitatea caracteristică, reuşeşti de fiecare dată să transmiţi multă emoţie cititorului.felicitări pentru peniţă!
pentru textul : ne trezim într-un pat detextul asta ma ispiteste sa fiu ironic si sa remarc voyeurismul autorului ca sa nu spun o interesanta obsesie pentru pulpe si despicaturi zemoase. dar am sa ma controlez si nu am sa fiu ironic. ma gindesc ca e poate doar asa o izbucnire. mai mult sau mai putin ... hormonala. oricum cred ca am citit mai putin din ce a scris acest autor. asa ca nu am o idee prea bine definita. in acelasi timp textul promite mult la nivel cinamat[ograf]ic. un fel de arta pentru arta daca m-ar intreba pe mine. dar e reusita. putina intriga sau putina [meta]naratiune nu ar strica. pentru imagine si colaj insa merita o penita. si, am uitat, titlul e superb.
pentru textul : cutia cu nade deda, e mult mai bine acum. multumesc.
pentru textul : Zmeii văzduhului deVirgil, mulțumesc, da, ai sesizat bine, în ultimul timp îmi exprim altfel stările. Și, da, ai dreptate cu ultimele 2 versuri, ies din ritmul ansamblului. O să văd cum fac, ori renunț, ori le modific. Mulțumesc și pentru foto alăturată poeziei de pe prima pagină, este acordată foarte fin la ceea ce am este scris.
pentru textul : stâlpnica deUn poem scris în stilul Vladimir Negru, inconfundabil și care, cu micile mele observații tehnice, nu se va modifica esențial. Nici nu e necesar, pentru că un volum ar trebui să păstreze aceeași linie, să fie unitar. Interesant cum reușești să păstrezi un fir, o logică de la început la sfârșit, cum nu te pierzi în amănunte, cum revii în aceeași nuanță. Ai acuzative vreo câteva, dar aglomerate, în prima strofă: "de carne", "de sare", "de-o lance". Mi s-a încâlcit limba "într-un rocambolesc bazar". În rest, e de bine, deși eu personal nu prefer nici "pribeag" și nici "isprăvi", însă, repet, e stilul tău, continuă-l.
pentru textul : Foc pribeag dela un întreg spectacol, de frunze, Adrian. le-am urmărit cum au intrat în scenă, cum s-au aşezat lin, cum s-au prins de brâu şi au intrat în horă, apoi, rând pe rând au recitat din bravii noştri poeţi, apoi cum şi-au căutat drumul pe oriunde şi spre nicăieri, cu "pasul pe şine", reci, distrate, îngândurate, rătăcind, ducând cu ele durerea. a noastră!
minunat!
pentru textul : Frunze dealma nu pricep ce e cu pozele, se vedeau la inceput , dar au disparut . Si ce efort ca sa le fur din muzeu...
pentru textul : O vizită la muzeu decontruita, neconstruita, pretioasa, nepretioasa, e buna. ultimul vers? ia lama, cutitul, laserul, guma, etc si sterge ultimul vers. nu conteaza cat de des o face, dar ca o face.
pentru textul : împăcarea cu lumina dePagini