Andrei cum adica sarcastic? Batjocoritor? Nici vorba. Ironic da , mult prea putin cu referire la autor si mai mult despre context :) Si am gustat gluma ta care intr-adevar avea destul de multa legatura cu textul, insa in baza unor lucruri pe care le stim doar noi doi. E lesne ca altii sa rataceasca o astfel de interpretare si sa considere comentariul tau o comunicare de lucruri personale fara legatura cu literatura. Imi place sa cred ca mai exista destul simt al echilibrului incat sa nu consideram genul acesta de gluma un enunt cu tenta rasista. Sunt un milion de bancuri pe care le fac evreii despre arabi si viceversa, romanii despre unguri si invers etc. Pana la urma eu cred ca Marina intr-adevar tine la tine si iti arata mereu un interes constant, chiar daca numai in ceea ce priveste forma si mai putin cu referire la idei. Cum ar zice Castaneda, este micul tau tiran, lucru folositor dupa cum stii. E normal sa te enerveze astfel de interventii insa important este cum reactionezi tu la acestea. Imi vine sa iti zic un banc dar am sa o fac pe alta cale, lasand aici loc literaturii si celor interesati de aceasta.
Andu, salut inițiativa ta și sper să pot participa și eu cu un poem, dacă o să am timp și inspirație cu atât mai mult că știu că Dumnezeu este foarte exigent, pe măsura indulgenței Sale. Cu stimă
„a reuşit să-mi inducă şi starea necesară pentru a continua povestea lui lyset.”- cred că asta vine din suflet, e mare lucru. mulțumesc. să ai inspirație și să treci peste starea doar de tine știută.
Mulţumesc frumos, Alina. Acum văd şi eu că e cam multă ,,geometrie" în poem, cercuri înscrise şi circumscrise. Paradoxul e că trei persoane ,,coliniare" pot forma oricând un cerc :). Înţeleg tot ce ai semnalat. Evident că îmi doresc să pot scrie acel fel de text care să nu fie o piedică în transmiterea mesajului/stării ci un canal eficient. Deocamdată atât am reuşit, dar pot să asigur că mă străduiesc şi că iau în serios orice opinie.
Eu încă ţin ,,ascunse" povestirile pentru copii :)
Îţi mulţumesc pentru tot, Alina.
...Alexandra, cred că Virgil are dreptate. Textul este frust, iar pe alocuri, stângaci ("pentru o faptă nedovedită. stă lângă mine în bus") şi afectat ("puful pernuţelor care au substituit căldura maternă/ avioanele de hârtie ale micuţilor"). Cred că, în primul rând, problema este în modul de abordare - unul gazetăresc, suficient ( "mă uit în jur şi chiar nu am dreptul să fiu/ mai furioasă /decât femeia decapitată în mijlocul străzii"), traversat, ocazional, de supraliricizare ("reuşeşte să vibreze sinistru în aer"), iar contrastul rezultat este cel puţin nefericit.
...Şi eu cred că textul de mai sus transmite cumva, cuiva, emoţie, dar e foarte important cum o face, prin ce mijloace şi pe ce miză. Faptul că tot ce scrie în el se întâmplă în realitatea nu are nicio importanţă axiologic-literară. Iar dacă argumentezi că textul se vrea direct/ clar şi întrebi de ce ne-am ascunde după tot felul de metafore încâlcite, aş putea să întreb şi eu de ce... poezie? Pentru că poezia nu-i tocmai cel mai clar şi direct mod... Unde mai pui că are prostul obicei de-a-şi băga nasul prin tot felul de metafore. :).
madim, textele tale sunt inepuizabile in privinta sensurilor ascunse sau nu. intotdeauna m-am intrebat care e secretul tau. daca e, intr-adevar, unul sau mai multe, cu siguranta cineva il/le cunoaste. te citesc in continuare cu mare incredere
foarte... nu stiu, tanara poezia asta a ta. eu m-am simtit de 16 ani citind-o. curge firesc si foarte repede/ caleidoscopic. mi-a amintit de amelie si fashurile de la inceputul filmului. asa ca da, e de bine.
daca ar trebui sa renunt la ceva, ar fi micul monolog interior.
Am fost înţeles total greşit. Asta numai din cauza mea.
Nici măcar preţ de o secundă nu mi-a trecut prin gând să fac vreo referire “oblică” vis-a-vis de o persoană sau comentariu
Cu “urăsc ipocrizia” şi intrarea pe sub pielea şefului, vroiam să-mi iau doar o “măsură de precauţie” pentru “îndrăzneala “ de a-mi spune părerea despre un poem al “ şefului” faţă de terţe persoane. Nimic altceva. Tremenul “Concediat” l-am pus în ghilimele tocmai pentru a sugera o glumă nevinovată.
Stima şi aprecierea pentru ceea ce faceţi cu Heremenia le spun şi acum, cu toată seriozitatea, din suflet, sincer.
Pe tine, Adriana Lisandru, te respect sincer pentru scrisul tău, de pe acest site, precum şi de pe alte site-uri şi suporturi. Dacă, fără voie şi fără intenţie, te-am lezat în vreun fel, îmi cer mii de scuze.
Regret foarte mult că nu am fost mai concis în intervenţia anterioară
Eu roșesc când aud orice fel de laude la adresa mea... Și nu sunt bun cu laudele la adresa altora iar să critic nu îmi place... Voi încerca să scriu mai bine pe viitor. Lucrez zilele astea la o poveste cu vikingi, pe care nu știu când o voi termina. Va fi ceva mai lungă și voi avea grijă ca cititorul să nu se plictisească în timp ce va parcurge textul.
Multumesc frumos, Tincuta. Seol e un loc subpamantean asemanator infernului care la evrei reprezinta locuinta sufletelor dupa moarte pana la Judecata finala. Am folosit acest cuvant pentru a sugera infernul, zbuciumul sufletesc in dragoste. multumesc pentru trecere si pentru cuvinte si da cred ca e in ton cu anotimpul, poezia e scrisa acum un an, un pic inainte de Craciun :) Violeta
Margas, dacă am reușit să spun și cele pe care nu crezi că voiam să le spun... nu-mi rămâne decât să închid, ca și tine, ochii și să-mi imaginez că ne-am imaginat același „altceva”.
când îi voi deschide, îți spun ce și cum... :)
sau poate-mi spui tu?
dar, până atunci, mulțumesc pentru lectură și semn.
nu se pune problema de a deruta sau nu vorbitorii de franceză postând o traducere sub orice critică, se pune mai mult o problemă de respect față de tine și nu în ultimul rând față de ei. mulțumim foarte mult Nicole, pentru traducere, deși personal, eu așteptam ca yester să își facă singur lecțiile.
Virgil, cred ca e "întinzând", voi corecta de îndată ce-mi dau seama cum. Cât despre text, mi-am permis ușoare licențe, asistenta n-ar fi spus niciodată diagnosticul în plină sală de așteptare, dar e la fel de adevărat ca orice fel de confidențialitate ține până la ușa cabinetului, și pleacă în zări albastre odată cu pacientul. Rezultatul e același. Despre etică în general, e un concept incredibil de relativ in România. Ca un exemplu ironic, am studiat la facultate Etică medicală cu un medic de renume local, inutil sa-ți spun cât de pompos și artificial umflat s-a predat fiecare frază, la sfârțit, l-am mituit subtil și-am luat toți 10. Altfel, mulțumesc de primire, mă bucur să fiu aici.
Eu aș merge pe Adrian. E cam stilul lui în vers clasic. La moto mă refer. Și eu cred că e bun. Totuși ceva nu-mi convine la el. Prea multe cratime. Iar asta înseamnă că autorul se chinuie să scoată piciorul metric, nu are soluții limpezi.
S-ar putea ca Marele Critic (că d-aia s-a ratat ca scriitor) – încă – în viață, Gorun Manolescu, care, cu mulți ani în urmă, pe Agonia, în timp ce alții agonizau (plictisitor) pe acolo, a pariat pe Dorin Cozan, să lipsească de la lansare?
Oh, acum am văzut ce de comentarii avea textul. Îmi cer o mie de scuze Marinei, nu am acordat penița ca să îi fac în ciudă, mie chiar mi-a plăcut și consider că are metafore reușite, că are o viziune interesantă, imagini inedite. Sper să nu fiu înțeleasă greșit.
mi-ai suflat în ochi și am orbit
liniștea s-a așezat ca un acoperământ
deasupra urechilor
obrajii s-au stins și dincolo
dincolo de tot mai văd o frumoasă care
prinde crengile se agață de ele cade
se ridică iar își zgârie pielea urcă
încet până reușește să culeagă
prima cireașă de iunie în gura ei
celestin crede-ma nu esti primul/prima căruia/căreia îi spun, cred că ți-oi mai fi spus și ție în trecut
poezia nu e un terci de metafore, never
textul tău este maxim subiect de parodie
uite acilea o variantă
acolo unde mi-e inima încurcată cu o pleoapă
mi se zbate întunericul
pe dinafară e-o lume pentru care am ales să fiu liber
(asta nu o mai parodiez că se parodiază singur)
copacul împinge rădăcinile sub ziduri
tot mai aproape de o scrisoare întârziată
în umbră un freamăt
iubirea
nu s-a trezit din vis
îmi tulbură somnul cu picioarele
cautându-mă
Virgile, scuză-mă frate dar nu puteam să cred că ai stat chiar TU să scrii Hermeneia 2.0... mă gândeam că ai plătit pe altcineva sau au făcut-o copiii pro-bono.
Dar dacă lucrurile stau chiar așa, ai stat tu Virgil Titarenco si nu ai mai scris poeme ci în schimb ai scris Hermeneia 2.0 atunci eu zic că lasă-mă și pe mine să mă obișnuiesc cu acest gând malefic (că și Herinean a renunțat până la urmă la una dintre calități) și ne mai auzim.
Iar ție Adriana, consider că ești mult mai interesantă atunci când scrii poezie și mult mai comună, mai femeie de la cratiță când emiți asemenea judecăți. Oricum, n-oi mai fi eu amuzant, dar... uite, ai început să fii tu fato, postură care sincer, nu te prinde.
In ceea ce privește lithera, ce aveți fraților cu ea? Că n-am înțeles nimic.
Ce-are pula cu prefectura?
nu cred ca a urmarit sa impresioneze. dar nici nu cred ca nu e deloc poezie. in ce priveste acel verb nu inteleg de ce nu ar putea fi acceptat intr-un spatiu ludic. la urma urmei exista cuvinte mult mai "urite" care isi au sustinatorii lor
35 de ani ca 3 minute...si doar un vers...ca atat pare viata intre copilarie si maturitate. Exceptional redata trecerea rapida a vremii. Ai inaripat poezia din cenusa...
Efemeritatea si un pic de tristete legitima se asaza peste poem ca un voal de nunta. La final se descopera chipul si cateva versuri ma ingenucheaza si literar si ca la o ruga pe inserat:
,,mă întreb dacă mă înțelegi
dacă mă vezi aici oprit la jumătatea drumului ca să pot îngheța
între schiță și capodoperă".
Paul, multumesc pentru acest poem! Plec privind in urma si gandindu-ma ca undeva, in cer, Dumnezeu scrie un poem de raspuns.
Parca te vad cu ochii sclipind tainic, gandindu-te la oameni pe care nu-i cunosteai, dar pe care ii iubeai intr-o imaginatie frumoasa de copil. Eu as fi mers mai departe si as fi dus-o spre o proza fantastica in care copilul nascut mai tarziu sa pastreze amintiri care sa-l obsedeze. Cautarile copilului ar fi dus de exemplu la un trecut extraordinar. Cornel putea apare uneori in somn sau intr-ul delir dulce. Copilul creste si se face o fata frumoasa care traieste dublu: o data in prezent si a doua oara in trecut. Pana la urma va hotara: va merge in trecut la Cornel de exemplu de unde ii va transmite actualului sot un mesaj printr-o poza gasita tot de el in acelasi pod. Ar iesi o poveste fara sfarsit cu subtitlu: Tania. Hai ca am luat-o pe aratura. Mie asta mi-a spus textul tau...
Nu contest că există expresii colocviale...dar nu au tangență aici cu acest text. Si nu am intenționat să "bag o șopârlă"...Departe gândul. In mod sigur, în acest text trebuie să fie expresia "un gușter verde".
Portretul e încadrat la artă fotografică și trebuie tratat ca atare, în afară de valoarea lui sentimentală. Nu știu de ce trebuie neapărat să-l virăm în alte game și efecte de culori și să propunem experimente.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Andrei cum adica sarcastic? Batjocoritor? Nici vorba. Ironic da , mult prea putin cu referire la autor si mai mult despre context :) Si am gustat gluma ta care intr-adevar avea destul de multa legatura cu textul, insa in baza unor lucruri pe care le stim doar noi doi. E lesne ca altii sa rataceasca o astfel de interpretare si sa considere comentariul tau o comunicare de lucruri personale fara legatura cu literatura. Imi place sa cred ca mai exista destul simt al echilibrului incat sa nu consideram genul acesta de gluma un enunt cu tenta rasista. Sunt un milion de bancuri pe care le fac evreii despre arabi si viceversa, romanii despre unguri si invers etc. Pana la urma eu cred ca Marina intr-adevar tine la tine si iti arata mereu un interes constant, chiar daca numai in ceea ce priveste forma si mai putin cu referire la idei. Cum ar zice Castaneda, este micul tau tiran, lucru folositor dupa cum stii. E normal sa te enerveze astfel de interventii insa important este cum reactionezi tu la acestea. Imi vine sa iti zic un banc dar am sa o fac pe alta cale, lasand aici loc literaturii si celor interesati de aceasta.
pentru textul : this is a film deAndu, salut inițiativa ta și sper să pot participa și eu cu un poem, dacă o să am timp și inspirație cu atât mai mult că știu că Dumnezeu este foarte exigent, pe măsura indulgenței Sale. Cu stimă
pentru textul : Dumnezeu desunteți sigur că aici ați vrut să încadrați colajul? (poezie generală)
pentru textul : Fulgere în Background de„a reuşit să-mi inducă şi starea necesară pentru a continua povestea lui lyset.”- cred că asta vine din suflet, e mare lucru. mulțumesc. să ai inspirație și să treci peste starea doar de tine știută.
pentru textul : o călătorie cu darwin deMulţumesc frumos, Alina. Acum văd şi eu că e cam multă ,,geometrie" în poem, cercuri înscrise şi circumscrise. Paradoxul e că trei persoane ,,coliniare" pot forma oricând un cerc :). Înţeleg tot ce ai semnalat. Evident că îmi doresc să pot scrie acel fel de text care să nu fie o piedică în transmiterea mesajului/stării ci un canal eficient. Deocamdată atât am reuşit, dar pot să asigur că mă străduiesc şi că iau în serios orice opinie.
Eu încă ţin ,,ascunse" povestirile pentru copii :)
pentru textul : Adoriana minus zece deÎţi mulţumesc pentru tot, Alina.
...Alexandra, cred că Virgil are dreptate. Textul este frust, iar pe alocuri, stângaci ("pentru o faptă nedovedită. stă lângă mine în bus") şi afectat ("puful pernuţelor care au substituit căldura maternă/ avioanele de hârtie ale micuţilor"). Cred că, în primul rând, problema este în modul de abordare - unul gazetăresc, suficient ( "mă uit în jur şi chiar nu am dreptul să fiu/ mai furioasă /decât femeia decapitată în mijlocul străzii"), traversat, ocazional, de supraliricizare ("reuşeşte să vibreze sinistru în aer"), iar contrastul rezultat este cel puţin nefericit.
...Şi eu cred că textul de mai sus transmite cumva, cuiva, emoţie, dar e foarte important cum o face, prin ce mijloace şi pe ce miză. Faptul că tot ce scrie în el se întâmplă în realitatea nu are nicio importanţă axiologic-literară. Iar dacă argumentezi că textul se vrea direct/ clar şi întrebi de ce ne-am ascunde după tot felul de metafore încâlcite, aş putea să întreb şi eu de ce... poezie? Pentru că poezia nu-i tocmai cel mai clar şi direct mod... Unde mai pui că are prostul obicei de-a-şi băga nasul prin tot felul de metafore. :).
pentru textul : radiografie cu monştri deP.S. V-am scris, fără intenţie rea, numele greşit, scuze.
pentru textul : Amnezie demadim, textele tale sunt inepuizabile in privinta sensurilor ascunse sau nu. intotdeauna m-am intrebat care e secretul tau. daca e, intr-adevar, unul sau mai multe, cu siguranta cineva il/le cunoaste. te citesc in continuare cu mare incredere
pentru textul : Jocul unui capriciu defoarte... nu stiu, tanara poezia asta a ta. eu m-am simtit de 16 ani citind-o. curge firesc si foarte repede/ caleidoscopic. mi-a amintit de amelie si fashurile de la inceputul filmului. asa ca da, e de bine.
daca ar trebui sa renunt la ceva, ar fi micul monolog interior.
pentru textul : Ochiuri sau omletă deva multumesc pentru pareri. o sa tin cont in viitor.
pentru textul : fidelă mi-a rămas doar laşitatea deAm fost înţeles total greşit. Asta numai din cauza mea.
Nici măcar preţ de o secundă nu mi-a trecut prin gând să fac vreo referire “oblică” vis-a-vis de o persoană sau comentariu
Cu “urăsc ipocrizia” şi intrarea pe sub pielea şefului, vroiam să-mi iau doar o “măsură de precauţie” pentru “îndrăzneala “ de a-mi spune părerea despre un poem al “ şefului” faţă de terţe persoane. Nimic altceva. Tremenul “Concediat” l-am pus în ghilimele tocmai pentru a sugera o glumă nevinovată.
Stima şi aprecierea pentru ceea ce faceţi cu Heremenia le spun şi acum, cu toată seriozitatea, din suflet, sincer.
Pe tine, Adriana Lisandru, te respect sincer pentru scrisul tău, de pe acest site, precum şi de pe alte site-uri şi suporturi. Dacă, fără voie şi fără intenţie, te-am lezat în vreun fel, îmi cer mii de scuze.
pentru textul : despre dragoste numai de bine deRegret foarte mult că nu am fost mai concis în intervenţia anterioară
Eu roșesc când aud orice fel de laude la adresa mea... Și nu sunt bun cu laudele la adresa altora iar să critic nu îmi place... Voi încerca să scriu mai bine pe viitor. Lucrez zilele astea la o poveste cu vikingi, pe care nu știu când o voi termina. Va fi ceva mai lungă și voi avea grijă ca cititorul să nu se plictisească în timp ce va parcurge textul.
pentru textul : Meditație deMultumesc frumos, Tincuta. Seol e un loc subpamantean asemanator infernului care la evrei reprezinta locuinta sufletelor dupa moarte pana la Judecata finala. Am folosit acest cuvant pentru a sugera infernul, zbuciumul sufletesc in dragoste. multumesc pentru trecere si pentru cuvinte si da cred ca e in ton cu anotimpul, poezia e scrisa acum un an, un pic inainte de Craciun :) Violeta
pentru textul : Șoapte deMargas, dacă am reușit să spun și cele pe care nu crezi că voiam să le spun... nu-mi rămâne decât să închid, ca și tine, ochii și să-mi imaginez că ne-am imaginat același „altceva”.
când îi voi deschide, îți spun ce și cum... :)
sau poate-mi spui tu?
dar, până atunci, mulțumesc pentru lectură și semn.
pentru textul : cercuri de ape dedar de aceea este o alta varianta
pentru textul : dade I - varianta 2 denu se pune problema de a deruta sau nu vorbitorii de franceză postând o traducere sub orice critică, se pune mai mult o problemă de respect față de tine și nu în ultimul rând față de ei. mulțumim foarte mult Nicole, pentru traducere, deși personal, eu așteptam ca yester să își facă singur lecțiile.
pentru textul : ...I'm growing like spells... deE atat de "simpla" ca devine simplista. Am s-o sterg. Dar, deocamdata o mai las. Poate scot ceva din ea re-scriind-o.
pentru textul : Simplu deVirgil, cred ca e "întinzând", voi corecta de îndată ce-mi dau seama cum. Cât despre text, mi-am permis ușoare licențe, asistenta n-ar fi spus niciodată diagnosticul în plină sală de așteptare, dar e la fel de adevărat ca orice fel de confidențialitate ține până la ușa cabinetului, și pleacă în zări albastre odată cu pacientul. Rezultatul e același. Despre etică în general, e un concept incredibil de relativ in România. Ca un exemplu ironic, am studiat la facultate Etică medicală cu un medic de renume local, inutil sa-ți spun cât de pompos și artificial umflat s-a predat fiecare frază, la sfârțit, l-am mituit subtil și-am luat toți 10. Altfel, mulțumesc de primire, mă bucur să fiu aici.
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine deEu aș merge pe Adrian. E cam stilul lui în vers clasic. La moto mă refer. Și eu cred că e bun. Totuși ceva nu-mi convine la el. Prea multe cratime. Iar asta înseamnă că autorul se chinuie să scoată piciorul metric, nu are soluții limpezi.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deS-ar putea ca Marele Critic (că d-aia s-a ratat ca scriitor) – încă – în viață, Gorun Manolescu, care, cu mulți ani în urmă, pe Agonia, în timp ce alții agonizau (plictisitor) pe acolo, a pariat pe Dorin Cozan, să lipsească de la lansare?
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deOh, acum am văzut ce de comentarii avea textul. Îmi cer o mie de scuze Marinei, nu am acordat penița ca să îi fac în ciudă, mie chiar mi-a plăcut și consider că are metafore reușite, că are o viziune interesantă, imagini inedite. Sper să nu fiu înțeleasă greșit.
pentru textul : Röntgen desplendidă partea aceasta:
mi-ai suflat în ochi și am orbit
liniștea s-a așezat ca un acoperământ
deasupra urechilor
obrajii s-au stins și dincolo
dincolo de tot mai văd o frumoasă care
prinde crengile se agață de ele cade
se ridică iar își zgârie pielea urcă
încet până reușește să culeagă
prima cireașă de iunie în gura ei
pentru ea ai semnul meu de apreciere. punct!
pentru textul : cireșul decelestin crede-ma nu esti primul/prima căruia/căreia îi spun, cred că ți-oi mai fi spus și ție în trecut
poezia nu e un terci de metafore, never
textul tău este maxim subiect de parodie
uite acilea o variantă
acolo unde mi-e inima încurcată cu o pleoapă
mi se zbate întunericul
pe dinafară e-o lume pentru care am ales să fiu liber
(asta nu o mai parodiez că se parodiază singur)
copacul împinge rădăcinile sub ziduri
tot mai aproape de o scrisoare întârziată
în umbră un freamăt
iubirea
nu s-a trezit din vis
îmi tulbură somnul cu picioarele
cautându-mă
Ce zici?
pentru textul : Înstrăinat nu pot rătăci dragostea în mine deVirgile, scuză-mă frate dar nu puteam să cred că ai stat chiar TU să scrii Hermeneia 2.0... mă gândeam că ai plătit pe altcineva sau au făcut-o copiii pro-bono.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deDar dacă lucrurile stau chiar așa, ai stat tu Virgil Titarenco si nu ai mai scris poeme ci în schimb ai scris Hermeneia 2.0 atunci eu zic că lasă-mă și pe mine să mă obișnuiesc cu acest gând malefic (că și Herinean a renunțat până la urmă la una dintre calități) și ne mai auzim.
Iar ție Adriana, consider că ești mult mai interesantă atunci când scrii poezie și mult mai comună, mai femeie de la cratiță când emiți asemenea judecăți. Oricum, n-oi mai fi eu amuzant, dar... uite, ai început să fii tu fato, postură care sincer, nu te prinde.
In ceea ce privește lithera, ce aveți fraților cu ea? Că n-am înțeles nimic.
Ce-are pula cu prefectura?
nu cred ca a urmarit sa impresioneze. dar nici nu cred ca nu e deloc poezie. in ce priveste acel verb nu inteleg de ce nu ar putea fi acceptat intr-un spatiu ludic. la urma urmei exista cuvinte mult mai "urite" care isi au sustinatorii lor
pentru textul : copilul verde de35 de ani ca 3 minute...si doar un vers...ca atat pare viata intre copilarie si maturitate. Exceptional redata trecerea rapida a vremii. Ai inaripat poezia din cenusa...
Efemeritatea si un pic de tristete legitima se asaza peste poem ca un voal de nunta. La final se descopera chipul si cateva versuri ma ingenucheaza si literar si ca la o ruga pe inserat:
,,mă întreb dacă mă înțelegi
dacă mă vezi aici oprit la jumătatea drumului ca să pot îngheța
între schiță și capodoperă".
Paul, multumesc pentru acest poem! Plec privind in urma si gandindu-ma ca undeva, in cer, Dumnezeu scrie un poem de raspuns.
pentru textul : mai simplu decât un pai deParca te vad cu ochii sclipind tainic, gandindu-te la oameni pe care nu-i cunosteai, dar pe care ii iubeai intr-o imaginatie frumoasa de copil. Eu as fi mers mai departe si as fi dus-o spre o proza fantastica in care copilul nascut mai tarziu sa pastreze amintiri care sa-l obsedeze. Cautarile copilului ar fi dus de exemplu la un trecut extraordinar. Cornel putea apare uneori in somn sau intr-ul delir dulce. Copilul creste si se face o fata frumoasa care traieste dublu: o data in prezent si a doua oara in trecut. Pana la urma va hotara: va merge in trecut la Cornel de exemplu de unde ii va transmite actualului sot un mesaj printr-o poza gasita tot de el in acelasi pod. Ar iesi o poveste fara sfarsit cu subtitlu: Tania. Hai ca am luat-o pe aratura. Mie asta mi-a spus textul tau...
pentru textul : alo, mătușă? deNu contest că există expresii colocviale...dar nu au tangență aici cu acest text. Si nu am intenționat să "bag o șopârlă"...Departe gândul. In mod sigur, în acest text trebuie să fie expresia "un gușter verde".
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros dedar unde am susținut eu asta, Virgil?
pentru textul : icoană hoinară dePortretul e încadrat la artă fotografică și trebuie tratat ca atare, în afară de valoarea lui sentimentală. Nu știu de ce trebuie neapărat să-l virăm în alte game și efecte de culori și să propunem experimente.
pentru textul : my Mary dePagini