Virgil, nu-i bai. E poetică, da. Mi se întâmplă când scriu pagini de jurnal să fiu mai poetică decât în poezii uneori. Cred că ține de libertatea interioară. :) Mulțam.
Bianca nu-i o virtute sa gasesti ironia acolo unde nu exista, poate cel mult sa fie o dovada de imaginatie, lucru dezirabil la un scriitor. Ai dreptate, unul dintre avantajele absentei semnelor de punctuatie este acela ca fiecare vede ce vrea si toata lumea e fericita ca deruteaza sau este derutata. Sau nu? :)
Te contrazic, Virgil, pentru că e logic ce spun și nu numai eu spun asta, ci majoritatea cititorilor site-ului Hermeneia. Nu am afirmat că "e clonă", ci că "a inclus o clonă". Dacă acele texte erau colaje, adică un vers (sau o strofă) X, unul Y, atunci, da, acel cont a fost un experiment și nu o clonă. Dar, din câte îmi amintesc, se postau texte scrise când de X, când de Y. Ce să ne mai ascundem, acesta e adevărul. Clarificarea din păcate vine prea târziu, când nimeni nu mai avea nevoie de răscolirea unor amintiri prea puțin plăcute pentru mulți dintre noi.
domnule cfr,
eu v-am rugat frumos ceva. Şi anume să vă completaţi profilul.
Apoi, cred că vă daţi seama că mai avem o problemă. Şi anume faptul că de o foarte lungă bucată de vreme nu aţi mai publicat nimic pe Hermeneia. Iar acum veniţi relativ brusc cu scopul mai mult sau mai puţin evident de a purta aici un război de muşama cu Dorel Cristea. Ei bine pe mine mă bucură conflictele şi polemicile. Ce nu mă bucură este procedeul. Evident nu aţi putut pune sub textul original un comentariu, o replică, pentru că sînteţi doar membru corespondent pe Hermeneia. Datorită faptului că nu v-a mai interesat să publicaţi aici. Dacă vă hotărîţi să reveniţi ca membru activ pe Hermeneia ştiţi unde să ne anunţaţi. Şi mai ales ştiţi ce presupune aceasta. Abia după aceea veţi pute pune comentarii şi abia după aceea veţi putea purta polemici. Pentru că mie mi se pare puţin inacceptabil să foloseşti Hermeneia doar ca un fel de ring pentru cocoşi. Nu este neaparat scopul ei principal. De aceea voi muta acest text la magazia şantierului literar pînă vom observa evoluţia dumneavoastră.
Bănuiesc că ştiţi "Bivolul şi coţofana" lui Topîrceanu. Nu încercaţi să ne confundaţi cu altcineva.
observatie de "clasificare" sau care pare doar "simpla", deschide o discutie, extrem de interesanta, despre "ce s-a avut in vedere in subtext". Nu-mi ramane, deocamdata, decat sa-i multumesc domnului Titarenco cu intentia mea clara de a reveni.
Petre, Silviu, vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere!
Cristi, ştii că problema pe care mi-ai indicat-o se întâlneşte des în poezia clasică, dar şi mai des în vorbirea curentă. Este vorba de transformarea hiaturilor în diftongi. Chestia asta se întâmpla dintr-un motvi aproape universal: lejeritatea/graba. Mi se pare că Academia a şi pronunţat un principiu cu privire la acest subiect: principiul minimului efort. Poate că totuşi am să caut o reformulare. Mulţumesc!
D-le Dinu, aveţi dreptate: orice inel este un cerc, dar, atenţie, nu fiecare cerc este un inel! N-am scris "inel de cerc", am scris, clar, "cerc de inel". Mulţumesc de prezenţă.
ma simt crenguta de brad ca ti/a placut ghidusia mea de text si miroase a cetina prima ta penita pe herme. multam, cu lapte pe botic, nanucel de kelaro
ai început poemul în forță, păcat însă că, în strofa a 3-a ai schimbat tonul... aici "sunt florile ce le-am trimis de mult au ajuns și ele, ofilite", poate găsești altceva. în ultima strofă poți renunța liniștit la cuvântul "pline". (pline de fericire). am înțeles la final explicația titlului. oricum, am remarcat că ai început poemul vorbind despre fericire si l-ai încheiat în același registru. p.s. - am citit și celălalt poem al tău. m-am oprit însă aici, ca să îți urez bun venit pe site, succes și multă inspirație. - este de preferat să postezi textele folosind diacritice. Madim
da Crin, un mic dar de Crăciun, un fel de fotografie în grup. Imaginează-ţi o fotografie clară, aşa cum ai făcut tu, sus pe munţi, cu toţi autorii de pe Hermeneia. Dac-am aveam una, eu m-aş uita atent la fiecare în parte şi m-aş gândi zâmbind: asta e Roxana, ăsta e Vald Turbure... Ar fi frumos! Mulţumesc pentru peniţă, zic aşa: dacă s-au acordat peniţe pentru diverse proiecte, de ce nu şi pentru proiectul acesta?
cum să dovedesc că-i neo poemul îşi neagă singur titlul şi tensiunea creşte gradual spre un final trist în măsura în care frumuseţea e tristă. singurul vers de refăcut ar fi ăsta: "zice că i-e paralizat în loc de fular"
sugestie:
zice lumea că-i e paralizat
în loc de fular poartă...
altfel poemul e pe altfel şi mi-a plăcut Maia. mai citim...:)
aceasta este scena, aceeaşi privită din mai multe unghiuri, în perspectiva unei axe temporale: "e târziu și este iarnă, în Lisabona", constituie punctul central, fundamentul liric :); se vor mai aduce unele îmbunătăţiri, deocamdată timpul mă atrage în vârtej şi abea am reuşit să salvez câteva idei.
Fac precizarea: "este iarnă, în Lisabona" şi "oamenii pot și trebuie să fie fericiți" sunt parafrazări ale unor romane, celebre, uzitate şi de notorietate, fapt datorită căruia am considerat superfluă menţionarea autorilor.
mulțumim consiliului pentru urări. deopotrivă lui și utilizatorilor/vizitatorilor acestui site un Crăciun cu bucurie și îngăduință. zile bune cu sănătate și inspirație. La Mulți Ani!
surprinderea mea, domnule nicolae este ca apari asa din senin, probabil cu un chef de harță și atac la adresa Hermeneia, care vezi Doamne nu te-a numit autor, și începi să procedezi într-un mod care baleiază între ofensator și neregulamentar. chiar dacă nu vă convine dumneavoastră sau altora, regulamentul la care ați acceptat să aderați fără să vă oblige absolut nimeni nu vă permite să faceți aici reclamă altor site-uri. cel puțin fără acceptul prealabil al consiliului Hermeneia. și la urma urmei lucrul ăsta este și o chestiune de bun simț. pînă și în România se plătește pentru reclamă. eu n-am cerut nimănui așa ceva dar o brumă de "vă rog frumos" probabil că a mai rămas valabilă "in aceste timpuri de deruta si dezmat" de care vă plîngeți. probabil că în loc să vedeți paiul din ochiul altora ar trebui să vedeți bîrna ditr-al dumneavoastră. și încă ceva, poate ne spuneți și nouă cine sîmt acei "zgaraie- hartie [care] fac jocurile, ca la pocker, in virtutea unui joc care inseamna o moda bazata nu pe comunicare, ci pe constructie." asta ca să nu vă ascundeți după epitete în mod laș.
experimentul mi se pare interesant. nu cred că este fericită repetarea statuie - statuile din strofa a doua. aș zice că se aventurează pe un ambitus destul de întins, între „trei zîmmbete” și „sacul cu oase”, sau între „macaz” și „umbrele”. nu știu dacă reușește să susțină un mesaj prea consistent între atîtea dimensiuni dar cred că este un exercițiu care se merită repetat.
Luminita, ce surpriza mi-ai facut! :) (scuzati emoticonul...) nu-i vorba de "a face in ciuda cuiva", cred ca ai rezonat, pur si simplu, la text, cum au facut-o si altii...ma rog, nu pe Hermenia. Poate ca percepem similar anumite realitati...cine stie? Desi, nu contest ca si Marina e aproape de poeziile mele, insa nu si de aceasta. ok, are si el pacatele lui, probabil... Multumesc inca o data.
loool, Vlad, e un poem mult mai fain decât cel parodiat:) ești un fel de George Topârceanu cu Vara la Țară:)))
ei da, acum am și seara faină:))) ai semnul meu de apreciere pentru stil și nu numai:)))
week-end mumos:))
Da... cumva este o "lehamite" metaforică, o încercare de a evada din inevitabilul cotidian. Mulțumesc pentru citire... voi mai începe texte cu "hai". :)
da, nu stiu ce i- as putea face, pentru ca asta am intentionat sa fie un cantec de jale, pentru inima si suflet, ... dar cu siguranta am sa ma opresc asupra lui mai tarziu, cand imi vine vreo idee, pe care s-o intorc in favoarea bietului poem. multumesc frumos, paul.
Mă așteptam să reușești să mă convingi. Pentru că mai ales primăvara mi se pare anotimpul care ne sufocă în repetabilitatea sa... și, cu toate astea, e un singur vers aici care îmi spune asta: "aburul unic al florii pe ram". Atenție însă, numai asta și reușește să dea atmosferă... restul însă îmi pare că nu reușește să găsească zborul de care spui.
""bulgarii au fugit într-o seară n-au plătit întreținerea cum era de așteptat în locul lor proprietarul a adus trei curve made tot in bulgaria cum era de așteptat probabil și ele-o să fugă pe noapte fără a plăti întreținerea"" asta mi se pare super cool, dar dupa aceea textul se lungeste parca totusi prea mult, plus ca nici schimbarea de registru ""aici-acolo"" nu mi se pare cea mai potrivita, mai multe schimbari, de fapt, ca rup ce are el mai frumos. faza e ca nu-i lipseste mult sa fie un text bun, dar nu stiu ce.
nu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
un text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, nu-i bai. E poetică, da. Mi se întâmplă când scriu pagini de jurnal să fiu mai poetică decât în poezii uneori. Cred că ține de libertatea interioară. :) Mulțam.
pentru textul : cai negri, însetați deBianca nu-i o virtute sa gasesti ironia acolo unde nu exista, poate cel mult sa fie o dovada de imaginatie, lucru dezirabil la un scriitor. Ai dreptate, unul dintre avantajele absentei semnelor de punctuatie este acela ca fiecare vede ce vrea si toata lumea e fericita ca deruteaza sau este derutata. Sau nu? :)
pentru textul : Piața norilor deTe contrazic, Virgil, pentru că e logic ce spun și nu numai eu spun asta, ci majoritatea cititorilor site-ului Hermeneia. Nu am afirmat că "e clonă", ci că "a inclus o clonă". Dacă acele texte erau colaje, adică un vers (sau o strofă) X, unul Y, atunci, da, acel cont a fost un experiment și nu o clonă. Dar, din câte îmi amintesc, se postau texte scrise când de X, când de Y. Ce să ne mai ascundem, acesta e adevărul. Clarificarea din păcate vine prea târziu, când nimeni nu mai avea nevoie de răscolirea unor amintiri prea puțin plăcute pentru mulți dintre noi.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deCostel, părerea mea este că ar trebui să refaci prima strofă. e o comparație care nu prea are elemente de sprijin.
pentru textul : Preludiu dedomnule cfr,
pentru textul : raspuns la observatiile lui Tudor Cristea deeu v-am rugat frumos ceva. Şi anume să vă completaţi profilul.
Apoi, cred că vă daţi seama că mai avem o problemă. Şi anume faptul că de o foarte lungă bucată de vreme nu aţi mai publicat nimic pe Hermeneia. Iar acum veniţi relativ brusc cu scopul mai mult sau mai puţin evident de a purta aici un război de muşama cu Dorel Cristea. Ei bine pe mine mă bucură conflictele şi polemicile. Ce nu mă bucură este procedeul. Evident nu aţi putut pune sub textul original un comentariu, o replică, pentru că sînteţi doar membru corespondent pe Hermeneia. Datorită faptului că nu v-a mai interesat să publicaţi aici. Dacă vă hotărîţi să reveniţi ca membru activ pe Hermeneia ştiţi unde să ne anunţaţi. Şi mai ales ştiţi ce presupune aceasta. Abia după aceea veţi pute pune comentarii şi abia după aceea veţi putea purta polemici. Pentru că mie mi se pare puţin inacceptabil să foloseşti Hermeneia doar ca un fel de ring pentru cocoşi. Nu este neaparat scopul ei principal. De aceea voi muta acest text la magazia şantierului literar pînă vom observa evoluţia dumneavoastră.
Bănuiesc că ştiţi "Bivolul şi coţofana" lui Topîrceanu. Nu încercaţi să ne confundaţi cu altcineva.
observatie de "clasificare" sau care pare doar "simpla", deschide o discutie, extrem de interesanta, despre "ce s-a avut in vedere in subtext". Nu-mi ramane, deocamdata, decat sa-i multumesc domnului Titarenco cu intentia mea clara de a reveni.
pentru textul : Nihilismul şi Cotitura lingvistică demi se pare deosebit. poate pentru ca materializeaza iluzia de a te necunoaste, intr-un experiment inedit.
pentru textul : Dacă te-aș Necunoaște... dePetre, Silviu, vă mulţumesc pentru lectură şi apreciere!
Cristi, ştii că problema pe care mi-ai indicat-o se întâlneşte des în poezia clasică, dar şi mai des în vorbirea curentă. Este vorba de transformarea hiaturilor în diftongi. Chestia asta se întâmpla dintr-un motvi aproape universal: lejeritatea/graba. Mi se pare că Academia a şi pronunţat un principiu cu privire la acest subiect: principiul minimului efort. Poate că totuşi am să caut o reformulare. Mulţumesc!
D-le Dinu, aveţi dreptate: orice inel este un cerc, dar, atenţie, nu fiecare cerc este un inel! N-am scris "inel de cerc", am scris, clar, "cerc de inel". Mulţumesc de prezenţă.
pentru textul : Argintiu furişat dema simt crenguta de brad ca ti/a placut ghidusia mea de text si miroase a cetina prima ta penita pe herme. multam, cu lapte pe botic, nanucel de kelaro
pentru textul : vârtelnița de aur deai început poemul în forță, păcat însă că, în strofa a 3-a ai schimbat tonul... aici "sunt florile ce le-am trimis de mult au ajuns și ele, ofilite", poate găsești altceva. în ultima strofă poți renunța liniștit la cuvântul "pline". (pline de fericire). am înțeles la final explicația titlului. oricum, am remarcat că ai început poemul vorbind despre fericire si l-ai încheiat în același registru. p.s. - am citit și celălalt poem al tău. m-am oprit însă aici, ca să îți urez bun venit pe site, succes și multă inspirație. - este de preferat să postezi textele folosind diacritice. Madim
pentru textul : Rămân gol deda Crin, un mic dar de Crăciun, un fel de fotografie în grup. Imaginează-ţi o fotografie clară, aşa cum ai făcut tu, sus pe munţi, cu toţi autorii de pe Hermeneia. Dac-am aveam una, eu m-aş uita atent la fiecare în parte şi m-aş gândi zâmbind: asta e Roxana, ăsta e Vald Turbure... Ar fi frumos! Mulţumesc pentru peniţă, zic aşa: dacă s-au acordat peniţe pentru diverse proiecte, de ce nu şi pentru proiectul acesta?
Multumesc Matei.
pentru textul : aşa a spus el decum să dovedesc că-i neo poemul îşi neagă singur titlul şi tensiunea creşte gradual spre un final trist în măsura în care frumuseţea e tristă. singurul vers de refăcut ar fi ăsta: "zice că i-e paralizat în loc de fular"
pentru textul : o poveste deloc neobișnuită desugestie:
zice lumea că-i e paralizat
în loc de fular poartă...
altfel poemul e pe altfel şi mi-a plăcut Maia. mai citim...:)
domnul meu, domnia voastra nu raspundeti niciodata la comentarii? un feedback, ceva, sa se incheie procesul de comunicare...:)
pentru textul : Rugăciunea unchiului Ion deaceasta este scena, aceeaşi privită din mai multe unghiuri, în perspectiva unei axe temporale: "e târziu și este iarnă, în Lisabona", constituie punctul central, fundamentul liric :); se vor mai aduce unele îmbunătăţiri, deocamdată timpul mă atrage în vârtej şi abea am reuşit să salvez câteva idei.
pentru textul : vis a vis deFac precizarea: "este iarnă, în Lisabona" şi "oamenii pot și trebuie să fie fericiți" sunt parafrazări ale unor romane, celebre, uzitate şi de notorietate, fapt datorită căruia am considerat superfluă menţionarea autorilor.
mulțumim consiliului pentru urări. deopotrivă lui și utilizatorilor/vizitatorilor acestui site un Crăciun cu bucurie și îngăduință. zile bune cu sănătate și inspirație. La Mulți Ani!
pentru textul : Sărbători bune - 2008 deeh, e doar o satiră mondenă! mulțam, Mariana!
pentru textul : despre cum reacționează femeile și bărbații desurprinderea mea, domnule nicolae este ca apari asa din senin, probabil cu un chef de harță și atac la adresa Hermeneia, care vezi Doamne nu te-a numit autor, și începi să procedezi într-un mod care baleiază între ofensator și neregulamentar. chiar dacă nu vă convine dumneavoastră sau altora, regulamentul la care ați acceptat să aderați fără să vă oblige absolut nimeni nu vă permite să faceți aici reclamă altor site-uri. cel puțin fără acceptul prealabil al consiliului Hermeneia. și la urma urmei lucrul ăsta este și o chestiune de bun simț. pînă și în România se plătește pentru reclamă. eu n-am cerut nimănui așa ceva dar o brumă de "vă rog frumos" probabil că a mai rămas valabilă "in aceste timpuri de deruta si dezmat" de care vă plîngeți. probabil că în loc să vedeți paiul din ochiul altora ar trebui să vedeți bîrna ditr-al dumneavoastră. și încă ceva, poate ne spuneți și nouă cine sîmt acei "zgaraie- hartie [care] fac jocurile, ca la pocker, in virtutea unui joc care inseamna o moda bazata nu pe comunicare, ci pe constructie." asta ca să nu vă ascundeți după epitete în mod laș.
pentru textul : Despre „salonul” nostru literar deexperimentul mi se pare interesant. nu cred că este fericită repetarea statuie - statuile din strofa a doua. aș zice că se aventurează pe un ambitus destul de întins, între „trei zîmmbete” și „sacul cu oase”, sau între „macaz” și „umbrele”. nu știu dacă reușește să susțină un mesaj prea consistent între atîtea dimensiuni dar cred că este un exercițiu care se merită repetat.
pentru textul : De-a singurul deLuminita, ce surpriza mi-ai facut! :) (scuzati emoticonul...) nu-i vorba de "a face in ciuda cuiva", cred ca ai rezonat, pur si simplu, la text, cum au facut-o si altii...ma rog, nu pe Hermenia. Poate ca percepem similar anumite realitati...cine stie? Desi, nu contest ca si Marina e aproape de poeziile mele, insa nu si de aceasta. ok, are si el pacatele lui, probabil... Multumesc inca o data.
pentru textul : Röntgen deloool, Vlad, e un poem mult mai fain decât cel parodiat:) ești un fel de George Topârceanu cu Vara la Țară:)))
pentru textul : autumn sîc deei da, acum am și seara faină:))) ai semnul meu de apreciere pentru stil și nu numai:)))
week-end mumos:))
Da... cumva este o "lehamite" metaforică, o încercare de a evada din inevitabilul cotidian. Mulțumesc pentru citire... voi mai începe texte cu "hai". :)
pentru textul : 12'' deionut,
da, ai dreptate. nu ma gandisem la asta.
multam de trecere si semn.
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul debobadil, nu mai folosi cuvinte pe care nu le înțelegi. mai ales în limba engleză.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deda, nu stiu ce i- as putea face, pentru ca asta am intentionat sa fie un cantec de jale, pentru inima si suflet, ... dar cu siguranta am sa ma opresc asupra lui mai tarziu, cand imi vine vreo idee, pe care s-o intorc in favoarea bietului poem. multumesc frumos, paul.
pentru textul : fetița cu unghii de catifea deMă așteptam să reușești să mă convingi. Pentru că mai ales primăvara mi se pare anotimpul care ne sufocă în repetabilitatea sa... și, cu toate astea, e un singur vers aici care îmi spune asta: "aburul unic al florii pe ram". Atenție însă, numai asta și reușește să dea atmosferă... restul însă îmi pare că nu reușește să găsească zborul de care spui.
pentru textul : Irepetabilă primăvara de""bulgarii au fugit într-o seară n-au plătit întreținerea cum era de așteptat în locul lor proprietarul a adus trei curve made tot in bulgaria cum era de așteptat probabil și ele-o să fugă pe noapte fără a plăti întreținerea"" asta mi se pare super cool, dar dupa aceea textul se lungeste parca totusi prea mult, plus ca nici schimbarea de registru ""aici-acolo"" nu mi se pare cea mai potrivita, mai multe schimbari, de fapt, ca rup ce are el mai frumos. faza e ca nu-i lipseste mult sa fie un text bun, dar nu stiu ce.
pentru textul : god lives on albert road denu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deun text în care autorul, abținându-se să facă (în mod juvenil și pompos) filosofia chibritului, este în stare să sugereze ceva de „dincolo de bine și de rău”, în terminologia lui Neitzsche, fără să cadă în nihilismul acestuia; dimpotrivă. Si valorizează, implicit, o altă latență a unor texte ale lui Basarab Nicolescu, cea care se îndreaptă spre «Apofatic». Diferită ca de la cer la pământ de cea «logicistă» (cu al său «terț inclus» plecând de la o interpretare - și ea parând, cel puțin pentru mine, deformatoare – a lui Lupașco care ne plasează, în cadrul „Transdisciplinarității” nu DINCOLO ci ÎNTRE bine și rău). Prin urmare, „Penița”
pentru textul : Conștiința morală într-o etică postmodernă de1) titlul este sequoia? se poate accepta si secvoia. 2) plata ca idee si exprimare.
pentru textul : sequoia deiata un text care m-a facut sa zimbesc. exista ceva inefabil in el
pentru textul : filosofia iepurelui de angóra dePagini