am schimbat, sună mai bine, descriind simţământul ca fiind al ploii şi nu neutru.
strofa a doua e inedită, dar nu suficient poetică, o să mă mai gândesc, deocamdată rămâne, mulţumesc.
Of, mult zgomot pentru nimic. Vă mulțumesc celor care mi-ați răspuns dar trebuie să fac o precizare! Nu am aruncat nici o piatră. Mi-am spus o părere sinceră, pe care nu ați acceptat-o. Avea legătură doar cu primul vers. Atât! Că e bună poezia, că nu , treaba ei. Dar eu nu ironizez gratuit pe nimeni, până nu mi se răspunde în doi peri chiar de către editorii hermeneia. Profetul; " eu zic să te duci să te cauți" Aranca " fără a ști să mergi cu bicicleta" și alții... nu are rost să enumăr comentariile. Acestea fiind zise, la o părere sinceră în subsolul unui text, editorii ar trebui să nu se mai creadă Dumnezei și să accepte și părerile muritorilor de rând. Altfel, tot efortul pt acest site literar este în zadar. Dacă după fiecare propoziție vor exista km de comentarii aberante, ca să i se scoată ochii celui care a deschis gura, mai bine să tăcem toți și să scriem ceea ce putem fiecare. Mulțumesc încă o dată și succes tuturor!
interesantă această încercare de ritm și de rimă, la urma urmei ar suna chiar ok dacă nu ar fi aproximații de genul 'încet' 'aplec' 'ascet' 'profet' sau typos ca 'universul se-ntroarce' accentuate de gafe ca 'povestea se-ascunde'... deci eu mă ridic, universul se-ntroarce iar povesetea se-ascunde. una peste alta îmi amintește de un poem mai vechi al meu care era scris în limba spargă și se numaea shi bin a plec.
Dacă e să sintetizez, mi se pare un poem care ar avea ceva de spus dacă nu ar fi neglijent ca autorul său recently.
Andu
nu știu cum arată "pinteni gleznoși " , e o licență poetică forțată, "gleznos" nu există în limba română mai degrabă în Țările Baltice...știi, nici medical nu îi văd sensul. un text despre care se poate spune că încearcă să intre într-un sistem necunoscut unde din nefericire se diluează. nu găsesc centrul de interes al compoziției. interesante îmi par totuși versurile de la care cu sinceritate și puțină vigoare s-ar putea porni altceva: "să nu mă întrebi de ce patul meu seamănă cu mine în dimineața asta călâie sau de ce vanilia pentru mine este o țară democrată"
toate sunt negre, inclusiv amintirile, având în vedere că mama nu mai este... Când afirm "numai cerul deasupra mea e altfel", mă refer la a doua culoare, la simbolul speranței, venit de la Providență.)nu poate fi vorba tot de negru, nu? eu am ținut-o pe mama de mâini, ne-am ținut de mâini în niște situații foarte dificile... este exact imaginea ultimelor clipe. nu am vrut scriu despre copilărie, ci despre despărțire, despre antiteza dintre negru și alb, plus și minus, pozitiv și negativ...
Am ascultat sugestia dumneavoastră şi am realizat o nouă versiune. În prima am pornit de la documentul PageMaker trimis la tipografie, însă am avut o problema tehnică (nu ştia să salveze 'ş' şi 'ţ'). În cea de-a doua versiune am pornit de la versiunea Word a documentului si am rezolvat această problemă, însă aspectul grafic nu e fidel ediţiei tipărite.
16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 16.6. să nu conțină elemente de reclamă sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website, instituție, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de excepție va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz. Repetarea unor astfel de incidente poate duce la suspendarea temporară a contului. Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual în acest sens pentru o anumită perioadă. katya kelaro, care parte din aceste paragrafe ale regulamentului nu este clara pentru tine?
vai, saracul inger! rautatea lui naste ispite in mintea autoarei si a cititorului. ultimul vers imi pare o concluzie facila si voit extremista prin care se urmareste a se evidentia si a se cauta originalitatea. asocierile fortate a ideilor de inger, tigancusa, carne de dus la abator si caraterizarile gratuite ca inaripat, las, snob imi dau senzatia unei joc executat pe o melodie ce ar mai trebui exersata. chiar trebuie revenit asupra acestui experiment.
Ialin, Ialin...nu face promisiuni pe care iti va fi greu sa le respecti!... zambesc. Stii foarte bine ca nu sunt refractara la sugestii si ca nu devin arici cand sunt criticata; insa, de data asta, imi permit sa-ti spun amical: nu ai dreptate. Textul nu este slab. Poate ca nu iti place, poate ca nu te regasesti in el. Dar eu cred ca textul ramane pe picioarele lui (de caniche abandonat) si, culmea, chiar merge! cu prietenie, cum ziceam...
Tulburătoare poezie. Atâtea implicații, nu știu dacă te-ai gândit la toate, nu știu dacă le-am prins pe toate. Însă remarc ceea ce mi se sugerează antitetic: ochiul liber inițial și ochiul angajat în rotogolire. Poezia scurtă, aparent simplă, cu adâncimi esențiale, este cu adevarat poezie. Cu drag, /O\
permite-mi să-ţi spun pe nume. aici nu este mână de începător şi sper să nu te superi că spun şi lucrul acesta. ştiu să apreciez un text, poate să zică lumea ce-o zice! (nu m-oi pricepe eu să scriu ca alţii, dar scriu ca mine şi asta înseamnă mult.)
aici avem de-a face cu un text bun, chiar dacă mai sunt şi stângăcii (o expresie de-a lui Leo)! dar nimeni nu e perfect. iar dacă un poet bun mai greşeşte, este foarte normal. ar fi culmea să fie cineva Dumnezeu!
sper să citesc într-o bună zi o carte de a ta.
Cel putin la intrebarea "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ". Ba fi obligat sa raspunda pa proxima intalnire la care vo lua parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar o atfel de intrebare i-o va pune tocmai Ironistul. Si, pentru a bu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut loc.
mari draci aveam pe mine cand am scris poemul, iar acum iar mi-au sarit in cap (dracii, zic). de la o varsta nu mi i-am mai imaginat cu infatisare de faun. ma rog... ma bucur ca nu m-ai uitat. onorata, andu.
Andu, si cei ca mine au rabdare si putinta sa strabata cei 999 pasi care mai raman. multu' ca sa citez si eu alt clasic in viata. Kruger insa vine si demoleaza de la radacina exact ceea ce pot afirma cu mana pe inima ca ne este noua, romanilor, punct de plecare , si anume tocmai aceasta natura a neamului de a intelege conditia in care traim, fiind ea numaita romania. si pentru ca noi stim cine suntem si de unde venim, cum si kruger stie cine este si de unde vine, nu voi lua decat ceea ce trebuie, lasand restul comentariului sa ramana defulator pentru comentator, din aceelasi motiv pentru care si comentatorul simte defulare in poem.
merci pentru semnul auriu.:) pentru mine, "gustul sarutului" nu-i cliseu, nici macar figura de stil nu este; asa cum nici "gustul painii" nu poate fi. despre celalalt genitival, "febra tacerii" aveti dreptate, si tu si Adrian...speram sa "racoresc" ansamblul cu restul textului.
Adriana, am corectat. Dupa ce recitesti textul (daca o sa ai timp sa faci asta; daca nu, nu ma supar) sunt curios sa vad cat a mai ramas din Castaneda. Eu cred ca mai ramane destul. Dar si altceva.
movul si galbenul mi-au placut de-a binelea! si joaca de-a tâmpla, tâmplarul și întâmplarea, așijderea! și cercul ăsta pe care mai fiecare din noi ar vrea să îl rupă fără să știe ce e dincolo...
„şi de parcă viile norilor ne toarnă mov în ochi”, cred că e unul din cazurile care permit virgula după și. permit sau cer. în fine:)
Silv , minunate asocieri. Ar trebui sa construim noi doi un perpetuum mobile poetic. Pe o parte se baga cuvinte, prin orificiul exhaustiv ies poeme la cerere. Un soldat ar capata instructiuni cum sa castige un razboi, o studenta cel mai focos catren de iubire, un calator notele secrete ale lui Vasco DeGama .Cind ne punem pe treaba?
mi-a plăcut în mod deosebit finalul, care dă și explicația poemului. extinzându-l, mi-aș permite să cred că suntem într-adevăr ( în limita impusă de spațio-temporalitate și de nou înșine ca ființe mărginite) pulbere de fluturi eterni, "incinerați în somnul de care ne temem." foarte frumos spus. o idee pe care o iau mai departe cu mine.
"Apocalypto" m-a făcut să citesc mai atent. Aici arunci puțin vitriol sarcastic pe fața lumii de azi, iar exprimarea se pare că-ți conturează stilul. Cam ceva asemănător e și "The House". "Făptașii" emană o forță metaforică extraordinară (dar iar, nu mă împac cu subtitlul englezesc, dar văd că devine o modă). Acolo ai alt stil, învălui, iar din detalii aparent nesemnificative și mundane creezi atmosferă, înalți simțirea spre semnificații ascunse și trimiți spre interpretări ce se dovedesc în cele din urmă incontrolabile. Multora le va place așa ceva. Începe cu o dublă sinecdocă, lărgire de sens de mare efect poetic, care parcă anunță ceea ce spui mai târziu cu "aștept o culoare", pentru ca, în cele din urmă, iată, un necunoscut care te gustă. Poezia "Unde?" e reprezentativă, un fel de spirală perpetuă în jurul unui sens nu întotdeauna bine definit, dar întotdeauna incitant, aici efectul stând și în rima din final, care e surprinzătoare. "Pierdute umbre" parcă e scrisă-n latină și... surpriză (sau nu), efectul e deplin. (E asemănător pseudonimului pe care ți l-ai ales). Ți-a "ieșit"poezia, înțelegi. "Hotarul circular" îți anunță stilul aparte, susținut de-a lungul textelor ulterioare. După cum vezi, le-am luat retrospectiv, dar m-a atras, altfel nu poposeam, și o să mai citesc, yabukasigi. De unde vine?
Pentru că oricum voiam să comentez despre ceea ce ai scris tu aici şi îmi căutam răgazul necesar. E drept, am primit şi un imbold prin comentariul tău la ...cel nebun după....:) hehe, uite cum devine stimulativă şi cred, constructivă, critica.
Ceea ce ai scris tu aici, este ok pentru un manifest, pentru un reportaj lacrimogen, dar se află pe alt continent faţă de poezie.
Argumentez:
Înţeleg insinuarea mirării: uite dom’ le şi blonzii ucid, ludicul ăsta în care te arunci ca urmare a şocului provocat de crimele norvegianului.
Dar,
” a fost o surpriză pentru toată lumea de vreme ce
toți știam că o treime din europa și un sfert din americi
sînt populate cu acest trib angelic”
Serios, chiar aşa de mare să fie surpriza ? naziştii, cei cu pretenţii de arieni, să fi fost din alt trib? Ca să nu înşir aici tot pomelnicul de crime făcute de angelicul tău trib prin neagra istorie...
„un fel the human barbie
care nu ucide dimpotrivă face bine tuturor”
Mai degrabă un fel de Klaus Barbie, Virgil,dacă ai auzit de el.
„pentru ei chiar sexul este nedureros și evanescent”,
mă aşteptam, ca logică, să spui că nici nu pot fi bănuiţi că au sex, sau să problematizezi despre „sexul îngerilor”, dar tu ai preferat o chestie angelică foarte...
Dezvolţi apoi aia cu negru = rău, alb = bun, stereotip de toată spleendoarea, te miri iar, afli şi despre tine ceva,
„că sînt un ucigaș pe jumătate” sau că „mă transformă pe mine peste noapte într-un ucigaș sadea”. O terorie rasială inversată, satisfacţia „şi albii ucid ?!”, slab jucate, poezie ioc,
abia aici:
„și pe măsură ce avansezi spre o piele mai albă
cu atît mai întunecat devine sufletul”, se zăreşte o urmă de poezie...
În concluzie, un text scris sub impresia evenimentelor din Norvegia, o confesiune care mărturiseşte sincer ceea ce poate mulţi am gândit la aflarea ştirii dar. Aceasta nu o transformă automat însă, în poezie. Dacă ai fi aşteptat puţin şi ai fi decalat la rece, cred, la mijloacele poetice pe care le ai, că ar fi ieşit ceva remarcabil. Deocamdată a ieşit un textuleţ slab.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am schimbat, sună mai bine, descriind simţământul ca fiind al ploii şi nu neutru.
pentru textul : X şi Y destrofa a doua e inedită, dar nu suficient poetică, o să mă mai gândesc, deocamdată rămâne, mulţumesc.
O incercare , Aranca. fara suparare... mai vedem. multumesc
pentru textul : Sky Mirror deva recomand sa nu mai puneti numele si prenumele sub text. el apare deja in pagina.
pentru textul : ultimul poem scris in omeu deOf, mult zgomot pentru nimic. Vă mulțumesc celor care mi-ați răspuns dar trebuie să fac o precizare! Nu am aruncat nici o piatră. Mi-am spus o părere sinceră, pe care nu ați acceptat-o. Avea legătură doar cu primul vers. Atât! Că e bună poezia, că nu , treaba ei. Dar eu nu ironizez gratuit pe nimeni, până nu mi se răspunde în doi peri chiar de către editorii hermeneia. Profetul; " eu zic să te duci să te cauți" Aranca " fără a ști să mergi cu bicicleta" și alții... nu are rost să enumăr comentariile. Acestea fiind zise, la o părere sinceră în subsolul unui text, editorii ar trebui să nu se mai creadă Dumnezei și să accepte și părerile muritorilor de rând. Altfel, tot efortul pt acest site literar este în zadar. Dacă după fiecare propoziție vor exista km de comentarii aberante, ca să i se scoată ochii celui care a deschis gura, mai bine să tăcem toți și să scriem ceea ce putem fiecare. Mulțumesc încă o dată și succes tuturor!
pentru textul : Tetley deCailean eu cred ca este o idee preconceputa. Vrei sa spui ca orice rima substantivala este banala ?
pentru textul : Fi-va mie deinteresantă această încercare de ritm și de rimă, la urma urmei ar suna chiar ok dacă nu ar fi aproximații de genul 'încet' 'aplec' 'ascet' 'profet' sau typos ca 'universul se-ntroarce' accentuate de gafe ca 'povestea se-ascunde'... deci eu mă ridic, universul se-ntroarce iar povesetea se-ascunde. una peste alta îmi amintește de un poem mai vechi al meu care era scris în limba spargă și se numaea shi bin a plec.
pentru textul : ym deDacă e să sintetizez, mi se pare un poem care ar avea ceva de spus dacă nu ar fi neglijent ca autorul său recently.
Andu
radu luca dupeş, care sunt acele erori de scriere? Şi de ce textul ăsta se află în şantier? Eugen
pentru textul : Alcool deOk.Aşa am să fac. Multumesc
pentru textul : Obosit de timp denu știu cum arată "pinteni gleznoși " , e o licență poetică forțată, "gleznos" nu există în limba română mai degrabă în Țările Baltice...știi, nici medical nu îi văd sensul. un text despre care se poate spune că încearcă să intre într-un sistem necunoscut unde din nefericire se diluează. nu găsesc centrul de interes al compoziției. interesante îmi par totuși versurile de la care cu sinceritate și puțină vigoare s-ar putea porni altceva: "să nu mă întrebi de ce patul meu seamănă cu mine în dimineața asta călâie sau de ce vanilia pentru mine este o țară democrată"
pentru textul : știi îmi plac cuvintele care încep cu litere pare și se pronunță în mai puțin de o secundă detoate sunt negre, inclusiv amintirile, având în vedere că mama nu mai este... Când afirm "numai cerul deasupra mea e altfel", mă refer la a doua culoare, la simbolul speranței, venit de la Providență.)nu poate fi vorba tot de negru, nu? eu am ținut-o pe mama de mâini, ne-am ținut de mâini în niște situații foarte dificile... este exact imaginea ultimelor clipe. nu am vrut scriu despre copilărie, ci despre despărțire, despre antiteza dintre negru și alb, plus și minus, pozitiv și negativ...
pentru textul : rem deAm ascultat sugestia dumneavoastră şi am realizat o nouă versiune. În prima am pornit de la documentul PageMaker trimis la tipografie, însă am avut o problema tehnică (nu ştia să salveze 'ş' şi 'ţ'). În cea de-a doua versiune am pornit de la versiunea Word a documentului si am rezolvat această problemă, însă aspectul grafic nu e fidel ediţiei tipărite.
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea de16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 16.6. să nu conțină elemente de reclamă sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website, instituție, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de excepție va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz. Repetarea unor astfel de incidente poate duce la suspendarea temporară a contului. Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual în acest sens pentru o anumită perioadă. katya kelaro, care parte din aceste paragrafe ale regulamentului nu este clara pentru tine?
pentru textul : zilele universitatii devai, saracul inger! rautatea lui naste ispite in mintea autoarei si a cititorului. ultimul vers imi pare o concluzie facila si voit extremista prin care se urmareste a se evidentia si a se cauta originalitatea. asocierile fortate a ideilor de inger, tigancusa, carne de dus la abator si caraterizarile gratuite ca inaripat, las, snob imi dau senzatia unei joc executat pe o melodie ce ar mai trebui exersata. chiar trebuie revenit asupra acestui experiment.
pentru textul : Înger netrebnic deIalin, Ialin...nu face promisiuni pe care iti va fi greu sa le respecti!... zambesc. Stii foarte bine ca nu sunt refractara la sugestii si ca nu devin arici cand sunt criticata; insa, de data asta, imi permit sa-ti spun amical: nu ai dreptate. Textul nu este slab. Poate ca nu iti place, poate ca nu te regasesti in el. Dar eu cred ca textul ramane pe picioarele lui (de caniche abandonat) si, culmea, chiar merge! cu prietenie, cum ziceam...
pentru textul : Un stomac de balaur deTulburătoare poezie. Atâtea implicații, nu știu dacă te-ai gândit la toate, nu știu dacă le-am prins pe toate. Însă remarc ceea ce mi se sugerează antitetic: ochiul liber inițial și ochiul angajat în rotogolire. Poezia scurtă, aparent simplă, cu adâncimi esențiale, este cu adevarat poezie. Cu drag, /O\
pentru textul : inițiere depermite-mi să-ţi spun pe nume. aici nu este mână de începător şi sper să nu te superi că spun şi lucrul acesta. ştiu să apreciez un text, poate să zică lumea ce-o zice! (nu m-oi pricepe eu să scriu ca alţii, dar scriu ca mine şi asta înseamnă mult.)
pentru textul : REM deaici avem de-a face cu un text bun, chiar dacă mai sunt şi stângăcii (o expresie de-a lui Leo)! dar nimeni nu e perfect. iar dacă un poet bun mai greşeşte, este foarte normal. ar fi culmea să fie cineva Dumnezeu!
sper să citesc într-o bună zi o carte de a ta.
poemul este un exercițu. o încercare.
pentru textul : tigri pe cai deCel putin la intrebarea "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ". Ba fi obligat sa raspunda pa proxima intalnire la care vo lua parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar o atfel de intrebare i-o va pune tocmai Ironistul. Si, pentru a bu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut loc.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv demari draci aveam pe mine cand am scris poemul, iar acum iar mi-au sarit in cap (dracii, zic). de la o varsta nu mi i-am mai imaginat cu infatisare de faun. ma rog... ma bucur ca nu m-ai uitat. onorata, andu.
pentru textul : multumim din inima deAndu, si cei ca mine au rabdare si putinta sa strabata cei 999 pasi care mai raman. multu' ca sa citez si eu alt clasic in viata. Kruger insa vine si demoleaza de la radacina exact ceea ce pot afirma cu mana pe inima ca ne este noua, romanilor, punct de plecare , si anume tocmai aceasta natura a neamului de a intelege conditia in care traim, fiind ea numaita romania. si pentru ca noi stim cine suntem si de unde venim, cum si kruger stie cine este si de unde vine, nu voi lua decat ceea ce trebuie, lasand restul comentariului sa ramana defulator pentru comentator, din aceelasi motiv pentru care si comentatorul simte defulare in poem.
pentru textul : extras de cont demerci pentru semnul auriu.:) pentru mine, "gustul sarutului" nu-i cliseu, nici macar figura de stil nu este; asa cum nici "gustul painii" nu poate fi. despre celalalt genitival, "febra tacerii" aveti dreptate, si tu si Adrian...speram sa "racoresc" ansamblul cu restul textului.
pentru textul : pluvială deIoan, nu ştiu precis dacă şerpii năpârlesc toamna, dar cam asta e ideea.
Daniel, bună sesizare, e şi un fel de itinerar acolo.
Mulţumesc pentru intervenţii.
pentru textul : La margine (Profetul) deLa mine merge din Firefox. Am văzut că și alții și-au editat profilul. :)
pentru textul : autoeditare profil personal deAdriana, am corectat. Dupa ce recitesti textul (daca o sa ai timp sa faci asta; daca nu, nu ma supar) sunt curios sa vad cat a mai ramas din Castaneda. Eu cred ca mai ramane destul. Dar si altceva.
pentru textul : Coșmar demovul si galbenul mi-au placut de-a binelea! si joaca de-a tâmpla, tâmplarul și întâmplarea, așijderea! și cercul ăsta pe care mai fiecare din noi ar vrea să îl rupă fără să știe ce e dincolo...
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici de„şi de parcă viile norilor ne toarnă mov în ochi”, cred că e unul din cazurile care permit virgula după și. permit sau cer. în fine:)
Silv , minunate asocieri. Ar trebui sa construim noi doi un perpetuum mobile poetic. Pe o parte se baga cuvinte, prin orificiul exhaustiv ies poeme la cerere. Un soldat ar capata instructiuni cum sa castige un razboi, o studenta cel mai focos catren de iubire, un calator notele secrete ale lui Vasco DeGama .Cind ne punem pe treaba?
pentru textul : Mireasa Mecanică demi-a plăcut în mod deosebit finalul, care dă și explicația poemului. extinzându-l, mi-aș permite să cred că suntem într-adevăr ( în limita impusă de spațio-temporalitate și de nou înșine ca ființe mărginite) pulbere de fluturi eterni, "incinerați în somnul de care ne temem." foarte frumos spus. o idee pe care o iau mai departe cu mine.
pentru textul : spitalul de fluturi defoarte mult, Iulia!
pentru textul : spațiu de"Apocalypto" m-a făcut să citesc mai atent. Aici arunci puțin vitriol sarcastic pe fața lumii de azi, iar exprimarea se pare că-ți conturează stilul. Cam ceva asemănător e și "The House". "Făptașii" emană o forță metaforică extraordinară (dar iar, nu mă împac cu subtitlul englezesc, dar văd că devine o modă). Acolo ai alt stil, învălui, iar din detalii aparent nesemnificative și mundane creezi atmosferă, înalți simțirea spre semnificații ascunse și trimiți spre interpretări ce se dovedesc în cele din urmă incontrolabile. Multora le va place așa ceva. Începe cu o dublă sinecdocă, lărgire de sens de mare efect poetic, care parcă anunță ceea ce spui mai târziu cu "aștept o culoare", pentru ca, în cele din urmă, iată, un necunoscut care te gustă. Poezia "Unde?" e reprezentativă, un fel de spirală perpetuă în jurul unui sens nu întotdeauna bine definit, dar întotdeauna incitant, aici efectul stând și în rima din final, care e surprinzătoare. "Pierdute umbre" parcă e scrisă-n latină și... surpriză (sau nu), efectul e deplin. (E asemănător pseudonimului pe care ți l-ai ales). Ți-a "ieșit"poezia, înțelegi. "Hotarul circular" îți anunță stilul aparte, susținut de-a lungul textelor ulterioare. După cum vezi, le-am luat retrospectiv, dar m-a atras, altfel nu poposeam, și o să mai citesc, yabukasigi. De unde vine?
pentru textul : Autorizații peste tot deVirgil,
Pentru că oricum voiam să comentez despre ceea ce ai scris tu aici şi îmi căutam răgazul necesar. E drept, am primit şi un imbold prin comentariul tău la ...cel nebun după....:) hehe, uite cum devine stimulativă şi cred, constructivă, critica.
Ceea ce ai scris tu aici, este ok pentru un manifest, pentru un reportaj lacrimogen, dar se află pe alt continent faţă de poezie.
Argumentez:
Înţeleg insinuarea mirării: uite dom’ le şi blonzii ucid, ludicul ăsta în care te arunci ca urmare a şocului provocat de crimele norvegianului.
Dar,
” a fost o surpriză pentru toată lumea de vreme ce
toți știam că o treime din europa și un sfert din americi
sînt populate cu acest trib angelic”
Serios, chiar aşa de mare să fie surpriza ? naziştii, cei cu pretenţii de arieni, să fi fost din alt trib? Ca să nu înşir aici tot pomelnicul de crime făcute de angelicul tău trib prin neagra istorie...
„un fel the human barbie
care nu ucide dimpotrivă face bine tuturor”
Mai degrabă un fel de Klaus Barbie, Virgil,dacă ai auzit de el.
„pentru ei chiar sexul este nedureros și evanescent”,
mă aşteptam, ca logică, să spui că nici nu pot fi bănuiţi că au sex, sau să problematizezi despre „sexul îngerilor”, dar tu ai preferat o chestie angelică foarte...
Dezvolţi apoi aia cu negru = rău, alb = bun, stereotip de toată spleendoarea, te miri iar, afli şi despre tine ceva,
„că sînt un ucigaș pe jumătate” sau că „mă transformă pe mine peste noapte într-un ucigaș sadea”. O terorie rasială inversată, satisfacţia „şi albii ucid ?!”, slab jucate, poezie ioc,
abia aici:
„și pe măsură ce avansezi spre o piele mai albă
cu atît mai întunecat devine sufletul”, se zăreşte o urmă de poezie...
În concluzie, un text scris sub impresia evenimentelor din Norvegia, o confesiune care mărturiseşte sincer ceea ce poate mulţi am gândit la aflarea ştirii dar. Aceasta nu o transformă automat însă, în poezie. Dacă ai fi aşteptat puţin şi ai fi decalat la rece, cred, la mijloacele poetice pe care le ai, că ar fi ieşit ceva remarcabil. Deocamdată a ieşit un textuleţ slab.
Cu sinceritate,
pentru textul : ieri am aflat că oamenii cu părul blond ucid dePagini