November rain/ december snow...the edge of a poet in distress? or in this dress?:)
.. noiembrie nu este doar un anotimp in care aruncam cenusa anului trecut si punem pe foc lemne noi ci un sentiment al caracatitelor, ele fiind creaturi mai neintelese decit omul, pe care uneori nici Dumnezeu nu-l mai intelege, ori mai ales Dumnezeu..placuta alunecarea dintre cele 2 parti ale poemului: prima parte: woke up the dreamer in me, a doua: the animal.
Ioana: "daca la baraca si mazarea mai adaugam si ceva circenses avem intreaga piramida a lui Maslow." - când mi-ai zis de Maslow, eu mă gândeam la Gerard Genette. vezi cum sunt femeile, Ioana, vezi?
Singurătate și disperare. Dar și speranță, totuși. Un text liric, care curge lin și melancolic. Mi-a plăcut și mie mult "nu știu de când desenez în praful de pe măsuță". Deasemenea m-a atins acest experiment (ce-i totuși, o poezie) prin contrastele dintre o lume rece, "cu fum de oțelărie, cu furnale", și o lume guvernată de vise, sensibilitate și umanitate: "deschid dulapul din el se revarsă stelele luna si soare cerul cu nori", "pe pielea mea în fiecare por câte un om/ îmi face semne disperate și se-neacă". Cred ca mesajul principal al poemului este acesta: oamenii ar putea fi salvați, prin atenția celor de aproape. Se poate ca experimentul să nu reușească totdeauna (unii să se "înece/ repede repede"). În tot cazul, merită încercat! Felicitări pentru un text bun!
Ovidiu, chiar ca m-ai bucurat... Zau ca intrasem in sevraj inainte sa apari ! E adevarat ce spui, n-am apucat sa puric cum trebe textul si stii de ce? Pentru ca daca nu scriai tu, scriam eu ca Poetul e mort si habar n-am de ce mai scriu, asa ca m-a apucat lenea (de fapt m-a apucat mai demult :-) Cinstit, nici mie nu-mi prea place anatomia asta a oaselor, dar acum trei ani scriam asa "cu anatomia oaselor tale".. etc - azi mi se pare aiurea de tot sa mai arunc metafore din astea. Virgile, iarta-ma, cred ca mai toata lumea pe aici stie ca pe mine ma cheama dupa numele de botez Andrei. Si imi mai amintesc si ca ti-am povestit la Iasi acum un an si ceva pe larg motivele pentru care am ales sa fiu Andu pe net, nu inteleg, ce te-a apucat?
Domnule Titarenco, din momentul in care dumneavoastra primiti cererea unui aspirant la statutul de membru al acestui club de literatura si mai mult decat atat,din momentul in care el accede la nivelul de autor trecand peste cel de novice, nu mai sunt dubii legate de calitatea sa in ceea ce priveste poezia. nu va inteleg atitudinea care ar trebui sa fie cea a unui moderator impartial, elegant si a caror interventii sa sporeasca nivelul literar al comunitatii. comparatiile dumneavoastra sunt deplasate , rautacioase si ieftine. observ cu tristete faptul ca lasati cu nonsalanta membrii clubului dvstra literar sa fie improscati cu noroi si contribuiti si dvstra insiva la acest lucru. am senzatia ca hermeneia a devenit un smârc unde nu e indicat sa tulburi siesta crocodililor aflati cu burta la umbra sau la soare. polemicile au si ele rostul lor din scanteile lor tasnesc idei pentru maine, daca ele nu sunt doar atacuri grosolane de cel mai prost simt. faceti un duo formidabil cu dl moldovan. excelsior!
Pe ici, pe colo, ar mai merita efortul unei curatenii cum ar fi inca de la inceput acel ingineresc "desi" in loc de un "chiar daca" apoi pe final "slabiciune sau neatentie" care prin acel "sau" deruteaza, e suficient "slabiciune" in opinia mea, dar mi se pare un poem de frontispiciu pe aici. Are acel amalgam de poezie moderna cu precizie stiintifica ce te face sa crezi ca newton a fost leonardo la urma urmei. Titlul e cam elaborat, la fel si poza, dar poemul sta in picioare bine de tot. O penita de apreciere din partea mea si sper sa vad acest text la recomandate, nu de altceva, dar urasc sa ma simt singur in poezie. Andu
mai bine nu mai zici nimic ca zici in plus. tot ce ai listat tu mai sus demonstreaza ca, dimpotriva, indelunga mea rabdare a fost chiar mai lunga decit conditiile pe care le-am pus in prealabil. te asigur ca toti care au devenit membru corespondent pina acum au fost inactivi mai mult decit cei din lista de fata. de fapt eu am fost cel ingaduitor. iar tu califici bunavointa mea drept nedreptate. well... este si asta o perspectiva cu siguranta.
si mai exista un motiv. pina acum citeva zile nu am avut niciodata moderatori pe Hermeneia. am lucrat cu doi editori. ei bine cind ai sa faci tu mai mult si mai bine, cind ai sa duci un site ca acesta cu sute de autori, mii de texte si zeci de mii de comentarii mai mult de sapte ani doar cu inca doi sau trei oameni, si nu ai sa mai ai si lucruri pe care nu mai apuci sa le mai faci, sa ma anunti si pe mine sa ma duc sa il vad. deocamdata nu te manifesti decit ca o hiena care abia asteapta sa atace cind un animal este obosit. niciodata nu ai avut un cuvint pozitiv despre Hermeneia. desi ai profitat de serviciile ei ani de zile. da, amabil, civilizat... disgusting. ..
"Dar poate a venit timpul să vă supuneți scrierile unei critici de specialitate, obiective"
margas, ai vrea sa-mi spui ceva? pe un ton decent, ca ce rost ar avea sa nu ne faca o minima placere.
as fi intrebat mai intai daca nu cumva acel "asaza" e un typo.
nu de-alta, dar ce stim noi despre yester exact.
eu am zis una, tu ai zis alta, unde-i sablonul ala dupa care se masoara exact poezia? apropos, tu porti tocuri? eu nu.
la naiba, o fi vreuna din noi tzatza din cauza asta?! as paria ca sunt cel putin cateva fufe gata sa spuna ca da. ce vreau sa spun e ca-i ridicol sa fii atat de pornita pe-un autor care-i in fata cator poetei ce-ar merita din plin mesajul asta (stim cu totii ce-o o tzatza, cand iesi din definitia exacta ramane o etichetare subiectiva)? la nivelul lui yester (nu spun ca-i stelar chiar daca pentru mine ar fi, spun ca nu-i de mizerie) nu poti sa faci o critica in halul asta si sa ai totala dreptate pentru ca poezia se percepe destul de fuzzy.
vreau doar sa inteleg, banuiesc ca nu realizezi cat e de agresiv si cat de personal suna comentariul de mai sus.
M-am tot dat de-a dura peste emisfera stanga si apoi peste cea dreapta gandindu-ma de ce ai ales tocmai acest oras si nu altul oarecare si apoi am inteles ca in colajul tau (chiar asa, de ce colaj?) bicicleta nu apare intamplator numai de dragul melodiei ci pentru ca toata povestea este despre dilema (doua roti, coarnele bicicletei, inainte-inapoi) unor oameni care se joaca de-a libertatea visand ca se vor contopi in ocean, locul unde pestii nu-i vor putea niciodata recunoaste, dar ii accepta chiar daca sunt diferiti. Cred ca mai este de lucrat la final si ai fi putut sa te axezi pe asemanarea dintre ciresii infloriti si bicicletele fara roti. Prea facil sa pui in carca cititorului asa grozava alegere. Nu-i rau insa pentru un oras blestemat, nu-i rau deloc.
Un univers feminin in care formele nu tind spre cosmos si nu se lasa aranjate... mai mult asteptare decat cautare, multe cuvinte rostite cu durere laolalta cu constiinta care intuieste neputinta de a rosti adevarul separat de afect. Probabil mai degraba un film decat o poezie insa o lectura placuta.
Cred ca analogia cu troleibuzul este reusita, chiar bine redata, e cea mai buna partea a textului. In rest, nu sunt prea multe de spus. Finalul pica in patetism total. Parca arata mai bine fara ingeri si "floricele" de genul. La "fara de mama" particula "de" se utiliza ( si inca se utilizeaza ) in textele cu prozodie. Mi se pare ca ti-a venit din reflex, dar chiar nu-i vad rostul. Multe stereotipuri si imagini uzate pana la extrem "lacrimi uscate pe obraz"(era o melodie pe la RACLA cu "lacrimile ti s-au uscat pe fard" care tot asa nu a reusit sa evite stereotipul) , "singur intre pereti" (remember Adriana... observatia de la "Descult" ?), "ochii incetosati" , "aripi", "ingeri"... Ialin
Cuvântul argotic "mandea" (din țig. mande) strică tot eșafodajul liric construit. Cred că este un pariu (din păcate, nu al laringelui așa cum ai menționat în subtitlu...) în care ai pierdut cu primul rând al textului.
Ce ti-e si cu "poetii" astia?! Asisderea (mai rau) cu unii "critici". Care decreteaza, pur si simplu: "Asta e poezie! Astalalta nu e!". O fi subiectiva "perceperea" poeziei (in general, tinand de inefabilul ei), da' nici chiar asa. Eu care nu sunt nici critic si nici "poiet" cred ca am dreptul sa spun, fara alte comentarii, textul asta - c-o fi poezie, ca n-o fi - mi-a placut.
Intr-adevar, femei mici, deprinderi si atitudini minuscule, nici o mirare ca sunt destinate disparitiei. Constatare nostalgica: Aranca, stima lacurilor sau Anna Karenina nu mai sunt la moda. Epoca noastra este marcata de o revenire a femeii in tipare de forta, fizica si psihica: super-women, cat-women, femeile soldat, femeile robot de gen Terminator printre care se strecoara, sensibila si inteleapta, femei precum Amelie si logodna ei prelungita, ... si lista continua. Scriu toate acestea langa marturisirea ca am citit cu interes poezia ta. PS Lipseste o litera in versul #12.
mintea mea un copil se poate naște doar în mintea mea așa cum un dumnezeu nu se poate naște decât sub ochii noștri. pe perete, încrustat în lemn, chinuit să coboare și să urce la nesfârșit aceeași scară țesută din păr de om răvășit în alb și în negru. pregătește-ți colanții și inelele, iubito... potrivește-ți buzele pe luciul oglinzii, sau mai bine în irișii din ochii mei. un copil se naște în mintea mea și un copil moare pieptănându-și pletele lungi țesute din păr de om răvășit în alb și negru. Mihaela Olaru.
Când se scrie așa, cu detașare de propriul eu și in același timp cu asumare, rezultatul este de cele mai multe ori unul remarcabil. Așa este și poezia aceasta. Să mai scrii despre ars poetica e un act de curaj. Teama de căderea în banal ar fi trebuit să fie mare. Și totuși ai găsit tonul. E o absorbție a tot și toate, o consumare a ultimei fărâme, o viață târâș aproape, exploatarea la maximum a iluziei scrisului, în detrimentul a ceea ce este dincolo. Aș renunța la ultimul vers. Nu cred că se mai îndoia cineva despre ce mormânt închis în piatră este vorba.
ceea ce îmi place la acest text este măsura cu care se menţin metaforele. am o oarecare rezervă pentru folosirea asta aproape obsedantă a recuzitei religioase de o anumită tradiţie. parcă s-a prea demonetizat în ultima vreme. interesantă ambiguitatea temporală a acestui "pînă atunci" care trimite undeva despre care nu s-a spus de fapt nimic. cel puţin deocamdată.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulţumesc de popas...Aşa scrie un poet liric când (mai poate) face haz de necaz :))
pentru textul : Motanul încercuit deNovember rain/ december snow...the edge of a poet in distress? or in this dress?:)
pentru textul : octopus de.. noiembrie nu este doar un anotimp in care aruncam cenusa anului trecut si punem pe foc lemne noi ci un sentiment al caracatitelor, ele fiind creaturi mai neintelese decit omul, pe care uneori nici Dumnezeu nu-l mai intelege, ori mai ales Dumnezeu..placuta alunecarea dintre cele 2 parti ale poemului: prima parte: woke up the dreamer in me, a doua: the animal.
Ioana: "daca la baraca si mazarea mai adaugam si ceva circenses avem intreaga piramida a lui Maslow." - când mi-ai zis de Maslow, eu mă gândeam la Gerard Genette. vezi cum sunt femeile, Ioana, vezi?
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deSingurătate și disperare. Dar și speranță, totuși. Un text liric, care curge lin și melancolic. Mi-a plăcut și mie mult "nu știu de când desenez în praful de pe măsuță". Deasemenea m-a atins acest experiment (ce-i totuși, o poezie) prin contrastele dintre o lume rece, "cu fum de oțelărie, cu furnale", și o lume guvernată de vise, sensibilitate și umanitate: "deschid dulapul din el se revarsă stelele luna si soare cerul cu nori", "pe pielea mea în fiecare por câte un om/ îmi face semne disperate și se-neacă". Cred ca mesajul principal al poemului este acesta: oamenii ar putea fi salvați, prin atenția celor de aproape. Se poate ca experimentul să nu reușească totdeauna (unii să se "înece/ repede repede"). În tot cazul, merită încercat! Felicitări pentru un text bun!
pentru textul : zoom plus sau minus de...mulțumesc Vio, cu seriozitatea care te caracterizează, te recunosc, altfel, aș zâmbi puțin...
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine deOvidiu, chiar ca m-ai bucurat... Zau ca intrasem in sevraj inainte sa apari ! E adevarat ce spui, n-am apucat sa puric cum trebe textul si stii de ce? Pentru ca daca nu scriai tu, scriam eu ca Poetul e mort si habar n-am de ce mai scriu, asa ca m-a apucat lenea (de fapt m-a apucat mai demult :-) Cinstit, nici mie nu-mi prea place anatomia asta a oaselor, dar acum trei ani scriam asa "cu anatomia oaselor tale".. etc - azi mi se pare aiurea de tot sa mai arunc metafore din astea. Virgile, iarta-ma, cred ca mai toata lumea pe aici stie ca pe mine ma cheama dupa numele de botez Andrei. Si imi mai amintesc si ca ti-am povestit la Iasi acum un an si ceva pe larg motivele pentru care am ales sa fiu Andu pe net, nu inteleg, ce te-a apucat?
pentru textul : 110 m garduri deCristina (Sirion),
pentru textul : alte povestiri de la Şipot dete citesc mereu și păstrez. așa că facem schimb de poeme. mulțumesc.
Domnule Titarenco, din momentul in care dumneavoastra primiti cererea unui aspirant la statutul de membru al acestui club de literatura si mai mult decat atat,din momentul in care el accede la nivelul de autor trecand peste cel de novice, nu mai sunt dubii legate de calitatea sa in ceea ce priveste poezia. nu va inteleg atitudinea care ar trebui sa fie cea a unui moderator impartial, elegant si a caror interventii sa sporeasca nivelul literar al comunitatii. comparatiile dumneavoastra sunt deplasate , rautacioase si ieftine. observ cu tristete faptul ca lasati cu nonsalanta membrii clubului dvstra literar sa fie improscati cu noroi si contribuiti si dvstra insiva la acest lucru. am senzatia ca hermeneia a devenit un smârc unde nu e indicat sa tulburi siesta crocodililor aflati cu burta la umbra sau la soare. polemicile au si ele rostul lor din scanteile lor tasnesc idei pentru maine, daca ele nu sunt doar atacuri grosolane de cel mai prost simt. faceti un duo formidabil cu dl moldovan. excelsior!
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 dePe ici, pe colo, ar mai merita efortul unei curatenii cum ar fi inca de la inceput acel ingineresc "desi" in loc de un "chiar daca" apoi pe final "slabiciune sau neatentie" care prin acel "sau" deruteaza, e suficient "slabiciune" in opinia mea, dar mi se pare un poem de frontispiciu pe aici. Are acel amalgam de poezie moderna cu precizie stiintifica ce te face sa crezi ca newton a fost leonardo la urma urmei. Titlul e cam elaborat, la fel si poza, dar poemul sta in picioare bine de tot. O penita de apreciere din partea mea si sper sa vad acest text la recomandate, nu de altceva, dar urasc sa ma simt singur in poezie. Andu
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii deCam prea insirat. Sau cauti o muza inalta?!
pentru textul : caut muză demulţumesc pentru atenţie, Adrian.
pentru textul : numele ei nu are ecou se aude în mine deo părere obiectivă ajută întotdeauna.
am modificat.o zi bună.
mai bine nu mai zici nimic ca zici in plus. tot ce ai listat tu mai sus demonstreaza ca, dimpotriva, indelunga mea rabdare a fost chiar mai lunga decit conditiile pe care le-am pus in prealabil. te asigur ca toti care au devenit membru corespondent pina acum au fost inactivi mai mult decit cei din lista de fata. de fapt eu am fost cel ingaduitor. iar tu califici bunavointa mea drept nedreptate. well... este si asta o perspectiva cu siguranta.
pentru textul : numai umbra desi mai exista un motiv. pina acum citeva zile nu am avut niciodata moderatori pe Hermeneia. am lucrat cu doi editori. ei bine cind ai sa faci tu mai mult si mai bine, cind ai sa duci un site ca acesta cu sute de autori, mii de texte si zeci de mii de comentarii mai mult de sapte ani doar cu inca doi sau trei oameni, si nu ai sa mai ai si lucruri pe care nu mai apuci sa le mai faci, sa ma anunti si pe mine sa ma duc sa il vad. deocamdata nu te manifesti decit ca o hiena care abia asteapta sa atace cind un animal este obosit. niciodata nu ai avut un cuvint pozitiv despre Hermeneia. desi ai profitat de serviciile ei ani de zile. da, amabil, civilizat... disgusting. ..
Scuze pentru "acest motive" in loc de "acest motiv". Nu servisem cafeaua de dimineata. cu ganduri bune, Violeta
pentru textul : my all de"Dar poate a venit timpul să vă supuneți scrierile unei critici de specialitate, obiective"
margas, ai vrea sa-mi spui ceva? pe un ton decent, ca ce rost ar avea sa nu ne faca o minima placere.
as fi intrebat mai intai daca nu cumva acel "asaza" e un typo.
nu de-alta, dar ce stim noi despre yester exact.
eu am zis una, tu ai zis alta, unde-i sablonul ala dupa care se masoara exact poezia? apropos, tu porti tocuri? eu nu.
la naiba, o fi vreuna din noi tzatza din cauza asta?! as paria ca sunt cel putin cateva fufe gata sa spuna ca da. ce vreau sa spun e ca-i ridicol sa fii atat de pornita pe-un autor care-i in fata cator poetei ce-ar merita din plin mesajul asta (stim cu totii ce-o o tzatza, cand iesi din definitia exacta ramane o etichetare subiectiva)? la nivelul lui yester (nu spun ca-i stelar chiar daca pentru mine ar fi, spun ca nu-i de mizerie) nu poti sa faci o critica in halul asta si sa ai totala dreptate pentru ca poezia se percepe destul de fuzzy.
vreau doar sa inteleg, banuiesc ca nu realizezi cat e de agresiv si cat de personal suna comentariul de mai sus.
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul depoti sa dezvolti ultima intrebare Andule? Unde este politica restrictiva si unde este bau-bau-l?
pentru textul : moebius love for angels dePaul, iti multumesc pt distinctie, ma onoreaza aprecierea ta.
pentru textul : Albe&reci deM-am tot dat de-a dura peste emisfera stanga si apoi peste cea dreapta gandindu-ma de ce ai ales tocmai acest oras si nu altul oarecare si apoi am inteles ca in colajul tau (chiar asa, de ce colaj?) bicicleta nu apare intamplator numai de dragul melodiei ci pentru ca toata povestea este despre dilema (doua roti, coarnele bicicletei, inainte-inapoi) unor oameni care se joaca de-a libertatea visand ca se vor contopi in ocean, locul unde pestii nu-i vor putea niciodata recunoaste, dar ii accepta chiar daca sunt diferiti. Cred ca mai este de lucrat la final si ai fi putut sa te axezi pe asemanarea dintre ciresii infloriti si bicicletele fara roti. Prea facil sa pui in carca cititorului asa grozava alegere. Nu-i rau insa pentru un oras blestemat, nu-i rau deloc.
pentru textul : Lalele olandeze și biciclete deUn univers feminin in care formele nu tind spre cosmos si nu se lasa aranjate... mai mult asteptare decat cautare, multe cuvinte rostite cu durere laolalta cu constiinta care intuieste neputinta de a rosti adevarul separat de afect. Probabil mai degraba un film decat o poezie insa o lectura placuta.
pentru textul : the last song of Shéhérazade deEste o poveste lirică. Mi-a plăcut!
pentru textul : Nimfa pe nufăr demulțumesc tuturor care au binevoit să citească și să își exprime părerile sub acest text indiferent de modul în care au făcut-o.
pentru textul : preludiu în roșu deCred ca analogia cu troleibuzul este reusita, chiar bine redata, e cea mai buna partea a textului. In rest, nu sunt prea multe de spus. Finalul pica in patetism total. Parca arata mai bine fara ingeri si "floricele" de genul. La "fara de mama" particula "de" se utiliza ( si inca se utilizeaza ) in textele cu prozodie. Mi se pare ca ti-a venit din reflex, dar chiar nu-i vad rostul. Multe stereotipuri si imagini uzate pana la extrem "lacrimi uscate pe obraz"(era o melodie pe la RACLA cu "lacrimile ti s-au uscat pe fard" care tot asa nu a reusit sa evite stereotipul) , "singur intre pereti" (remember Adriana... observatia de la "Descult" ?), "ochii incetosati" , "aripi", "ingeri"... Ialin
pentru textul : rem deSi eu ma opresc la versul cu "hrănesc păsările cu poeziile mele", chiar frumos. Ai putea incepe de aici un soi de Credo.
pentru textul : Exil deCorina, este pentru mine, nicodem? daca da, multumesc mult! daca nu, tre'sa-ti spun ca mi-a placut de la A la Z. Peniță pentru sfat și frăgezime.
pentru textul : Celui fraged deÎn lumea epigramei, se poartă rularea ideii pe mai multe tonalităţi. De acolo "sper".
pentru textul : Sfatul unui marinar bătrân pentru Opoziţia română deCuvântul argotic "mandea" (din țig. mande) strică tot eșafodajul liric construit. Cred că este un pariu (din păcate, nu al laringelui așa cum ai menționat în subtitlu...) în care ai pierdut cu primul rând al textului.
pentru textul : pășim zdravăn nu se alunecă deCe ti-e si cu "poetii" astia?! Asisderea (mai rau) cu unii "critici". Care decreteaza, pur si simplu: "Asta e poezie! Astalalta nu e!". O fi subiectiva "perceperea" poeziei (in general, tinand de inefabilul ei), da' nici chiar asa. Eu care nu sunt nici critic si nici "poiet" cred ca am dreptul sa spun, fara alte comentarii, textul asta - c-o fi poezie, ca n-o fi - mi-a placut.
pentru textul : Lecția despre evoluționism. furca deIntr-adevar, femei mici, deprinderi si atitudini minuscule, nici o mirare ca sunt destinate disparitiei. Constatare nostalgica: Aranca, stima lacurilor sau Anna Karenina nu mai sunt la moda. Epoca noastra este marcata de o revenire a femeii in tipare de forta, fizica si psihica: super-women, cat-women, femeile soldat, femeile robot de gen Terminator printre care se strecoara, sensibila si inteleapta, femei precum Amelie si logodna ei prelungita, ... si lista continua. Scriu toate acestea langa marturisirea ca am citit cu interes poezia ta. PS Lipseste o litera in versul #12.
pentru textul : Femei mici demintea mea un copil se poate naște doar în mintea mea așa cum un dumnezeu nu se poate naște decât sub ochii noștri. pe perete, încrustat în lemn, chinuit să coboare și să urce la nesfârșit aceeași scară țesută din păr de om răvășit în alb și în negru. pregătește-ți colanții și inelele, iubito... potrivește-ți buzele pe luciul oglinzii, sau mai bine în irișii din ochii mei. un copil se naște în mintea mea și un copil moare pieptănându-și pletele lungi țesute din păr de om răvășit în alb și negru. Mihaela Olaru.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 deCând se scrie așa, cu detașare de propriul eu și in același timp cu asumare, rezultatul este de cele mai multe ori unul remarcabil. Așa este și poezia aceasta. Să mai scrii despre ars poetica e un act de curaj. Teama de căderea în banal ar fi trebuit să fie mare. Și totuși ai găsit tonul. E o absorbție a tot și toate, o consumare a ultimei fărâme, o viață târâș aproape, exploatarea la maximum a iluziei scrisului, în detrimentul a ceea ce este dincolo. Aș renunța la ultimul vers. Nu cred că se mai îndoia cineva despre ce mormânt închis în piatră este vorba.
pentru textul : roza duhurilor deceea ce îmi place la acest text este măsura cu care se menţin metaforele. am o oarecare rezervă pentru folosirea asta aproape obsedantă a recuzitei religioase de o anumită tradiţie. parcă s-a prea demonetizat în ultima vreme. interesantă ambiguitatea temporală a acestui "pînă atunci" care trimite undeva despre care nu s-a spus de fapt nimic. cel puţin deocamdată.
pentru textul : undeva în mine tu încă mai speri dePagini