Chestia cu "ruta Iasi Dorohoi via Trusesti" este o chestiune de proasta crestere... e ca si cum ai spune ca cei care te citesc sunt eventual niste provinciali (desi cu referire la Iasi poate ar trebui sa mai cauti pe google), eventual invidiosi pe faptul ca si tu, dupa atatia altii, ai descoperit Roma... ce sa mai zic... rasu-plansu. Ar fi fost desigur mult mai bine sa iti reprimi tentatia de a jigni si am incredere ca data viitoare vei fi mai inteleapta. Despre poezie... ai vrut sa concepi un text de atmosfera valorificand detaliile pentru creionarea unei imagini persistente... cred ca nu ai reusit sa lasi lectorului impresia de calator alaturi de tine iar poezia ramane doar un pumn de cioburi care au avut sansa sa devina oglinda... poate data viitoare.
Virgil, apreciez mult feedbackul şi mulţumesc frumos pentru timpul acordat acestui text.
La titlu am mizat pe tot ce presupune cuvântul ,,dor” ( după percepţia lui Noica şi a pr . D. Staniloae ) şi pe omonimia cuvântului ,,irişi”. Textul este străbătut în zig-zag de cele două sensuri.
Nu am gândit textul în mod clasic, cu cele cinci momente ale subiectului literar, ci am făcut un fel de decupaj de stare, aşa cum foarte bine ai remarcat, fiind o filă de jurnal, un text intimist. De aceea lipsa unui context, a unei intrigi. Să admitem că e un exerciţiu de introspecţie şi de scriere.
Paul, mulţumesc mult. Da, e exact aşa e cum spui tu, la care mai adaug cele scrise mai sus. Am vrut să surprind cotele maxime ale durerii însingurării, dar şi vindecarea de aceasta. Şi în acest parcurs sinuos sunt unele subterfugii: amintiri dragi, întrebări retorice, procese de conştiinţă, justificări, reverii etc. Nu am vrut să pun şi credinţa la subterfugii :) Se înţelege de ce.
O săptămână frumoasă, vă doresc, cu multe momente de prietenie!
Cu drag, Mariana
Un pic bacovian poem, însă ce să-i faci? și eu câteodată simt 'că de atâta ploaie / piloții grei se prăbușesc' Nu știu dacă 'decadent' este folosit cum trebuie acolo, în context... mi se pare ușor forțat. Oricum, un poem scris cu ușurință, cu o verbalitate cuceritoare, îl văd ca pe un fel de exercițiu literar și aerobic.
Margas
Nicholas, textul ăsta al tău e foarte slab, subțire de tot, iar faptul că o și jignești pe Mariana doar ca să-ți aperi această poluție verbală este un gest abominabil. Probabil că meanwhile, te-ai trezit din beție și nu pot decât să sper că regreți nu doar postarea textului, care, zic, este cel mult rizibil, dar mai ales comentariul tău prin care împroști cu noroi o colegă valoroasă de site, pentru că, la urma urmei, chiar dacă tu manânci mult usturoi și înfuleci ceapă cât încape la toate mesele și între mese și mai ales la culcare, măcar pe site ar trebui să nu îți pută îngrozitor gura, eu ți-am mai atras atenția re. acest subiect, dar văd că tot nu pricepi, probabil pe viitor va trebui să mă exprim mai aproape de limita Regulamentului, acolo unde gura ta începe deja să degaje acel miros inconfundabil de bătrânețe nespălată pe dinți.
:) ... înfrigurata primăvară, cu fiorii ei!
"atât de perfecţi" este peiorativ, o licenţă, dacă se poate?
Mulţumesc de companie, te mai aştept, cu bucurie şi cu mare drag!
Big hug!
multe pronume și personale și impersonale. cred că merge în vers 2 "să nu mai alerge", în vers 3 "iar buzele să îmi fie departe de buzele tale" pt a evita acel mele - tale. și cred că penultimul vers depășește limita poetică prin "se...mda... se". merită păstrat finalul, sub forma, propun: "da se întâmplă câteodată caii sălbatici să uite de câmpuri" (cu sau fără acel da) tot în plus și apoetic îmi pare și acele "iar", "și apoi". sunt prea multe elemente de legătură într-o poezie de mică dimensiune și de aceea sar în ochi de la prima privire. citește fără ele și vei vedea efectul.
E orice, dar poezie nu e. Nu are vreun fior liric această înșiruire a unor denumiri de locuri care mie personal (sunt eu mai incultă, de asta) nu îmi spun nimic, tre' să caut cu google. Despre text, nu mai am nimic de adăugat, decât că poate ar merge încadrat la Proză - note sau jurnal. Sincer.
cred că pot interveni să îmi exprim tristeţea pentru faptul că unora li s-a căşunat pe calitatea textelor din concurs (poate că şi eu am trimis unul sau mai multe, dar opiniile trebuiau să rămână intime până la sfârşitul concursului). De asemenea mă întristează gestul retragerii unui text, fiindcă la început s-a spus că ele nu pot fi retrase şi fiindcă întâmplător textul respectiv fusese unul dintre favoritele mele...da, pot afirma aceasta. Altfel apreciez iniţiativa prelungirii concursului şi recunosc că am participat doar din nevoia de a scrie, fără pretenţia că textele mele ar fi bune. Sincer şi eu cred că e necesar un număr mai mare, poate încă vreo/cel puţin şapte-zece mai acceptabile, aşa cred eu.
Mădălina, ai citit gradual, așa cum de altfel este și scris acest poem, greu de atins cumva, fiindcă sunt stări-pietre. Mulțumesc pentru atențai interioară cu care ai receptat. Voi rectifica și acel vers. Alma, e ca și cum un om s-ar trezi fără tălpi, adică deosebit de vulnerabil, nu ar mai putea fi vertical. Pe tine nu te-a impresionat. Înțeleg. Înțeleg și comentariul tău. Și îmi pare rău pentru o anume slăbiciune a omului (cerbului).
un suprarealism autentic de rasucire a lipsei de perspectiva... „mă strâng de limbă și tac vântul bate cuvinte neoprite la timp” re-creezi o lume interioare dupa legi propri, cuvantul tau marturiseste propria natura... mi-a placut ! bun venit pe site!
un poem reușit, plin de sensibilitate. da, ai dreptate. și eu sunt convinsă că, după un timp, când te-ai stabilit în altă parte și ai adoptat un alt stil de viață (care ți se potrivește poate mai mult), să ajungi să scrii în limba respectivă: unele expresii au altă sonoritate spirituală, o valoare sau o dimensiune pe care voiai să o redai însă nu găseai întotdeauna uneltele artistice potrivite...nu-i așa?
nu stiu ce sa raspund, hialin, mie nu mi se pare hilara. probabil tine de niste resorturi intime ale imaginatiei sau de vocabularul fiecaruia. oricum mie nu mi se pare a fi hilar ci poate mai degraba putin tragic. regret ca nu ai simtit "ceva poetic". dar e adevarat ca nu e un text "euforic" sau "parnasian". si poate ca asta si vrea sa spuna despre "ars poetica". oare nu e ea un fel de frustrare perpetua in speranta ca putem zugravi ceea ce este menit sa nu poata fi vazut. poezia este doar un cutremur nefericit al unei scoarte in adincul careia se intimpla cu adevarat ceva fierbinte. e doar un efect. bobadil, poate ai vrut sa spui "cutia cu nisip" (dintr-o evidenta dezamagire pe care o ai). interesant ca vorbesti despre tramvai. am mers azi cu un tramvai. din acelea pe cablu, vechi probabil de peste 50 de ani. in ele poti sa urci din mers si sa cam "sari" din mers. probabil si "determinantii" astia au calatorit cu mine o vreme si acum au sarit. nu stiu, nu pot sa spun daca e mai "la repezeala" decit altele. poate.
un alt text nelucrat "sunt ca și cum aș fi făcut ocolul pământului într-o mie de gânduri" imi suna mai degraba anecdotic decit liric prima parte e confuza intre ceas si pantofi a doua parte aluneci ca de obicei in expresii religioase (pare un condiment preferat de tine) si dai sfaturi "să nu mă strigi niciodată în visul tău lasă loc liber pentru lumină", un alt "obicei" din lirica ta. incearca sa scrii poezie
părerea mea
ideea este frumoasă. realizarea puțin cam defectuoasă. de exemplu încercarea de a reproduce verbatim comunicarea orală colocvială în text nu cred că este neaparat o reușită estetică în acest text. probabil lui topîrceanu îi reușea dar aici nu. de exemplu deranjează prezența prea multor „să”, folosirea, din abundență a cuvintelor de legătură „și”, „pînă”, etc. convingerea mea este că textul ar mai trebui puțin „poetizat”. nu cred că imperfecțiunea versificației este o problemă ci senzația vagă de artificial, forțat. dar asta este doar părerea mea după mai multe citiri.
a fost doar o intrebare cu zambet la coada si asa speram sa o iei, pentru ca de fapt nu te-am acuzat de nimic... ca nu mi-a sunat mie bine "inger alb" e doar o problema personala de perceptie, ce rost are sa te explici?
imi place cum ai derulat acest aspect domestic cu El, are o inocenta provocatoare si un ton blind cu nuante indraznete dar care nu deranjeaza urechea crestina ci din contra, ne gidila putin cu pana umilintei dupa ureche.
finalul este f fain - pt ca e onest si abrupt si schimba putin ... vitezeza versurilor anterioare. titlul ? nu stiu de ce dar ar fi frumos mai simplu..? parca? zic si eu..:p
Distinsă Adriana Lisandru vă mulțumesc pentru faptul ca ați citit acest poem. Fiind eu un "old man", copilaria mea a coincis cu perioada bolșevizării României de către sovietici. Credința mea este că poezia nu trebuie să planeze doar în spații evenescente ci, câteodată, poate îndrăzni să plonjeze în istorie. Părinții mei, învățători români fiind, au fost obligați sa învețe, în 1948 - la seral - limba rusă, și asta în mod inutil, pentru că la clasă, în școala generală, nu se preda limba rusă. M-am temut că poemul nu va plăcea, pentru că mai tinerii mei confrați vor face mai greu conexiunile și, în fond, puțin le pasă de acei ani foarte îndepărtați. Vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru "peniță".
Am, totuși, o întrebare. De ce credeți că poezia trebuie neapărat să fie mai lungă? Eu am sentiment aparte pentru ceva așa mai scurt. Majoritatea poeziilor mele sunt scurte; dacă le lungesc mi se pare că se diluează, ... sau, la fel de bine, poate să fie și o scădere a mea, să nu pot susține ideea... Hm!
L'informatique n'est pas un système infaillible, et c'est bien là la malice de l'affaire. En effet, j'ai voulu mettre hier matin un commentaire sur un texte, mais le site d'hermeneia ne fonctionnait pas correctement. Impossible d'envoyer. Je pense que ce triple envoi consécutif des traductions de Bacovia a dû se produire au même moment . Heureusement, l'humour - quand il est bien entendu- sauve de toute situation... "Rien n'y fait, mais ça ne fait rien..." J'ai bien compris moi aussi.
Dacă ceea ce ai spus în comentariu e adevărat, atunci la fel de adevărată e și concluzia. De aceea prefer penibilul relativ în locul sincerității absolute.
Te salut scurt la tâmpla tunsă la zero.
Virgil, multumesc de apreciere. Bobadil, repetiile vin din faptul ca sunt doua reportaje intr-unul singur. Cit despre uritenie si alte realitati, fiecare tara cu realitatile ei. Eu le-am spus pe ale mele. Asta e un lucru rau? Si ce ma deranjeaza cel mai mult, ca tot veni vorba de comparatia ta, bun, poate ne batem in cersetori, dar Romania nu va fi niciodata capabila de o campanie electorala adevarata. Intotdeauna candadiatii se vor bate cu pumnul in piept, dar niciodata intr-o platforma electorala coerenta si concreta. Asta era aspectul pe care am vrut sa-l subliniez si asta e cauza saraciei din zona noastra. Impotenta in a lua o decizie si de a sta cu mina intinsa.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred că ar fi o soluție bună să scrii la subtitlu: acrostih.
pentru textul : Portret rămas acasă deChestia cu "ruta Iasi Dorohoi via Trusesti" este o chestiune de proasta crestere... e ca si cum ai spune ca cei care te citesc sunt eventual niste provinciali (desi cu referire la Iasi poate ar trebui sa mai cauti pe google), eventual invidiosi pe faptul ca si tu, dupa atatia altii, ai descoperit Roma... ce sa mai zic... rasu-plansu. Ar fi fost desigur mult mai bine sa iti reprimi tentatia de a jigni si am incredere ca data viitoare vei fi mai inteleapta. Despre poezie... ai vrut sa concepi un text de atmosfera valorificand detaliile pentru creionarea unei imagini persistente... cred ca nu ai reusit sa lasi lectorului impresia de calator alaturi de tine iar poezia ramane doar un pumn de cioburi care au avut sansa sa devina oglinda... poate data viitoare.
pentru textul : Ruines de Rome deVirgil, apreciez mult feedbackul şi mulţumesc frumos pentru timpul acordat acestui text.
La titlu am mizat pe tot ce presupune cuvântul ,,dor” ( după percepţia lui Noica şi a pr . D. Staniloae ) şi pe omonimia cuvântului ,,irişi”. Textul este străbătut în zig-zag de cele două sensuri.
Nu am gândit textul în mod clasic, cu cele cinci momente ale subiectului literar, ci am făcut un fel de decupaj de stare, aşa cum foarte bine ai remarcat, fiind o filă de jurnal, un text intimist. De aceea lipsa unui context, a unei intrigi. Să admitem că e un exerciţiu de introspecţie şi de scriere.
Paul, mulţumesc mult. Da, e exact aşa e cum spui tu, la care mai adaug cele scrise mai sus. Am vrut să surprind cotele maxime ale durerii însingurării, dar şi vindecarea de aceasta. Şi în acest parcurs sinuos sunt unele subterfugii: amintiri dragi, întrebări retorice, procese de conştiinţă, justificări, reverii etc. Nu am vrut să pun şi credinţa la subterfugii :) Se înţelege de ce.
O săptămână frumoasă, vă doresc, cu multe momente de prietenie!
pentru textul : Dor de irişi deCu drag, Mariana
Un pic bacovian poem, însă ce să-i faci? și eu câteodată simt 'că de atâta ploaie / piloții grei se prăbușesc' Nu știu dacă 'decadent' este folosit cum trebuie acolo, în context... mi se pare ușor forțat. Oricum, un poem scris cu ușurință, cu o verbalitate cuceritoare, îl văd ca pe un fel de exercițiu literar și aerobic.
pentru textul : ploi în decembrie deMargas
Nicholas, textul ăsta al tău e foarte slab, subțire de tot, iar faptul că o și jignești pe Mariana doar ca să-ți aperi această poluție verbală este un gest abominabil. Probabil că meanwhile, te-ai trezit din beție și nu pot decât să sper că regreți nu doar postarea textului, care, zic, este cel mult rizibil, dar mai ales comentariul tău prin care împroști cu noroi o colegă valoroasă de site, pentru că, la urma urmei, chiar dacă tu manânci mult usturoi și înfuleci ceapă cât încape la toate mesele și între mese și mai ales la culcare, măcar pe site ar trebui să nu îți pută îngrozitor gura, eu ți-am mai atras atenția re. acest subiect, dar văd că tot nu pricepi, probabil pe viitor va trebui să mă exprim mai aproape de limita Regulamentului, acolo unde gura ta începe deja să degaje acel miros inconfundabil de bătrânețe nespălată pe dinți.
pentru textul : joacă de rime de:) ... înfrigurata primăvară, cu fiorii ei!
pentru textul : umbrelele trecătoare ale ploilor albastre de"atât de perfecţi" este peiorativ, o licenţă, dacă se poate?
Mulţumesc de companie, te mai aştept, cu bucurie şi cu mare drag!
Big hug!
Frumos prin simplitate deși poemul are trimiteri la adâncimi biblice. Mi-a plăcut.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă demulte pronume și personale și impersonale. cred că merge în vers 2 "să nu mai alerge", în vers 3 "iar buzele să îmi fie departe de buzele tale" pt a evita acel mele - tale. și cred că penultimul vers depășește limita poetică prin "se...mda... se". merită păstrat finalul, sub forma, propun: "da se întâmplă câteodată caii sălbatici să uite de câmpuri" (cu sau fără acel da) tot în plus și apoetic îmi pare și acele "iar", "și apoi". sunt prea multe elemente de legătură într-o poezie de mică dimensiune și de aceea sar în ochi de la prima privire. citește fără ele și vei vedea efectul.
pentru textul : Se întâmplă deE orice, dar poezie nu e. Nu are vreun fior liric această înșiruire a unor denumiri de locuri care mie personal (sunt eu mai incultă, de asta) nu îmi spun nimic, tre' să caut cu google. Despre text, nu mai am nimic de adăugat, decât că poate ar merge încadrat la Proză - note sau jurnal. Sincer.
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) dela acest poem nu avem opinii asemănătoare. poate la următorul...
pentru textul : fata care scrie pe boabe de orez demulțumesc frumos!
cred că pot interveni să îmi exprim tristeţea pentru faptul că unora li s-a căşunat pe calitatea textelor din concurs (poate că şi eu am trimis unul sau mai multe, dar opiniile trebuiau să rămână intime până la sfârşitul concursului). De asemenea mă întristează gestul retragerii unui text, fiindcă la început s-a spus că ele nu pot fi retrase şi fiindcă întâmplător textul respectiv fusese unul dintre favoritele mele...da, pot afirma aceasta. Altfel apreciez iniţiativa prelungirii concursului şi recunosc că am participat doar din nevoia de a scrie, fără pretenţia că textele mele ar fi bune. Sincer şi eu cred că e necesar un număr mai mare, poate încă vreo/cel puţin şapte-zece mai acceptabile, aşa cred eu.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deMădălina, ai citit gradual, așa cum de altfel este și scris acest poem, greu de atins cumva, fiindcă sunt stări-pietre. Mulțumesc pentru atențai interioară cu care ai receptat. Voi rectifica și acel vers. Alma, e ca și cum un om s-ar trezi fără tălpi, adică deosebit de vulnerabil, nu ar mai putea fi vertical. Pe tine nu te-a impresionat. Înțeleg. Înțeleg și comentariul tău. Și îmi pare rău pentru o anume slăbiciune a omului (cerbului).
pentru textul : urme de cerb deun suprarealism autentic de rasucire a lipsei de perspectiva... „mă strâng de limbă și tac vântul bate cuvinte neoprite la timp” re-creezi o lume interioare dupa legi propri, cuvantul tau marturiseste propria natura... mi-a placut ! bun venit pe site!
pentru textul : Casă printre copaci deE mai mult un fel de epigramă.
pentru textul : Pe Bulevard deOK. Să punem cititorul la treabă, să lăsăm subînţelesul să lucreze. Am să modific cu sugestia voastră. Mulţam, lume!
pentru textul : Ambidextru deun poem reușit, plin de sensibilitate. da, ai dreptate. și eu sunt convinsă că, după un timp, când te-ai stabilit în altă parte și ai adoptat un alt stil de viață (care ți se potrivește poate mai mult), să ajungi să scrii în limba respectivă: unele expresii au altă sonoritate spirituală, o valoare sau o dimensiune pe care voiai să o redai însă nu găseai întotdeauna uneltele artistice potrivite...nu-i așa?
pentru textul : Canibal demultumesc Miha pentru semnul lasat!
pentru textul : oamenii sunt mari îmi spuneam deaceea lumina sau acea lumina? împrimăvărează e un cuvint greoi si trecut. batrinetea virgina a visului? schimba asta. greu greu. nu prea mi-a plăcut.
pentru textul : Odată I denu stiu ce sa raspund, hialin, mie nu mi se pare hilara. probabil tine de niste resorturi intime ale imaginatiei sau de vocabularul fiecaruia. oricum mie nu mi se pare a fi hilar ci poate mai degraba putin tragic. regret ca nu ai simtit "ceva poetic". dar e adevarat ca nu e un text "euforic" sau "parnasian". si poate ca asta si vrea sa spuna despre "ars poetica". oare nu e ea un fel de frustrare perpetua in speranta ca putem zugravi ceea ce este menit sa nu poata fi vazut. poezia este doar un cutremur nefericit al unei scoarte in adincul careia se intimpla cu adevarat ceva fierbinte. e doar un efect. bobadil, poate ai vrut sa spui "cutia cu nisip" (dintr-o evidenta dezamagire pe care o ai). interesant ca vorbesti despre tramvai. am mers azi cu un tramvai. din acelea pe cablu, vechi probabil de peste 50 de ani. in ele poti sa urci din mers si sa cam "sari" din mers. probabil si "determinantii" astia au calatorit cu mine o vreme si acum au sarit. nu stiu, nu pot sa spun daca e mai "la repezeala" decit altele. poate.
pentru textul : ars poetica I deîn afara de "voi merge în gînd", construcții cam banale. e drept, oricine (oricine!) mai prinde si zile proaste
pentru textul : memory card empty deun alt text nelucrat "sunt ca și cum aș fi făcut ocolul pământului într-o mie de gânduri" imi suna mai degraba anecdotic decit liric prima parte e confuza intre ceas si pantofi a doua parte aluneci ca de obicei in expresii religioase (pare un condiment preferat de tine) si dai sfaturi "să nu mă strigi niciodată în visul tău lasă loc liber pentru lumină", un alt "obicei" din lirica ta. incearca sa scrii poezie
pentru textul : issey miyake depărerea mea
pentru textul : tablou domestic cu înger deideea este frumoasă. realizarea puțin cam defectuoasă. de exemplu încercarea de a reproduce verbatim comunicarea orală colocvială în text nu cred că este neaparat o reușită estetică în acest text. probabil lui topîrceanu îi reușea dar aici nu. de exemplu deranjează prezența prea multor „să”, folosirea, din abundență a cuvintelor de legătură „și”, „pînă”, etc. convingerea mea este că textul ar mai trebui puțin „poetizat”. nu cred că imperfecțiunea versificației este o problemă ci senzația vagă de artificial, forțat. dar asta este doar părerea mea după mai multe citiri.
a fost doar o intrebare cu zambet la coada si asa speram sa o iei, pentru ca de fapt nu te-am acuzat de nimic... ca nu mi-a sunat mie bine "inger alb" e doar o problema personala de perceptie, ce rost are sa te explici?
pentru textul : Viraj mult prea strâns deimi place cum ai derulat acest aspect domestic cu El, are o inocenta provocatoare si un ton blind cu nuante indraznete dar care nu deranjeaza urechea crestina ci din contra, ne gidila putin cu pana umilintei dupa ureche.
finalul este f fain - pt ca e onest si abrupt si schimba putin ... vitezeza versurilor anterioare. titlul ? nu stiu de ce dar ar fi frumos mai simplu..? parca? zic si eu..:p
cheers!
pentru textul : doar o zi în veșnicie deDistinsă Adriana Lisandru vă mulțumesc pentru faptul ca ați citit acest poem. Fiind eu un "old man", copilaria mea a coincis cu perioada bolșevizării României de către sovietici. Credința mea este că poezia nu trebuie să planeze doar în spații evenescente ci, câteodată, poate îndrăzni să plonjeze în istorie. Părinții mei, învățători români fiind, au fost obligați sa învețe, în 1948 - la seral - limba rusă, și asta în mod inutil, pentru că la clasă, în școala generală, nu se preda limba rusă. M-am temut că poemul nu va plăcea, pentru că mai tinerii mei confrați vor face mai greu conexiunile și, în fond, puțin le pasă de acei ani foarte îndepărtați. Vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru "peniță".
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deAm, totuși, o întrebare. De ce credeți că poezia trebuie neapărat să fie mai lungă? Eu am sentiment aparte pentru ceva așa mai scurt. Majoritatea poeziilor mele sunt scurte; dacă le lungesc mi se pare că se diluează, ... sau, la fel de bine, poate să fie și o scădere a mea, să nu pot susține ideea... Hm!
pentru textul : Colecționarul de ape denu te crampona de forme, luciane, ma refer la fond. cu plă. delicatetea e delicioasa doar celor... nedelicati.
pentru textul : Despre Cezara deL'informatique n'est pas un système infaillible, et c'est bien là la malice de l'affaire. En effet, j'ai voulu mettre hier matin un commentaire sur un texte, mais le site d'hermeneia ne fonctionnait pas correctement. Impossible d'envoyer. Je pense que ce triple envoi consécutif des traductions de Bacovia a dû se produire au même moment . Heureusement, l'humour - quand il est bien entendu- sauve de toute situation... "Rien n'y fait, mais ça ne fait rien..." J'ai bien compris moi aussi.
pentru textul : Un plmb lacustre, notre légende: il passe des nuages sur l'ego de notre décembre... deSine cera și eu, răspund
Dacă ceea ce ai spus în comentariu e adevărat, atunci la fel de adevărată e și concluzia. De aceea prefer penibilul relativ în locul sincerității absolute.
pentru textul : Poem penibil deTe salut scurt la tâmpla tunsă la zero.
Virgil, multumesc de apreciere. Bobadil, repetiile vin din faptul ca sunt doua reportaje intr-unul singur. Cit despre uritenie si alte realitati, fiecare tara cu realitatile ei. Eu le-am spus pe ale mele. Asta e un lucru rau? Si ce ma deranjeaza cel mai mult, ca tot veni vorba de comparatia ta, bun, poate ne batem in cersetori, dar Romania nu va fi niciodata capabila de o campanie electorala adevarata. Intotdeauna candadiatii se vor bate cu pumnul in piept, dar niciodata intr-o platforma electorala coerenta si concreta. Asta era aspectul pe care am vrut sa-l subliniez si asta e cauza saraciei din zona noastra. Impotenta in a lua o decizie si de a sta cu mina intinsa.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan dePagini