Remarc aici textul și mai puțin realizarea vizuală (sau poate monitorul meu e de vină). Finalul reușit: "să nu vibreze moartea...", precum și subtitlul ("apa Domnului").
asta este imaginea pe care mi-o sugerează prima strofă. între întuneric şi lumină, starea de meditaţie, complementarite, dualitate. şi un pic de umor ironic: atunci când ne bate soarele în cap, ne trec toate apele, "trec chernobyluri hiroshime bhopaluri", viziuni rele, înspăimântător de frumoase ("în mijlocul soarelui arde pădurea cu trosnet trec chernobyluri hiroshime bhopaluri prin mine aici e minus o sută de grade şi Tu-mi spui am trimis corbii să te hrănească"), între rai şi iad! - cam asta e poezia ta. bine lucrată.
Younger Sister două aspecte se pot comenta aici: 1) Textul are altă conotație decât aceea pe care ai înțeles-o tu. Deja s-a explicat în comentariile anterioare. Tu însă păstrezi varianta înțeleasă de tine fără a accepta și altele...interpretezi numai într-un singur fel și nimic mai mult...În text nu este vorba de frivolitate ci, așa cum explicam, există genuri literare ( Diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, subiectul, tema etc. -conform DEX) în care acest text se poate încadra. Însă nu știu unde ai făcut școala. În Mongolia? 2) În altă ordine de idei, de vreme ce afirmi că ai reședința în Mongolia, ai putea explica, dacă se poate (te întreb dintr-o curiozitate a mea față de fenomenele paranormale), cum se face că postezi din Sibiu?
dragul meu, tocmai am testat adresa office at hermeneia dot com si functioneaza perfect. nu stiu la ce te referi cind spui "am încercat de vreo două ori, adresele de mail indicate la "Regulament" apar ca fiind invalide"
apoi, nu exista nici o perioada standard dar din cite vad nu ai absolut nici un text postat pe hermeneia care sa astepte aprobare. te asigur ca daca era cazul textul era aprobat sau respins de multa vreme. ma tem ca nu stii cum sa postezi. te rog sa citesti aici: http://hermeneia.com/faq#n12566
pun pariu că nicu ceaușescu nu o cunoscuse pe nadia comăneci când ai scris acest poem.
să-mi spui te rog dacă am dreptate știind că ești un om corect.
Andu
Imi aduce aminte un pic de Minulescu, un pic mai mult de Bacovia... a nu se intelege ca seamana ci starile mele sufletesti la lectura se apropie oarecum de ce mi-au transmis candva poetii mentionati. E un text ce il citesc a fi ludic, de o muzicalitate deosebita. violeta
Domnul Mircea Nincu singura performanta a acestei poezii este monorima. Vă rog să observați că, probabil, în graba dactilografierii, ați comis câteva greșeli: "și lupata" în loc de "lupta", "ghiață" în loc de "gheață". Sunt apoi câteva asocieri desuete, mai puerile decât ale pașoptiștilor: "lupta ca un zmeu", "ninsese la greu", "avânt milităresc" etc. Sunt apoi cuvinte care distonează cu restul poeziei: constant, sufocant, stupoare ș.a. Totul este un amalgam lipsit de unitate stilistică.
Virgil, opinia ta e chiar ok, acest 'se merită' îmi oripilează intelectul (ce a mai rămas din el desigur) ori de câte ori îl întâlnesc. Este o evoluție negativă a limbii române către un jargon de băieți cu mușchi, tricouri mulate și bmw-uri din care urlă doar manele
Și zău, nu 'se merită' ca tocmai pe aici să multilăm așa rău limba română.
Data viitoare te rog să citești mai nepărtinitor comentariile mele.
Pentru că se merită.
cei „loviti fara mila”, sunt cei care trec prin toate incercarile iadului inainte de a ajunge la ei insisi, inainte de a ajunge la adevar... deci ei sunt de fapt cei puternici, nu? iar cei puternici, sunt in maretia lor precum o piramida, inutil de grandioasa, dar tot un mormant... in alta ordine insa, „ruga” aceasta, poate acoperi glasul tacerii ce acopera cu nisip si pietre... imi place cum scrii, te citesc si invat:)
Cam prea multe conjuncţii şi repetate, în care ineditul textului - existent, de altfel -, se poate pierde. Caută să adaugi încă o strofă, pentru aprofundarea ideii.
Ioana, cu ideea aceasta ne oferi sufletul tau. Acum, pentru atunci, ne-am strans cu dureri vechi. Textul meu personal este: Luni (2006-02-05 ) suprafața mea inutilă era în siguranță deși o pedeapsă creierului meu neîmblânzit îți spuneam amorurile noastre sunt jalnice un mod de a ne minți că existăm cu adevărat apoi după ce m-am convins de asta luni am murit pe bulevardul m. kogălniceau și singurul om care era acolo singurul pe care îl ținusem în brațe până atunci a sărit să mă înmormânteze în pântecul oval al poeziilor scrise insomniile tâșneau din mine ca niște elastice luau cu ele bucăți de carne putrezită muzica se scurgea pe asfaltul rece ca o silabă învechită acasă mama de abia începuse să fie mândră de mine de ochii mei gri deraiați ca trenul spre bv unde ninsese puțin ultima dată luni a plecat și tăcerea mea ca un copil tăcerea dureroasă confuză avea solzi de pește și gust de răni infectate din genunchii lui dumnezeu și am știut luni am simțit că la gunoi nu se mai poate arunca niciodată nimic
Foarte interesanta ideea acestui poem. "de rigoare" si "imbecilitate" nu imi plac, ba chiar nici "impaunat", "jonglerii"... Lasa versul sa respire, purifica-l de neologisme. Daca si aceasta a fost intentia ta.
Revezi stînga, făr (â, apostrof).
Primul vers are litera î din acelaşi font cu celelalte litere. În restul poemului e din alt font. Rog remediere.
La final e o rimă involuntară, cred, (lumina - retina).
Mi-a plăcut ideea din versurile: cine nu cântăreşte bine ȋnţelepciunea
pierde talerele balanţei
un poem aproape clasic. frumos și stilistic. poate că aici Vinete năluci speriate, accentul cade greșit la speriate pe e , când firesc el este pe a. deosebit de reușite îmi par versurile: Cel ce zămislise astre Și născuse aurora regret folosirea verbului "a plânge" pe care cred că l-ai fi putut substitui. Christos a înviat!
Sorin, din subtitlu nu reiese clar că textul e al tău. Despre slash-uri și alte semne folosite de douămiiști - preluate, de fapt - știu și le folosesc demult, dar merci pentru lecție. :) Dar: nu în toate textele folosești semne doar pentru că "sunt la modă". Aici nu merge, din cauza ideii. Ideea e prea de factură filosofică, prea adâncă. O fracturezi, o scindezi - și dacă ar fi mai multe idei, da, dar e doar una singură. Nu așez textele în șablon. Am precizat doar ce e în plus, ce sună infantil (poetic, nu intelectual), ce scade valoarea textului. Știu că e dificil și doare să tai dintr-un vers, să îl cioplești, dar poate nu e decât o șlefuire. Tu alegi între a păstra verticalitatea sau a păși sinusoidal (pentru că un poem e douămiist sau postmodernist etc. sau e corcitură). Dar e și asta o cale. Succes.
Elena, multumesc de citire! Adriana, multumesc, bine v-am gasit! poezia nu este in forma ei finala, voi reveni asupra ei. p.s. am citit Regulamentul - daca-i ceva, care imi scapa, te rog sa-si spui. Francisc, ai dreptate, nu am ce sa-ti iert. multumesc de atentionare.
sister, din start s-a pornit de la conventia asta: consuelo se imbraca in mai multe haine, nu ai ce-i face. asta este marea pasiune a personajului: sa poarte mai multe haine de-o data si sa faca parada de asta mereu. este un fel de senzulitate pe care si-o asuma precum un balaur cu mai multe capete, in deplina concordanta cu fiecare cap in parte, sau la gramada, democratic, care papa oameni sau alte jivine, fara sa-i fie foame, mai mult de dragul spectacolului, sau pentru a ferici celelalte capete. problema este daca victima (hrana, deci, sau jucaria) este de acord sa fie mancata de toate capetele sau doar de unul dintre ele. daca si hrana este in asentimentul divertismentului televizat si este pregatita pentru a sangera in mai multe guri o data, nu poate exista deceptie sau o neacoperire a lipsei intr-un scenariu reusit de telenovela. nu cred ca pot fi mai multe capte in univers decat deja sunt... sunt toate luate in calcul. iti multumesc pentru atentionare, sister. deja, ii luasem personajului b balonzaid de tabla cu cifru, asa ca masacrul va avea zimtii intregi si nimeni nu va revendica nimic altceva decat o colita in clasor, luata la schimb, deci printr-o corecta tranzactie. pana la urma, un strop de dramatism in dramatizare nu strica... in ceea ce-l priveste pe adrian, este un scriitor minunat, cu multa fantezie si sigur ca si un minunat gentleman. almost my favourite. :)
la "Hei, Janis" ai dat o explicatie amanuntita contextului. care este talcul apostrofarii batranei care te supara cu "nu ti-s boii acasa"? sunt plecat de 30 de ani din Romania dar nu vreau sa-mi scape nimic! "ne scrantim piciorul drept" nu prea merge. sunteti o intreaga echipa calcand pe un singur picior drept? imi scrantesc piciorul drept, "ne iese sufletul" e OK. apoi as zice spre final: Sergiu Nicolaescu mai scoate un lung-metraj ceva de primă pagină. in rest s-auzim de bine. un an nou cu pace si placute reportaje, iti doresc.
maia, mi amintesc acum cand am dat si eu prima penita pe hermeneia. si primul gand e ca am imbatranit si, vb cuiva, sunt mai amabil. insa, cum totul e o iluzie, eu stiu ca sunt tot mai frumos si mai demonic. si nici macar nu ma laud. multumesc, este o onoare gestul tau
îmi place cum prezinți tu aici, yester, ideea "marii treceri". mereu drumul acela ne fură pe câte cineva fără să ne întrebe. discuția lor, însă, ne place să credem că va continua. și noi putem oricând aprinde câte o lumânare, nu?
de mic aveam o pasiune: jucăriile mele. când am crescut mare, vorba cântecului : "pribeag invit la haiducie, tâlhari ce noaptea trag în gol, am bancuri pentru voi o mie, eu însumi sunt un banc nasol" nu știu cum am avut o revelație după cum stă scris: "să facem și politichie, că e o artă, din lighean, privesc la mândra jucărie, ce jucărie mai eram", pe scurt totul ține de planuri, cum îmi spunea un prieten, versuri celebre de altfel:"dar am și planuri, viziune, își zise-n bubble el poetul, curând întreaga națiune, va spune: tu ești internetul" și niciodată nu mi-a lipsit capacitatea de a structura... bobadilit, nu alta...
nici nu stiu daca e poezie, Ioana. eu nu prea scriu poezie.e un fel de a scrie unele lucruri care sînt aproape reale aranca, daca ai fi citit mai multe texte scrise de mine si altădată ai fi descoperit că eu nu port cămașă lirică. de nici un fel. pe de altă parte virușii (îmi pare rău ca nu știi pentru că aici există una din cheile textului) nu se tratează, nici repede și nici nu depinde de pacienți. infecțiile virale nu se tratează. pur și simplu. în esența lor sînt conflicte celulare în care învinge sistemul cel mai rezistent mai imun. dar nu există medicamente antivirale. pentru nici un fel de virus. la fericire nu mă pricep.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Remarc aici textul și mai puțin realizarea vizuală (sau poate monitorul meu e de vină). Finalul reușit: "să nu vibreze moartea...", precum și subtitlul ("apa Domnului").
pentru textul : Secunda luminii deasta este imaginea pe care mi-o sugerează prima strofă. între întuneric şi lumină, starea de meditaţie, complementarite, dualitate. şi un pic de umor ironic: atunci când ne bate soarele în cap, ne trec toate apele, "trec chernobyluri hiroshime bhopaluri", viziuni rele, înspăimântător de frumoase ("în mijlocul soarelui arde pădurea cu trosnet trec chernobyluri hiroshime bhopaluri prin mine aici e minus o sută de grade şi Tu-mi spui am trimis corbii să te hrănească"), între rai şi iad! - cam asta e poezia ta. bine lucrată.
pentru textul : meditaţie la amiază deYounger Sister două aspecte se pot comenta aici: 1) Textul are altă conotație decât aceea pe care ai înțeles-o tu. Deja s-a explicat în comentariile anterioare. Tu însă păstrezi varianta înțeleasă de tine fără a accepta și altele...interpretezi numai într-un singur fel și nimic mai mult...În text nu este vorba de frivolitate ci, așa cum explicam, există genuri literare ( Diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, subiectul, tema etc. -conform DEX) în care acest text se poate încadra. Însă nu știu unde ai făcut școala. În Mongolia? 2) În altă ordine de idei, de vreme ce afirmi că ai reședința în Mongolia, ai putea explica, dacă se poate (te întreb dintr-o curiozitate a mea față de fenomenele paranormale), cum se face că postezi din Sibiu?
pentru textul : e bună tipa desugestiv!
pentru textul : Haiku dedragul meu, tocmai am testat adresa office at hermeneia dot com si functioneaza perfect. nu stiu la ce te referi cind spui "am încercat de vreo două ori, adresele de mail indicate la "Regulament" apar ca fiind invalide"
pentru textul : psalm deapoi, nu exista nici o perioada standard dar din cite vad nu ai absolut nici un text postat pe hermeneia care sa astepte aprobare. te asigur ca daca era cazul textul era aprobat sau respins de multa vreme. ma tem ca nu stii cum sa postezi. te rog sa citesti aici: http://hermeneia.com/faq#n12566
pun pariu că nicu ceaușescu nu o cunoscuse pe nadia comăneci când ai scris acest poem.
pentru textul : Descântec desă-mi spui te rog dacă am dreptate știind că ești un om corect.
Andu
chifla sa iti ia cine o vrea. eu iti atrag atentia unde gafezi in poezie.
pentru textul : broşură de la martori deImi aduce aminte un pic de Minulescu, un pic mai mult de Bacovia... a nu se intelege ca seamana ci starile mele sufletesti la lectura se apropie oarecum de ce mi-au transmis candva poetii mentionati. E un text ce il citesc a fi ludic, de o muzicalitate deosebita. violeta
pentru textul : Mâine-oi schia pe frunze... demulțumesc Adriana. Mi-am asumat după cum observi, toate consecințele: "Tetley" este ceaiul meu preferat.
pentru textul : Tetley deDomnul Mircea Nincu singura performanta a acestei poezii este monorima. Vă rog să observați că, probabil, în graba dactilografierii, ați comis câteva greșeli: "și lupata" în loc de "lupta", "ghiață" în loc de "gheață". Sunt apoi câteva asocieri desuete, mai puerile decât ale pașoptiștilor: "lupta ca un zmeu", "ninsese la greu", "avânt milităresc" etc. Sunt apoi cuvinte care distonează cu restul poeziei: constant, sufocant, stupoare ș.a. Totul este un amalgam lipsit de unitate stilistică.
pentru textul : Bunicul și Europa deVirgil, opinia ta e chiar ok, acest 'se merită' îmi oripilează intelectul (ce a mai rămas din el desigur) ori de câte ori îl întâlnesc. Este o evoluție negativă a limbii române către un jargon de băieți cu mușchi, tricouri mulate și bmw-uri din care urlă doar manele
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deȘi zău, nu 'se merită' ca tocmai pe aici să multilăm așa rău limba română.
Data viitoare te rog să citești mai nepărtinitor comentariile mele.
Pentru că se merită.
cei „loviti fara mila”, sunt cei care trec prin toate incercarile iadului inainte de a ajunge la ei insisi, inainte de a ajunge la adevar... deci ei sunt de fapt cei puternici, nu? iar cei puternici, sunt in maretia lor precum o piramida, inutil de grandioasa, dar tot un mormant... in alta ordine insa, „ruga” aceasta, poate acoperi glasul tacerii ce acopera cu nisip si pietre... imi place cum scrii, te citesc si invat:)
pentru textul : rugă pentru cei blânzi deje te pardonne, ti perdono, te scuz, domnule, mă bucur că mă citeşti. eşti binevenit!
pentru textul : odios plouă deCam prea multe conjuncţii şi repetate, în care ineditul textului - existent, de altfel -, se poate pierde. Caută să adaugi încă o strofă, pentru aprofundarea ideii.
pentru textul : ajun de Paşte deIoana, cu ideea aceasta ne oferi sufletul tau. Acum, pentru atunci, ne-am strans cu dureri vechi. Textul meu personal este: Luni (2006-02-05 ) suprafața mea inutilă era în siguranță deși o pedeapsă creierului meu neîmblânzit îți spuneam amorurile noastre sunt jalnice un mod de a ne minți că existăm cu adevărat apoi după ce m-am convins de asta luni am murit pe bulevardul m. kogălniceau și singurul om care era acolo singurul pe care îl ținusem în brațe până atunci a sărit să mă înmormânteze în pântecul oval al poeziilor scrise insomniile tâșneau din mine ca niște elastice luau cu ele bucăți de carne putrezită muzica se scurgea pe asfaltul rece ca o silabă învechită acasă mama de abia începuse să fie mândră de mine de ochii mei gri deraiați ca trenul spre bv unde ninsese puțin ultima dată luni a plecat și tăcerea mea ca un copil tăcerea dureroasă confuză avea solzi de pește și gust de răni infectate din genunchii lui dumnezeu și am știut luni am simțit că la gunoi nu se mai poate arunca niciodată nimic
pentru textul : ce am scris "atunci" deFoarte interesanta ideea acestui poem. "de rigoare" si "imbecilitate" nu imi plac, ba chiar nici "impaunat", "jonglerii"... Lasa versul sa respire, purifica-l de neologisme. Daca si aceasta a fost intentia ta.
pentru textul : beit sau a doua teorie a incompatibilității deRevezi stînga, făr (â, apostrof).
Primul vers are litera î din acelaşi font cu celelalte litere. În restul poemului e din alt font. Rog remediere.
La final e o rimă involuntară, cred, (lumina - retina).
Mi-a plăcut ideea din versurile:
cine nu cântăreşte bine ȋnţelepciunea
pierde talerele balanţei
Inversiunile nu dau bine, părerea mea :)
La mulţi ani de poezie!
pentru textul : acum şi-aici deun poem aproape clasic. frumos și stilistic. poate că aici Vinete năluci speriate, accentul cade greșit la speriate pe e , când firesc el este pe a. deosebit de reușite îmi par versurile: Cel ce zămislise astre Și născuse aurora regret folosirea verbului "a plânge" pe care cred că l-ai fi putut substitui. Christos a înviat!
pentru textul : Biruința Învierii ▒ derecitesc, din cand in cand, cateva (nu multe, dar nici putine) poezii scrise de tine. asta va fi una dintre ele.
pentru textul : de nedespărțit deSorin, din subtitlu nu reiese clar că textul e al tău. Despre slash-uri și alte semne folosite de douămiiști - preluate, de fapt - știu și le folosesc demult, dar merci pentru lecție. :) Dar: nu în toate textele folosești semne doar pentru că "sunt la modă". Aici nu merge, din cauza ideii. Ideea e prea de factură filosofică, prea adâncă. O fracturezi, o scindezi - și dacă ar fi mai multe idei, da, dar e doar una singură. Nu așez textele în șablon. Am precizat doar ce e în plus, ce sună infantil (poetic, nu intelectual), ce scade valoarea textului. Știu că e dificil și doare să tai dintr-un vers, să îl cioplești, dar poate nu e decât o șlefuire. Tu alegi între a păstra verticalitatea sau a păși sinusoidal (pentru că un poem e douămiist sau postmodernist etc. sau e corcitură). Dar e și asta o cale. Succes.
pentru textul : nu despre penibil deElena, multumesc de citire! Adriana, multumesc, bine v-am gasit! poezia nu este in forma ei finala, voi reveni asupra ei. p.s. am citit Regulamentul - daca-i ceva, care imi scapa, te rog sa-si spui. Francisc, ai dreptate, nu am ce sa-ti iert. multumesc de atentionare.
pentru textul : Să-mi cânte deinteresanta remarca... pentru mine poemele au culoare, uite ca tu percepi gustul:) dar... stafidele nu sunt amare, nu?
pentru textul : zădărnicie deSă fie!
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deConcis ca un meterez... dar un meterez langă care nu poți decât să te rogi pentru cel care l-a ridicat.
pentru textul : Survivivore desister, din start s-a pornit de la conventia asta: consuelo se imbraca in mai multe haine, nu ai ce-i face. asta este marea pasiune a personajului: sa poarte mai multe haine de-o data si sa faca parada de asta mereu. este un fel de senzulitate pe care si-o asuma precum un balaur cu mai multe capete, in deplina concordanta cu fiecare cap in parte, sau la gramada, democratic, care papa oameni sau alte jivine, fara sa-i fie foame, mai mult de dragul spectacolului, sau pentru a ferici celelalte capete. problema este daca victima (hrana, deci, sau jucaria) este de acord sa fie mancata de toate capetele sau doar de unul dintre ele. daca si hrana este in asentimentul divertismentului televizat si este pregatita pentru a sangera in mai multe guri o data, nu poate exista deceptie sau o neacoperire a lipsei intr-un scenariu reusit de telenovela. nu cred ca pot fi mai multe capte in univers decat deja sunt... sunt toate luate in calcul. iti multumesc pentru atentionare, sister. deja, ii luasem personajului b balonzaid de tabla cu cifru, asa ca masacrul va avea zimtii intregi si nimeni nu va revendica nimic altceva decat o colita in clasor, luata la schimb, deci printr-o corecta tranzactie. pana la urma, un strop de dramatism in dramatizare nu strica... in ceea ce-l priveste pe adrian, este un scriitor minunat, cu multa fantezie si sigur ca si un minunat gentleman. almost my favourite. :)
pentru textul : consuelo si medea dela "Hei, Janis" ai dat o explicatie amanuntita contextului. care este talcul apostrofarii batranei care te supara cu "nu ti-s boii acasa"? sunt plecat de 30 de ani din Romania dar nu vreau sa-mi scape nimic! "ne scrantim piciorul drept" nu prea merge. sunteti o intreaga echipa calcand pe un singur picior drept? imi scrantesc piciorul drept, "ne iese sufletul" e OK. apoi as zice spre final: Sergiu Nicolaescu mai scoate un lung-metraj ceva de primă pagină. in rest s-auzim de bine. un an nou cu pace si placute reportaje, iti doresc.
pentru textul : Filmări ratate demaia, mi amintesc acum cand am dat si eu prima penita pe hermeneia. si primul gand e ca am imbatranit si, vb cuiva, sunt mai amabil. insa, cum totul e o iluzie, eu stiu ca sunt tot mai frumos si mai demonic. si nici macar nu ma laud. multumesc, este o onoare gestul tau
pentru textul : Pe Acropole, cu barca de aur zburând… deîmi place cum prezinți tu aici, yester, ideea "marii treceri". mereu drumul acela ne fură pe câte cineva fără să ne întrebe. discuția lor, însă, ne place să credem că va continua. și noi putem oricând aprinde câte o lumânare, nu?
pentru textul : "Dacă Noi este un Eu al unui altui Eu" dede mic aveam o pasiune: jucăriile mele. când am crescut mare, vorba cântecului : "pribeag invit la haiducie, tâlhari ce noaptea trag în gol, am bancuri pentru voi o mie, eu însumi sunt un banc nasol" nu știu cum am avut o revelație după cum stă scris: "să facem și politichie, că e o artă, din lighean, privesc la mândra jucărie, ce jucărie mai eram", pe scurt totul ține de planuri, cum îmi spunea un prieten, versuri celebre de altfel:"dar am și planuri, viziune, își zise-n bubble el poetul, curând întreaga națiune, va spune: tu ești internetul" și niciodată nu mi-a lipsit capacitatea de a structura... bobadilit, nu alta...
pentru textul : firesc denici nu stiu daca e poezie, Ioana. eu nu prea scriu poezie.e un fel de a scrie unele lucruri care sînt aproape reale aranca, daca ai fi citit mai multe texte scrise de mine si altădată ai fi descoperit că eu nu port cămașă lirică. de nici un fel. pe de altă parte virușii (îmi pare rău ca nu știi pentru că aici există una din cheile textului) nu se tratează, nici repede și nici nu depinde de pacienți. infecțiile virale nu se tratează. pur și simplu. în esența lor sînt conflicte celulare în care învinge sistemul cel mai rezistent mai imun. dar nu există medicamente antivirale. pentru nici un fel de virus. la fericire nu mă pricep.
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie dePagini