Ah, cum mai zornăie şi în mine toate şaibele, piuliţele şi şuruburile uzate ale cotidianului fara (prea mult) rost! Mă simt pe undeva pe aceeasi lungime de undă cu acei clincheţi şi subansamble inutile (dar în cazul meu, la modul concret, nu simbolic), deşi mi-aş dori să pot 'cerşi' pe la o altă 'poartă'. Ah, daţi-mi şpanul încins şi acea scânteie din măruntaiele maşinii de fabricat poeme, că de la o vreme 'soft'-ul meu nu mai recunoaşte decât prozaicul din pliantele tehnice.
"Proletarii nu au de pierdut decât lanţurile. Dar au o lume de câştigat."
În comentariu, am uitat să închid ghilimelele. Şi m-am temut că vreun cititor grăbit ar putea pune pe seama lui Marx şi aprecierile mele privindu-l pe dl Gorun etc.
Aşa că fac rectificarea de faţă.
virgil, am inteles ca face rau membrilor hermeneia. nu ma retrag din cauza personajului respectiv. sunt deja invata cu el de un an. a inceput sa ma distreze deja cu jalnicele lui incercari. tot ce vreau este sa nu pateasca ceva de la atata ura. pacat ca nu pricepe ca nu-mi face mie vreun rau. dimpotriva. de asta astept sa vad cui a facut rau si aici, ca sa stiu de ce ma retrag.
O frumosă poveste extrem-orientală spune că cei care reușesc să ajungă pe vârful unui munte, urmând o anumită cărare, pot observa, dintr-o astfel de perspectivă, cum o infinitate de asemenea drumuri pot duce tot acolo. Asta nu înseamnă că nu ne putem ajuta intre noi să își găsească fiecare cărarea proprie. Și ne mai pot ajuta, mai ales, alții, mai avansați decât unii dintre noi și care au o perspectiva mai largă. Mai mult, in Ecumenismul lărgit pe care îl visez, cred că există cărări nenumărate în cadrul propriului context cultural în care ne-am născut și nu-l putem nega. Dar îl putem "folosi" în măsura în care suntem "lucizi" (awareness) și nu ne lăsăm manipulați de el. Și mai cred că exista o universalitate "individualizată" și nu mă sperie aparenta contradicție în termeni. Aici este diferența (zic eu) fundamentală între Occident și Extremul Orient. În timp ce noi „standardizăm” totul, inclusiv tratarea bolilor (clasificăm la infinit fiecare boală și nuanțe ale acesteia și stabilim „protocoale” care, mot a mot aplicate, conduc, statistic acceptabil, la vindecare; același lucru se întâmplă și cu religiile așa numite „monoteiste” din Occident și Orientul apropiat și puzderia de ramuri ale acestora ducând până la tot soiul de secte deviante, ireconciliabile una cu alta). În schimb extrem-orientalii nu tratează”boala”, ci bolnavul ajutându-l pe fiecare să-și găsească calea spre vindecare. Revenind la religia în care ne-am născut și, pe care o adoptăm ca „practicanți” (sau nu). Faptul că la ortodocși, de exemplu, Paștele cade la altă dată decât la catolici, asta nu înseamnă că la data respectivă, în funcție de „percepția” modelată de tradiție a celor dintr-o religie sau alta, nu se creează (dincolo de disputele teologice) un topos și un timp propice pentru o epifanie în sensul „veșnicei reîntoarceri” a lui Eliade (și nu a lui Nietzsche) pe care un catolic sau un ortodox o poate simți (din plin) chiar la date diferite. Cât despre atei sau liberi cugetători (există o diferență de nuanță extrem de importantă între o categorie și alta – nu intru acum în amănunte) aș vrea să amintesc de Octavian Paler care numai de „religiozitate” nu cred că putea fi acuzat. Și care, cu câteva săptămâni înainte să moară, într-o emisiune televizată, spunea: „Nu mă tem de Dumnezeu; mă tem numai că El ar putea să nu existe”. Ca, în săptămâna premergătoare morții sale, să publice într-un cotidian, excepționalul său „Interviu cu Dumnezeu” pe care, acum, îl reproduc pentru extraordinara sa frumusețe extrem de potrivită înaintea Sărbătorilor Ortodoxe de Paști ce stau să vină. „Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler -Ai vrea sa-mi iei un interviu , deci…zise Dumnezeu. -Daca ai timp…i-am raspuns. Dumnezeu a zambit. -Timpul meu este eternitatea…Ce intrebari ai vrea sa-mi pui ? -Ce te surprinde cel mai mult la oameni ? Dumnezeu mi-a raspuns : -Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca…iar apoi tanjesc iar sa fie copii ; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani … iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul ; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.Apoi am intrebat : -Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copii tai ? -Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc …si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin ; sa invete ca exista oameni care ii iubesc, dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele ; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit ; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca , de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi. -Multumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus : -Doar faptul ca sunt aici, intodeauna. ” Cum, altfel, am avut și un schimb de scrisori cu Max Solomon înainte ca acesta să moară, prin care el nu a renunțat la convingerile sale ateiste, acceptându-și cu seninătate sfârșitul. Mai amintesc, în încheiere, și de cercetările dr. Olivera Petrovich care predă psihologia religiei la Facultatea de Teologie a Universității din Oxford. Și care, prin cercetări bazate pe o metodologie proprie, axată pe specificul individual și nu de grup, demonstrează că „sentimentul religios” pare a fi același, indiferent că este vorba de un englez sau un japonez. Bine înțeles că ea nu neagă faptul că un individ poate fi influențat de tradiția grupului din care face parte. Dar, sub o astfel de „tradiție”, sentimentul de care vorbeam, pare să fie același. Și asta indiferent de ce spune/afirmă (și face) fiecare dintre noi.
ok, atunci va fi trimis la texte inacceptabile. me se pare de prost augur toata fronda asta, Alina.
faptul ca cineva e filolog sau are nu stiu ce pareri sau valori in spate nu justifica porcaria asta. e ca si cum am avea cetateni de clase diferite pe Hermeneia.
well, thanks, but no thanks.
Vin si eu ca si mie imi place (nu e typo) simbolurile ca magarului apa de ploaie ca nu are alcool ca el nu are nevoie de alcool ca are dimensiuni suficiente si parca si eu citind m-am trezit intr-o dimineata tare dimensiuonat atarnand de o flacara si cand m-am uitat mai bine, ce sa vezi? uitasem becul la bucatarie aprins si d-aia probabil m-a strabatut kundalini toata noaptea de m-am zvarcolit ca pestele pe uscat si am avut un vis tare ciudat, se facea ca eram shiva si nu-mi gaseam i-podul... tare ciudat, am transpirat ca un strugure dar pana la urma dimineata am dat search pe google si ce sa vezi? i-podul meu era acolo unde il lasasem, adica pe frigider. De acord deci cu Profetul, te mai citesc Maia, imi placi, zau ca imi placi, esti dulce Andu
elegant, pitoresc, sapiential. un text excelent. singura suferinta a lui e "cădelnița liniștii" care-mi fumega a peltea dulce si deasa. ...inspirat titlu! (cam atat. simt ca m-am epuizat in alte comuri, pe cat de inutile, pe atat de spumoase).
Buna dimineata. Multumesc pentru atentionare dar nu cred ca vad la ce te referi. Atit cit pot vedea eu toate textele introduse pe site sint prezente si pe pagina principala. Si nu am operat nici un fel de corectie. Deci, poate imi spui la ce anume te referi exact.
Asa deci... noaptea toate pisicile sunt negre? :) Desigur ca e ceva oniric in masura in care viata si visul sunt facute din acelasi aluat iar femeia (nu zeita) este o cuceritoare ce are surpriza sa gaseasca dupa victorie un pamant pustiit, cu ingeri neputinciosi ca niste samurai ramasi fara stapan.
Vladimir - ma bucur ca ai trecut pe aici 4 - "este o chestiune ce tine de universul personal al autorului" ( + inima are 4 camere; anul are 4 anotimpuri; 4 puncte cardinale; 4 elemente materiale fundamentale - focul, pamantul, aerul si apa) 4 - (in chineza SSE sau TSE - inseamna si moarte ) este o cifra malefica - aspectul Yin, dar are si un aspect Yang (cele patru anotimpuri si cele patru directii cardinale) cele 4 Adevaruri Nobile specifice budismului si mai sunt multe chestii... Interesanta decizia Consiliului:) As dori niste detalii referitoare la rezervele "pasivitatii" (??) mele pe acest site... In rest, aspir si eu la texte bune Cu respect Ion Nimerencu
Aalizeei, mulțumesc pentru aprecieri. Și lui Sorin pentru efectul elegant al fotografiei. Dacă am reușit în text să păstrez nuanța, asta nu e tocmai rău :).
da, implicarea sentimentala e ca in sesiune apuc sa vad rasaritul de atatea cuvinte :)) ma bucur ca-ti plac, imi pare rau ca nu le pot posta dimensiuni mai mari, detaliile sunt impresionante. Spor la munci. :)
Uite că de data aceasta mi-a plăcut cap-coadă. Și asta pentru că (încă) personajul nu privește înapoi cu mânie. Poate că întoarcerea spre biserică nu pare originală, dar este posibilă, dă o tentă de realism, de simplitate care place. Inițial textul mi-a adus aminte de "Străinul" lui Camus, dar desprinderea aceasta este mai autentică nouă, aș zice. V-ați gândit să continuați povestirea aceasta?
Pentru a înţelege un haiku, pentru a-l simţi, cred că e necesar să fim în starea şi ,,locul" autorului.
La prima lectură, rece, am observat un enunţ poetic care ar putea fi scris pe un singur rând, ca o propoziţie dezvoltată , cu topică firească, având subiect, atribut, predicat, complement etc.:
,,un stol de cocori a trecut fără sunet sub cerul de plumb".
Acest fel de scriere nu prea e recomandat în haiku, adică un singur enunţ distribuit în cele trei rânduri.
La următoarele lecturi mi-am pus întrebări: de ce acest poem are forţă? De ce are şi o forţă centripetă, şi una centrifugă? Care a fost starea autorului, precepţia lui când a scris, când a capturat acest aspect al realităţii toamnei?
Şi l-am recitit altfel. I-am depistat un kireji în cuvinte, ( nu cel clasic marcat prin liniuţă). Am citit, am contemplat, primul plan din poem:
,,un stol de cocori” ...unul oarecare, ca multe altele, undeva în orizontul apropiat...şi privindu-l, atâtea amintiri, atâtea nostalgii năvălesc...şi cât de frumos le e zborul! Cât de bine organizaţi! Primul preia tot aerul în piept uşurându-le zborul celorlalte. Şi gândurile pot continua. După această pauză, citesc:
,, a trecut fără sunet
sub cerul de plumb”
Acum sunt în alt plan. Aici. Cocorii acolo, tot mai departe. Ceva ne leagă: şi eu şi cocorii sub acelaşi cer de plumb, sub aceeaşi apăsare a toamnei. Mă întreb: când au trecut de nu i-am auzit?! De ce nu i-am auzit? Poate eu sunt prea prinsă cu alte sunete…sau poate ei ştiu a-şi purta mai lin greutăţile…şi gândurile se pot succeda precum zborul lin al cocorilor.
Încerc un mic artificiu grafic:
un stol de cocori -
a trecut fără sunet
sub cerul de plumb
Am citit cu plăcere un haiku ,,altfel"! Mi-a adus toamna mai aproape.
Manolescu Gorun, Bianca Goean, va multumesc de citire si pentru apreciere. bucuros de faptul ca poezia mea va ramane-n memoria ta asociata cu imaginea copiilor din concursurile de pescuit. onorat de semnul aprecierii din partea ta si esti binevenita oricand pe pagina mea cu stima
Nu era necesar să mizezi atât de mult pe acel typo al meu: "în" în loc de "îl". Am senzaţia poate greşită că îmi răspunzi ca şi cum eu aş fi recalcitrantă sau iritabilă când am fost întreaga viaţă un om de omenie cum se zicea odată. Nu port niciodată mască. Nu aştept necesar să mi se răspundă cu aceeaşi delicateţe sau simpatie, oamenii sunt diferiţi. Deşi nu este un site de socializare, trebuie să strig cu sufletul curat că cerşesc peste tot de ani de zile şi nu am ce mânca. Dacă poţi înţelege ce însemană să stai fără niciun leu, fără nicio fărâmă de pâine. Nu e nimic greşit în atitudinea mea, pur şi simplu nu vreau să mă sinucid şi am doar 42 de ani. Repet, cum am mai scris în zadar pe alte siteuri, disperarea m-a adus în halul acesta. Ştiu că sunt o poetă execrabilă, sunt conştientă că nimeni nu m-a publicat, dar sunt un om bun şi inteligent cât de cât....toţi m-au refuzat, poate puteţi să îmi trimiteţi 5-10 lei în plic...am mai rugat de atâtea ori, nu am dreptul să muncesc cu un diagnostic psihiatric abuziv, fără nicio greşeală de la 21 de ani. Nu am dreptul nici la pensie, fiindcă nu am muncit. Sunt izolată de 7 ani de crapă pereţii de singurătate şi nu mai pot....Doamne! Nu am greşit absolut nimic toată viaţa, acesta e adevărul. Tu ştii ce înseamnă stresul să mori de foame, exact aşa cum îmi spunea o profesoară din liceu că se va întâmpla cu mine? Fiindcă nu eram "înfiptă" ca alte fete.
Nu am avut intenția să sondez profunzimi de gânduri, să emit judecați definitive, să zgândaresc răni. O usoară trecere, in zbor, pe lângă o tragedie deja consumată. Poate , cu alta ocazie o să surprind alt episod. Felul cum am abordat problema, poate nu este cel mai fericit. Virgil, mulțumesc pentru citire si părere. numai bine
super. mi-a placut mult, eu zic sa curga propunerile. am cateva acum: 1. sa fie adaugata in meniu sectiunea "articol". eu n-o gasesc pe nicaieri, consider ca e insuficienta cea de info. nu toate articolele sunt anunturi (sau invers) si sa fie pe prima pagina un link ilustrat dedicat. 2. sectiunea de recomandate sa fie largita si sa fie mai "fluenta". apoi ar fi bine sa fie tot in meniu "texte" si "comentarii" asa se vor putea vizualiza mai multe, acolo sa fie pur si simplu lista (nu cum e la sectiuni unde-i mult spatiu ocupat de texte remarcate si chiar e bine sa fie asa). 3. o impartire mai pe sectiuni (sa zic asa) a linkurilor, ilustrate sau nu. am propus acel "special articol". bine ar fi si polemica. tot dedicata. asa va fi usor de accesat si atragator, va creste elanul comentatorisesc si cred ca si elanul in a posta texte cat mai bune. mai zic, daca e. :)
este exact un amalgam, Virgil. am inversat un pic versurile, m-am "jucat" într-o gară de sticlă... știu că sunt câteva imagini forțate. am recitit poemul după comentariul tău și îți dau dreptate. mulțumesc pentru părere. Madim
....eu m-am oprit la verbul șiroiesc... apoi am continuat cu o nostalgie de colegiu... Sorin, caută alte verbe, alte substantive, cu impact, proaspete, asta pentru început... și nu o spun pe un ton condescendent, toți mai păcătuim:) cu speranța că nu am deranjat...
E foarte mult potențial în acest poem, i-aș mai finisa primele 9 versuri în special. Categoric aș scoate [de]plângerile. Lucrează la imagini și sugestivitate. Fă să se aprindă imaginația cititorului și licuricii când își dau privirile foc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ah, cum mai zornăie şi în mine toate şaibele, piuliţele şi şuruburile uzate ale cotidianului fara (prea mult) rost! Mă simt pe undeva pe aceeasi lungime de undă cu acei clincheţi şi subansamble inutile (dar în cazul meu, la modul concret, nu simbolic), deşi mi-aş dori să pot 'cerşi' pe la o altă 'poartă'. Ah, daţi-mi şpanul încins şi acea scânteie din măruntaiele maşinii de fabricat poeme, că de la o vreme 'soft'-ul meu nu mai recunoaşte decât prozaicul din pliantele tehnice.
Poezia m-a impresionat în mod deosebit.
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare de"Proletarii nu au de pierdut decât lanţurile. Dar au o lume de câştigat."
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deÎn comentariu, am uitat să închid ghilimelele. Şi m-am temut că vreun cititor grăbit ar putea pune pe seama lui Marx şi aprecierile mele privindu-l pe dl Gorun etc.
Aşa că fac rectificarea de faţă.
virgil, am inteles ca face rau membrilor hermeneia. nu ma retrag din cauza personajului respectiv. sunt deja invata cu el de un an. a inceput sa ma distreze deja cu jalnicele lui incercari. tot ce vreau este sa nu pateasca ceva de la atata ura. pacat ca nu pricepe ca nu-mi face mie vreun rau. dimpotriva. de asta astept sa vad cui a facut rau si aici, ca sa stiu de ce ma retrag.
pentru textul : rugaminte importanta deO frumosă poveste extrem-orientală spune că cei care reușesc să ajungă pe vârful unui munte, urmând o anumită cărare, pot observa, dintr-o astfel de perspectivă, cum o infinitate de asemenea drumuri pot duce tot acolo. Asta nu înseamnă că nu ne putem ajuta intre noi să își găsească fiecare cărarea proprie. Și ne mai pot ajuta, mai ales, alții, mai avansați decât unii dintre noi și care au o perspectiva mai largă. Mai mult, in Ecumenismul lărgit pe care îl visez, cred că există cărări nenumărate în cadrul propriului context cultural în care ne-am născut și nu-l putem nega. Dar îl putem "folosi" în măsura în care suntem "lucizi" (awareness) și nu ne lăsăm manipulați de el. Și mai cred că exista o universalitate "individualizată" și nu mă sperie aparenta contradicție în termeni. Aici este diferența (zic eu) fundamentală între Occident și Extremul Orient. În timp ce noi „standardizăm” totul, inclusiv tratarea bolilor (clasificăm la infinit fiecare boală și nuanțe ale acesteia și stabilim „protocoale” care, mot a mot aplicate, conduc, statistic acceptabil, la vindecare; același lucru se întâmplă și cu religiile așa numite „monoteiste” din Occident și Orientul apropiat și puzderia de ramuri ale acestora ducând până la tot soiul de secte deviante, ireconciliabile una cu alta). În schimb extrem-orientalii nu tratează”boala”, ci bolnavul ajutându-l pe fiecare să-și găsească calea spre vindecare. Revenind la religia în care ne-am născut și, pe care o adoptăm ca „practicanți” (sau nu). Faptul că la ortodocși, de exemplu, Paștele cade la altă dată decât la catolici, asta nu înseamnă că la data respectivă, în funcție de „percepția” modelată de tradiție a celor dintr-o religie sau alta, nu se creează (dincolo de disputele teologice) un topos și un timp propice pentru o epifanie în sensul „veșnicei reîntoarceri” a lui Eliade (și nu a lui Nietzsche) pe care un catolic sau un ortodox o poate simți (din plin) chiar la date diferite. Cât despre atei sau liberi cugetători (există o diferență de nuanță extrem de importantă între o categorie și alta – nu intru acum în amănunte) aș vrea să amintesc de Octavian Paler care numai de „religiozitate” nu cred că putea fi acuzat. Și care, cu câteva săptămâni înainte să moară, într-o emisiune televizată, spunea: „Nu mă tem de Dumnezeu; mă tem numai că El ar putea să nu existe”. Ca, în săptămâna premergătoare morții sale, să publice într-un cotidian, excepționalul său „Interviu cu Dumnezeu” pe care, acum, îl reproduc pentru extraordinara sa frumusețe extrem de potrivită înaintea Sărbătorilor Ortodoxe de Paști ce stau să vină. „Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler -Ai vrea sa-mi iei un interviu , deci…zise Dumnezeu. -Daca ai timp…i-am raspuns. Dumnezeu a zambit. -Timpul meu este eternitatea…Ce intrebari ai vrea sa-mi pui ? -Ce te surprinde cel mai mult la oameni ? Dumnezeu mi-a raspuns : -Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca…iar apoi tanjesc iar sa fie copii ; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani … iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul ; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.Apoi am intrebat : -Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copii tai ? -Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc …si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin ; sa invete ca exista oameni care ii iubesc, dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele ; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit ; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca , de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi. -Multumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus : -Doar faptul ca sunt aici, intodeauna. ” Cum, altfel, am avut și un schimb de scrisori cu Max Solomon înainte ca acesta să moară, prin care el nu a renunțat la convingerile sale ateiste, acceptându-și cu seninătate sfârșitul. Mai amintesc, în încheiere, și de cercetările dr. Olivera Petrovich care predă psihologia religiei la Facultatea de Teologie a Universității din Oxford. Și care, prin cercetări bazate pe o metodologie proprie, axată pe specificul individual și nu de grup, demonstrează că „sentimentul religios” pare a fi același, indiferent că este vorba de un englez sau un japonez. Bine înțeles că ea nu neagă faptul că un individ poate fi influențat de tradiția grupului din care face parte. Dar, sub o astfel de „tradiție”, sentimentul de care vorbeam, pare să fie același. Și asta indiferent de ce spune/afirmă (și face) fiecare dintre noi.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. deok, atunci va fi trimis la texte inacceptabile. me se pare de prost augur toata fronda asta, Alina.
pentru textul : Pentru toţi cei care au publicat în antologia Virtualia X defaptul ca cineva e filolog sau are nu stiu ce pareri sau valori in spate nu justifica porcaria asta. e ca si cum am avea cetateni de clase diferite pe Hermeneia.
well, thanks, but no thanks.
Vin si eu ca si mie imi place (nu e typo) simbolurile ca magarului apa de ploaie ca nu are alcool ca el nu are nevoie de alcool ca are dimensiuni suficiente si parca si eu citind m-am trezit intr-o dimineata tare dimensiuonat atarnand de o flacara si cand m-am uitat mai bine, ce sa vezi? uitasem becul la bucatarie aprins si d-aia probabil m-a strabatut kundalini toata noaptea de m-am zvarcolit ca pestele pe uscat si am avut un vis tare ciudat, se facea ca eram shiva si nu-mi gaseam i-podul... tare ciudat, am transpirat ca un strugure dar pana la urma dimineata am dat search pe google si ce sa vezi? i-podul meu era acolo unde il lasasem, adica pe frigider. De acord deci cu Profetul, te mai citesc Maia, imi placi, zau ca imi placi, esti dulce Andu
pentru textul : vis finit nedeterminist decand vine, vine... multam de toate! zile faine, soare, caldura, plaja, apa limpede, alea alea ca tot a dat iarna peste noi:)
pentru textul : poem d2 deVirgil...aici sunt cu tine! Percepţia...este foarte diversă!
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile defrumoasa aceasta mitizare prin demitizare. El Nino. congrat!
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare deelegant, pitoresc, sapiential. un text excelent. singura suferinta a lui e "cădelnița liniștii" care-mi fumega a peltea dulce si deasa. ...inspirat titlu! (cam atat. simt ca m-am epuizat in alte comuri, pe cat de inutile, pe atat de spumoase).
pentru textul : pridvorbe deBuna dimineata. Multumesc pentru atentionare dar nu cred ca vad la ce te referi. Atit cit pot vedea eu toate textele introduse pe site sint prezente si pe pagina principala. Si nu am operat nici un fel de corectie. Deci, poate imi spui la ce anume te referi exact.
pentru textul : o avarie neplanificată deAsa deci... noaptea toate pisicile sunt negre? :) Desigur ca e ceva oniric in masura in care viata si visul sunt facute din acelasi aluat iar femeia (nu zeita) este o cuceritoare ce are surpriza sa gaseasca dupa victorie un pamant pustiit, cu ingeri neputinciosi ca niste samurai ramasi fara stapan.
pentru textul : Închisoarea luminii deexistă în continuare greșeli: un mic efort din partea ta...vreau să le găsești singur.
pentru textul : Altă rugă în Grădina Ghetsimani deVladimir - ma bucur ca ai trecut pe aici 4 - "este o chestiune ce tine de universul personal al autorului" ( + inima are 4 camere; anul are 4 anotimpuri; 4 puncte cardinale; 4 elemente materiale fundamentale - focul, pamantul, aerul si apa) 4 - (in chineza SSE sau TSE - inseamna si moarte ) este o cifra malefica - aspectul Yin, dar are si un aspect Yang (cele patru anotimpuri si cele patru directii cardinale) cele 4 Adevaruri Nobile specifice budismului si mai sunt multe chestii... Interesanta decizia Consiliului:) As dori niste detalii referitoare la rezervele "pasivitatii" (??) mele pe acest site... In rest, aspir si eu la texte bune Cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : apartament cu 4 camere decum sa spun... ideea nu e proasta. pacat ca n-ai dezvoltat-o mai bine
pentru textul : La prânz: ambrozie!(I) deAalizeei, mulțumesc pentru aprecieri. Și lui Sorin pentru efectul elegant al fotografiei. Dacă am reușit în text să păstrez nuanța, asta nu e tocmai rău :).
pentru textul : kansas in june deda, implicarea sentimentala e ca in sesiune apuc sa vad rasaritul de atatea cuvinte :)) ma bucur ca-ti plac, imi pare rau ca nu le pot posta dimensiuni mai mari, detaliile sunt impresionante. Spor la munci. :)
pentru textul : as they keep finding me deUite că de data aceasta mi-a plăcut cap-coadă. Și asta pentru că (încă) personajul nu privește înapoi cu mânie. Poate că întoarcerea spre biserică nu pare originală, dar este posibilă, dă o tentă de realism, de simplitate care place. Inițial textul mi-a adus aminte de "Străinul" lui Camus, dar desprinderea aceasta este mai autentică nouă, aș zice. V-ați gândit să continuați povestirea aceasta?
pentru textul : Se prăpădi Viliță deDaca ati defini 'forma de slagar' poate as intelege ce fel de 'crochiu' ar putea deveni...
pentru textul : ROTUND deEu credeam ca e poezie(!)
Multumesc, oricum!
imi place cum suna poemul, tandru,armonios, atat de bine redat liric.Felicitari!
pentru textul : fata din spatele ochelarilor dePentru a înţelege un haiku, pentru a-l simţi, cred că e necesar să fim în starea şi ,,locul" autorului.
La prima lectură, rece, am observat un enunţ poetic care ar putea fi scris pe un singur rând, ca o propoziţie dezvoltată , cu topică firească, având subiect, atribut, predicat, complement etc.:
,,un stol de cocori a trecut fără sunet sub cerul de plumb".
Acest fel de scriere nu prea e recomandat în haiku, adică un singur enunţ distribuit în cele trei rânduri.
La următoarele lecturi mi-am pus întrebări: de ce acest poem are forţă? De ce are şi o forţă centripetă, şi una centrifugă? Care a fost starea autorului, precepţia lui când a scris, când a capturat acest aspect al realităţii toamnei?
Şi l-am recitit altfel. I-am depistat un kireji în cuvinte, ( nu cel clasic marcat prin liniuţă). Am citit, am contemplat, primul plan din poem:
,,un stol de cocori” ...unul oarecare, ca multe altele, undeva în orizontul apropiat...şi privindu-l, atâtea amintiri, atâtea nostalgii năvălesc...şi cât de frumos le e zborul! Cât de bine organizaţi! Primul preia tot aerul în piept uşurându-le zborul celorlalte. Şi gândurile pot continua. După această pauză, citesc:
,, a trecut fără sunet
sub cerul de plumb”
Acum sunt în alt plan. Aici. Cocorii acolo, tot mai departe. Ceva ne leagă: şi eu şi cocorii sub acelaşi cer de plumb, sub aceeaşi apăsare a toamnei. Mă întreb: când au trecut de nu i-am auzit?! De ce nu i-am auzit? Poate eu sunt prea prinsă cu alte sunete…sau poate ei ştiu a-şi purta mai lin greutăţile…şi gândurile se pot succeda precum zborul lin al cocorilor.
Încerc un mic artificiu grafic:
un stol de cocori -
a trecut fără sunet
sub cerul de plumb
Am citit cu plăcere un haiku ,,altfel"! Mi-a adus toamna mai aproape.
pentru textul : haiku deManolescu Gorun, Bianca Goean, va multumesc de citire si pentru apreciere. bucuros de faptul ca poezia mea va ramane-n memoria ta asociata cu imaginea copiilor din concursurile de pescuit. onorat de semnul aprecierii din partea ta si esti binevenita oricand pe pagina mea cu stima
pentru textul : Nada decatalina, multumesc. sunt onorat. felicit pe cei care au dat atentia cuvenita unei astfel de initiative si gestului tau generos.
pentru textul : pe sub flori mă legănai deNu era necesar să mizezi atât de mult pe acel typo al meu: "în" în loc de "îl". Am senzaţia poate greşită că îmi răspunzi ca şi cum eu aş fi recalcitrantă sau iritabilă când am fost întreaga viaţă un om de omenie cum se zicea odată. Nu port niciodată mască. Nu aştept necesar să mi se răspundă cu aceeaşi delicateţe sau simpatie, oamenii sunt diferiţi. Deşi nu este un site de socializare, trebuie să strig cu sufletul curat că cerşesc peste tot de ani de zile şi nu am ce mânca. Dacă poţi înţelege ce însemană să stai fără niciun leu, fără nicio fărâmă de pâine. Nu e nimic greşit în atitudinea mea, pur şi simplu nu vreau să mă sinucid şi am doar 42 de ani. Repet, cum am mai scris în zadar pe alte siteuri, disperarea m-a adus în halul acesta. Ştiu că sunt o poetă execrabilă, sunt conştientă că nimeni nu m-a publicat, dar sunt un om bun şi inteligent cât de cât....toţi m-au refuzat, poate puteţi să îmi trimiteţi 5-10 lei în plic...am mai rugat de atâtea ori, nu am dreptul să muncesc cu un diagnostic psihiatric abuziv, fără nicio greşeală de la 21 de ani. Nu am dreptul nici la pensie, fiindcă nu am muncit. Sunt izolată de 7 ani de crapă pereţii de singurătate şi nu mai pot....Doamne! Nu am greşit absolut nimic toată viaţa, acesta e adevărul. Tu ştii ce înseamnă stresul să mori de foame, exact aşa cum îmi spunea o profesoară din liceu că se va întâmpla cu mine? Fiindcă nu eram "înfiptă" ca alte fete.
pentru textul : scoică închisă deNu am avut intenția să sondez profunzimi de gânduri, să emit judecați definitive, să zgândaresc răni. O usoară trecere, in zbor, pe lângă o tragedie deja consumată. Poate , cu alta ocazie o să surprind alt episod. Felul cum am abordat problema, poate nu este cel mai fericit. Virgil, mulțumesc pentru citire si părere. numai bine
pentru textul : Electra desuper. mi-a placut mult, eu zic sa curga propunerile. am cateva acum: 1. sa fie adaugata in meniu sectiunea "articol". eu n-o gasesc pe nicaieri, consider ca e insuficienta cea de info. nu toate articolele sunt anunturi (sau invers) si sa fie pe prima pagina un link ilustrat dedicat. 2. sectiunea de recomandate sa fie largita si sa fie mai "fluenta". apoi ar fi bine sa fie tot in meniu "texte" si "comentarii" asa se vor putea vizualiza mai multe, acolo sa fie pur si simplu lista (nu cum e la sectiuni unde-i mult spatiu ocupat de texte remarcate si chiar e bine sa fie asa). 3. o impartire mai pe sectiuni (sa zic asa) a linkurilor, ilustrate sau nu. am propus acel "special articol". bine ar fi si polemica. tot dedicata. asa va fi usor de accesat si atragator, va creste elanul comentatorisesc si cred ca si elanul in a posta texte cat mai bune. mai zic, daca e. :)
pentru textul : Noutăți în pagina de profil deeste exact un amalgam, Virgil. am inversat un pic versurile, m-am "jucat" într-o gară de sticlă... știu că sunt câteva imagini forțate. am recitit poemul după comentariul tău și îți dau dreptate. mulțumesc pentru părere. Madim
pentru textul : Într-o gară de sticlă de....eu m-am oprit la verbul șiroiesc... apoi am continuat cu o nostalgie de colegiu... Sorin, caută alte verbe, alte substantive, cu impact, proaspete, asta pentru început... și nu o spun pe un ton condescendent, toți mai păcătuim:) cu speranța că nu am deranjat...
pentru textul : Dril demultumesc de lectura si de semnul lasat, PaulC. respectele mele !
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii deE foarte mult potențial în acest poem, i-aș mai finisa primele 9 versuri în special. Categoric aș scoate [de]plângerile. Lucrează la imagini și sugestivitate. Fă să se aprindă imaginația cititorului și licuricii când își dau privirile foc.
pentru textul : Mantaua dePagini