...am prins-o recunosc că am cam bâjbâit cum zici tu am bîjbîit dar am prins-o în cele din urmă și nu e rea deloc, am mai spus-o. Dar d-na d-șoara electra vorbea cu tine ok dar se referea la mine.
Iar la datul cu părerea hai să fim serioși Virgile we are too old for this crap... ne-am dat amândoi cu părerea unul la altul de ne-au crescut copiii mari de tot iar ai tăi, spre deosebire de ai mei, sunt deja pe site... sau mă înșel? Eu nu mă refer la familia ta în general ci la familia ta de pe site iar aici, fiind membru am dreptul să sesizez eventualele nepotisme, sau nu?
În rest, să ne citim cu bine iar avertismentele tale Virgile să mă ierți dar eu le-am primit de atâtea ori în ăștia o mie de ani de când sunt pe Hermeneia încât nici nu mai știu cum să le interpretez. Atâta te rog dacă vei avea vreo idee să îmi tai pentru a nu știu câta oara accesul la pagina mea de pe hermeneia să ștergi și toate textele mele cu această ocazie. I said IF ok?
Să ne citim cu bine,
Andu
P.S. Mi-au plăcut numele dar aș prefera totuși TATA omida, MOȘUL bobadilă, etc, se poate? Nu cred că aș suporta o operație de schimbare de sex la vârsta mea...
Sau poate dacă ai deveni și tu Virginică... poate că aș trece peste impedimentele respective.
din pacate, nu e o scapare, pur si simplu nu am pe laptop diacritice. o sa incerc sa reglementez. am avut cindva o rochie de catifea albastra preferata: fotografia m-a dus o clipa cu gindul la ea. lumea mea e legata de imaginea de altadata a acelei rochii.
Un poem oglindă a unui interior frămîntat între întrebări și tăcere "la luminițele bradului de crăciun făcute cocoloș în mijlocul nopții" gata de a fi aruncate la coșul de gunoi în seara în care singurătatea e mai adîncă decît în orice altă seară, nici astăzi nu vei primi răspuns "întrebărilor mele dumnezeu le oferea fursecuri și o tavă mare cu sărățele de casă albastre" și dacă ești un om norocos cineva va pluti alb în marea de sepia, cineva care știe "pe de rostul"... "apoi tăceam și despicam buturugile anilor noștri mai departe..."
o poezie tare frumoasa in care tristetea parca nu e tristete si duiosia arata altfel decat in carti postale. as spune un poem cald. la care iti vine sa te-ntorci ca la un fotoliu confotabil
o singura sugestie, daca-mi permiti. in versul: "dor până ce înghiți scuipatul pregătit probabil" as elimina "probabil" acela. parca incerci sa spui prea multe acolo.
Mie, poemul (în întregime), mi se pare a fi unul realizat. Comparaţia între "un sex neîngrijit de femeie" şi jungla "integralei lenin" o comparaţie de mare expresivitate. Remarcabilă, de-a dreptul, este strofa de final, chiar dacă este încheiată într-o notă uşor aforistică Cu amiciţie,
Fotografie nostalgica, simultan de muzeu. Pastreaz-o cu sfintenie. Pozele de acest fel vorbesc despre trecutul nostru ca neam. Ai un album intreg ? esti un detinator de comori.
"cine se ascunde de cine" grea întrebare.sunt episoade din viață pe care vrei să le închizi cu strășnicie pe vecie, și uneori nu se poate. și organismul uman erupe ca un vulcan la un moment dat. există scânteia, aprinde focul și arzi ca o torță. e cumplit. secretele de orice fel ar fi nu pot duce decât la dezastre. adio fericire pentru cel ce se ascunde și tace. mai ales când nu e vinovat cu nimic, nu i se poate reproșa, decât că stă izolat " în casa din vârful copacului...deasupra unei lumi în care mișună - lucrurile despre care nu vorbim". text ce îndeamnă la meditație, și bine face. era necesar. felicitări!
iata un text prin care, inca o data, poetul cozan vine cu inovatii, in acelasi stil caracteristic. remarc, pe langa libertatea de a alege fiecare unde incepe si se termina universul (poematic), cultivarea paradoxului, ambiguitatea conceptuala, ca semn al relativismului, dar si al puterii de manipulare al lui, si, in plus, o anume tandrete a ideii, un fel de protejare a lui si lasare sa fie. acum ma retrag, surprins si de aceasta data felicitari! cu respect, francisc
Multumesc, Aalizeei si Yester. Faptul ca ati rezonat nu poate decat sa ma bucure. Poate vor mai aparea unele modificari in text, insa ghiocelul va ramane, pentru ca a fost, iata, primit.
Margas, deocamdată contul pe care îl ai nu îți permite să oferi penițe. Împreună cu editorii Hermeneia vom studia această situație și sper că vor exista modificări cît de curînd.
"polizorul este un obiect absolut inutil" Discutie despre inutil Un grăunte nimerit sub pleoapă trădează o lacrimă un moment trăire. o cantitate de grăunțe bine măsurată compactată și echilibrată în jurul unei idei poate schimba istoria fără acel polizor imens de ură Golgota ar fi arătat la fel?
cui nu-i place finalul?:) în rest nu mă bag :), și uite , hai treacă de la mine, am băgat două semne (ultimele, nu voi mai proceda așa pentru că respect inteligența cititorului în general) ca să nu fie messenger răspunsul meu.
Virgile, eu ma refeream la "acum" (2008 vara) nu la 2004, cred ca in comentariul meu am folosit cum se cuvine timpul prezent cu trimitere la viitorul imediat. Sau discutam iarasi despre ce citim si cum ne facem ca nu intelegem? Andu
sancho panza mulțumesc pentru comentariu,mi-a făcut plăcere și te mai aștept numai de bine, george profetul ai dreptate,sună oarecum nepoetic "ca niște tam-tam-uri" am încercat să transmit ceva,neglijînd aspectul poetic sper să mai treci pe aici george
chiar reușit acest text. întotdeauna am admirat la Claudia această abilitate stranie de a aluneca în mai multe „eu”-ri poetice în acelați text. tocmai lucrul acesta (destul de rațional justificat, recunosc), mă face să îmi dau seama că își lucrează textele cu mult mai multă migală decît alții.
Lucian, mulțumesc pentru trecere și pentru semn. Ioana Dana Nicolae, aprecierea ta și penița înseamnă mult pentru mine. Eu încerc mereu, dar se pare că nu totdeauna îmi iese... Mulțumesc pentru încurajare, pentru felicitări și pentru că mă citești. Mi- ar prinde bine și alte sugestii. Cu stimă, Camelia Silea
"imaginea unei femei mi se prelinge pe retină abandonându-se apoi nisipului arămiu" - frumos formulată, însă îmi pare puțin facilă. A doua strofă are un început de excepție. Totuși, "pletele negre precum un început de dorință" este iarăși, cam uzitat. Final reușit!
nu știu încă să mă bucur că am scăpat (sau nu) de pretențiile literare (ce bine că erau bine conturate), cum zice amicul ionuț, dar sunt în asentimentul lui în ceea ce privește plăcerea textului. sub arhitectura de lene venețiană se imaginează un dialog viu, chiar încăntător. un cozan ascuțit stă la tulpina versului și-l scutură bine. sunt momente fericite în însăilarea cuvintelor, nu le enumăr, sunt cam multe. după precizarea că masca este obligatorie (și dacă se sare - și dacă nu) îndraznesc să menționez că aș fi numit-o eboșă pe doamna poemă. salve, cozane!
trăiesc cu speranţa că în viitor voi reuşi să capăt acel "rafinament lingvistic".
mă bazez pe observaţiile d-voastră pertinente în primul rând, mulţumesc.
E drept, nu m-ai dat încă în judecată. Ai insinuat mai fin decât se albăstresc irişii. Lumea cu ale ei - unii-s balauri insensibili care scot flăcări (pe nas, evident), alţii-s la douăzeci de cm de talpa dumnezeului liric, gâdilându-l cu fir de borangic. Eu, niciodată la supermarket. Mă mulţumesc cu toneta din colţ. Şi nici batistă nu port; doar patent. Deci, da, nu cumpărăm (şi nici nu vindem, normal) la fel. :).
să zicem că nu este moartă. să zicem că este doar adormită. poate ne spui mai multe despre aceste particule (sau percepții de particule) și implicațiile lor filozofice.
Andule, pot sa-mi tremur genele sagalnic si sa iau din comentariul tau doar partea care imi place? :) ah, cat as vrea sa pot! dar nu reusesc! acum, vorbind la modul serios: ce vina am eu ca din suferinta reala massmedia si cinematografia a facut un "bun de larg consum" de calitate indoilenica? ca moartea si a ajuns un kitsch? ca am ajuns sa ne astupam ochii si urechile sa nu le mai vedem? textul nu s-a vrut patetic - sincer, speram ca nu-mi va aluneca piciorul pe panta acea. si, te rog, nu-mi invoca telenovela numai din cauza subiectului. daca e din pricina realizarii, atunci e altceva. oricum, uite ce folositoare a fost publicarea lui! altfel, cine stie cand aflam ce gandesti despre "lirica" mea? :) acum trebuie sa-mi arunc niste apa rece peste fatza si sa-mi regasesc modestia (caracteristica). sa nu mai faci asa ceva!
Mh, aş întreba autorul care-i ideea acestui text. Ok, cititorul este plimbat pe nişte străzi (unele slab luminate, altele în beznă, altele cu lumină difuză, altele cu lumină galbenă, altele foarte slab luminate, altele şi mai slab luminate - înţelegeţi ideea), apoi facem stânga/dreapta/urcăm/coborâm, pentru a ni se spune că personajul îşi bagă mână în chiloţi, ca să-şi ruleze penisul. Iaca fain!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...am prins-o recunosc că am cam bâjbâit cum zici tu am bîjbîit dar am prins-o în cele din urmă și nu e rea deloc, am mai spus-o. Dar d-na d-șoara electra vorbea cu tine ok dar se referea la mine.
pentru textul : despre o femeie goală deIar la datul cu părerea hai să fim serioși Virgile we are too old for this crap... ne-am dat amândoi cu părerea unul la altul de ne-au crescut copiii mari de tot iar ai tăi, spre deosebire de ai mei, sunt deja pe site... sau mă înșel? Eu nu mă refer la familia ta în general ci la familia ta de pe site iar aici, fiind membru am dreptul să sesizez eventualele nepotisme, sau nu?
În rest, să ne citim cu bine iar avertismentele tale Virgile să mă ierți dar eu le-am primit de atâtea ori în ăștia o mie de ani de când sunt pe Hermeneia încât nici nu mai știu cum să le interpretez. Atâta te rog dacă vei avea vreo idee să îmi tai pentru a nu știu câta oara accesul la pagina mea de pe hermeneia să ștergi și toate textele mele cu această ocazie. I said IF ok?
Să ne citim cu bine,
Andu
P.S. Mi-au plăcut numele dar aș prefera totuși TATA omida, MOȘUL bobadilă, etc, se poate? Nu cred că aș suporta o operație de schimbare de sex la vârsta mea...
Sau poate dacă ai deveni și tu Virginică... poate că aș trece peste impedimentele respective.
din pacate, nu e o scapare, pur si simplu nu am pe laptop diacritice. o sa incerc sa reglementez. am avut cindva o rochie de catifea albastra preferata: fotografia m-a dus o clipa cu gindul la ea. lumea mea e legata de imaginea de altadata a acelei rochii.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 declocot. e singurul cuvant intre ramele caruia pot fereca revarsarea aceasta. sper sa mai gasesc si maine textul aici...
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deUn poem oglindă a unui interior frămîntat între întrebări și tăcere "la luminițele bradului de crăciun făcute cocoloș în mijlocul nopții" gata de a fi aruncate la coșul de gunoi în seara în care singurătatea e mai adîncă decît în orice altă seară, nici astăzi nu vei primi răspuns "întrebărilor mele dumnezeu le oferea fursecuri și o tavă mare cu sărățele de casă albastre" și dacă ești un om norocos cineva va pluti alb în marea de sepia, cineva care știe "pe de rostul"... "apoi tăceam și despicam buturugile anilor noștri mai departe..."
pentru textul : depresie de crăciun deo poezie tare frumoasa in care tristetea parca nu e tristete si duiosia arata altfel decat in carti postale. as spune un poem cald. la care iti vine sa te-ntorci ca la un fotoliu confotabil
o singura sugestie, daca-mi permiti. in versul: "dor până ce înghiți scuipatul pregătit probabil" as elimina "probabil" acela. parca incerci sa spui prea multe acolo.
pentru textul : ne vom neglija ca două unghii deAi dreptate Adrian,încerc să văd dacă pot scrie şi fără aceste cuvinte obsesiv repetate.Mulţumesc pentru trecere şi atenţionare
pentru textul : Joc în aşteptare deMie, poemul (în întregime), mi se pare a fi unul realizat. Comparaţia între "un sex neîngrijit de femeie" şi jungla "integralei lenin" o comparaţie de mare expresivitate. Remarcabilă, de-a dreptul, este strofa de final, chiar dacă este încheiată într-o notă uşor aforistică Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : balada vecinei de vizavi deFotografie nostalgica, simultan de muzeu. Pastreaz-o cu sfintenie. Pozele de acest fel vorbesc despre trecutul nostru ca neam. Ai un album intreg ? esti un detinator de comori.
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri de"cine se ascunde de cine" grea întrebare.sunt episoade din viață pe care vrei să le închizi cu strășnicie pe vecie, și uneori nu se poate. și organismul uman erupe ca un vulcan la un moment dat. există scânteia, aprinde focul și arzi ca o torță. e cumplit. secretele de orice fel ar fi nu pot duce decât la dezastre. adio fericire pentru cel ce se ascunde și tace. mai ales când nu e vinovat cu nimic, nu i se poate reproșa, decât că stă izolat " în casa din vârful copacului...deasupra unei lumi în care mișună - lucrurile despre care nu vorbim". text ce îndeamnă la meditație, și bine face. era necesar. felicitări!
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” detextul în sine
pentru textul : ca să rotunjesc noaptea deiata un text prin care, inca o data, poetul cozan vine cu inovatii, in acelasi stil caracteristic. remarc, pe langa libertatea de a alege fiecare unde incepe si se termina universul (poematic), cultivarea paradoxului, ambiguitatea conceptuala, ca semn al relativismului, dar si al puterii de manipulare al lui, si, in plus, o anume tandrete a ideii, un fel de protejare a lui si lasare sa fie. acum ma retrag, surprins si de aceasta data felicitari! cu respect, francisc
pentru textul : crucile demulţumesc frumos Silvia pentru comentariu şi vizită, deci cineva adormea tot greu..
pentru textul : eu şi un suflet decu drag.
Multumesc, Aalizeei si Yester. Faptul ca ati rezonat nu poate decat sa ma bucure. Poate vor mai aparea unele modificari in text, insa ghiocelul va ramane, pentru ca a fost, iata, primit.
pentru textul : Scrisori aproapelui meu deMargas, deocamdată contul pe care îl ai nu îți permite să oferi penițe. Împreună cu editorii Hermeneia vom studia această situație și sper că vor exista modificări cît de curînd.
pentru textul : smalț de"polizorul este un obiect absolut inutil" Discutie despre inutil Un grăunte nimerit sub pleoapă trădează o lacrimă un moment trăire. o cantitate de grăunțe bine măsurată compactată și echilibrată în jurul unei idei poate schimba istoria fără acel polizor imens de ură Golgota ar fi arătat la fel?
pentru textul : polizorul decui nu-i place finalul?:) în rest nu mă bag :), și uite , hai treacă de la mine, am băgat două semne (ultimele, nu voi mai proceda așa pentru că respect inteligența cititorului în general) ca să nu fie messenger răspunsul meu.
pentru textul : psalmul apelor simple deVirgile, eu ma refeream la "acum" (2008 vara) nu la 2004, cred ca in comentariul meu am folosit cum se cuvine timpul prezent cu trimitere la viitorul imediat. Sau discutam iarasi despre ce citim si cum ne facem ca nu intelegem? Andu
pentru textul : mate blues II desancho panza mulțumesc pentru comentariu,mi-a făcut plăcere și te mai aștept numai de bine, george profetul ai dreptate,sună oarecum nepoetic "ca niște tam-tam-uri" am încercat să transmit ceva,neglijînd aspectul poetic sper să mai treci pe aici george
pentru textul : căutîndu-mi ochii dechiar reușit acest text. întotdeauna am admirat la Claudia această abilitate stranie de a aluneca în mai multe „eu”-ri poetice în acelați text. tocmai lucrul acesta (destul de rațional justificat, recunosc), mă face să îmi dau seama că își lucrează textele cu mult mai multă migală decît alții.
pentru textul : Poveste cu ceasornic şi peşte deLucian, mulțumesc pentru trecere și pentru semn. Ioana Dana Nicolae, aprecierea ta și penița înseamnă mult pentru mine. Eu încerc mereu, dar se pare că nu totdeauna îmi iese... Mulțumesc pentru încurajare, pentru felicitări și pentru că mă citești. Mi- ar prinde bine și alte sugestii. Cu stimă, Camelia Silea
pentru textul : portretul meu din privirea ta de"imaginea unei femei mi se prelinge pe retină abandonându-se apoi nisipului arămiu" - frumos formulată, însă îmi pare puțin facilă. A doua strofă are un început de excepție. Totuși, "pletele negre precum un început de dorință" este iarăși, cam uzitat. Final reușit!
pentru textul : nisip dealt fel de războiul care-l duci a fost pierdut. mai bine un turn răsturnat.
pentru textul : sequoia I denu știu încă să mă bucur că am scăpat (sau nu) de pretențiile literare (ce bine că erau bine conturate), cum zice amicul ionuț, dar sunt în asentimentul lui în ceea ce privește plăcerea textului. sub arhitectura de lene venețiană se imaginează un dialog viu, chiar încăntător. un cozan ascuțit stă la tulpina versului și-l scutură bine. sunt momente fericite în însăilarea cuvintelor, nu le enumăr, sunt cam multe. după precizarea că masca este obligatorie (și dacă se sare - și dacă nu) îndraznesc să menționez că aș fi numit-o eboșă pe doamna poemă. salve, cozane!
pentru textul : podul suspinelor detrăiesc cu speranţa că în viitor voi reuşi să capăt acel "rafinament lingvistic".
pentru textul : învăţ să-mi număr (ne)primăverile demă bazez pe observaţiile d-voastră pertinente în primul rând, mulţumesc.
îi ok da-mi pare submediu pentru tine, gîndindu-mă la textele cu care ne-ai învățat
pentru textul : blue lady cocktail deE drept, nu m-ai dat încă în judecată. Ai insinuat mai fin decât se albăstresc irişii. Lumea cu ale ei - unii-s balauri insensibili care scot flăcări (pe nas, evident), alţii-s la douăzeci de cm de talpa dumnezeului liric, gâdilându-l cu fir de borangic. Eu, niciodată la supermarket. Mă mulţumesc cu toneta din colţ. Şi nici batistă nu port; doar patent. Deci, da, nu cumpărăm (şi nici nu vindem, normal) la fel. :).
pentru textul : Adoriana minus zece desă zicem că nu este moartă. să zicem că este doar adormită. poate ne spui mai multe despre aceste particule (sau percepții de particule) și implicațiile lor filozofice.
pentru textul : (2) Discute (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo deAndule, pot sa-mi tremur genele sagalnic si sa iau din comentariul tau doar partea care imi place? :) ah, cat as vrea sa pot! dar nu reusesc! acum, vorbind la modul serios: ce vina am eu ca din suferinta reala massmedia si cinematografia a facut un "bun de larg consum" de calitate indoilenica? ca moartea si a ajuns un kitsch? ca am ajuns sa ne astupam ochii si urechile sa nu le mai vedem? textul nu s-a vrut patetic - sincer, speram ca nu-mi va aluneca piciorul pe panta acea. si, te rog, nu-mi invoca telenovela numai din cauza subiectului. daca e din pricina realizarii, atunci e altceva. oricum, uite ce folositoare a fost publicarea lui! altfel, cine stie cand aflam ce gandesti despre "lirica" mea? :) acum trebuie sa-mi arunc niste apa rece peste fatza si sa-mi regasesc modestia (caracteristica). sa nu mai faci asa ceva!
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei deMh, aş întreba autorul care-i ideea acestui text. Ok, cititorul este plimbat pe nişte străzi (unele slab luminate, altele în beznă, altele cu lumină difuză, altele cu lumină galbenă, altele foarte slab luminate, altele şi mai slab luminate - înţelegeţi ideea), apoi facem stânga/dreapta/urcăm/coborâm, pentru a ni se spune că personajul îşi bagă mână în chiloţi, ca să-şi ruleze penisul. Iaca fain!
pentru textul : Spre periferie deAlina, fraza mentionata de tine n-are nici o legatura cu textul tau. se referea la comentariul lui francisc. imi cer scuze pentru offtopic
pentru textul : karuna dePagini