Profetul, ai perfecta dreptate, dar am vrut sa vad cum reactioneaza si ma bucur ca am inteles ceea ce voiam sa inteleg in privinta lui. si ma bucur ca nu am dat curs ideii anterioare. cit despre articol, as vrea sa il vad publicat acolo unde mai colaboreaza.
de ce nu pot sa citesc textul acesta decat in diagonala? daca o iau pas cu pas fug cuvintele ba in dreapta, ba in stanga, de nu mai pot sa ma adun si nici virgulele nu mai stiu cum sa le pun.
,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile"... si în cer se aude un vers ,,poetul ăsta are obiceiul să se roage în versuri..." :)
Remarc frumusetea, adevărul teologic, stilistica din versurile:
,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile
și nu știu dacă o face intenționat
sau este un fel de cafea cosmică pe care o bea în cinstea noastră
a tuturor deși uneori între fiu risipitor și fiu"...A scrie poezie religioasă azi e foarte greu. De aceea sunt uimită de forma si de mesajul acestui poem. Adevăruri fundmentale despre Dumnezeu si om sunt redate poetic: El e Iubirea absolută si tot ce face, face in cinstea oamenilor, El nu trebuie să aibă ,,intenţia " de face bine, de a asculta o durere, fiindcă El e binele intruchipat. Oamenii, fiii, sunt cu acelasi păcat al risipirii. Mă opresc aici :) Felicitări!
Doar o sugestie la versul: ,,cînd chiar că simți o nevoie copleșitoare după o cafea fierbinte" ... ,,cînd simți o nevoie copleșitoare de o cafea fierbinte" .
Yester, ai incercat din rasputeri sa ne iluminezi, ceea ce este laudabil. Imi dai exemple din Wikipedia, care stii bine ca nu este o sursa serioasa de documentare si nici una recunoscuta de acedemii sau biblioteci. Pe Wikipedia oricine scrie ce-i trece prin cap, dar chiar si asa, a fi considerat minor este una, a fi considerat simplu este cu totul altceva. Minor si simplu nu sunt sinonime.
Oricum, a fi poet sau critic nu tine cont de facultatea absolvita. Tine cont de o lectura bogata, experienta de viata, experienta literara, frecventarea mediilor literare. conjunctura creatiei si, bineinteles, recunoastere. Ca daca ar fi fost doar dupa diploma de absolvent, am fi avut vreo cateva zeci de mii de poeti si critici, aleluia!
Exemplul cu banalul metafizic este unul nepotrivit, banalul metafizic nu are nicio legatura cu SIMPLUL de care vorbesti tu. Banal inseamna comun, obisnuit, iar metafizicul se leaga de simturi si cadrul experientei. Domnul mentionat de tine vrea sa zica ca filozofia lui Bacovia este una ce nu depaseste sfera normalului, nu face trimiteri la dimensiuni transcendentale, ea se leaga de realitatea imediata din care se inspira poetul.
Si da, cand dai niste exemple, generalizand, si mai apoi spui ca exista nu stiu ce surse si gazete ale vremii, ar trebui sa stii dinainte despre ce vorbesti. Eu nu te-am pus sa umbli pe la bibloteci, pentru ca banuiam ca afirmatiile tale au o sustinere si ca tu ai un bagaj necesar pentru a exemplifica.
Quod erat demonstrandum, my friend. Este si din partea mea ultimul raspuns aici. Pot spune ca a fost o discutie extrem de folositoare, imi cam lipsea un partener inteligent de discutie. Drept pentru care iti multumesc si te felicit.
Intr-un fel cred ca pe final ai pierdut ceva din forta textului. Insa pot spune cu mana pe inima ca este un text poetic absolut ok. Mizand mult pe anatomie (poate asta vine de o Ioana sau o Iona) Emil ne infatiseaza aici o disectie pe viu care imi aminteste de tablourile "Renasterii suprarealiste". Sigur, este greu si lung drumul suprarealismului, mai lung si mai greu decat calea ferata de la Vascauti la Barlad vorba unui prieten comun, dar fara nicio indoiala este un drum plin de viata adevarata, adica dureroasa. Andu
o citesc a treia data si dau penita. pentru faptul ca ai umor. poate ca observatia este subiectiva. dar este destul de dificil sa dozezi umor in poezie. si apoi mai este si cinismul si autoironia si un fel de onestitate sensibila. astea fac toti banii.
cum s-ar putea retrage penițele date nemeritat? Textul de mai sus e de o platitudine crasă. Un text mimetic. De un mimetism pe care eu îl consider fără modele. Și care e cel mai grav.
Adevarat a inviat,”Sister”, va fi o munca sa il memorezi. multumesc de trecere, Lucian, Alithos anesti!, e un text mai vechi dar la care tin cu nostalgia cu care tii la adolescenta
...Afirmaţia că o scriere poate exista fără idee şi miză este una dintre cele mai mari inepţii pe care le-am citit de curând, pentru că ea, afirmaţia, neagă însuşi limbajul. Orice text, literar sau nonliterar, le are implicit pe ambele. Un text fără niciuna dintre aceste caracteristici nu poate fi decât un text "păsăresc", un text alcătuit după o extragere aleatorie dintr-o urnă cu cuvinte, un text bătut la maşină de un cimpanzeu etc.
...Presupunând prin absurd că ar exista o asemena scriere, iar ea ar fi compusă dintr-un limbaj logic, întrebarea care urmează e de ce ar fi publicată? Dar mai ales, de ce ar fi citită? Lectura nu este o acţiune unidirecţională, nimeni nu citeşte ca să... citească. De ce şi-ar pierde cineva timpul citind ceva care nu spune nimic şi nu are niciun scop?
...În altă ordine de idei, mă frapează uşurinţa cu care autoarea se contrazice:
"Nu cred că există în niciun manual de literatură scris că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză". Este absurd" --> "Este un portret cu inteţia de a..."
"Eu sincer nu consider că pot scrie proză de valoare" --> dar respinge cu vehemenţă mai toate criticile.
Pana la urma nu avem decat sansa zicerii subiective atunci cand ne exteriorizam ingerii si demonii prin mijloace artistice... insa atunci cand ce iese din noi, resimtit adanc ori mai superficial, devine un produs artistic ne asumam critica, iar aici cred ca fiecare dintre pareri imbogateste autorul pentru ca ofera acel feed-back atat de necesar calibrarii expresiei catre in afara noastra. Uneori sunt limitele noastre in a ne exprima starile ori productele fictionale, alteori e neputinta unora dintre lectori de a empatiza... sau contextul general nu este unul favorabil citirii si in cazul textului tau, interpretarii.
Perspectiva este eclectica, insa acest melanj conduce spre ideea de universalitate a actului erotic... e ca si cum intre pamant si cer ai suprapus o pelicula divina, ca o lupa, prin care privind, suntem in masura sa constientizam clipa in atributul ei de eternitate... cumva Bobadil avea dreptate cu Dali pentru ca daca ai fi pictat textul ar fi aratat suprarealist, cu toate trimiterile punctuale pe care le faci, inteligibile si intr-o cheie psihanalitica.
Cat despre originalitate... daca este un text construit, lucrat, atunci nu e defel original... daca insa te-ai lasat devorata de patima scrierii atunci cred ca sinteza tuturor cunostintelor si trairilor tale, cu toata bogatia de nuante, face din acest text o creatie inedita.
Nu scriu proza insa zic si eu ca profanul... mutatiile dintr-o lume in alta, dintr-o cultura in alta, divagatiile care au rolul de a contextua in epoci/culturi etc diferite pot fi realizate si fara abundenta, uneori deranjanta, de termeni mai putin uzitati ori trimiteri culturale destul de ermetice... important este sa transmiti intr-un limbaj cat mai accesibil si chestiunea aceasta este cu adevarat dificila.
Virgil, poate că ai dreptate, poate că sunt un fel de autor sortit să se remarce sau să nu se remarce prin eclecticism sau prin altceva. Eu am scris încercând să scriu mai bine, atâta tot, dacă am reuşit mai bine de data asta, îmi pare bine.
Andu şi tu mă surprinzi, chiar dacă nu este chiar politicos din partea ta :) În definitiv, autor sau nu, sunt încă un om viu, ai fi putut să nu mă eviţi, mai ales dacă scrii comentariu la textul meu, şi să mi te adresezi direct. Abia azi mi-am dat seama că avem nume asemănătoare...(dacă bunicul meu nu şi-ar fi schimbat numele cum mi s-a spus odată că a făcut, am fi fost poate la fel). Dar eu ţi-am răspuns fiindcă îmi pare bine că eşti surprins într-un mod interesant.
andu, nu ma asteptam sa ti placa un astfel de discurs. multumesc insa, chiar nu inteleg unde vrei sa bati amintind de anghel pop. care-i faza, de fapt?
Bogdan, si eu sper din toata inima sa ai ceva mai mult de spus in acest colt virtual. In ce priveste dialogul as vrea sa iti garantez (daca mai are vreun rost sa fim dramatici) ca aici cei care am inceput acest proiect credem ca motorul promovarii oricarui tip de literatura este dialogul. Aici nu numai ca il acceptam dar il incurajam ca fiind esentialmente singurul mod de a desparte griul de neghina. Tocmai de aceea poate si numele de Hermeneia, ca si framework al comunicarii si interpretarii mesajului literar. De aceea eu sint nu numai onorat dar ma bucur sincer de prezenta ta aici. Poate cindva am sa spun ceva mai multe despre asta pentru ca in celalalt spatiu am interactionat mult mai putin. In ce priveste pierderea celor aproape 1000 de texte nu pot sa spun decit ca sint undeva intre consternare si indignare profunda. Cred ca nu exagerez cu nimic daca iti spun ca regret nespus. Aproape ca imi vine sa te rog sa mai insisti poate ceva s-a mai salvat in baza de date sau intr-o forma de backup. Nu pot, nu vreau sa cred ca s-au pierdut. Nu-ti pot exprima ce sentiment de frustrare am acum. Anyway, eu iti doresc bun venit si sper intr-o colaborare reala si de foarte lunga durata.
pai nu vad unde ma contrazici, si unde e greseala. o mutatie poate fi o mutilare (dar nu intotdeauna). Iar eu vorbeam (poate impropriu) despre "actiunea fenotipica". Ce este drept ma jucam cu imaginatia stiintifica, dar acum serios vorbind, cum se ctegoriseste de exemplu radiatia UV sau diferentele de presiune atmosferica sau de chimism al apei daca nu "actiuni fenotipice"? Poate am gresit, poate era mai bine sa fi scris actiuni exterioare, dar suna cam pleonastic. Mai caut.
Nu sunt sigură că am prins ideea poemului, dar ai câteva imagini (oarecum nesusținute) de remarcat: "În locul aripilor îmi creșteau lopeți ce mă îngropau în pământul uitării." Cred că finalul e prea simplu, acolo "cer" cere un atribut.
„În tot acest amalgam, observăm că poezia a pierdut mult din prestigiul ei.” - parol că nu știu de unde și pînă unde „observăm”. Un astfel de limbaj ex catedra este cel puțin amuzant. Și nu o spun de dragul de a fi Gică contra. Ci pentru că nu observ nimic din ceea ce afirmă autorul. Și dacă asupra observațiilor avem probleme atunci cu siguranță ca nici hermeneutica fenomenului nu prea mai are multe proptele iar soluțiile nici nu știu dacă mai au vreo importanță.
Și spun că nu observ pentru că pe de o parte poezia, fie ca specie literară, fie ca esență a artelor, nu a fost niciodată ceva „cu prestigiu” (deși pe bune că nici la ce fel de prestigiu se referă exact autorul nu prea îmi dau seama). Se referă cumva la un fel de faimă în lumea „maselor”? Se referă la un fel de modă? Se referă la un fel de formă principală de manifestare culturală(sic!)? Nu îmi este clar. În orice caz, pe de o parte poeții au trăit și au murit săraci cam întotdeauna. Poezia a fost o îndeletnicire relativ admirată dar în același timp privită ca ceva nu tocmai serios de cînd este ea. Pe de altă parte oamenii citesc și se străduie să scrie poezie și în epoca aceasta tot mai digitalizată sau îmbibată de tehnologie. Există festivaluri, edituri, multiple prezențe online în o mulțime de limbi. Îmi este destul de greu să înțeleg la ce fel de „prestigiu” sîntem invitați să fim de acord că observăm că s-a pierdut.” N-am auzit pe nimeni spunînd că trebuie să fii tîmpit să scrii poezii. Zilele trecute citeam despre un parlamentar islandez care este un colaborator apropiat al faimosului (de acum) Julian Assange și se menționa cu relativă apreciere că este și poetă și că și-a publicat primul volum la 20 de ani. Există politicieni care scriu versuri, revoluționari și artiști. Merg în secțiunea de poezie a unei librării ca Borders sau Barnes & Noble și este enormă, atît contemporani cît și clasici. Nu prea pricep la ce prestigiu se referă autorul.
„Poezia a pierdut mult din substanţa intelectuală, reflexivă, raţională.” Ei bine, lăsînd la o parte faptul că (vorbind in extemis) nu sînt convins că iraționalul este neaparat nepoetic. (La urma urmei onirismul, dada sau multe alte modalități moderne sau post moderne de a face poezie, ar fi excluse din „clubul poeziei” dacă poezie ar trebui neaparat să fie „intelectuală, reflexivă, raționalaă). Deci, pe lîngă faptul că nu există nici un fel de „lege” literară care să circumscrie poezia doar raționalismului sau reflexiei filosofice, dacă într-adevăr există o astfel de „pierdere de substanță intelectuală” eu zic slavă Domnului. Pentru că din modestele mele obsevații pot spune că marea problemă nu este că omul acestui secol nu gîndește ci că nu simte. De fapt nici nu mai are timp sau abilitate să își asculte inima. Îi este chiar jenă să o mai facă. Și nu aș vrea să se creadă că sînt un anti-intelectualist, sau un anti-rațional. Departe de mine. Dar poezia nu este doar reflexie filosofică sau meditație intelectuală. Dacă se oprește la asta pur și simplu nu este poezie. Pentru că poezia este în esența ei un fenomen cu substrat metafizic. Este (sau conține) un ceva ce nu poți explica folosind absolut orice lege a universului material. Simplu spus, are putere. Cînd este poezie.
A spune că „poezia trebuie să poarte un mesaj intelctual şi că trebuie să fie precisă în acest sens” este relativ ridicol în opinia mea. Pentru că un „mesaj intelectual” are și o carte de bucate sau un paragraf din constituție. Sau un articol de ziar. Dar ele nu sînt și nu pot fi niciodată poezie. Poezia se folosește de „materialul intelectual”, de raționalitatea intrinsecă procesului comunicării. Dar este cu mult mai mult decît atît. Altfel nu este poezie.
Mi se pare apoi periculoasă respingerea conceptelor de „inspiraţie”, „inconştient” sau „muză”. Cînd cineva spune astfel de lucruri mă îndoiesc că are habar de poezie. Nu mă refer la meșteșugul literar. Mă refer la poezie. La acea scînteie intefabilă care face un suport banal să devină o forță. Citești descrierea unui oraș și a unei înmormîntări vara acompaniată de obsesiva repetare a cuvîntului plumb și nu mai este același banal fapt divers. Este o imagine care te transportă și te transpune și simți aproape între dinți praful orașului, căldura moleșitoare și povara unei zile care nu se mai termină precum o înmormîntare de vară. A-mi spune că totul este aici comunicare intelectuală(sic!) mi se pare jenant.
Evident, nu orice elucubrație sau înșiruire de cuvinte, sau descriere de întîmplări emoționale este poezie. Așa cum spunea și Adrian mai înainte, miza poeziei este capacitatea de a transpune, a reprezenta în așa fel încît „să spună mult mai mult dincolo de cuvinte”. Iar „cum” se reușește asta reprezintă diferența de carate între un poet și un om care se străduie să scrie versuri. De cînd este Hermeneia am întîlnit oameni cu idei bune și coerente dar care nu reușeau sub nici o formă să facă din ele poezie. Și chiar aș spune că admir pe cei care reușesc(și asta este talent) să scrie o amestecătură de imagini dar care reușesc să îmi transmită ceva. De fapt aproape că văd poezia ca fiind acel mesaj subliminal ascuns în zgomotul de fond al unei pelicule video. Unii psihologi și propagandiști au încercat asta. Ei bine, asta este tehnologie și psihologie la urma urmei. Poezia reușește (cînd reușește) să facă „asta” în mod natural.
Nu cred că este menirea poeziei să facă instructaj sau să comunice. Cît cred că este menită să transmită(care în opinia mea este altceva decît a comunica) și să exprime(să reprezinte) cu putere inefabilă. De aceea în antichitate alături de profeție și eros, poezia era cea de-a treia manifestare atribuită unei „manii”. Poetul, ca și profetul sau îndrăgostitul, erau priviți într-un anumit sens ca fiind „posedați” de o astfel de „manie” specifică care nu se mai supunea controlului rațional. Mă îndoiesc că anticii greșeau foarte mult privind în felul acesta poezia.
Cel mai tare nu-mi place de Consuelo și cum este îmbrăcată, pentru că nu știi niciodată cine se-mbracă în hainele ei, Solomon. Nu pot pentru ca să sufăr astfel de îmbrăcăminte mi-aduce aminte de lucruri mai vechi. Nici de medeea nu-mi place, dar ea n-are nici-o vină, este de fapt singurul personaj consecvent, dar tot nu-mi place de ea. Si decorul, mă doare Solomon. Am considerat doar două finaluri pentru că numai despre ele era vorba în telemiorița voastră. Cel de-al treilea final este drăguț din partea lui pentru că mai încearcă să facă loc și altor finaluri sau finalități, așa este el Adrian, un gentelmen. Nu-mi place întreg telepoeprozacolajulnovelaetc pentru că nu-mi place ideea principală, cum nu mi-a plăcut nici cartea lui Dan Brown.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...dar evenimentul chiar merită! deci galben să fie!
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deProfetul, ai perfecta dreptate, dar am vrut sa vad cum reactioneaza si ma bucur ca am inteles ceea ce voiam sa inteleg in privinta lui. si ma bucur ca nu am dat curs ideii anterioare. cit despre articol, as vrea sa il vad publicat acolo unde mai colaboreaza.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic dede ce nu pot sa citesc textul acesta decat in diagonala? daca o iau pas cu pas fug cuvintele ba in dreapta, ba in stanga, de nu mai pot sa ma adun si nici virgulele nu mai stiu cum sa le pun.
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural de,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile"... si în cer se aude un vers ,,poetul ăsta are obiceiul să se roage în versuri..." :)
Remarc frumusetea, adevărul teologic, stilistica din versurile:
,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile
și nu știu dacă o face intenționat
sau este un fel de cafea cosmică pe care o bea în cinstea noastră
a tuturor deși uneori între fiu risipitor și fiu"...A scrie poezie religioasă azi e foarte greu. De aceea sunt uimită de forma si de mesajul acestui poem. Adevăruri fundmentale despre Dumnezeu si om sunt redate poetic: El e Iubirea absolută si tot ce face, face in cinstea oamenilor, El nu trebuie să aibă ,,intenţia " de face bine, de a asculta o durere, fiindcă El e binele intruchipat. Oamenii, fiii, sunt cu acelasi păcat al risipirii. Mă opresc aici :) Felicitări!
Doar o sugestie la versul: ,,cînd chiar că simți o nevoie copleșitoare după o cafea fierbinte" ... ,,cînd simți o nevoie copleșitoare de o cafea fierbinte" .
Am lecturat cu mult drag.
pentru textul : introfanie de toamnă II deMariana
"Il faut savoir encore sourire"...
pentru textul : Eclats de cristaux glacés deAm citit, mi-a plăcut somnul și poezie. cu drag Mai trec Djamal
pentru textul : urâții deYester, ai incercat din rasputeri sa ne iluminezi, ceea ce este laudabil. Imi dai exemple din Wikipedia, care stii bine ca nu este o sursa serioasa de documentare si nici una recunoscuta de acedemii sau biblioteci. Pe Wikipedia oricine scrie ce-i trece prin cap, dar chiar si asa, a fi considerat minor este una, a fi considerat simplu este cu totul altceva. Minor si simplu nu sunt sinonime.
Oricum, a fi poet sau critic nu tine cont de facultatea absolvita. Tine cont de o lectura bogata, experienta de viata, experienta literara, frecventarea mediilor literare. conjunctura creatiei si, bineinteles, recunoastere. Ca daca ar fi fost doar dupa diploma de absolvent, am fi avut vreo cateva zeci de mii de poeti si critici, aleluia!
Exemplul cu banalul metafizic este unul nepotrivit, banalul metafizic nu are nicio legatura cu SIMPLUL de care vorbesti tu. Banal inseamna comun, obisnuit, iar metafizicul se leaga de simturi si cadrul experientei. Domnul mentionat de tine vrea sa zica ca filozofia lui Bacovia este una ce nu depaseste sfera normalului, nu face trimiteri la dimensiuni transcendentale, ea se leaga de realitatea imediata din care se inspira poetul.
Si da, cand dai niste exemple, generalizand, si mai apoi spui ca exista nu stiu ce surse si gazete ale vremii, ar trebui sa stii dinainte despre ce vorbesti. Eu nu te-am pus sa umbli pe la bibloteci, pentru ca banuiam ca afirmatiile tale au o sustinere si ca tu ai un bagaj necesar pentru a exemplifica.
Quod erat demonstrandum, my friend. Este si din partea mea ultimul raspuns aici. Pot spune ca a fost o discutie extrem de folositoare, imi cam lipsea un partener inteligent de discutie. Drept pentru care iti multumesc si te felicit.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deIntr-un fel cred ca pe final ai pierdut ceva din forta textului. Insa pot spune cu mana pe inima ca este un text poetic absolut ok. Mizand mult pe anatomie (poate asta vine de o Ioana sau o Iona) Emil ne infatiseaza aici o disectie pe viu care imi aminteste de tablourile "Renasterii suprarealiste". Sigur, este greu si lung drumul suprarealismului, mai lung si mai greu decat calea ferata de la Vascauti la Barlad vorba unui prieten comun, dar fara nicio indoiala este un drum plin de viata adevarata, adica dureroasa. Andu
pentru textul : one bullet 'till morning deiuri, nem ertem mit montal de tetțic ohodi montod:)(transliterat of course)
pentru textul : Fugă deo citesc a treia data si dau penita. pentru faptul ca ai umor. poate ca observatia este subiectiva. dar este destul de dificil sa dozezi umor in poezie. si apoi mai este si cinismul si autoironia si un fel de onestitate sensibila. astea fac toti banii.
ma bucur sa te citesc.
pentru textul : text parțial lipsă decum s-ar putea retrage penițele date nemeritat? Textul de mai sus e de o platitudine crasă. Un text mimetic. De un mimetism pe care eu îl consider fără modele. Și care e cel mai grav.
pentru textul : Dureri de ceară deai dreptate,cred că mi-am dat cu pudră şi-n ochi,iţi mulţumesc de atenţionare.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deAdevarat a inviat,”Sister”, va fi o munca sa il memorezi. multumesc de trecere, Lucian, Alithos anesti!, e un text mai vechi dar la care tin cu nostalgia cu care tii la adolescenta
pentru textul : Biruința Învierii ▒ deVirgile, multam ca ai parcurs tot textul... pana la urma asta e tot, nu? Bobadil.
pentru textul : cișmigiu rhapsody denu este nici o incalcare de Regulament ma tem ca Marina Nicolaev nu cunoaste Regulamentul
pentru textul : silent night de...Afirmaţia că o scriere poate exista fără idee şi miză este una dintre cele mai mari inepţii pe care le-am citit de curând, pentru că ea, afirmaţia, neagă însuşi limbajul. Orice text, literar sau nonliterar, le are implicit pe ambele. Un text fără niciuna dintre aceste caracteristici nu poate fi decât un text "păsăresc", un text alcătuit după o extragere aleatorie dintr-o urnă cu cuvinte, un text bătut la maşină de un cimpanzeu etc.
...Presupunând prin absurd că ar exista o asemena scriere, iar ea ar fi compusă dintr-un limbaj logic, întrebarea care urmează e de ce ar fi publicată? Dar mai ales, de ce ar fi citită? Lectura nu este o acţiune unidirecţională, nimeni nu citeşte ca să... citească. De ce şi-ar pierde cineva timpul citind ceva care nu spune nimic şi nu are niciun scop?
...În altă ordine de idei, mă frapează uşurinţa cu care autoarea se contrazice:
pentru textul : Portretul unei călătoare de"Nu cred că există în niciun manual de literatură scris că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză". Este absurd" --> "Este un portret cu inteţia de a..."
"Eu sincer nu consider că pot scrie proză de valoare" --> dar respinge cu vehemenţă mai toate criticile.
Vă mulțumesc tuturor pentru aprecieri
pentru textul : Vocea ne devansează ,הקול הולך לפנינו dePana la urma nu avem decat sansa zicerii subiective atunci cand ne exteriorizam ingerii si demonii prin mijloace artistice... insa atunci cand ce iese din noi, resimtit adanc ori mai superficial, devine un produs artistic ne asumam critica, iar aici cred ca fiecare dintre pareri imbogateste autorul pentru ca ofera acel feed-back atat de necesar calibrarii expresiei catre in afara noastra. Uneori sunt limitele noastre in a ne exprima starile ori productele fictionale, alteori e neputinta unora dintre lectori de a empatiza... sau contextul general nu este unul favorabil citirii si in cazul textului tau, interpretarii.
pentru textul : Pe străzile Ballinei dePerspectiva este eclectica, insa acest melanj conduce spre ideea de universalitate a actului erotic... e ca si cum intre pamant si cer ai suprapus o pelicula divina, ca o lupa, prin care privind, suntem in masura sa constientizam clipa in atributul ei de eternitate... cumva Bobadil avea dreptate cu Dali pentru ca daca ai fi pictat textul ar fi aratat suprarealist, cu toate trimiterile punctuale pe care le faci, inteligibile si intr-o cheie psihanalitica.
Cat despre originalitate... daca este un text construit, lucrat, atunci nu e defel original... daca insa te-ai lasat devorata de patima scrierii atunci cred ca sinteza tuturor cunostintelor si trairilor tale, cu toata bogatia de nuante, face din acest text o creatie inedita.
Nu scriu proza insa zic si eu ca profanul... mutatiile dintr-o lume in alta, dintr-o cultura in alta, divagatiile care au rolul de a contextua in epoci/culturi etc diferite pot fi realizate si fara abundenta, uneori deranjanta, de termeni mai putin uzitati ori trimiteri culturale destul de ermetice... important este sa transmiti intr-un limbaj cat mai accesibil si chestiunea aceasta este cu adevarat dificila.
Virgil, poate că ai dreptate, poate că sunt un fel de autor sortit să se remarce sau să nu se remarce prin eclecticism sau prin altceva. Eu am scris încercând să scriu mai bine, atâta tot, dacă am reuşit mai bine de data asta, îmi pare bine.
pentru textul : Pe Volga liniştită deAndu şi tu mă surprinzi, chiar dacă nu este chiar politicos din partea ta :) În definitiv, autor sau nu, sunt încă un om viu, ai fi putut să nu mă eviţi, mai ales dacă scrii comentariu la textul meu, şi să mi te adresezi direct. Abia azi mi-am dat seama că avem nume asemănătoare...(dacă bunicul meu nu şi-ar fi schimbat numele cum mi s-a spus odată că a făcut, am fi fost poate la fel). Dar eu ţi-am răspuns fiindcă îmi pare bine că eşti surprins într-un mod interesant.
andu, nu ma asteptam sa ti placa un astfel de discurs. multumesc insa, chiar nu inteleg unde vrei sa bati amintind de anghel pop. care-i faza, de fapt?
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deBogdan, si eu sper din toata inima sa ai ceva mai mult de spus in acest colt virtual. In ce priveste dialogul as vrea sa iti garantez (daca mai are vreun rost sa fim dramatici) ca aici cei care am inceput acest proiect credem ca motorul promovarii oricarui tip de literatura este dialogul. Aici nu numai ca il acceptam dar il incurajam ca fiind esentialmente singurul mod de a desparte griul de neghina. Tocmai de aceea poate si numele de Hermeneia, ca si framework al comunicarii si interpretarii mesajului literar. De aceea eu sint nu numai onorat dar ma bucur sincer de prezenta ta aici. Poate cindva am sa spun ceva mai multe despre asta pentru ca in celalalt spatiu am interactionat mult mai putin. In ce priveste pierderea celor aproape 1000 de texte nu pot sa spun decit ca sint undeva intre consternare si indignare profunda. Cred ca nu exagerez cu nimic daca iti spun ca regret nespus. Aproape ca imi vine sa te rog sa mai insisti poate ceva s-a mai salvat in baza de date sau intr-o forma de backup. Nu pot, nu vreau sa cred ca s-au pierdut. Nu-ti pot exprima ce sentiment de frustrare am acum. Anyway, eu iti doresc bun venit si sper intr-o colaborare reala si de foarte lunga durata.
pentru textul : Les bicyclettes de Newport deErata: Eclectica desigur in loc de eccelctica.
pentru textul : shortcut to L.L. depai nu vad unde ma contrazici, si unde e greseala. o mutatie poate fi o mutilare (dar nu intotdeauna). Iar eu vorbeam (poate impropriu) despre "actiunea fenotipica". Ce este drept ma jucam cu imaginatia stiintifica, dar acum serios vorbind, cum se ctegoriseste de exemplu radiatia UV sau diferentele de presiune atmosferica sau de chimism al apei daca nu "actiuni fenotipice"? Poate am gresit, poate era mai bine sa fi scris actiuni exterioare, dar suna cam pleonastic. Mai caut.
pentru textul : nu știu dacă dePentru cei aerieni :), mai e timp pana duminica, oricum nu ma duc cu volumul la tipar pana luni. Va astept!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deNu sunt sigură că am prins ideea poemului, dar ai câteva imagini (oarecum nesusținute) de remarcat: "În locul aripilor îmi creșteau lopeți ce mă îngropau în pământul uitării." Cred că finalul e prea simplu, acolo "cer" cere un atribut.
pentru textul : Vierme de fluture de„În tot acest amalgam, observăm că poezia a pierdut mult din prestigiul ei.” - parol că nu știu de unde și pînă unde „observăm”. Un astfel de limbaj ex catedra este cel puțin amuzant. Și nu o spun de dragul de a fi Gică contra. Ci pentru că nu observ nimic din ceea ce afirmă autorul. Și dacă asupra observațiilor avem probleme atunci cu siguranță ca nici hermeneutica fenomenului nu prea mai are multe proptele iar soluțiile nici nu știu dacă mai au vreo importanță.
Și spun că nu observ pentru că pe de o parte poezia, fie ca specie literară, fie ca esență a artelor, nu a fost niciodată ceva „cu prestigiu” (deși pe bune că nici la ce fel de prestigiu se referă exact autorul nu prea îmi dau seama). Se referă cumva la un fel de faimă în lumea „maselor”? Se referă la un fel de modă? Se referă la un fel de formă principală de manifestare culturală(sic!)? Nu îmi este clar. În orice caz, pe de o parte poeții au trăit și au murit săraci cam întotdeauna. Poezia a fost o îndeletnicire relativ admirată dar în același timp privită ca ceva nu tocmai serios de cînd este ea. Pe de altă parte oamenii citesc și se străduie să scrie poezie și în epoca aceasta tot mai digitalizată sau îmbibată de tehnologie. Există festivaluri, edituri, multiple prezențe online în o mulțime de limbi. Îmi este destul de greu să înțeleg la ce fel de „prestigiu” sîntem invitați să fim de acord că observăm că s-a pierdut.” N-am auzit pe nimeni spunînd că trebuie să fii tîmpit să scrii poezii. Zilele trecute citeam despre un parlamentar islandez care este un colaborator apropiat al faimosului (de acum) Julian Assange și se menționa cu relativă apreciere că este și poetă și că și-a publicat primul volum la 20 de ani. Există politicieni care scriu versuri, revoluționari și artiști. Merg în secțiunea de poezie a unei librării ca Borders sau Barnes & Noble și este enormă, atît contemporani cît și clasici. Nu prea pricep la ce prestigiu se referă autorul.
„Poezia a pierdut mult din substanţa intelectuală, reflexivă, raţională.” Ei bine, lăsînd la o parte faptul că (vorbind in extemis) nu sînt convins că iraționalul este neaparat nepoetic. (La urma urmei onirismul, dada sau multe alte modalități moderne sau post moderne de a face poezie, ar fi excluse din „clubul poeziei” dacă poezie ar trebui neaparat să fie „intelectuală, reflexivă, raționalaă). Deci, pe lîngă faptul că nu există nici un fel de „lege” literară care să circumscrie poezia doar raționalismului sau reflexiei filosofice, dacă într-adevăr există o astfel de „pierdere de substanță intelectuală” eu zic slavă Domnului. Pentru că din modestele mele obsevații pot spune că marea problemă nu este că omul acestui secol nu gîndește ci că nu simte. De fapt nici nu mai are timp sau abilitate să își asculte inima. Îi este chiar jenă să o mai facă. Și nu aș vrea să se creadă că sînt un anti-intelectualist, sau un anti-rațional. Departe de mine. Dar poezia nu este doar reflexie filosofică sau meditație intelectuală. Dacă se oprește la asta pur și simplu nu este poezie. Pentru că poezia este în esența ei un fenomen cu substrat metafizic. Este (sau conține) un ceva ce nu poți explica folosind absolut orice lege a universului material. Simplu spus, are putere. Cînd este poezie.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deA spune că „poezia trebuie să poarte un mesaj intelctual şi că trebuie să fie precisă în acest sens” este relativ ridicol în opinia mea. Pentru că un „mesaj intelectual” are și o carte de bucate sau un paragraf din constituție. Sau un articol de ziar. Dar ele nu sînt și nu pot fi niciodată poezie. Poezia se folosește de „materialul intelectual”, de raționalitatea intrinsecă procesului comunicării. Dar este cu mult mai mult decît atît. Altfel nu este poezie.
Mi se pare apoi periculoasă respingerea conceptelor de „inspiraţie”, „inconştient” sau „muză”. Cînd cineva spune astfel de lucruri mă îndoiesc că are habar de poezie. Nu mă refer la meșteșugul literar. Mă refer la poezie. La acea scînteie intefabilă care face un suport banal să devină o forță. Citești descrierea unui oraș și a unei înmormîntări vara acompaniată de obsesiva repetare a cuvîntului plumb și nu mai este același banal fapt divers. Este o imagine care te transportă și te transpune și simți aproape între dinți praful orașului, căldura moleșitoare și povara unei zile care nu se mai termină precum o înmormîntare de vară. A-mi spune că totul este aici comunicare intelectuală(sic!) mi se pare jenant.
Evident, nu orice elucubrație sau înșiruire de cuvinte, sau descriere de întîmplări emoționale este poezie. Așa cum spunea și Adrian mai înainte, miza poeziei este capacitatea de a transpune, a reprezenta în așa fel încît „să spună mult mai mult dincolo de cuvinte”. Iar „cum” se reușește asta reprezintă diferența de carate între un poet și un om care se străduie să scrie versuri. De cînd este Hermeneia am întîlnit oameni cu idei bune și coerente dar care nu reușeau sub nici o formă să facă din ele poezie. Și chiar aș spune că admir pe cei care reușesc(și asta este talent) să scrie o amestecătură de imagini dar care reușesc să îmi transmită ceva. De fapt aproape că văd poezia ca fiind acel mesaj subliminal ascuns în zgomotul de fond al unei pelicule video. Unii psihologi și propagandiști au încercat asta. Ei bine, asta este tehnologie și psihologie la urma urmei. Poezia reușește (cînd reușește) să facă „asta” în mod natural.
Nu cred că este menirea poeziei să facă instructaj sau să comunice. Cît cred că este menită să transmită(care în opinia mea este altceva decît a comunica) și să exprime(să reprezinte) cu putere inefabilă. De aceea în antichitate alături de profeție și eros, poezia era cea de-a treia manifestare atribuită unei „manii”. Poetul, ca și profetul sau îndrăgostitul, erau priviți într-un anumit sens ca fiind „posedați” de o astfel de „manie” specifică care nu se mai supunea controlului rațional. Mă îndoiesc că anticii greșeau foarte mult privind în felul acesta poezia.
aveti dreptate. este un noembrie prea uscat. nimeni nu are curajul sa riste. aventura a devenit o iluzie.
pentru textul : undeva între dragoste și plăcere deBatrachomiomahie!!!
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deasta e de bine sau de rau?cred ca de bine,hahaha, multumesc de trecere si de lectura.
pentru textul : filosofia iepurelui de angóra deCel mai tare nu-mi place de Consuelo și cum este îmbrăcată, pentru că nu știi niciodată cine se-mbracă în hainele ei, Solomon. Nu pot pentru ca să sufăr astfel de îmbrăcăminte mi-aduce aminte de lucruri mai vechi. Nici de medeea nu-mi place, dar ea n-are nici-o vină, este de fapt singurul personaj consecvent, dar tot nu-mi place de ea. Si decorul, mă doare Solomon. Am considerat doar două finaluri pentru că numai despre ele era vorba în telemiorița voastră. Cel de-al treilea final este drăguț din partea lui pentru că mai încearcă să facă loc și altor finaluri sau finalități, așa este el Adrian, un gentelmen. Nu-mi place întreg telepoeprozacolajulnovelaetc pentru că nu-mi place ideea principală, cum nu mi-a plăcut nici cartea lui Dan Brown.
pentru textul : consuelo si medea dePagini