Tudor, tu stii CA iti apreciez editorialele si orice tableta datorita ironiei ascutite si stilului fara cusur. Deci un semn ca acesta ar fi o nedreptate pentru celelalte postari. Te citesc cu aceeasi placere!
"pentru ca prin "arme" cu pricina incercam sa transfer atributele armelor asupra mainilor. un fel de... habar nu am daca exista varianta asta pe undeva:) Da multam de apreciere!"
Păi atunci, mai aproape de sens (şi ceva mai corect gramatical) ar fi: "cu palmele-arme reci".
Ideea mi se pare buna ca prolegomene pentru o dezvoltare (poetica sau nu, asta deja ma depaseste) mai larga. Textul de fata este ca un fel de nada, Adriana a sesizat bine, chiar si cu tonul umoristic, faptul ca la sfarsit s-ar cuveni, zic eu, un "va urma". Si ar merita, parerea mea, Andu
este o incercare ce merita slefuita. evita hiaturile pe cit poti, de ex "în întretăieri" sau "înecate în" o oarecare confuzie: daca "O repetam " atunci mai este "neîncheiată și necitită"? succes.
Sigur, cu poezia despre iubire nu se poate da greș. Însă rima i-ar putea fi un neajuns prin forțarea la o anumită formulă rigidă, având în vedere caracterul ei rebel. Am citit de mai multe ori poezia și nu mi-a displăcut însă de fiecare dată mi s-a părut neterminată. Ne mai citim... /O\
Ținându-mă de cuvânt și vorbind (măcar parțial) la obiect: textul de mai sus a fost inițial o poezie în formă clasică, însă prietenii mei care au vazut-o au considerat-o prea demodată. Cu schimbările de rigoare, cred că am reușit să o fac să sune mai bine (nu am curajul să mai arăt cuiva versiunea poetică inițială). Legat de adresa mea, pentru a nu fi nici o problemă cu încălcarea vreunui regulament, repet încă o dată: pe pagina mea de autor de pe Hermeneia este afișată o adresă personală cu poezii. Acolo se găsește și o adresă de poștă electronică la care pot fi contactat. Dragă Gorun, mulțumesc din inimă, încă o dată, pentru aprecieri.
Este adevarat, avem uneori tendinta sa ne pierdem in analiza detaliilor, iar pacatul meu e asumat. Poemul e inchegat si mie cel putin imi place pentru ca apeleaza la o forma de adresare directa, destul de aproape de proza. Este un fel anume de a citi genul acesta de poeme ale lui Virgil care ma duce cu gandul la fotoliul confortabil asezat langa fereastra mare care da spre ocean si de unde poti contempla ceea ce ai patit in ziua care a trecut. M-as feri sa numesc meditatie acest sentiment, ci mai degraba o asezare a spiritului in pozitia fundamentala de relaxare... eu asta am simtit, un fel de continuare "altfel" a ceea ce Virgil a dezvoltat mai pur meditativ in ciclul "yerba mate". Scuze pentru "nodul in papura" de adineaori care poate ca nici nu este :-) Andu
Primăverile sînt bucurii care nu se repetă, sînt unice precum aburul fiecărei flori de pe ram, de aceea eternitatea fură din cînd în cînd cîte o picătură și o păstrează într-un cristal, mulțumesc Sapphire.
brutale de la trecut la prezent si inapoi in trecut. ambiguitate cautata in "povestirea" personajelor (nu stii imediat tot timpul despre cine "vorbeste textul" in clipa in care treci cu ochii peste cuvinte in insiruirea lor, ceea ce poate lasa impresia de dezacorduri - asa vad eu). un text impresionabil, fara indoiala. bine scris, alert, interesant.
mă bucur că a plăcut, este o poezie pe care chiar am scris-o cu emoţie. mulţumesc pentru empatizarea cu textul, şi da, parcă atunci era cu totul altfel, eu îmi aduc aminte de bunica mea şi de un timp parcă arhaic. şi totuşi mă gândesc că în unele sătuce se mai păstrează încă miresmele de busuioc şi sfiala de a aşeza năframa pe cap, hainele cele mai bune "de biserică" (e o impresie poate de a mea că femeile trăiesc altfel relaţia cu Dumnezeu, poate pentru că mi-o aduc aminte atât de clar pe bunica rugându-se pe boabele rozariului şi pregătindu-se cu atâta sfială pentru slujba de duminică)
îmi place finalul ce este relevant. îmi place image-ul postat. și cel creat! nu dau detalii.le cunoști. e stilul tău. nou pe pagina ta, încă:)! cu sympatheia, yester.
ce pot sa spun, vlad? un titlu foartetare, pe gustul meu, aproape ca merge ca titlu de volum.
iar daca titlul e o frumusete, vizuala e o sarbatoare, o duminica, cum zici tu. Si nu e grabnica deloc, desi dezvelirea "statuii" presupune o privire asupra suprafetei lucrurilor.
cu ce sa incep? cu gestul socratic al acestei viitoare diotima? sau vesnica diotima care-si intoarce privirea mai mult catre sine? e un gest atat de firesc pt o femeie dar incapabil de reprodus pt un barbat! (boba poate incerca cat doreste! boba fiind orice poet virtual)
sau sa vorbesc despre acest albastru ca principiu al cerului? al transfigurarii simplului corp in trup, adica in arta? insusi nietzsche vazandu-l ar fi urcat scara, crezand ca e scara lui Iacob! e un albastru care agreseaza ochiul, iti vine sa -l scoti si sa stergi cu el zidul ala. sau sa lasi sa cada picaturile alea nu spun de unde! cred ca orice alta culoare, orice finisare ar fi daunat aici.
daca e o sarbatoare a formelor si a faptului-de- a- fi- aici -acum e si o neputinta aici. Ea, vesnica Ea, aproape ca ni se refuza, desi se arata in toata splendoarea sa. O dialectica asadar care conduce spre adevar doar pe cel implicat si absorbit in munca sa de zidire.
acum sa vorbesc despre ziditor, desi n-am zis un cuvant despre mantia neagra a evei (rochie? robă? sac menajer,in care ea va fi cat mai curand uitata?) ce pot sa spun asadar despre el? la fel, intors cu spatele, preluand deci din gestul Modelului (aceeasi mana ridicata de ex,)descult pentru ca pamantul pe care ea calca e sfant (arta a implicat mereu fiorul sacru), suspendat intre cer si pamant, nici om nici zeu, vesnic in cautare, dar cu sete de repaos este asadar functionarul umanitatii. De aici costumul, uniforma, nepotrivit pt cineva care picteaza care impodobeste dupa propria viziune lucrurile iubite. Dar absolut in acord cu pasiunea sa pentru poesis. e si o ironie aici (daca mi permiti) fiind descult, cand stim ca barbatii fac sex cu ciorapii in picioare...
iar ca sa pun in paranteza toata ac teorie despre arta si frumos, (caci ce vede barbarul aici daca nu o tanara goala si un barbat urcat pe ea practicand jocuri sexuale cu vopsea si alea alea!?!)intreb: despre ce e vorba aici pana la urma? pana la urma, ce sens are actul de a crea? e o spoiala sau o viziune a sentimentelor? un act pervers, sado-maso, sau unul sublim? cand sunt eu cel de pe scara si cand sunt cel dezvelit si iubit asa cum sunt? si cand este mai greu?
nu merg impreuna cotofene, mierle, branduse...exclude pe viitor ac delatii (care tin, cred, mai mult de memorie si nu imaginatie). prefer o axare pe ideea textului. limbajul permite.
Dana, mulțumesc mult de vizită și semnul de încurajare pentru această încercare poetică. Eu sunt onorat de trecerea ta pe la mine. Virgil: ideea e că țărușii cu pricina nu sunt înfipți în piatră, ci tocmai că în pragul acestei pietre se pierd urmele lor... în fine, nici versul nu e extrem de explicativ. Răsufletul e un cuvânt e drept mai puțin folosit, dar prezent în DEX, așa că nu insist. Despre restul, nu am ce să spun, mi se pare chestie de gust și nu vreau să te contrazic. Mulțumesc mult de trecere, am nevoie de cât mai multe bușituri, sunt un real ajutor.
Ralu k...adevar ai grait! catusele pot fi folosite ca reward nu numai ca punishment: just make sure you throw away the key! [and the choir: oh, yes, the key!]...and enjoy the ride [choir: ah, yes,the ride]..:p
Multumesc foarte mult! Nu e nici o suparare, vina era oricum in totalitate a mea, deoarece nu am citit din timp regulamentul. Asta este, graba strica treaba! Bine ca domnul Titarenco nu s-a suparat pe mine si a inteles ca nu a fost rea intentie.
Doamne, ai milă... Am retrăit acele clipe de coșmar și n-am uitat nimic din ceea ce-a fost atunci! Nu putem decât să păstrăm în liniște, un moment de reculegere.
Cristina, Paul,
sigur nu sînt penițe capcană cu TNT în loc de aur? poezia se știa, acum e reconfortant să aud că a plăcut și vocea. muțumesc și VF pentru interpretare, undeva la radio într-o emisiune dedicată poetului Ioan Alexandru.
Matei,
mă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup.
Imi place femininul despre care vorbesti, acest principiu imanent, aceasta nastere perpetua... regasesc punctele centrale ale poemului tau in filosofia veche orientala... apreciez concentrarea ideilor si complexitatea imaginilor... felicitari am citit cu placere petre
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Desigur ca imi amintesc acel comentariu, valabil si pentru textul de mai sus. Dar am zis sa nu ma repet...
pentru textul : Poem ratat deTudor, tu stii CA iti apreciez editorialele si orice tableta datorita ironiei ascutite si stilului fara cusur. Deci un semn ca acesta ar fi o nedreptate pentru celelalte postari. Te citesc cu aceeasi placere!
pentru textul : La Heliade de"pentru ca prin "arme" cu pricina incercam sa transfer atributele armelor asupra mainilor. un fel de... habar nu am daca exista varianta asta pe undeva:) Da multam de apreciere!"
Păi atunci, mai aproape de sens (şi ceva mai corect gramatical) ar fi: "cu palmele-arme reci".
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deIdeea mi se pare buna ca prolegomene pentru o dezvoltare (poetica sau nu, asta deja ma depaseste) mai larga. Textul de fata este ca un fel de nada, Adriana a sesizat bine, chiar si cu tonul umoristic, faptul ca la sfarsit s-ar cuveni, zic eu, un "va urma". Si ar merita, parerea mea, Andu
pentru textul : sînt un nesuferit deeste o incercare ce merita slefuita. evita hiaturile pe cit poti, de ex "în întretăieri" sau "înecate în" o oarecare confuzie: daca "O repetam " atunci mai este "neîncheiată și necitită"? succes.
pentru textul : Glasul tăcerilor deSigur, cu poezia despre iubire nu se poate da greș. Însă rima i-ar putea fi un neajuns prin forțarea la o anumită formulă rigidă, având în vedere caracterul ei rebel. Am citit de mai multe ori poezia și nu mi-a displăcut însă de fiecare dată mi s-a părut neterminată. Ne mai citim... /O\
pentru textul : Euridice deAcest text nu are nici o sansă să devină poezie. "Nori negri" s-au adunat asupra sa încă de la naștere. Lasă-l și scrie altul.
pentru textul : Plansu-mi-s-a deȚinându-mă de cuvânt și vorbind (măcar parțial) la obiect: textul de mai sus a fost inițial o poezie în formă clasică, însă prietenii mei care au vazut-o au considerat-o prea demodată. Cu schimbările de rigoare, cred că am reușit să o fac să sune mai bine (nu am curajul să mai arăt cuiva versiunea poetică inițială). Legat de adresa mea, pentru a nu fi nici o problemă cu încălcarea vreunui regulament, repet încă o dată: pe pagina mea de autor de pe Hermeneia este afișată o adresă personală cu poezii. Acolo se găsește și o adresă de poștă electronică la care pot fi contactat. Dragă Gorun, mulțumesc din inimă, încă o dată, pentru aprecieri.
pentru textul : Vise în adâncuri de stâncă deinainte de toate, bine ati venit pe Hermeneia. despre poem, mai pe inserat...
pentru textul : ATELIER deEste adevarat, avem uneori tendinta sa ne pierdem in analiza detaliilor, iar pacatul meu e asumat. Poemul e inchegat si mie cel putin imi place pentru ca apeleaza la o forma de adresare directa, destul de aproape de proza. Este un fel anume de a citi genul acesta de poeme ale lui Virgil care ma duce cu gandul la fotoliul confortabil asezat langa fereastra mare care da spre ocean si de unde poti contempla ceea ce ai patit in ziua care a trecut. M-as feri sa numesc meditatie acest sentiment, ci mai degraba o asezare a spiritului in pozitia fundamentala de relaxare... eu asta am simtit, un fel de continuare "altfel" a ceea ce Virgil a dezvoltat mai pur meditativ in ciclul "yerba mate". Scuze pentru "nodul in papura" de adineaori care poate ca nici nu este :-) Andu
pentru textul : femeia poet demulțumesc pentru trecere și comentariu Ottilia,da este un poem trist.
pentru textul : Femeia din umbră deMircea, adevarat grait-ai, tehnic vorbind. Ceea ce ma face sa pun prima strofa in italice. Multumesc de somnambula ta vizita :-) Bobadil
pentru textul : jazz demisto final. si titlul, ofcorse
pentru textul : râsul ca o alergare dePrimăverile sînt bucurii care nu se repetă, sînt unice precum aburul fiecărei flori de pe ram, de aceea eternitatea fură din cînd în cînd cîte o picătură și o păstrează într-un cristal, mulțumesc Sapphire.
pentru textul : Irepetabilă primăvara debrutale de la trecut la prezent si inapoi in trecut. ambiguitate cautata in "povestirea" personajelor (nu stii imediat tot timpul despre cine "vorbeste textul" in clipa in care treci cu ochii peste cuvinte in insiruirea lor, ceea ce poate lasa impresia de dezacorduri - asa vad eu). un text impresionabil, fara indoiala. bine scris, alert, interesant.
pentru textul : Oglinda de oțel demă bucur că a plăcut, este o poezie pe care chiar am scris-o cu emoţie. mulţumesc pentru empatizarea cu textul, şi da, parcă atunci era cu totul altfel, eu îmi aduc aminte de bunica mea şi de un timp parcă arhaic. şi totuşi mă gândesc că în unele sătuce se mai păstrează încă miresmele de busuioc şi sfiala de a aşeza năframa pe cap, hainele cele mai bune "de biserică" (e o impresie poate de a mea că femeile trăiesc altfel relaţia cu Dumnezeu, poate pentru că mi-o aduc aminte atât de clar pe bunica rugându-se pe boabele rozariului şi pregătindu-se cu atâta sfială pentru slujba de duminică)
mulţumesc mult, Paul
pentru textul : să am în grijă o lacrimă deîmi place finalul ce este relevant. îmi place image-ul postat. și cel creat! nu dau detalii.le cunoști. e stilul tău. nou pe pagina ta, încă:)! cu sympatheia, yester.
pentru textul : cu litere mici, fericirea dece pot sa spun, vlad? un titlu foartetare, pe gustul meu, aproape ca merge ca titlu de volum.
iar daca titlul e o frumusete, vizuala e o sarbatoare, o duminica, cum zici tu. Si nu e grabnica deloc, desi dezvelirea "statuii" presupune o privire asupra suprafetei lucrurilor.
cu ce sa incep? cu gestul socratic al acestei viitoare diotima? sau vesnica diotima care-si intoarce privirea mai mult catre sine? e un gest atat de firesc pt o femeie dar incapabil de reprodus pt un barbat! (boba poate incerca cat doreste! boba fiind orice poet virtual)
sau sa vorbesc despre acest albastru ca principiu al cerului? al transfigurarii simplului corp in trup, adica in arta? insusi nietzsche vazandu-l ar fi urcat scara, crezand ca e scara lui Iacob! e un albastru care agreseaza ochiul, iti vine sa -l scoti si sa stergi cu el zidul ala. sau sa lasi sa cada picaturile alea nu spun de unde! cred ca orice alta culoare, orice finisare ar fi daunat aici.
daca e o sarbatoare a formelor si a faptului-de- a- fi- aici -acum e si o neputinta aici. Ea, vesnica Ea, aproape ca ni se refuza, desi se arata in toata splendoarea sa. O dialectica asadar care conduce spre adevar doar pe cel implicat si absorbit in munca sa de zidire.
acum sa vorbesc despre ziditor, desi n-am zis un cuvant despre mantia neagra a evei (rochie? robă? sac menajer,in care ea va fi cat mai curand uitata?) ce pot sa spun asadar despre el? la fel, intors cu spatele, preluand deci din gestul Modelului (aceeasi mana ridicata de ex,)descult pentru ca pamantul pe care ea calca e sfant (arta a implicat mereu fiorul sacru), suspendat intre cer si pamant, nici om nici zeu, vesnic in cautare, dar cu sete de repaos este asadar functionarul umanitatii. De aici costumul, uniforma, nepotrivit pt cineva care picteaza care impodobeste dupa propria viziune lucrurile iubite. Dar absolut in acord cu pasiunea sa pentru poesis. e si o ironie aici (daca mi permiti) fiind descult, cand stim ca barbatii fac sex cu ciorapii in picioare...
iar ca sa pun in paranteza toata ac teorie despre arta si frumos, (caci ce vede barbarul aici daca nu o tanara goala si un barbat urcat pe ea practicand jocuri sexuale cu vopsea si alea alea!?!)intreb: despre ce e vorba aici pana la urma? pana la urma, ce sens are actul de a crea? e o spoiala sau o viziune a sentimentelor? un act pervers, sado-maso, sau unul sublim? cand sunt eu cel de pe scara si cand sunt cel dezvelit si iubit asa cum sunt? si cand este mai greu?
so, jos palaria, maestre!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău denu merg impreuna cotofene, mierle, branduse...exclude pe viitor ac delatii (care tin, cred, mai mult de memorie si nu imaginatie). prefer o axare pe ideea textului. limbajul permite.
pentru textul : O altfel de noapte deAm fost influiențata un pic de scrierile parintelui Nicolae Steinhardt http://www.razbointrucuvant.ro/2008/03/29/parintele-nicolae-steinhardt-d... mai vorbim
pentru textul : priviri deDana, mulțumesc mult de vizită și semnul de încurajare pentru această încercare poetică. Eu sunt onorat de trecerea ta pe la mine. Virgil: ideea e că țărușii cu pricina nu sunt înfipți în piatră, ci tocmai că în pragul acestei pietre se pierd urmele lor... în fine, nici versul nu e extrem de explicativ. Răsufletul e un cuvânt e drept mai puțin folosit, dar prezent în DEX, așa că nu insist. Despre restul, nu am ce să spun, mi se pare chestie de gust și nu vreau să te contrazic. Mulțumesc mult de trecere, am nevoie de cât mai multe bușituri, sunt un real ajutor.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape deRalu k...adevar ai grait! catusele pot fi folosite ca reward nu numai ca punishment: just make sure you throw away the key! [and the choir: oh, yes, the key!]...and enjoy the ride [choir: ah, yes,the ride]..:p
so, multumesc! :)
me
pentru textul : Friday, 13 deregret ca inaugurezi cu textul acesta pentru ca este mediocru. cam o insiruire de activitati metaforizate dar nu altceva
pentru textul : De dimineață deîmi place ideea
şi felul cum a fost construită
are o notă interesantă de lectură
aş fi lucrat puţin la ultima strofă...
Citită cu plăcere. Felicitări!
pentru textul : closer deMultumesc foarte mult! Nu e nici o suparare, vina era oricum in totalitate a mea, deoarece nu am citit din timp regulamentul. Asta este, graba strica treaba! Bine ca domnul Titarenco nu s-a suparat pe mine si a inteles ca nu a fost rea intentie.
pentru textul : Concurs literar dee vizibil:)
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri deDoamne, ai milă... Am retrăit acele clipe de coșmar și n-am uitat nimic din ceea ce-a fost atunci! Nu putem decât să păstrăm în liniște, un moment de reculegere.
pentru textul : Doamne, ai milă de Timișoara deCristina, Paul,
sigur nu sînt penițe capcană cu TNT în loc de aur? poezia se știa, acum e reconfortant să aud că a plăcut și vocea. muțumesc și VF pentru interpretare, undeva la radio într-o emisiune dedicată poetului Ioan Alexandru.
Matei,
pentru textul : vintage collection -audio demă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup.
... sau poate că a preferat să rămână acolo... printre perlele lui.
pentru textul : gates w/o pearls deImi place femininul despre care vorbesti, acest principiu imanent, aceasta nastere perpetua... regasesc punctele centrale ale poemului tau in filosofia veche orientala... apreciez concentrarea ideilor si complexitatea imaginilor... felicitari am citit cu placere petre
pentru textul : ea (nașterea noastră cea de toate zilele) dePagini