Otilia, într-un fel este îndreptățită speranța ta de a obține un feedback (că doar fiecare autor are nevoie de asta), însă mai sunt și ceva responsabilități administrative pe aici, prioritare adesea. De aceea, nu trebuie să te simți ofensată/neglijată, nici să fii ironică atunci când vor fi sub textul tău doar scurte intervenții de acest tip. În rest, fiecare din useri va face comentarii în funcție de o serie de factori intrinseci și extrinseci.
PS. Spune-mi, Mariana, nu Doina (nu mă pot obișnui), nu „Doamnă” :)
De ce oare oraşele noastre sunt la nişte capete de diagonală? :)
Să ai cât mai multe astfel de bucurii!
Îmi doresc şi eu un ,,sabat interior" :) şi un ,,babilon".
Raspunsul tau seamana a indemn si am sa il urmez pentru ca simt ca porneste din suflet. Dar nu as vrea sa ramai suparat pe mine... pentru ca tu cand esti suparat faci asa un botic dulce... iar eu sunt un mare pacatos.
știi, ceea ce este trist este faptul că ție îți lipsește capacitatea de a te privi pe tine însuți, ce spui și ce faci, din afară. bănuiesc că din această cauză devine tot mai cronic în tine xenofobismul bubos care se autoconfundă cu patriotismul și orgoliul acesta nemăsurat care nici nu mai înțelege noțiunea de dialog. dacă aș spune că există mulți așa ziși români care sînt bolnavi de asta, ai să te superi și ai să te zborșești la mine cum că n-am dreptul și alte cele. dragul meu, te zbați chinuitor de depresant în mai multe contradicții ca într-un fel de plasă. și vrei cu totdinadinsul să ne demonstrezi că ești liber. dar ești victima multor lucruri pe care pe unele nici măcar nu le mai vezi. dar în mare măsură asta nu este treaba mea. singurul lucru pe care vreau să îl spun este că din ignoranță sau din altceva tu confunzi ideea de spațiu privat cu ideea de spațiu privat pus la dispoziția publicului. e un fel de ghiveci oarecum populist chestia asta în capul tău. am impresia că tu și cînd intri într-o bancă sau în redacția unui ziar sau într-un magazin crezi că ești într-un spațiu public. observ patima asta stîngist populistă la tine, demnă mai degrabă de seceră și ciocan. cu siguranță că Hermeneia e un spațiu privat în sensul în care probabil 90% din website-uri sînt private. Nu știu dacă cele care au tld name-ul de .mil sau .gov sau .edu se pot caracteriza prin așa ceva. Dar oricum ele sînt extrem de minoritare pe web. În esență orice site de literatură este un site privat și aflat în posesia unei persoane sau, eventual, a unui grup restrîns. Dar nu asta este problema. Problema (și aberația ta) sînt reprezentate de faptul că tu nu știi cum să demonstrezi că pe Hermeneia eu sînt un tiran iar tu nu ai putut și nu poți să faci ce vrei. Ceea ce este hilar. Este hilar și nedemonstrabil. Prin „Spatiu Privat” tu vrei să insinuezi de fapt autocrația mea. Care pur și simplu nu o poate demonstra nimeni. Dacă mi-am manifestat vreodată puterea de a decide am făcut-o de cele mai multe ori în a oferi un veto împotriva deciziei de a limita liberatea altuia sau a-l pedepsi sau sancționa. Aș vrea să văd și eu omul acela care îmi poate demonstra că am folosit Hermeneia pentru beneficiu propriu sau am interzis sau limitat cuiva în mod răuvoitor și deliberat activitatea pe Hermeneia. Evident, aș putea fabula afirmînd că astfel de acuzații din partea ta au de fapt intenția malefică, a ta sau a altora în solda cui ești sau unde activezi ca editor, de a ponegri și calomnia Hermeneia în ochii unora mai puțin avizați. un fel de publicitate negativă. dar nu am să o fac. deși înclin să o cred. și nu am să o fac pentru că mi se pare sordid să mă lansez în așa ceva. dar oamenii de bună credință văd și știu adevărul. cei care au alte intenții cu siguranță că vor inhiba adevărul. e logic.
ceea ce însă este absolut evident pentru toată lumea nu este așa zisa mea tiranie (găselniță ieftină) ci problema tristă pe care vrei să o maschezi cu acuzația asta. iar problema este faptul că ești un personaj care nu poate accepta critica textelor sale. nu poate accepta ca un român care trăiește peste hotare să poată avea o părere despre România sau să voteze. etc. dragul meu, de la legionari și pînă la comuniști. și apoi pînă la peremiști și alții, ai o întreagă pleiadă de strămoși. dacă aș fi ironic aș putea spune că ar trebui să fii mîndru de ei. dar e trist. pentru că de fapt prin ceea ce ai făcut te-ai descalificat și ca om care vrea să scrie literatură. și ca jurnalist, și ca român. da, ca român. ai citit bine. oameni ca tine, prin atitudinea (și acțiunile lor) obsedant xenofobe și orgolios contradictorii au distrus și distrug România. dar nu te teme, nu mă aștept nici să accepți ce spun și nici să îmi dai dreptul să spun ceea ce spun. tu nu poți funcționa în libertate. ci probabil doar în spații machiavelice cu uși pe din dos. probabil de aceea nu poți înțelege nici ce înseamnă spațiu privat pus la dispoziția publicului. deci cu alte cuvinte vorbim limbi diferite. și nu te amăgi că tu vorbești limba română. de la zelea codreanu și ceaușescu, și pînă la iliescu și vadim toți pretind că vorbesc limba română. de fapt mi se pare aproape nemernic la cineva să îl acuze pe altul că nu vorbește sau nu înțelege limba română doar pentru faptul că o face din california și nu este de acord cu el. cum te-ai simți dacă eu te-aș acuza că nu ești român, că de fapt ești ceangău sau cuman sau avar pripășit? hai că devine penibilă toată discuția asta.
nu voi mai spera că ești capabil de un dialog.
Ca sa ne intelegem bine: ma onoreaza aprecierile in masura in care e un text in care am pus cit mai mult din mine si e receptat ca atare. Nu-mi doresc sa am un loc in literatura, nu m-am comparat niciodata cu Nichita, Sorescu, Naum. Daca se simte ceea ce am vrut sa transmit, pentru mine e mai important decit orice volum pe care l-as scoate. Toto timpul mi-am spus ca daca va fi vreodata sa scot o carte, am s-o scot in patru exemplare: unul pentru mine, unul pentru un raft oarecare dintr-o librarie oarecare, unul pentru cine vrea si unul pentru mama. O apreciere sincera pentru mine e mai importanta decit un loc in literatura. Stiu exact unde ma situez; uneori imi iese, alteori nu. Multumesc tuturor de critici si aprecieri.
francisc, îți dau dreptate cu sonoritatea titlului. în rest, am să mai las textul un pic în pace pentru că sunt la a n variantă. și voi mai cugeta despre el. mulțumesc pentru semn, bucuroasă că te-ai oprit.
"Penumbre celeste de ploaie treceau"
or fi existand si "penumbre rupestre de ploaie"?
"şi febre fără patrii ca nourii treceau" - febre fara patrii? febre fara patrii...febre fara patrii...trecand ca nourii...adica pe sus...am gasit! un virus care se raspandeste prin aer! AH1N1!
imi cer mii de scuze ca ma vad nevoita sa "decapitez in suflet rozele sperantei"...nu merg mai departe, am obosit.
o sa las textul aici, deocamdata. poate asa vei primi si alte opinii si...
eu inca mai sper.
grea boala si speranta asta!
firește că are și o asemenea conotație, Virgil.
și chiar dacă de acolo începem, depinde în ce lumină ne așezăm.
să nu uităm că albul este principui al culorilor...
Păi rezultă din textul postat aici că Şerban Tomşa n-ar fi "admirat, lecturat si considerat un scriitor modern, actual, de mare forta expresiva"?! Eu cred că tocmai asta rezultă, că e tot ce spuneţi şi, poate, încă ceva pe deasupra. Cât despre "marginal şi întârziat" "osândit la izolare (relativă)" - asta e situaţia. Având în vedere contextul, mă refer la om (persoană), nu la operă. El îşi asumă, trăind la Gratia, condiţia, cum şi eu mi-am asumat-o, trăind la Găeşti. Să ştiţi (ştiţi probabil) că nu e simplu (şi asta, în cazul meu, de pildă, în ciuda faptului că am avut, de-a lungul timpului, rubrici în reviste importante; şi că am, de 10 ani, propria mea revistă - importantă; v. dicţionarele şi istoriile literare).Facem, din când în când, literatură din asta. El, în romanele sale, dar şi în textele pe care le publică de vreo trei ani în revista "Litere", la rubrica pe care am intitulat-o "Negru pe Alb". Eu în publicistica mea.
Că nu-l minimalizez absolut deloc pe Şerban (ba dimpotrivă) o dovedeşte şi faptul că este prezent în ultima mea carte - "De la clasici la contemporani" (unde nu-i stă deloc rău).
Dar aş mai vrea să vă pun o întrebare, având în vedere că aţi postat aici coperta (ceea ce eu n-am putut realiza d.p.d.v. tehnic): aţi văzut cui îi este dedicat acest roman?
În orice caz, problema pe care o ridicaţi e prea complicată ca să fie rezolvată în câteva fraze. Iar faptul ca încercăm să ieşim din izolare dialogând pe internet e doar un paliativ. Care e, în plus, şi de dată recentă (2-3-4-5 ani).
Interesanta abordare; O curgere frumoasa a ideilor inspre inaltare... Textul acesta imi aduce aminte de poezia Nihil a lui Bacovia. Ti-a iesit destul de bine. Bravo.
mie din contră, prima mi se pare mai fără drojdie. dar e inutil să vorbim despre prima și a doua jumătate, textul este indivizibil. cel puțin așa l-am frământat și l-am copt eu, să nu poată fi rupt în bucăți. e posibil că sunt eu un brutar ne-îndemânatic, totuși. thanks anyway for the comment.
dragă adrian, am o misiune ingrată. trec peste măsura în care ar trebui sau nu să las eu poezia. ceva îmi spune că nu te pricepi la asta. şi trec şi peste faptul că începi să înjuri. (aici mă tem că nu sîntem chiar pe stadion şi nici nu îmi vine să cred că manierele (cele bune) au părăsit total hunedoara). dar aşa cum spuneam, pentru că situaţia e ingrată, aleg să nu fac prea multă discuţie despre asta. şi am să mă leg de o problemă ceva mai... să-i zicem cuantificabilă. şi anume limba. pentru că, aşa cum ţi-am mai spus, pînă la poezia, despre care unii credem că ne pricepem aşa de bine, ne omoară limba şi gramatica. lucruri la care tu ne dezvălui, nu fără o semnificativă dezinvoltură, că ai lacune. lacune care nu se mulţumesc să băltească numai în limba română dar observ că au deversat şi în limba engleză. nu este interzis să foloseşti limba engleză pe Hermeneia, în texte sau comentarii. dar se presupune că o foloseşti numai dacă o cunoşti. e o chestiune de bun simţ intelectual. folosirea greşită sau semidoctă sună nu numai snob dar şi manelist(ic). în limba engleză se scrie "sorry" şi nu "sory".
Vio_B, cel care deturnezi discuția ești tu. Și este în esență o lipsă de bun simț ceea ce faci. Niciodată subiectul textului de mai sus nu a fost de „m-au părăsit scîrbiți”, cum zici tu, cei care tu crezi că ar fi făcut-o. Este fabulația ta. Tu ai construit-o și tu sufli în ea ca într-un balon de săpun. Repet, este o lipsă de bun simț elementar să afirmi că eu ar trebui să îți „răspund” la ceva. Chiar nu ți se pare că ești obraznic? Măcar simplul fapt că postezi aici pe gratis te-ar obliga (dacă ai avea o minimă moralia) să fii pertinent și să nu continui să aberezi pretinzînd cuiva că este obligat să te onoreze cu un răspuns. Dar nu despre gratis sau negratis este vorba. Am spus-o de mai multe ori că nu mă interesează asta. Este vorba că eu am scris un text iar tu nu faci decît (ceea ce ce știi să faci mai bine) să capturezi discuția și să o deturnezi pentru a împroșca cu noroi. Și da, da, sînt vinovat de faptul că unii au plecat scîrbiți de aici. Scîrbiți de cei ca tine și ca alții pe care i-am tolerat mult prea mult și nu le-am blocat contul după prima abatere. Da, sînt vinovat că unora ca tine și ca Bobadil nu le-am aplicat regulamentul mult mai sever. Da, este adevărat că mulți mi-au reproșat asta. Dacă aș lua-o de la capăt aș proceda altfel în această privință. Mult mai puțină negociere și mult mai multă severitate cu mîrlănia.
De acord cu Alma in ceea ce priveste finalul. Dar mie mi-a placut poemul pentru ca e scris din suflet de Virgil, eu nu am simtit vreo urma de "contrafacere literara" in toata prozodia asta. Iar asta, cel putin pentru unul ca mine, face toti banii, chiar daca finalul e mai putin reusit. Si ce daca? Tot omul si-o mai "face cu mana lui" cateodata... Ideea mare e ca poetul Titarenco face VIATA "cu mana lui... Altfel, dupa cum spune "ar fi cea mai mizerabila viata".... that's something! Andu
Iată-te și aici, Ștefan Ciobanu. Foarte bine! Din păcate, și textul acesta e mediocru. Un text narativ și prozaic care se tot târăște pe sol și nu reușește nicio clipă să zboare. Maestru tău, Daniel Corbu, care ți-a publicat volumul, ar fi trebuit să-ți fie model. E un poet foarte bun. Citește-l cu atenție, poate înveți cum se scrie. Înțeleg că nu e prea târziu pentru tine. Sincer vorbind, dacă am în vedere versurile de pe coperta a IV-a, volumul e cam la nivelul textului postat aici. S-ar putea să mă lămuresc...
Give me a break Andule! Tu chiar ai probleme cu gîndirea simplă? Că aia complicată văd că o stăpînești. Dacă tu te smiorcăi acum că am spus Andrei și nu Andu trebuia să te gîndești cînd ai plagiat NU ACUM. Autorul care a "publicat la sectiunea "info" primul anunt "incident de plagiat pe hermeneia" in care s-a folosit numele meu adevarat (si nu cel cu care sunt inregistrat pe site)" sînt eu. Do you have a problem with me? Say it so we can solve it here. For goodness sake come to your senses man! Am să răspund și celorlalte întrebări ceva mai încolo dacă va fi cazul dar am simțit că cineva o ia pe arătură de-a binelea.
no problem with that, Corina. However, sometimes there is subtle pleasure in anticipation.
mulțumesc tuturor pentru opinii, peniță și faptul că mai poposiți și pe textele mele, oricît de prost am ajuns să scriu, ca să citez un bobadil clasic în viață...
si eu regret această plecare intempestivă a domnului rorty. m-a lăsat agățat de un fir de apă de ploaie... dar, cu grâul e lăsată să crească și neghina.
Ceva corecturi care trebuie realizate urgent : Delicious, interesecţie, Sa le spun, nici unei/ niciunei, ultimilor 24 de ore/ultimelor …, că eu/ ca eu, acesta bancă, musician, aici, Dacă/aici. Dacă , "cadea" , VERDELE/ verdele, ora noua, ochiilor.
Înainte de “dar” şi “iar” adversativ trebuie virgulă. Mai sunt câteva de pus.
Toate propozițiile introduse prin “dacă” trebuie separate de virgule de regentele lor. De asemenea, explicațiile trebuie intercalate de virgule.
Punctele de suspensie trebuie să fie doar trei.
Numărătoarea secundelor la un ceas electronic e de obicei crescătoare. Prin numărătoarea descrescătoare am senzația unui ceas cu bombă. Poate că există şi astfel de ceasuri, care numără descrescator, şi nu ştiu eu… sau poate e o scăpare a autorului, motiv pentru care am semnalat acest aspect.
Am citit cu plăcere. Narațiune, monolog, introspecție, tehnica detaliului. Tensiunea bine gestionată, în general, doar pe alocuri parcă se supralicitează. La final parcă e prea ca la sfârşitul unui episod care te lasă în suspans obligându-te să vezi neapărat episodul următor.
Impresie finală: e clar că avem de a face cu un condei experimentat.
Cum poate iti mai aduci aminte multe dintre poeziile tale si in special deserticele mi-au placut in mod deosebit. Cartea ta se va gasi in librarii? Mi-ar face placere sa o tin in mana. Felicitari.
textul are o putere a lui.chiar un fel de stângăcie care îmi place. observațiile de mai sus sunt și ele destul de pertinente. ( ...ca un stilou...la capătul ultimei foi, poate).
în rest, ca idei filozofice (după moarte și nimicul lipsește), nu vreau să comentez. mă interesează doar realizarea artistică. mi-ar fi plăcut mai mult ”nimicul se încordează gata să mă cuprindă”, sugerând acțiune, dar și ezitare, pregătire.
un text în care remarcabil cum nu devin plictisitoare, redudante, repetițiile.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Otilia, într-un fel este îndreptățită speranța ta de a obține un feedback (că doar fiecare autor are nevoie de asta), însă mai sunt și ceva responsabilități administrative pe aici, prioritare adesea. De aceea, nu trebuie să te simți ofensată/neglijată, nici să fii ironică atunci când vor fi sub textul tău doar scurte intervenții de acest tip. În rest, fiecare din useri va face comentarii în funcție de o serie de factori intrinseci și extrinseci.
PS. Spune-mi, Mariana, nu Doina (nu mă pot obișnui), nu „Doamnă” :)
pentru textul : Your message has been sent deDe ce oare oraşele noastre sunt la nişte capete de diagonală? :)
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deSă ai cât mai multe astfel de bucurii!
Îmi doresc şi eu un ,,sabat interior" :) şi un ,,babilon".
Acum da.
pentru textul : A native preparation of the tissue deRaspunsul tau seamana a indemn si am sa il urmez pentru ca simt ca porneste din suflet. Dar nu as vrea sa ramai suparat pe mine... pentru ca tu cand esti suparat faci asa un botic dulce... iar eu sunt un mare pacatos.
pentru textul : nu mai ieșisem din casă de vreo săptămână deștii, ceea ce este trist este faptul că ție îți lipsește capacitatea de a te privi pe tine însuți, ce spui și ce faci, din afară. bănuiesc că din această cauză devine tot mai cronic în tine xenofobismul bubos care se autoconfundă cu patriotismul și orgoliul acesta nemăsurat care nici nu mai înțelege noțiunea de dialog. dacă aș spune că există mulți așa ziși români care sînt bolnavi de asta, ai să te superi și ai să te zborșești la mine cum că n-am dreptul și alte cele. dragul meu, te zbați chinuitor de depresant în mai multe contradicții ca într-un fel de plasă. și vrei cu totdinadinsul să ne demonstrezi că ești liber. dar ești victima multor lucruri pe care pe unele nici măcar nu le mai vezi. dar în mare măsură asta nu este treaba mea. singurul lucru pe care vreau să îl spun este că din ignoranță sau din altceva tu confunzi ideea de spațiu privat cu ideea de spațiu privat pus la dispoziția publicului. e un fel de ghiveci oarecum populist chestia asta în capul tău. am impresia că tu și cînd intri într-o bancă sau în redacția unui ziar sau într-un magazin crezi că ești într-un spațiu public. observ patima asta stîngist populistă la tine, demnă mai degrabă de seceră și ciocan. cu siguranță că Hermeneia e un spațiu privat în sensul în care probabil 90% din website-uri sînt private. Nu știu dacă cele care au tld name-ul de .mil sau .gov sau .edu se pot caracteriza prin așa ceva. Dar oricum ele sînt extrem de minoritare pe web. În esență orice site de literatură este un site privat și aflat în posesia unei persoane sau, eventual, a unui grup restrîns. Dar nu asta este problema. Problema (și aberația ta) sînt reprezentate de faptul că tu nu știi cum să demonstrezi că pe Hermeneia eu sînt un tiran iar tu nu ai putut și nu poți să faci ce vrei. Ceea ce este hilar. Este hilar și nedemonstrabil. Prin „Spatiu Privat” tu vrei să insinuezi de fapt autocrația mea. Care pur și simplu nu o poate demonstra nimeni. Dacă mi-am manifestat vreodată puterea de a decide am făcut-o de cele mai multe ori în a oferi un veto împotriva deciziei de a limita liberatea altuia sau a-l pedepsi sau sancționa. Aș vrea să văd și eu omul acela care îmi poate demonstra că am folosit Hermeneia pentru beneficiu propriu sau am interzis sau limitat cuiva în mod răuvoitor și deliberat activitatea pe Hermeneia. Evident, aș putea fabula afirmînd că astfel de acuzații din partea ta au de fapt intenția malefică, a ta sau a altora în solda cui ești sau unde activezi ca editor, de a ponegri și calomnia Hermeneia în ochii unora mai puțin avizați. un fel de publicitate negativă. dar nu am să o fac. deși înclin să o cred. și nu am să o fac pentru că mi se pare sordid să mă lansez în așa ceva. dar oamenii de bună credință văd și știu adevărul. cei care au alte intenții cu siguranță că vor inhiba adevărul. e logic.
ceea ce însă este absolut evident pentru toată lumea nu este așa zisa mea tiranie (găselniță ieftină) ci problema tristă pe care vrei să o maschezi cu acuzația asta. iar problema este faptul că ești un personaj care nu poate accepta critica textelor sale. nu poate accepta ca un român care trăiește peste hotare să poată avea o părere despre România sau să voteze. etc. dragul meu, de la legionari și pînă la comuniști. și apoi pînă la peremiști și alții, ai o întreagă pleiadă de strămoși. dacă aș fi ironic aș putea spune că ar trebui să fii mîndru de ei. dar e trist. pentru că de fapt prin ceea ce ai făcut te-ai descalificat și ca om care vrea să scrie literatură. și ca jurnalist, și ca român. da, ca român. ai citit bine. oameni ca tine, prin atitudinea (și acțiunile lor) obsedant xenofobe și orgolios contradictorii au distrus și distrug România. dar nu te teme, nu mă aștept nici să accepți ce spun și nici să îmi dai dreptul să spun ceea ce spun. tu nu poți funcționa în libertate. ci probabil doar în spații machiavelice cu uși pe din dos. probabil de aceea nu poți înțelege nici ce înseamnă spațiu privat pus la dispoziția publicului. deci cu alte cuvinte vorbim limbi diferite. și nu te amăgi că tu vorbești limba română. de la zelea codreanu și ceaușescu, și pînă la iliescu și vadim toți pretind că vorbesc limba română. de fapt mi se pare aproape nemernic la cineva să îl acuze pe altul că nu vorbește sau nu înțelege limba română doar pentru faptul că o face din california și nu este de acord cu el. cum te-ai simți dacă eu te-aș acuza că nu ești român, că de fapt ești ceangău sau cuman sau avar pripășit? hai că devine penibilă toată discuția asta.
pentru textul : despre inundaţii. altfel denu voi mai spera că ești capabil de un dialog.
mulţumesc pentru atenta citire şi înţelegere.
pentru textul : eu n-am fost cu tata la femei deCa sa ne intelegem bine: ma onoreaza aprecierile in masura in care e un text in care am pus cit mai mult din mine si e receptat ca atare. Nu-mi doresc sa am un loc in literatura, nu m-am comparat niciodata cu Nichita, Sorescu, Naum. Daca se simte ceea ce am vrut sa transmit, pentru mine e mai important decit orice volum pe care l-as scoate. Toto timpul mi-am spus ca daca va fi vreodata sa scot o carte, am s-o scot in patru exemplare: unul pentru mine, unul pentru un raft oarecare dintr-o librarie oarecare, unul pentru cine vrea si unul pentru mama. O apreciere sincera pentru mine e mai importanta decit un loc in literatura. Stiu exact unde ma situez; uneori imi iese, alteori nu. Multumesc tuturor de critici si aprecieri.
pentru textul : story of a city deFelicitari! Excelenta coperta! :) Desigur ca am fi onorati sa ajungi si la Iasi cu volumul. Astept un semn pe email.
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui defrancisc, îți dau dreptate cu sonoritatea titlului. în rest, am să mai las textul un pic în pace pentru că sunt la a n variantă. și voi mai cugeta despre el. mulțumesc pentru semn, bucuroasă că te-ai oprit.
pentru textul : copacul cu ramuri în formă de w de"Penumbre celeste de ploaie treceau"
or fi existand si "penumbre rupestre de ploaie"?
"şi febre fără patrii ca nourii treceau" - febre fara patrii? febre fara patrii...febre fara patrii...trecand ca nourii...adica pe sus...am gasit! un virus care se raspandeste prin aer! AH1N1!
imi cer mii de scuze ca ma vad nevoita sa "decapitez in suflet rozele sperantei"...nu merg mai departe, am obosit.
o sa las textul aici, deocamdata. poate asa vei primi si alte opinii si...
eu inca mai sper.
grea boala si speranta asta!
semnat: un cactus.
pentru textul : Solilocvii aride defirește că are și o asemenea conotație, Virgil.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deși chiar dacă de acolo începem, depinde în ce lumină ne așezăm.
să nu uităm că albul este principui al culorilor...
Păi rezultă din textul postat aici că Şerban Tomşa n-ar fi "admirat, lecturat si considerat un scriitor modern, actual, de mare forta expresiva"?! Eu cred că tocmai asta rezultă, că e tot ce spuneţi şi, poate, încă ceva pe deasupra. Cât despre "marginal şi întârziat" "osândit la izolare (relativă)" - asta e situaţia. Având în vedere contextul, mă refer la om (persoană), nu la operă. El îşi asumă, trăind la Gratia, condiţia, cum şi eu mi-am asumat-o, trăind la Găeşti. Să ştiţi (ştiţi probabil) că nu e simplu (şi asta, în cazul meu, de pildă, în ciuda faptului că am avut, de-a lungul timpului, rubrici în reviste importante; şi că am, de 10 ani, propria mea revistă - importantă; v. dicţionarele şi istoriile literare).Facem, din când în când, literatură din asta. El, în romanele sale, dar şi în textele pe care le publică de vreo trei ani în revista "Litere", la rubrica pe care am intitulat-o "Negru pe Alb". Eu în publicistica mea.
pentru textul : Treptele visului şi strategiile scrisului deCă nu-l minimalizez absolut deloc pe Şerban (ba dimpotrivă) o dovedeşte şi faptul că este prezent în ultima mea carte - "De la clasici la contemporani" (unde nu-i stă deloc rău).
Dar aş mai vrea să vă pun o întrebare, având în vedere că aţi postat aici coperta (ceea ce eu n-am putut realiza d.p.d.v. tehnic): aţi văzut cui îi este dedicat acest roman?
În orice caz, problema pe care o ridicaţi e prea complicată ca să fie rezolvată în câteva fraze. Iar faptul ca încercăm să ieşim din izolare dialogând pe internet e doar un paliativ. Care e, în plus, şi de dată recentă (2-3-4-5 ani).
Interesanta abordare; O curgere frumoasa a ideilor inspre inaltare... Textul acesta imi aduce aminte de poezia Nihil a lui Bacovia. Ti-a iesit destul de bine. Bravo.
pentru textul : ne lut demie din contră, prima mi se pare mai fără drojdie. dar e inutil să vorbim despre prima și a doua jumătate, textul este indivizibil. cel puțin așa l-am frământat și l-am copt eu, să nu poată fi rupt în bucăți. e posibil că sunt eu un brutar ne-îndemânatic, totuși. thanks anyway for the comment.
pentru textul : house of the hanged man dedragă adrian, am o misiune ingrată. trec peste măsura în care ar trebui sau nu să las eu poezia. ceva îmi spune că nu te pricepi la asta. şi trec şi peste faptul că începi să înjuri. (aici mă tem că nu sîntem chiar pe stadion şi nici nu îmi vine să cred că manierele (cele bune) au părăsit total hunedoara). dar aşa cum spuneam, pentru că situaţia e ingrată, aleg să nu fac prea multă discuţie despre asta. şi am să mă leg de o problemă ceva mai... să-i zicem cuantificabilă. şi anume limba. pentru că, aşa cum ţi-am mai spus, pînă la poezia, despre care unii credem că ne pricepem aşa de bine, ne omoară limba şi gramatica. lucruri la care tu ne dezvălui, nu fără o semnificativă dezinvoltură, că ai lacune. lacune care nu se mulţumesc să băltească numai în limba română dar observ că au deversat şi în limba engleză. nu este interzis să foloseşti limba engleză pe Hermeneia, în texte sau comentarii. dar se presupune că o foloseşti numai dacă o cunoşti. e o chestiune de bun simţ intelectual. folosirea greşită sau semidoctă sună nu numai snob dar şi manelist(ic). în limba engleză se scrie "sorry" şi nu "sory".
pentru textul : povestea soldatului de fier deVio_B, cel care deturnezi discuția ești tu. Și este în esență o lipsă de bun simț ceea ce faci. Niciodată subiectul textului de mai sus nu a fost de „m-au părăsit scîrbiți”, cum zici tu, cei care tu crezi că ar fi făcut-o. Este fabulația ta. Tu ai construit-o și tu sufli în ea ca într-un balon de săpun. Repet, este o lipsă de bun simț elementar să afirmi că eu ar trebui să îți „răspund” la ceva. Chiar nu ți se pare că ești obraznic? Măcar simplul fapt că postezi aici pe gratis te-ar obliga (dacă ai avea o minimă moralia) să fii pertinent și să nu continui să aberezi pretinzînd cuiva că este obligat să te onoreze cu un răspuns. Dar nu despre gratis sau negratis este vorba. Am spus-o de mai multe ori că nu mă interesează asta. Este vorba că eu am scris un text iar tu nu faci decît (ceea ce ce știi să faci mai bine) să capturezi discuția și să o deturnezi pentru a împroșca cu noroi. Și da, da, sînt vinovat de faptul că unii au plecat scîrbiți de aici. Scîrbiți de cei ca tine și ca alții pe care i-am tolerat mult prea mult și nu le-am blocat contul după prima abatere. Da, sînt vinovat că unora ca tine și ca Bobadil nu le-am aplicat regulamentul mult mai sever. Da, este adevărat că mulți mi-au reproșat asta. Dacă aș lua-o de la capăt aș proceda altfel în această privință. Mult mai puțină negociere și mult mai multă severitate cu mîrlănia.
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deAndu, textul de mai sus este unul slab în raport cu ce? Cu ceea ce scrii tu (de obicei) ori cu ceea ce se află afișat (acum) pe prima pagină?
Eugen
pentru textul : Poemul-blestem deDe acord cu Alma in ceea ce priveste finalul. Dar mie mi-a placut poemul pentru ca e scris din suflet de Virgil, eu nu am simtit vreo urma de "contrafacere literara" in toata prozodia asta. Iar asta, cel putin pentru unul ca mine, face toti banii, chiar daca finalul e mai putin reusit. Si ce daca? Tot omul si-o mai "face cu mana lui" cateodata... Ideea mare e ca poetul Titarenco face VIATA "cu mana lui... Altfel, dupa cum spune "ar fi cea mai mizerabila viata".... that's something! Andu
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II deIată-te și aici, Ștefan Ciobanu. Foarte bine! Din păcate, și textul acesta e mediocru. Un text narativ și prozaic care se tot târăște pe sol și nu reușește nicio clipă să zboare. Maestru tău, Daniel Corbu, care ți-a publicat volumul, ar fi trebuit să-ți fie model. E un poet foarte bun. Citește-l cu atenție, poate înveți cum se scrie. Înțeleg că nu e prea târziu pentru tine. Sincer vorbind, dacă am în vedere versurile de pe coperta a IV-a, volumul e cam la nivelul textului postat aici. S-ar putea să mă lămuresc...
pentru textul : zdrențuim deGive me a break Andule! Tu chiar ai probleme cu gîndirea simplă? Că aia complicată văd că o stăpînești. Dacă tu te smiorcăi acum că am spus Andrei și nu Andu trebuia să te gîndești cînd ai plagiat NU ACUM. Autorul care a "publicat la sectiunea "info" primul anunt "incident de plagiat pe hermeneia" in care s-a folosit numele meu adevarat (si nu cel cu care sunt inregistrat pe site)" sînt eu. Do you have a problem with me? Say it so we can solve it here. For goodness sake come to your senses man! Am să răspund și celorlalte întrebări ceva mai încolo dacă va fi cazul dar am simțit că cineva o ia pe arătură de-a binelea.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deCorina,
"dar dacă timpul și universul nu ne vor
iubește-mă acum, în văzul soarelui
aici, în lanul ăsta cu maci
numai te rog
nu te grăbi"
Impecabil final. Nu am cuvinte. Felicitări!
pentru textul : Undeva cîndva deno problem with that, Corina. However, sometimes there is subtle pleasure in anticipation.
pentru textul : din cuvintele pe care nu le găsesc IV demulțumesc tuturor pentru opinii, peniță și faptul că mai poposiți și pe textele mele, oricît de prost am ajuns să scriu, ca să citez un bobadil clasic în viață...
...îmi place imaginea pe care o creezi,ideea e generoasă, mai puțin forma...însă e doar părerea mea, Marina...
pentru textul : exercițiul umilinței desi eu regret această plecare intempestivă a domnului rorty. m-a lăsat agățat de un fir de apă de ploaie... dar, cu grâul e lăsată să crească și neghina.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deAceeaşi problemă privind postarea textelor. Îmi cer scuze că am intrat aici.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I defrancisc, ce/ai mai crescut măi băiatule. mă bucur pentru tine. :) mulțumesc de trecere.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deCeva corecturi care trebuie realizate urgent : Delicious, interesecţie, Sa le spun, nici unei/ niciunei, ultimilor 24 de ore/ultimelor …, că eu/ ca eu, acesta bancă, musician, aici, Dacă/aici. Dacă , "cadea" , VERDELE/ verdele, ora noua, ochiilor.
Înainte de “dar” şi “iar” adversativ trebuie virgulă. Mai sunt câteva de pus.
Toate propozițiile introduse prin “dacă” trebuie separate de virgule de regentele lor. De asemenea, explicațiile trebuie intercalate de virgule.
Punctele de suspensie trebuie să fie doar trei.
Numărătoarea secundelor la un ceas electronic e de obicei crescătoare. Prin numărătoarea descrescătoare am senzația unui ceas cu bombă. Poate că există şi astfel de ceasuri, care numără descrescator, şi nu ştiu eu… sau poate e o scăpare a autorului, motiv pentru care am semnalat acest aspect.
Am citit cu plăcere. Narațiune, monolog, introspecție, tehnica detaliului. Tensiunea bine gestionată, în general, doar pe alocuri parcă se supralicitează. La final parcă e prea ca la sfârşitul unui episod care te lasă în suspans obligându-te să vezi neapărat episodul următor.
Impresie finală: e clar că avem de a face cu un condei experimentat.
pentru textul : Verde de Dumnezeu deCum poate iti mai aduci aminte multe dintre poeziile tale si in special deserticele mi-au placut in mod deosebit. Cartea ta se va gasi in librarii? Mi-ar face placere sa o tin in mana. Felicitari.
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deTe rog să foloseşti diacritice peste tot şi să nu ortografiezi titlul doar cu majuscule! Mulţumesc!
pentru textul : Speranţă detextul are o putere a lui.chiar un fel de stângăcie care îmi place. observațiile de mai sus sunt și ele destul de pertinente. ( ...ca un stilou...la capătul ultimei foi, poate).
pentru textul : p.s deîn rest, ca idei filozofice (după moarte și nimicul lipsește), nu vreau să comentez. mă interesează doar realizarea artistică. mi-ar fi plăcut mai mult ”nimicul se încordează gata să mă cuprindă”, sugerând acțiune, dar și ezitare, pregătire.
un text în care remarcabil cum nu devin plictisitoare, redudante, repetițiile.
Pagini