Multumesc Sister, poemul acesta s-a impiedicat pe undeva pe cursa concursului. Imi pare rau ca a fost scos din lista de votare. Nu a avut nicio vina. Doamnei Chelaru, cea cu lullaby pentru candelabre nu i-a picat bine titlul si a decis sa se supere, sa-si ia papusile si sa plece. Foarte nefericit. Poemul dansei avea cea mai mare sansa sa castige concursul. Acum ce sa zic. In afara de acel lullaby, cele doua poeme n-au nici in clin, nici in maneca unul cu celalalt.
Toate bune si sa ne citim sanatosi. Merci inca o data pentru semn.
"si nu va mai luati gratuit de mine ca ma supar si va fac din doua miscari"
"apropo, eu zimbesc :) adica zimbeam, adica am zis-o pe un ton amicitesc" (dihania) - Matei, zâmbeşti ori prea evident, ori prea subtil :). Chiar şi când suntem puţin mai acizi ori ironici, ar trebui să ne mulăm limbajul astfel încât să nu derapeze. Altfel spus, nici în glumă să nu ne facem fiecare pe fiecare din două mişcări, că nu suntem pe maidan.
acum eu ce să mai spun? îmi închipui că sînt un actor (fie și de mîna a doua) care la sfîrșitul spectacolului se pleacă cu egală măsură în fața tuturor spectatorilor. deși unii au aplaudat alții au aruncat biletele de intrare în semn de protest actorul trebuie să zîmbească. dar să îi dăm voie să se întrebe în cabină – de ce domnul acela din rîndul patru (a! nu, banca de la geam e din alt spectacol) nu m-a huiduit doar pe mine ci și pe spectatorii care au aplaudat numindu-i aplaudaci, mama lor?
vă mulțumesc .
Împărăteasă Adina, părerea ta e lege pentru mine : așadar experimentul continuă. Scoatem versul al doilea :" aproape murisem". Sper ca poemul să nu devină un haiku până la urmă !... Cu stimă
sa fiti mai concret, asa cum ati fost in cazul "poezia care nu se scrie singura" si sa-mi aratati unde am macelarit rima si ritmul. despre "spirit" nu am ce sa transmit suplimentar, este doar o poezie de dragoste "muncita" din cuvinte fara diacritice.
am lasat penita sa se duca inainte precum sageata arcasilor lui voda *original, insurubat in jurul ideii si frumos, deosebit de frumos, rar am citit ceva atat de frumos ... aici e cheia /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa./ restul e demonstratia lemei eul liric e un rege lear ,cu mana intinsa ... felicitari si stiu ca nu ti/o iei in cap, de fapt, penitele au o valoare relativa...imi place sa citesc ce scrii, ai un liric extrem de inteligent, sclipitor....
E parca scris de cineva la varsta maturitatii. O poezie e buna atunci cand comentatorul / cititorul ramane cu invidia ca nu a scris-o el. Asa eu pentru strofa de final.
mulţumesc, în primul rând, pentru referirea la text. şi mă bucur că ai desluşit prin amalgamul acela, ştii tu, cu toate că nu s-a vrut un "inventar" al poşetei de damă.
am schimbat încadrarea, sper să se potrivească mai bine cu ceea ce transmite textul şi cu exigenţele literare impuse. cred că aşa este bine.
mulţumesc, încă o dată, pentru răbdare şi pentru timpul acordat.
iti spun ca nu inteleg comentariul tau. poate sint eu asa mai limitat. ce spui tu vrea sa insemne ca am dat-o in bara la sfirsit (si de ce?) sau invers?
Citind această poezie, cazi dintr-o metaforă în alta, dintr-o imagine inedită în alta, simțind un efect de cascadă: "tropotul melcilor peste sînul nopții", "se rostogoleau corăbii în pleoape", "mărul absint se usca înflorind", "izvorul negustat fără gust".De aici văd eu o legătură cu "deliricele", un torent de imagini. Și toate se reflectă în "cioburile oglinzii din vine". Aburul marin se împletește cu cel htonic. Chiar dacă îngerul e defect, nevăzutul picură și râde. Iată și partea ascunsă a lucrurilor, sacrul. E un act de curaj să spargi oglinda sufletului ca să privești necuprinsul răsfrânt în mii de cioburi.Poate de aici vine o sporire a expresivității unui lirism aparte.
"inima ei e o fereastră deschisă" - de evitat astfel de clişee, mai cu seamă că sunt legate de mari iubiri, furtuni, uragane, dezastre sufleteşti, etc.
alma, fii sigură, te privim din vârf, amândoi:))) cât despre cunoștințele tale gramaticale citez DOOM-ul 2005: "trebui (a) vb. ind. prez 3 sg. trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, 3 pl. trebuiau, viit. 3 pl. vor trebui..." ție ce-ți sugerează asta?:)) mie că îmi pierd timpul.:)) p.s. scuză-mă, nu am pus accentele în citat:)))))lol! Și dă-ți jos ochelarii ăia de soare, sau de ce-or fi. Dacă vrei "nod în papură" necesarmente... trebuie să o memorezi:))) cu sympatheia, yester (n.b.) poezia reprezintă aici prin comparația "ca un rucsac" ceva neapărat trebuincios. cel puțin pt. mine. și... m-ai amuzat copios. Mulțumesc!
E un text destul de reusit. Faţă de alte scrieri pe care le semnezi, aceasta are o idee clară, în sensul că ideea generează textul, şi nu invers. Are sugestie şi imagini potrivite din aproape toate perspectivele. Chiar fain.
Cum trece o poezie așa frumoasă nepremiată cu un comentariu cel puțin?... Nu știu. Poate sunt eu o insectă preistorică închisă etern în chilimbarul mirării... Hai să enumăr metaforele ce mi-au făcut praf cochilia de rășină solidificată: "pipăisem chihlimbarul mirărilor cu mâinile ciungului" "să chem pasărea pe nume de șarpe și bucuria/ pe nume de fiară" "coasta de fum a uitării" "cum alerga mânza cea noapte prin sângele meu/ toată spumă" "să-și țeasă el pânza între maluri de țipăt" Nevermore like before.
nu știu cine e Feodor Mihailovici și deci ultima parte mă aruncă în zona unui terț care nu prea pricepe ce se întîmplă. în rest textul are acele formulări pretențioase pe care eu nu le pot asocia cu poezia. am citit, nu am înțeles cam nimic, am trecut mai departe. nu mai am răbdarea exegezelor alambicate. mai ales cînd nu am siguranța că la sfîrșit aș da peste ceva
îmi permit să vă atrag atenția că acum se repetă „ajunge”. Fac observația asta numai și numai pentru că mi-a plăcut textul și repetiția fără un motiv anume într-un poem scurt e un pic deranjantă. poate că „e undeva de neatins” ar rezolva problema repetițiilor de orice fel.
într-o lume tot mai preocupată să surprindă doar imagini blurate pentru a defini mișcarea, microclicurile semnate de Elia David ne reamintesc adăstarea; o face cu delicatețe și ne surprinde în mod plăcut.Avem nevoie și de asemenea stări care să ne redefinească – bună seara copii, noapte bună copii!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Doar atat am avut de spus.
pentru textul : Ochi de jad deAtenție la redactarea textului: "frunze de potrocal", "Nu-mi trebe"...
pentru textul : De ziua mea... deMultumesc Sister, poemul acesta s-a impiedicat pe undeva pe cursa concursului. Imi pare rau ca a fost scos din lista de votare. Nu a avut nicio vina. Doamnei Chelaru, cea cu lullaby pentru candelabre nu i-a picat bine titlul si a decis sa se supere, sa-si ia papusile si sa plece. Foarte nefericit. Poemul dansei avea cea mai mare sansa sa castige concursul. Acum ce sa zic. In afara de acel lullaby, cele doua poeme n-au nici in clin, nici in maneca unul cu celalalt.
Toate bune si sa ne citim sanatosi. Merci inca o data pentru semn.
pentru textul : lullaby pentru zâne de"si nu va mai luati gratuit de mine ca ma supar si va fac din doua miscari"
pentru textul : paul blaj - poetul miazănoapte - ed. Napoca Star - Cluj - 2010 de"apropo, eu zimbesc :) adica zimbeam, adica am zis-o pe un ton amicitesc" (dihania) - Matei, zâmbeşti ori prea evident, ori prea subtil :). Chiar şi când suntem puţin mai acizi ori ironici, ar trebui să ne mulăm limbajul astfel încât să nu derapeze. Altfel spus, nici în glumă să nu ne facem fiecare pe fiecare din două mişcări, că nu suntem pe maidan.
acum eu ce să mai spun? îmi închipui că sînt un actor (fie și de mîna a doua) care la sfîrșitul spectacolului se pleacă cu egală măsură în fața tuturor spectatorilor. deși unii au aplaudat alții au aruncat biletele de intrare în semn de protest actorul trebuie să zîmbească. dar să îi dăm voie să se întrebe în cabină – de ce domnul acela din rîndul patru (a! nu, banca de la geam e din alt spectacol) nu m-a huiduit doar pe mine ci și pe spectatorii care au aplaudat numindu-i aplaudaci, mama lor?
pentru textul : timidă umbra ta de fată devă mulțumesc .
Paul. Mă bucur că ţi-a plăcut ceva pe aici.
pentru textul : vor turna peste mine, în loc de asfalt, o placă de cer deÎmpărăteasă Adina, părerea ta e lege pentru mine : așadar experimentul continuă. Scoatem versul al doilea :" aproape murisem". Sper ca poemul să nu devină un haiku până la urmă !... Cu stimă
pentru textul : memento desa fiti mai concret, asa cum ati fost in cazul "poezia care nu se scrie singura" si sa-mi aratati unde am macelarit rima si ritmul. despre "spirit" nu am ce sa transmit suplimentar, este doar o poezie de dragoste "muncita" din cuvinte fara diacritice.
pentru textul : decembre deMă tot întreb (degeaba) dacă tu, Virgil, chiar crezi lucrurile pe care le spui.
pentru textul : Despre textul „viaţa de dincolo de fortral” de Emilian Pal deOricum, ești epic.
am lasat penita sa se duca inainte precum sageata arcasilor lui voda *original, insurubat in jurul ideii si frumos, deosebit de frumos, rar am citit ceva atat de frumos ... aici e cheia /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa./ restul e demonstratia lemei eul liric e un rege lear ,cu mana intinsa ... felicitari si stiu ca nu ti/o iei in cap, de fapt, penitele au o valoare relativa...imi place sa citesc ce scrii, ai un liric extrem de inteligent, sclipitor....
pentru textul : toate oasele deVirgil, mi-ar fi plăcut mai mult să scrii despre saptamâna ta anostă, la pers I,sg, ai fi fost credibil, mai...și poezia ar fi fost mai...
pentru textul : tragedia săptămînilor anoste I deE parca scris de cineva la varsta maturitatii. O poezie e buna atunci cand comentatorul / cititorul ramane cu invidia ca nu a scris-o el. Asa eu pentru strofa de final.
pentru textul : în fond nu era decît o dimineață mai tristă demulţumesc, în primul rând, pentru referirea la text. şi mă bucur că ai desluşit prin amalgamul acela, ştii tu, cu toate că nu s-a vrut un "inventar" al poşetei de damă.
am schimbat încadrarea, sper să se potrivească mai bine cu ceea ce transmite textul şi cu exigenţele literare impuse. cred că aşa este bine.
mulţumesc, încă o dată, pentru răbdare şi pentru timpul acordat.
pentru textul : despre o astfel de tinereţe nu s-a spus, încă deiti spun ca nu inteleg comentariul tau. poate sint eu asa mai limitat. ce spui tu vrea sa insemne ca am dat-o in bara la sfirsit (si de ce?) sau invers?
pentru textul : interior de ceață 2 deCitind această poezie, cazi dintr-o metaforă în alta, dintr-o imagine inedită în alta, simțind un efect de cascadă: "tropotul melcilor peste sînul nopții", "se rostogoleau corăbii în pleoape", "mărul absint se usca înflorind", "izvorul negustat fără gust".De aici văd eu o legătură cu "deliricele", un torent de imagini. Și toate se reflectă în "cioburile oglinzii din vine". Aburul marin se împletește cu cel htonic. Chiar dacă îngerul e defect, nevăzutul picură și râde. Iată și partea ascunsă a lucrurilor, sacrul. E un act de curaj să spargi oglinda sufletului ca să privești necuprinsul răsfrânt în mii de cioburi.Poate de aici vine o sporire a expresivității unui lirism aparte.
pentru textul : delirice V de"inima ei e o fereastră deschisă" - de evitat astfel de clişee, mai cu seamă că sunt legate de mari iubiri, furtuni, uragane, dezastre sufleteşti, etc.
poemul, în opinia mea este un avorton.
pentru textul : inima, fereastră deschisă deintențiant "m-ai" că primesc pălmuța.
pentru textul : poate deMie îmi plac. Este o atmosferă apăsătoare, de capăt de lume, care parcă îmi aminteşte de Barbey d'Aurevilly. Aş avea o variantă a mea:
ploi nesfârşite -
pe crucile de piatră
se şterg cifrele
fiindcă substantivul moarte pare prea strident în acest context.
pentru textul : Haiku-uri dealma, fii sigură, te privim din vârf, amândoi:))) cât despre cunoștințele tale gramaticale citez DOOM-ul 2005: "trebui (a) vb. ind. prez 3 sg. trebuie, imperf. 3 sg. trebuia, 3 pl. trebuiau, viit. 3 pl. vor trebui..." ție ce-ți sugerează asta?:)) mie că îmi pierd timpul.:)) p.s. scuză-mă, nu am pus accentele în citat:)))))lol! Și dă-ți jos ochelarii ăia de soare, sau de ce-or fi. Dacă vrei "nod în papură" necesarmente... trebuie să o memorezi:))) cu sympatheia, yester (n.b.) poezia reprezintă aici prin comparația "ca un rucsac" ceva neapărat trebuincios. cel puțin pt. mine. și... m-ai amuzat copios. Mulțumesc!
pentru textul : Ca sunetul în fluier deE un text destul de reusit. Faţă de alte scrieri pe care le semnezi, aceasta are o idee clară, în sensul că ideea generează textul, şi nu invers. Are sugestie şi imagini potrivite din aproape toate perspectivele. Chiar fain.
Cine e infipt? Focul? Sau suliţa?
pentru textul : Răsăritul de....uitasem....
pentru textul : dincolo deerata - daca ar fi - si este posibil sa mai fie cateva, sunt foarte obosit, va rog frumos sa ma scuzati.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deCum trece o poezie așa frumoasă nepremiată cu un comentariu cel puțin?... Nu știu. Poate sunt eu o insectă preistorică închisă etern în chilimbarul mirării... Hai să enumăr metaforele ce mi-au făcut praf cochilia de rășină solidificată: "pipăisem chihlimbarul mirărilor cu mâinile ciungului" "să chem pasărea pe nume de șarpe și bucuria/ pe nume de fiară" "coasta de fum a uitării" "cum alerga mânza cea noapte prin sângele meu/ toată spumă" "să-și țeasă el pânza între maluri de țipăt" Nevermore like before.
pentru textul : nevermore deDaniela, Paul, Silvia - se poate să aveţi dreptate vizavi de observaţii. Voi vedea ce şi cum.
Virgil, da, atmosferă. Şi reţinere.
Sixtus, eram cât pe ce să te înţeleg :).
pentru textul : Conjunctiv de...mulțam, Marina. Dacă un ochi precum al tău vede deosebitul aici, e ceva pentru mine.
pentru textul : Dacă te-aș Necunoaște... deremarc "să putem sta îmbrățișați sub roți mari de tren de care nu ne e frică". Cinematografia versului e sublima
pentru textul : Downloaded denu știu cine e Feodor Mihailovici și deci ultima parte mă aruncă în zona unui terț care nu prea pricepe ce se întîmplă. în rest textul are acele formulări pretențioase pe care eu nu le pot asocia cu poezia. am citit, nu am înțeles cam nimic, am trecut mai departe. nu mai am răbdarea exegezelor alambicate. mai ales cînd nu am siguranța că la sfîrșit aș da peste ceva
pentru textul : diversiune ieftină dragostea… dedraga hialin, ce am avut de spus am spus si cred ca cine a trebuit sa auda, daca a avut urechi de auzit, a auzit
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deîmi permit să vă atrag atenția că acum se repetă „ajunge”. Fac observația asta numai și numai pentru că mi-a plăcut textul și repetiția fără un motiv anume într-un poem scurt e un pic deranjantă. poate că „e undeva de neatins” ar rezolva problema repetițiilor de orice fel.
pentru textul : interludiu|mîinile deîntr-o lume tot mai preocupată să surprindă doar imagini blurate pentru a defini mișcarea, microclicurile semnate de Elia David ne reamintesc adăstarea; o face cu delicatețe și ne surprinde în mod plăcut.Avem nevoie și de asemenea stări care să ne redefinească – bună seara copii, noapte bună copii!
pentru textul : Căsuțe umblătoare dePagini