Secvenţă

Am aruncat o piatră în suflet,
care e risipa?

:) Mi-a plăcut teribil cum ai inserat anunțul într-un text literar care mă cam prinsese prin tematică. Eram deja prin parcul din fața casei memoriale a lui Ciprian Porumbescu aflat la 25 de km de mine :) În același timp încercam să îmi imaginez „marea aceea de toyote și gmc-uri” în contrast cu drumul șerpuit, aproape pustiu, ce duce spre satul marelui compozitor.
Felicitări pentru ideea concursului! Așteptăm detaliile organizatorice.

"cu aş putea să te pun la vreun colţ." se va citi "cum aş putea să te pun la vreun colţ."

Askalon este un cognac bunisor, adrian... sa nu confundam planurile. mergi mai departe si descongestioneaza zona de furie/ura... afirmi lucruri grave. asta se desprinde din text? sau ne stim personal si atunci stii ce spui...!? interesant punct de vedere. vreau sa ramai mai mult asupra lui. pari o persoana care are timp de complezente, deci iti departajezi obiectiv punctul de vedere de subiect. faci afirmatii care trebuie scoase din confuzie. deja imi fac probleme de ce acest text pare plin de ura si furie... astept. revino cu responsabilitate. chiar si impreuna. cati oameni judeci dintre cei care nu-ti seamana...?

ma bucura pasiunea ta pentru suprarealism si ideea de a prezenta in date istoria acestuia. acum este o problema referitor la termenul utilizat: ori folosesti varianta romaneasca a conceptului de suprarealism, ori termenul frantuzesc de surréalisme ori cel englez. in afara de asta, te rog sa mentionezi sursele de unde scanezi sau importi imaginile. e important. absolut intimplator, am mai gasit si eu ceva, poate ai cunostinta despre site mai mult ca mine, referitor la suprarealism. am vazut acolo si interviul tau cu Danu.

Ce determină limita între pornografie și o fotografie de artă? Nici nu cred că este cazul să ne întrebăm aici. Fotografia aceasta personal o găsesc dezgustătoare, dar nu pot, având ceva studii de fotografie la activ, să nu spun: jos pălăria. A personajului care, în ciuda și in pofida, desigur, citește :-) Fotografia aceasta are expresie, are poveste, are forță, ironie, dezgust și detașare, compoziție. Ca să nu mai vorbesc despre tehnică. Poate ne dai și ceva detalii, Adrian, aș fi tare interesată. Eu m-aș întreba invers: în ce măsură poza e susținută de vers... cred că puteai exploata mai mult imaginea aceasta și re-născoci. "găsești explicația și motivul" nu-mi sună bine.

uitasem, acest tip de proză se vrea similar prozei lui Macedonski și Bacovia. cred, de fapt sunt sigur că ești familiar cu ele. de aceea atât de multă coagulare, interdependență între secțiuni și simboluri. toate pe un schelet modern. de aici și influența poetului de care vorbeai. desigur, cei doi poeți nu sunt cunoscuți prin proza lor:) dar mie îmi e dragă. de aceea această abordare...

cui prodest?. înțeleg că cineva a vrut să scrie despre iad. mi se pare o intreprindere foarte grea de vreme ce nimeni nu cred că la văzut. sau dacă l-a văzut mă îndoiesc că este membru Hermeneia. în orice caz a scrie din cauza iadului mi s-ar părea o chestie ceva mai interesantă estetico-filosofic. dacă cineva încearcă să scrie despre iad ca să îi sperie pe oameni ca să își găsească salvator și să nu ajungă acolo mi se pare și amuzant și de prost gust. ceva cam în genul scrierii unui poem despre pericolul curentuui electric și importanța folosirii izolației la toate sculele cu care atingi firele care transportă curent electric. evident, se poate scrie poezește și despre asta. însă cîtă valoare literară ar avea așa ceva este greu de crezut. textul de față este o nulitate din punct de vedere estetic iar emfaza dogmatico-retorică cu care este scris nu face decît să descumpănească. asta ca să nu mai spun că 90% din cei ce îl citesc habar nu au ce este efa și sînt pe deasupra convinși că în gura ursului grizzly, ca de altfel în gura oricărui mamifer este o temperatură undeva între 30 și 40 de grade Celsius.
astfel că citind acest text mă întreb și eu ca autorul în titlu: cui prodest?

aproape toate "notele" (putine, de altfel) publicate candva pe hermeneia au fost scrise "atunci". am ales un text care posibil a insemnat un "atunci" mai puternic. * * * Si daca imi dai in dar aceasta bucata de paine crezi ca am sa duc si am sa ingenunchez in fata altarului si am sa spun multumesc doamne pentru asemenea prieteni care nu ma lasa la nevoie care ma ajuta si ma indoapa cu grija si ma cheama in apartamentul lor cu gandaci si patru camere dintre care nici una mobilata ca sa-mi spuna ca lumea nu va fi niciodata mai buna ca universul acesta este spatiu inchis in care noi ne lingem ranile ne aruncam de la geam si prindem in palme sticlele sparte si daca te intorci tarziu de la propria inmormantare si acasa prietenii se bucura ca esti de-al lor si esti din nou burlac dand sut facultatii si iti amintesti scena atat de bine acolo unde preotul spunea ca sunt condamnata sa ma reincarnez din nou in anul doi la l.c. si ca dumnezeu are nevoie in cer de ingeri care sa vorbeasca italiana si daca astept chinuind picioarele sa stea drepte si sa se roage pentru mantuirea trupului pe care il poarta sa mearga undeva in eternitatea sa dea de mormantul lui ion creanga si sa-i spuna bai prostule azi literatura a pierdut cu doi la zero in favoarea lui m. i. iar meciul steaua rapid s-a terminat cu 1 la 1 dupa care sa-l lasi sa digere amintirile iar tu sa te intorci si sa cresti in propriii tai ochi si daca privesti atent masca aceasta pe care o purtase tata cand era mic si cersea pe strada banutii pentru o lampa de masa iar mama cersea ca sa-si cumpere carti asa ca ei cerseau impreuna ca sa poata uni lampa cu cartile si sa iasa ceva cu care sa se mandreasca si calculele lor au dat gres fiindca am iesit eu cu laptopul in spate si acum ei plang ca dumnezeu nu le-a multumit pentru toata osanda si nici la inmormantare nu au fost iar in reincarnare ei nu cred asa ca am pierdut legatura de suflet si fiindca sufletul a ramas acolo la ei (cerseste in locul lor) eu bantui pentru a-l gasi si daca imi va ramane numai acea bucata de paine primita eu am sa cred ca am totul.

Felicit inițiativa! Venim cu colindul :) și cu versul. Eu cred că e ok ora 11, având în vedere că e sâmbătă.
Ai postat de două ori acest anunț. Cred că ai observat deja.

Cred că motivul pentru care românii evită (într-un mod puțin straniu) să vorbească despre „13-14 iunie Piața Universității” este pentru că poate acele evenimente au reprezentat prin excelență „arătarea la față a României”; sau, ca sa folosesc o altă imagine, au reprezentat momentul cînd România veche s-a privit în față cu România nouă. Nu că aș face vreo judecată de valoare între cele două aici. Dar așa văd eu lucrurile. Românii nu au avut o prăbușire a „zidului Berlinului” sau o „primăvară de la Praga”. Din păcate revelația (în sens de autodescoperire) României s-a petrecut atunci. Și de fapt acele zile și evenimente poartă amprenta caracterului tragic al societății românești. Dacă vreodată cineva, prin absurd, va încerca sa înțeleagă ce se întîmplă cu România. și dacă va încerca să ajute România să fie altceva, va trebui să înceapă cu acele întîmplări. Restul sînt doar consecințe și manifestări ale „adevărului” care s-a revelat atunci. Dar, ca întotdeauna, adevărul doare. La fel ca apa rece.

Daca aveti comentarii puteti sa le faceti aici sau sa invitati si altii sa urmareasca primul cenaclul literar românesc live pe internet

după ce te obișnuiești cu tehnica și uneltele de lucru ar trebui să fie ușor. dar vine partea grea, și cunoști și tu starea - căutarea mesajului artistic. mulțumesc.

ddm, mulțumesc pentru trecere. îți respect opinia, însă poate aș fi preferat să-mi scrii ce anume nu prea - ideea, exprimarea, etc.