Finalul complet ratat, pacat de un poem discursiv reusit. Adicatelea cum "dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu" Pai dumnezeu asta a inventat... Poate un "as fi alt..." acolo ar face ceva sens dar ar pica si in alt non-sens, nu stiu, cred ca dumnezeu nu are ce cauta acolo pentru sanatatea poemului, parerea mea. In rest placut si textul si penita... pe autoarea romgleza Papouis o citesc mereu cu un heep-hop-hurra... geniala si savuroasa de fiecare data cand intervine. Imi sugereaza videoclipul de la Queen "I want to break free" prezentat de un DJ din Romania de acum peste douazeci de ani "vreau sa sparg liber". Andu
da, recunosc și eu m-am gîndit la o conotație religioasă inițial. și chiar se potrivea. la urma urmei viața și rezolvarea ei reprezintă un nod încîlcit pentru mulți.
cît despre rațe, este păcat că unii au priceput numai forma și nu conținutul comentariului meu precedent. superficialitatea este incapacitatea de a trece dincolo de suprafață. ca în povestea cu gîsca prin baltă. dar mă opresc aici pentru că iar nu o să se înțeleagă.
Virgil, sunt convins că ți-ai fi dorit mai mult, la fel și Alina. Dar trăim totuși într-o țară pe care sper că nu ai uitat-o. Acestea au fost resursele - conexiunile, iar pentru asta nu este nimeni de condamnat, cred eu! A ieșit un cenaclu reușit!
E un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
Remarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
nu înţeleg gluma dvs. În acest text mai "personal" (dar orice poezie e personală) mă cam rodeau păduchii şi, după toate că nu am bani, mai trebuie şi să cheltuiesc sute de lei pe şampoane împotriva păduchilor (că sunt foarte scumpe) şi să rabd mult de foame şi alte nevoi Atâţia scriitori au scris despre sărăcia lor sau a altora, inclusiv în poezie. În haiku la fel. Farmacista mi-a spus că e/ a fost o epidemie de păduchi în oraş. Vă invit în vizită. Cum păduchii sunt încă în viaţă pe scalpul meu, şi nu am bani să îi omor azi, cum ar fi fost necesar, vă ofer un loc de onoare şi dvs. Ce să fac, ca orice om onest scriu despre realitate. Am scris şi un haiku:
cu păduchi în păr --
de pe un CD zgâriat
ascult Vivaldi
categoric aș fi renunțat la ultima strofă care, pe lîngă faptul că e albă și amorfă ca făina, nu face decît să dilueze textul în "pumnul de lumină". chiar și "bucata de cer în cămară" e puțin cam prea "pură" pentru restul textului dar aș zice că e ok cu izul acela de tîlc. dar nu ultima strofă. părerea mea. ar mai fi și alte observații pe care le-aș aduce acestui text destul de reușit de altfel. și asta tocmai pentru că este reușit. remarc îndeosebi, ceea ce a sugerat și ante-comentatorul meu: ideea de încins transferată atît de reușit din borcane în inimi și apoi în piele și iar în borcane. e o dinamică jos pălăria...
Tania, îți mulțumesc pentru că ai avut amabilitatea să semnalezi această lansare de carte.
Cristina, Paul, Nuța, sunt onorat de semnul vostru.
Andrei, te aștept mâine cu mare plăcere.
Alina, au fost mai multe variante de copertă. Recunosc că eu am ales-o pe aceasta. Mie mi se pare că este în acord cu titlul și conținutul. Dacă nu-ți place, eu nu o să mă îmbufnez, fii sigură! ;)
Până la urmă conținutul trebuie să fie apreciat. Toate cele bune! Mulțumesc.
mie mi-a plăcut foarte mult ultima strofă cu bilele bătrânului cu ochi albaştri. că albastru are multe conotaţii, chiar dacă aici este mai mult descriptiv folosit, asta mai puţin interesează aici. este de remarcat construcţia strofei, cum va reuşi bătrânul să construiască un castel din bile şi nu din cuburi şi nu din nisip. şi cine este bila de pe drum. asta mi-a plăcut. faptul că m-a pus pe gânduri. evident, există întotdeauna o explicaţie!
imi place cum ai derulat acest aspect domestic cu El, are o inocenta provocatoare si un ton blind cu nuante indraznete dar care nu deranjeaza urechea crestina ci din contra, ne gidila putin cu pana umilintei dupa ureche.
finalul este f fain - pt ca e onest si abrupt si schimba putin ... vitezeza versurilor anterioare. titlul ? nu stiu de ce dar ar fi frumos mai simplu..? parca? zic si eu..:p
ghemuirea aceasta nu prea are de a face cu prima. e cu totul altceva, alta idee. impresii: o viata intre pinze de paianjen, tragica, insingerata, viscerala. "mă voi face una cu sîngele ei transparent vîscos noaptea a stropit pe pereți pe mînerul ușilor limfa ei caldă aducătoare de umbre" fii zen.
nu prea vad ce legatura are cu tecstul incriminat felul in care scriu eu. ca n-am vorbit nici despre mine si nici despre tecstele mele, deci mi se pare deloc onest, ba chiar rautacios comentariul tau, plus ca e oleaca offtopic, plus ca valoarea mea literara nu se discuta in materie de termenii pe care ii folosesc in scrieri si nici nu se discuta aici. asa ca nu te mai alinta singur si accepta barbateste o parere. nu sunt eu cea mai justa parere, dar cred ca am libertatea sa mi-o spun. si stii bine, cand am avut de apreciat am facut-o fara tagada.
dom'le, am impresia ca ori nu scriu eu romaneste, ori e mai greu sa ma fac inteles. nu cred ca cineva a preluat ceva pentru ca nu e nimic de preluat. iar luptele astea pentru intiietate mi se par pe cit de romanesti pe atit de penibile. eu locuiesc in America si nu mi-a fost dat sa vad "cocoșeli" din astea decit la mexicani care evident au niste orgolii latine undeva in zona anecdoticului. drept urmare eu zic sa ne racorim excesele astea "latine" si sa acceptam ca oricine poate gresi si ca o intiietate e o chestie atit de copilareasca in contextul acesta incit e mult mai inteligent sa o ignori. repet ce am mai scris, exegerarile de genul acesta strivesc curajul inovatiei in loc sa il stimuleze si nu cred ca e vreun concurs aici despre cine scoate primul sintagma cea mai focoasa
Virgil, mulțumesc pentru peniță, apreciez sincer! Ai dreptate, am modificat și sper eu, am mai reparat pe ici, pe colo. In cluj a nins ca in basme in seara asta, drumul de la cumparaturi nu a fost niciodata mai frumos:)
E o incercare Alma, de a scrie asa cum ai picta o stampa, folosind in loc de acuarele si tus simboluri, planuri si linii. Imi place varianta propusa de tine. Pot sa intreb si eu ceva? Nu am inteles cum se pot posta imagini, am incercat si nu reusesc.
Mihai, bine faci, sunt texte de calitate și merită publicate, însă cum bine zici, e nevoie să fie periate. Oricum asta n-ar trebui să fie un mare impediment, standardul de calitate este atins și acesta e cel important. În textul de față, ți-aș atrage atenția nu la greșeli gramaticale cât la editarea așezării în pagină. Bănuiesc că tu faci aceste traduceri în Word, când copiezi pe site, aliniază paragrafele, te rog. Sunt 3 astfel de greșeli în text.
Felicitări, Virgil! E un moment care trebuie sărbătorit... Pe mine mă interesează de unde pot cumpăra cartea. Iașiul este un loc unde întotdeauna mi- am dorit să ajung, dar n- am reușit până acum. Și e cam departe de Sibiu. Soțul meu a spus nu când l- am întrebat dacă nu cumva are chef să mă însoțească...deci, voi fi acolo cu gândul (foarte important, totuși).
nu este nicio ironie. pur si simplu, metafora nu este functionala iccp logica poetica, este prea poticnita. "degetele" nu sunt taiate, sunt strivite, dar si asa... ideea poemului, in schimb, este excelenta, surprinzatoare, plina de farmec, opune spleenul, iubirii si da o solutie "bolii" initiale, un adjuvant?!
Crin, Nicodem, depinde de percepția fiecăruia, desigur. Și mie mi-e clar că e de o altă nuanță decât primul, acest hieroglif 2. Este motivul pentru care am ezitat să-l postez, căci e scris de mai multe zile. Dar mi-am spus "hai să văd păreri" și apoi deja se prefigurează 3-ul. Aprecierea Roxanei m-a încurajat, intevenția lui Nicholas mi-a spus să fiu mai atent. Așa că înaintez împreună cu cititorii mei. Mulțumesc.
am citit cu multă plăcere acest poem și rezonez la multe cu opinia silviei. este acesta un text care te face să te simți bine, care nu epatează stilistic dar nici filosofic. un poem care e simplu și frumos ca viața în unele momente ale ei. totul este bine dozat, aluziile, firescul lăsat așa cum e el, naturalitatea exprimării dar și oscilația intensității de transmitere a mesajului. mi-a plăcut foarte mult, Daniela! iar titlul simplu , în aparență, este excelent. drept pentru care las și semnul aprecierii mele, cu drag.
mai bine ne spui tu care din ele nu respecta punctul cu pricina, si poate ne mai spui si de unde ai ajuns tu la concluzia "etichetarea textelor mele plecand de la lectura unui singur text" si poate ne mai spui si unde scrie ca un comentariu nu poate sa juiseze (ca vad ca iti place cuvintul) in ludic daca si textul o face. la buna vedere
Poemul pare scris dintr-o perspectiva angelica, de fapt titlul ne avertizeaza asupra acestui lucru inca de la inceput. Incercarea de dedublare (de fapt o veritabila tentativa de alter-ego) se poticneste pe alocuri in descriptiv (cei "n" de "cand" si "m" de "cum" din primele doua strofe) dar sfarseste prin a fi reusita din nou pe final in mod aparent paradoxal, asa cum deja m-am obisnuit in scrierile lui Virgil Titarenco, pentruca atunci cand te astepti cel mai putin, inspiratia poetica apare ca o arca venita pentru a salva aceasta insiruire de intamplari altfel defuncta in ultima clipa, "gramaticile rudimentare" si "geometriile triste ale pietii de carne" vin sa ma sustina. As a whole, un poem bine inchegat, mi-a placut. In alta ordine de idei, ma intreb un lucru: oare de ce sunt atat de putine comentarii pe hermeneia? Ma simt chiar ciudat pana si acum cand scriu aici, in subsolul acestui text si ma intreb, oare n-o fi de vina tocmai aceasta politica stricta a Regulamentului, acest bau-bau la Hermeneiei, care face pe marea majoritate a autorilor de pe aici sa aleaga calea fatala a tacerii? Un subiect de gandire, poate. Andu.
Eu nu vreau să descurajez Doamne-ferește vreo intenție ce are de-a face cu erudiția, cultura, meditația sau introspecția.
Dar am mai spus-o și iată mă văd nevoit să o repet, din clipa în care deschidem gura ca să zic așa, sau punem mâna pe plaivaz, totul pică în sfera comunicării... iar comunicarea are legile ei, destul de obiective, oricât de mult ar vrea unii așa-zis 'geniali' să zică nu!
Iar una dintre legile comunicării spune că trebuie transmis un mesaj... acesta trebuie să aibe o formă, să plece de la un emitent și să ajungă la un recipient în formă neviciată. De aceea ea, comunicarea depinde de mulți factori printre care mulți depind de cultura cititorului, educație etc... De aceea nu cred și nu văd reușind această formă de exprimare a spiritului (desigur înaltă) care este haiku-ul să își găsească o exprimare decentă în limba română.
Această formă de poezie scurtă (însoțită sau nu de imagini așa ca aici) ar trebui să poarte alt nume (nu haiku) și să lupte pentru recunoașterea sa ca formă de poezie scurtă independentă.
Aceasta este părerea mea pe care am exprimat-o de câte ori am avut ocazia și iată, o fac din nou, aici.
Asta cu tot respectul pentru creațiile celor doi autori pe care nu doar că îi citesc, dar îi și iubesc, pentru că-s frumoși și falnici ca gorunii (știu ei care)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Finalul complet ratat, pacat de un poem discursiv reusit. Adicatelea cum "dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu" Pai dumnezeu asta a inventat... Poate un "as fi alt..." acolo ar face ceva sens dar ar pica si in alt non-sens, nu stiu, cred ca dumnezeu nu are ce cauta acolo pentru sanatatea poemului, parerea mea. In rest placut si textul si penita... pe autoarea romgleza Papouis o citesc mereu cu un heep-hop-hurra... geniala si savuroasa de fiecare data cand intervine. Imi sugereaza videoclipul de la Queen "I want to break free" prezentat de un DJ din Romania de acum peste douazeci de ani "vreau sa sparg liber". Andu
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deda, recunosc și eu m-am gîndit la o conotație religioasă inițial. și chiar se potrivea. la urma urmei viața și rezolvarea ei reprezintă un nod încîlcit pentru mulți.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi decît despre rațe, este păcat că unii au priceput numai forma și nu conținutul comentariului meu precedent. superficialitatea este incapacitatea de a trece dincolo de suprafață. ca în povestea cu gîsca prin baltă. dar mă opresc aici pentru că iar nu o să se înțeleagă.
eram aproape sigur ca nu e ok. punctele alea ma cam obsedeaza, le utilizez excesiv. multumesc mult!
pentru textul : reconstituire deVirgil, sunt convins că ți-ai fi dorit mai mult, la fel și Alina. Dar trăim totuși într-o țară pe care sper că nu ai uitat-o. Acestea au fost resursele - conexiunile, iar pentru asta nu este nimeni de condamnat, cred eu! A ieșit un cenaclu reușit!
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deE un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu deRemarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
nu înţeleg gluma dvs. În acest text mai "personal" (dar orice poezie e personală) mă cam rodeau păduchii şi, după toate că nu am bani, mai trebuie şi să cheltuiesc sute de lei pe şampoane împotriva păduchilor (că sunt foarte scumpe) şi să rabd mult de foame şi alte nevoi Atâţia scriitori au scris despre sărăcia lor sau a altora, inclusiv în poezie. În haiku la fel. Farmacista mi-a spus că e/ a fost o epidemie de păduchi în oraş. Vă invit în vizită. Cum păduchii sunt încă în viaţă pe scalpul meu, şi nu am bani să îi omor azi, cum ar fi fost necesar, vă ofer un loc de onoare şi dvs. Ce să fac, ca orice om onest scriu despre realitate. Am scris şi un haiku:
cu păduchi în păr --
pentru textul : cerşind milă păduchilor dede pe un CD zgâriat
ascult Vivaldi
categoric aș fi renunțat la ultima strofă care, pe lîngă faptul că e albă și amorfă ca făina, nu face decît să dilueze textul în "pumnul de lumină". chiar și "bucata de cer în cămară" e puțin cam prea "pură" pentru restul textului dar aș zice că e ok cu izul acela de tîlc. dar nu ultima strofă. părerea mea. ar mai fi și alte observații pe care le-aș aduce acestui text destul de reușit de altfel. și asta tocmai pentru că este reușit. remarc îndeosebi, ceea ce a sugerat și ante-comentatorul meu: ideea de încins transferată atît de reușit din borcane în inimi și apoi în piele și iar în borcane. e o dinamică jos pălăria...
pentru textul : tablou din cartierul de nord II deTania, îți mulțumesc pentru că ai avut amabilitatea să semnalezi această lansare de carte.
Cristina, Paul, Nuța, sunt onorat de semnul vostru.
Andrei, te aștept mâine cu mare plăcere.
Alina, au fost mai multe variante de copertă. Recunosc că eu am ales-o pe aceasta. Mie mi se pare că este în acord cu titlul și conținutul. Dacă nu-ți place, eu nu o să mă îmbufnez, fii sigură! ;)
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas dePână la urmă conținutul trebuie să fie apreciat. Toate cele bune! Mulțumesc.
mie mi-a plăcut foarte mult ultima strofă cu bilele bătrânului cu ochi albaştri. că albastru are multe conotaţii, chiar dacă aici este mai mult descriptiv folosit, asta mai puţin interesează aici. este de remarcat construcţia strofei, cum va reuşi bătrânul să construiască un castel din bile şi nu din cuburi şi nu din nisip. şi cine este bila de pe drum. asta mi-a plăcut. faptul că m-a pus pe gânduri. evident, există întotdeauna o explicaţie!
pentru textul : În loc să dorm, scriu deFrancisc, cum sa renunti la comentarii si la scris? cu aceeasi sinceritate adăncă afirm ca esti o valoare in lumea literelor.
pentru textul : Cioplitorului de vers detext interesant. si enigmatic. voi mai urmari.
pentru textul : Despărțire deimi place cum ai derulat acest aspect domestic cu El, are o inocenta provocatoare si un ton blind cu nuante indraznete dar care nu deranjeaza urechea crestina ci din contra, ne gidila putin cu pana umilintei dupa ureche.
finalul este f fain - pt ca e onest si abrupt si schimba putin ... vitezeza versurilor anterioare. titlul ? nu stiu de ce dar ar fi frumos mai simplu..? parca? zic si eu..:p
cheers!
pentru textul : doar o zi în veșnicie deghemuirea aceasta nu prea are de a face cu prima. e cu totul altceva, alta idee. impresii: o viata intre pinze de paianjen, tragica, insingerata, viscerala. "mă voi face una cu sîngele ei transparent vîscos noaptea a stropit pe pereți pe mînerul ușilor limfa ei caldă aducătoare de umbre" fii zen.
pentru textul : ghemuire II deai 4 definiții Silviu și "cârligul din tâmplă" e o găselniță nu un trop, sună bizar, nefiresc. dar mai trec pentru că am mai trecut:)
pentru textul : insomnie denumai bine!
nu prea vad ce legatura are cu tecstul incriminat felul in care scriu eu. ca n-am vorbit nici despre mine si nici despre tecstele mele, deci mi se pare deloc onest, ba chiar rautacios comentariul tau, plus ca e oleaca offtopic, plus ca valoarea mea literara nu se discuta in materie de termenii pe care ii folosesc in scrieri si nici nu se discuta aici. asa ca nu te mai alinta singur si accepta barbateste o parere. nu sunt eu cea mai justa parere, dar cred ca am libertatea sa mi-o spun. si stii bine, cand am avut de apreciat am facut-o fara tagada.
pentru textul : domnule Labiș deSixtus, cred ca trebuie corectat "cidată".
pentru textul : Ochi de jad dedom'le, am impresia ca ori nu scriu eu romaneste, ori e mai greu sa ma fac inteles. nu cred ca cineva a preluat ceva pentru ca nu e nimic de preluat. iar luptele astea pentru intiietate mi se par pe cit de romanesti pe atit de penibile. eu locuiesc in America si nu mi-a fost dat sa vad "cocoșeli" din astea decit la mexicani care evident au niste orgolii latine undeva in zona anecdoticului. drept urmare eu zic sa ne racorim excesele astea "latine" si sa acceptam ca oricine poate gresi si ca o intiietate e o chestie atit de copilareasca in contextul acesta incit e mult mai inteligent sa o ignori. repet ce am mai scris, exegerarile de genul acesta strivesc curajul inovatiei in loc sa il stimuleze si nu cred ca e vreun concurs aici despre cine scoate primul sintagma cea mai focoasa
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deVirgil, mulțumesc pentru peniță, apreciez sincer! Ai dreptate, am modificat și sper eu, am mai reparat pe ici, pe colo. In cluj a nins ca in basme in seara asta, drumul de la cumparaturi nu a fost niciodata mai frumos:)
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul deE o incercare Alma, de a scrie asa cum ai picta o stampa, folosind in loc de acuarele si tus simboluri, planuri si linii. Imi place varianta propusa de tine. Pot sa intreb si eu ceva? Nu am inteles cum se pot posta imagini, am incercat si nu reusesc.
pentru textul : Hoh, Tenger! deMihai, bine faci, sunt texte de calitate și merită publicate, însă cum bine zici, e nevoie să fie periate. Oricum asta n-ar trebui să fie un mare impediment, standardul de calitate este atins și acesta e cel important. În textul de față, ți-aș atrage atenția nu la greșeli gramaticale cât la editarea așezării în pagină. Bănuiesc că tu faci aceste traduceri în Word, când copiezi pe site, aliniază paragrafele, te rog. Sunt 3 astfel de greșeli în text.
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva deFelicitări, Virgil! E un moment care trebuie sărbătorit... Pe mine mă interesează de unde pot cumpăra cartea. Iașiul este un loc unde întotdeauna mi- am dorit să ajung, dar n- am reușit până acum. Și e cam departe de Sibiu. Soțul meu a spus nu când l- am întrebat dacă nu cumva are chef să mă însoțească...deci, voi fi acolo cu gândul (foarte important, totuși).
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 deScuză-mă, nu am putut prelua exact formulele (ele fiind active), le găsești în HCODE.
pentru textul : Erosul Dilectei denu este nicio ironie. pur si simplu, metafora nu este functionala iccp logica poetica, este prea poticnita. "degetele" nu sunt taiate, sunt strivite, dar si asa... ideea poemului, in schimb, este excelenta, surprinzatoare, plina de farmec, opune spleenul, iubirii si da o solutie "bolii" initiale, un adjuvant?!
pentru textul : simfonia neterminată deCrin, Nicodem, depinde de percepția fiecăruia, desigur. Și mie mi-e clar că e de o altă nuanță decât primul, acest hieroglif 2. Este motivul pentru care am ezitat să-l postez, căci e scris de mai multe zile. Dar mi-am spus "hai să văd păreri" și apoi deja se prefigurează 3-ul. Aprecierea Roxanei m-a încurajat, intevenția lui Nicholas mi-a spus să fiu mai atent. Așa că înaintez împreună cu cititorii mei. Mulțumesc.
pentru textul : Fiara deam citit cu multă plăcere acest poem și rezonez la multe cu opinia silviei. este acesta un text care te face să te simți bine, care nu epatează stilistic dar nici filosofic. un poem care e simplu și frumos ca viața în unele momente ale ei. totul este bine dozat, aluziile, firescul lăsat așa cum e el, naturalitatea exprimării dar și oscilația intensității de transmitere a mesajului. mi-a plăcut foarte mult, Daniela! iar titlul simplu , în aparență, este excelent. drept pentru care las și semnul aprecierii mele, cu drag.
pentru textul : aleea cu cireși demai bine ne spui tu care din ele nu respecta punctul cu pricina, si poate ne mai spui si de unde ai ajuns tu la concluzia "etichetarea textelor mele plecand de la lectura unui singur text" si poate ne mai spui si unde scrie ca un comentariu nu poate sa juiseze (ca vad ca iti place cuvintul) in ludic daca si textul o face. la buna vedere
pentru textul : să ne rugăm dehahahahaha.... bine ai venit in kuweit (pe pagina mea literara)..te mai astept...data viitoare platesti bilet pentru intrare la film.
pentru textul : expoziția de corali deUnora știu că le place acest tip de poezie. Dar fără "diferența de potențial" aia, că sună urât. Pe la mijloc e chiar binișor scrisă.
pentru textul : Pandora dePoemul pare scris dintr-o perspectiva angelica, de fapt titlul ne avertizeaza asupra acestui lucru inca de la inceput. Incercarea de dedublare (de fapt o veritabila tentativa de alter-ego) se poticneste pe alocuri in descriptiv (cei "n" de "cand" si "m" de "cum" din primele doua strofe) dar sfarseste prin a fi reusita din nou pe final in mod aparent paradoxal, asa cum deja m-am obisnuit in scrierile lui Virgil Titarenco, pentruca atunci cand te astepti cel mai putin, inspiratia poetica apare ca o arca venita pentru a salva aceasta insiruire de intamplari altfel defuncta in ultima clipa, "gramaticile rudimentare" si "geometriile triste ale pietii de carne" vin sa ma sustina. As a whole, un poem bine inchegat, mi-a placut. In alta ordine de idei, ma intreb un lucru: oare de ce sunt atat de putine comentarii pe hermeneia? Ma simt chiar ciudat pana si acum cand scriu aici, in subsolul acestui text si ma intreb, oare n-o fi de vina tocmai aceasta politica stricta a Regulamentului, acest bau-bau la Hermeneiei, care face pe marea majoritate a autorilor de pe aici sa aleaga calea fatala a tacerii? Un subiect de gandire, poate. Andu.
pentru textul : moebius love for angels deEu nu vreau să descurajez Doamne-ferește vreo intenție ce are de-a face cu erudiția, cultura, meditația sau introspecția.
pentru textul : Haiku - „Okinawa dragostea mea” deDar am mai spus-o și iată mă văd nevoit să o repet, din clipa în care deschidem gura ca să zic așa, sau punem mâna pe plaivaz, totul pică în sfera comunicării... iar comunicarea are legile ei, destul de obiective, oricât de mult ar vrea unii așa-zis 'geniali' să zică nu!
Iar una dintre legile comunicării spune că trebuie transmis un mesaj... acesta trebuie să aibe o formă, să plece de la un emitent și să ajungă la un recipient în formă neviciată. De aceea ea, comunicarea depinde de mulți factori printre care mulți depind de cultura cititorului, educație etc... De aceea nu cred și nu văd reușind această formă de exprimare a spiritului (desigur înaltă) care este haiku-ul să își găsească o exprimare decentă în limba română.
Această formă de poezie scurtă (însoțită sau nu de imagini așa ca aici) ar trebui să poarte alt nume (nu haiku) și să lupte pentru recunoașterea sa ca formă de poezie scurtă independentă.
Aceasta este părerea mea pe care am exprimat-o de câte ori am avut ocazia și iată, o fac din nou, aici.
Asta cu tot respectul pentru creațiile celor doi autori pe care nu doar că îi citesc, dar îi și iubesc, pentru că-s frumoși și falnici ca gorunii (știu ei care)
Pagini