am citit de multe ori poezia asta, Ottilia, are ritm, imi vine sa o cant, daca ar fi avut si rime o rappeam:)
dincolo de asta, admir dezbaterea poetica a socialului, aici desi ai povestit foarte mult.
Mi se pare că textul e un pic sufocat de abundenţa de cuvinte de legătură.
Mi-a plăcut tehnica detaliului, specifică prozei, şi modul în care anumite amănunte de sub lupă determină incursiuni introspective.
mărturisesc, nu prea îmi stă în obicei să explic de ce am ales un anume titlu pentru o poezie sau alta, totuşi spun acum că elementele respective (cu ref. stele negre/stele galbene) sunt antagonice, aşadar într-o contradicţie aparentă, cum negrul se poate asocia ideii de trecere în nefiinţă, pe când galbenul se regăseşte în însăşi intenţia poetică de a trata acest subiect într-un mod cât mai aerat, dacă pot spune aşa, cât mai delicat cu putinţă.
eu sper că mi-a reuşit, măcar parţial, acest lucru, e o poemă la care ţin mult, chiar e lucrată, o poemă revizuită, ca să devoalez adevărul. nu ştiu ce nu ţi-a plăcut ţie, dacă ai fi fost mai explicită, ar fi fost mai ok, înţelegeam şi eu ce ai vrut să spui. poate faptul că am ales să împrumut trăsături ale poezie clasice? chiar nu am idee. în altă ordine de idei, mă bucur că poema a emoţionat.
si de ce nu ma intrebi niciodata? iti dai seama cum sună in fata lui malac sa i spui ca tu iti asterni frigul si decojesti o zi ( o zi???) neinteresant spui? un paharel ciocnim, da vampirule! :)
pentru mine, excelenta poezia.
nu-mi place "infipte" din titlu, realizez insa ca daca spui "intr-un saxofon, flori" e posibil sa nu mai fie chiar acelasi lucru. nu subliniezi muzica ci actul asocierii, chiar infigerea aceea, desi ma deranjeaza. si n-as schimba. are un calm extraordinar fara a-i lipsi nota nostalgica si framantarea, neputinta aia din final. frumos final.
e poezie in sine, simti omul din ea, nu te oboseste cu razboieli intelectuale. :o)
aproape ca vad cum ar putea fi criticata, din neatentie.
Felicitări din inimă, Mariana ! Nu am abordat acest stil decât extrem de rar, dar de citit o fac mereu cu plăcere. Iar kaikurile tale m-au uns pe suflet de fiecare dată !
Adrian, Andu, reactia mea este legata de un anume sentiment care s-a format in timp, de cand mai postez pe hermeneia. Si anume ca nu poti fi in totalitate liber ..... inteleg strictetea, necesitatea regulilor, dar nu imi plac presupunerile, impresiile aruncate de pe un anume piedestal. Eu postez in principiu pentru feed back si ma bucur cand acesta apare.
Nu ma deranjeaza cand cineva desfiinteaza un text. Ma deranjeaza cand nu am ce invata din acel feedback.
Ok, deci este greu de explicat dar pentru ca nu imi place sa ramana ambiguitati, deci m-a deranjat presupunerea lui virgil, ca as folosi cuvinte pe care nu le inteleg sau nu le intelege el, nu mi-a fost clar, fara sa explice nimic, de acolo de pe piedestal. Nu spun ca era obligat sa mi le dea. E mai mult genul de reactie pe care o ai cand iti dai seama ca nu te simti bine intr-un loc, nu stii exact de ce, apoi realizezi, cumva.
Andu, mie chiar imi plac criticile, la fel cum imi plac si comentariile in care simt ca cineva a rezonat sincer cu vreun text de-al meu, si a lasat un semn. Ambele sunt mici motorase pentru functionare. Deci, nu vreau sa fac mare tam-tam in chestia asta, in esenta era vorba de un sentiment pe care l-am avut, am incercat sa-l descriu mai inainte si stii ca nu te poti pune cu sentimentele:))
Din toata chestia asta ar putea reiesi ca ma simt mai importanta decat sunt, ceea ce nu e adevarat, doar daca subconstientul ma lucreaza, si nu cred ca e cazul pentru ca imi displace sa fiu in spotlight, in asemenea momente cu justificari, explicatii, deraieri de la scopul primar al prezentei mele pe acest site.
Oricum, multumesc, Adrian, Andu pentru reveniri, Andu chiar nu ai pentru ce sa iti ceri scuze ( OMG :) , scuze eu daca am creat o situatie ingrata.
sunteti exigent domnul Zdroba, dar asta nu e niciun pacat, asa cum nici a fi mediocru nu e un pacat, pacat este ceea ce spuneti despre site-ul hermeneia, pentru ca asta chiar nu este adevarat si e clar ca nu cunoasteti activitatea de pe alte site-uri literare daca ati facut aceasta remarca, cum ca e este pe primul loc in promovarea liricii artificiale si dubioase.
asta nu e doar o parere eronata, este o acuzatie persiflanta, grava si gratuita, cred eu.
e adevarat ca nu toti membri site-ului au acelasi nivel, dar general vorbind este locul unde o sa gasiti cele mai bune texte de poezie si proza, cu mici exceptii si recunosc ca eu as putea fi una dintre ele... dar va asigur ca eu nu imit pe nimeni, eu am lirismul meu asa prafuit cum e, mi-l asum, si am propriile mele mijloace de exprimare, iar daca nu reusesc mai mult, cel putin alaturarile mele de cuvinte, nu sunt "fabricate" cu scopul de a impresiona sau a soca, ele au o idee la baza si o fluenta, zic si eu.
apreciez sinceritatea dumneavoastra, daca asa se numeste ceea ce faceti dar va rog inainte de a arunca cu pietre in cei care scriu prost sau mediocru, incercati sa le spuneti ceva care sa ii ajute sa-si depaseasca aceste minusuri, faceti-o macar asa de dragul cuvantului, in care banuiesc ca mai credeti.
În sfârșit, Vladimir a hotărât să părăsească ,,vocea” gravă ce rânduia și derula trăiri, intimismul supravegheat, ce nu le sustrăgea lucidității povestitorului. M-a mirat un pic amalgamul de timpuri folosit – inedită alegere în poeziile tale - , miza pe sinceritate, pe mărturisire, asumarea limbajului și a gestului fără teamă. Chiar dacă poezia capătă forță – pentru mine, evident – abia cu versul 5, chiar dacă prima comparație îmi pare căutată, forțând naturalețea mesajului, întâmpin cu bucurie implicarea și cum spuneam asumarea frustrării, a căutării unui refugiu emoțional. Deși textul rămâne recognoscibil ca manieră, este o izbucnire confesiv – compulsivă, frisonantă, pentru care ai prețuirea mea.
Vlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
Dorin, nici eu nu găsisem vreo vină, afară de una pe care am găsit-o acum: încalcă punctul 14.5. din Regulament. Te rog să remediezi și nu ar fi de dorit să se mai repete. Îmi vine greu să cred că nu știai despre această regulă.
Marian dragule, eu iti atrag atentia ca asta ce spui tu este o forma incipienta de paranoia (si crede-ma datorita celor cum zici tu zece ani in plus :-) Tu te crezi vreunul dintre cei enumerati de tine or what? Hai sa fim seriosi, eu zic sa ne oprim aici cu polemica pana nu il suparam pe Virgil :-) si sa ne vedem de scris. Eu te voi citi in continuare. Nu mi-o lua in nume de rau daca iti spun sincer ce simt (sau ce NU simt) cand te citesc. Atat. Bobadil
da, este o aparitie pe care o salutam pe Hermeneia. cu ani in urma cind am inceput sa citesc poezie online imi aduc aminte ca ii admiram evolutia de scriitor. acum putem sa ii sarbatorim un nou volum si pe Hermeneia. felicitari. am insa si eu o intrebare: ce sint alea "canoanele fiorului poetic românesc"?
categoric aș fi renunțat la ultima strofă care, pe lîngă faptul că e albă și amorfă ca făina, nu face decît să dilueze textul în "pumnul de lumină". chiar și "bucata de cer în cămară" e puțin cam prea "pură" pentru restul textului dar aș zice că e ok cu izul acela de tîlc. dar nu ultima strofă. părerea mea. ar mai fi și alte observații pe care le-aș aduce acestui text destul de reușit de altfel. și asta tocmai pentru că este reușit. remarc îndeosebi, ceea ce a sugerat și ante-comentatorul meu: ideea de încins transferată atît de reușit din borcane în inimi și apoi în piele și iar în borcane. e o dinamică jos pălăria...
Cît de fin ai țesut din esență de praf de stele, acest zbor sidefiu, acest dor desprins din negura conștiinței noastre îngropată, sufocată de dogme născute din spaime! Precum vântul din ploaie, precum urletul din tăcere, dragostea pleacă din sfințenie; doar sufletul știe cum să o ia de la capăt, știe cît să dea ca să primească "lumina caldă dinspre răsărit". Mi-a plăcut mult micul tău poem în proză, inefabilul aceastei bijuterii delicate, aproape imposibil de reprodus.
Ar fi multe, intai textul nu are nimic de-a face cu un psalm, fie el si non-conformist, apoi are greseli de exprimare, de la primul vers "si totusi" sa incepi un psalm cu "si totusi"??, apoi "neingerii" - fortata exprimare, de treizeci de ani incoace poetii incearca "necuvintele" lui Nichita si nu le ies decat prostii fara substanta. Apoi tot logosul din ultima parte este sec si lipsit de maduva poetica. Cum poti scrie in poezie "mai ales INSA"?? Pestii goi si singuri pe acest uscat?? Naluca ascunsa las intre coaste? Hilar. Nici Nicodem nu scria asa de tampit decat cand era in culmea inspiratiei.
Sis, bine te-am găsit aici. Am mai corectat câte ceva... Oricum o să mai modific în funcție de cum îmi amintesc. De exemplu, eram ieri la o clătită și mi-am amintit că spuneam "întâmplări" în loc de "povești" și că pe atunci nu erau semestre, ci trimestre.
am merge oricât și oriunde pentru un somn cu piatră și Dumnezeu la căpătâi... chiar cu gluga pe cap, chiar cu umerii... Da, Paul Blaj, bine și fain ai spus-o și de data asta:) mi-a plăcut rău de tot!
nu-i nevoie sa ne explicam textele. ma incapatanez sa cred asta! :)
oricum se intelesese despre ce-i vorba. si ce nu s-a inteles clar lasa-i cititorului, sa-si construiasca propria lume.
În primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am citit de multe ori poezia asta, Ottilia, are ritm, imi vine sa o cant, daca ar fi avut si rime o rappeam:)
pentru textul : citeşte dedincolo de asta, admir dezbaterea poetica a socialului, aici desi ai povestit foarte mult.
Typo: ală; râmas
Mi se pare că textul e un pic sufocat de abundenţa de cuvinte de legătură.
pentru textul : sintetic sinestezic deMi-a plăcut tehnica detaliului, specifică prozei, şi modul în care anumite amănunte de sub lupă determină incursiuni introspective.
mărturisesc, nu prea îmi stă în obicei să explic de ce am ales un anume titlu pentru o poezie sau alta, totuşi spun acum că elementele respective (cu ref. stele negre/stele galbene) sunt antagonice, aşadar într-o contradicţie aparentă, cum negrul se poate asocia ideii de trecere în nefiinţă, pe când galbenul se regăseşte în însăşi intenţia poetică de a trata acest subiect într-un mod cât mai aerat, dacă pot spune aşa, cât mai delicat cu putinţă.
eu sper că mi-a reuşit, măcar parţial, acest lucru, e o poemă la care ţin mult, chiar e lucrată, o poemă revizuită, ca să devoalez adevărul. nu ştiu ce nu ţi-a plăcut ţie, dacă ai fi fost mai explicită, ar fi fost mai ok, înţelegeam şi eu ce ai vrut să spui. poate faptul că am ales să împrumut trăsături ale poezie clasice? chiar nu am idee. în altă ordine de idei, mă bucur că poema a emoţionat.
îţi mulţumesc pentru prezenţă şi te mai aştept.
pentru textul : stele negre stele galbene denimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin
pentru textul : Lunatice desi de ce nu ma intrebi niciodata? iti dai seama cum sună in fata lui malac sa i spui ca tu iti asterni frigul si decojesti o zi ( o zi???) neinteresant spui? un paharel ciocnim, da vampirule! :)
pentru textul : Sâmburi depentru mine, excelenta poezia.
pentru textul : flori înfipte într-un saxofon denu-mi place "infipte" din titlu, realizez insa ca daca spui "intr-un saxofon, flori" e posibil sa nu mai fie chiar acelasi lucru. nu subliniezi muzica ci actul asocierii, chiar infigerea aceea, desi ma deranjeaza. si n-as schimba. are un calm extraordinar fara a-i lipsi nota nostalgica si framantarea, neputinta aia din final. frumos final.
e poezie in sine, simti omul din ea, nu te oboseste cu razboieli intelectuale. :o)
aproape ca vad cum ar putea fi criticata, din neatentie.
Felicitări din inimă, Mariana ! Nu am abordat acest stil decât extrem de rar, dar de citit o fac mereu cu plăcere. Iar kaikurile tale m-au uns pe suflet de fiecare dată !
pentru textul : Karumi deȘocant punct de vedere. Asta ai intenționat? Un experiment? Ai un typo în ultima strofă.
pentru textul : Viol consimțit dedeosebit!
pentru textul : apasă F11 de"oamenii se uitau la ei prin telescop
după fericirea lor întâmplarea nu mai conta"
Adrian, Andu, reactia mea este legata de un anume sentiment care s-a format in timp, de cand mai postez pe hermeneia. Si anume ca nu poti fi in totalitate liber ..... inteleg strictetea, necesitatea regulilor, dar nu imi plac presupunerile, impresiile aruncate de pe un anume piedestal. Eu postez in principiu pentru feed back si ma bucur cand acesta apare.
pentru textul : eine kleine musik deNu ma deranjeaza cand cineva desfiinteaza un text. Ma deranjeaza cand nu am ce invata din acel feedback.
Ok, deci este greu de explicat dar pentru ca nu imi place sa ramana ambiguitati, deci m-a deranjat presupunerea lui virgil, ca as folosi cuvinte pe care nu le inteleg sau nu le intelege el, nu mi-a fost clar, fara sa explice nimic, de acolo de pe piedestal. Nu spun ca era obligat sa mi le dea. E mai mult genul de reactie pe care o ai cand iti dai seama ca nu te simti bine intr-un loc, nu stii exact de ce, apoi realizezi, cumva.
Andu, mie chiar imi plac criticile, la fel cum imi plac si comentariile in care simt ca cineva a rezonat sincer cu vreun text de-al meu, si a lasat un semn. Ambele sunt mici motorase pentru functionare. Deci, nu vreau sa fac mare tam-tam in chestia asta, in esenta era vorba de un sentiment pe care l-am avut, am incercat sa-l descriu mai inainte si stii ca nu te poti pune cu sentimentele:))
Din toata chestia asta ar putea reiesi ca ma simt mai importanta decat sunt, ceea ce nu e adevarat, doar daca subconstientul ma lucreaza, si nu cred ca e cazul pentru ca imi displace sa fiu in spotlight, in asemenea momente cu justificari, explicatii, deraieri de la scopul primar al prezentei mele pe acest site.
Oricum, multumesc, Adrian, Andu pentru reveniri, Andu chiar nu ai pentru ce sa iti ceri scuze ( OMG :) , scuze eu daca am creat o situatie ingrata.
sunteti exigent domnul Zdroba, dar asta nu e niciun pacat, asa cum nici a fi mediocru nu e un pacat, pacat este ceea ce spuneti despre site-ul hermeneia, pentru ca asta chiar nu este adevarat si e clar ca nu cunoasteti activitatea de pe alte site-uri literare daca ati facut aceasta remarca, cum ca e este pe primul loc in promovarea liricii artificiale si dubioase.
pentru textul : celălalt mal deasta nu e doar o parere eronata, este o acuzatie persiflanta, grava si gratuita, cred eu.
e adevarat ca nu toti membri site-ului au acelasi nivel, dar general vorbind este locul unde o sa gasiti cele mai bune texte de poezie si proza, cu mici exceptii si recunosc ca eu as putea fi una dintre ele... dar va asigur ca eu nu imit pe nimeni, eu am lirismul meu asa prafuit cum e, mi-l asum, si am propriile mele mijloace de exprimare, iar daca nu reusesc mai mult, cel putin alaturarile mele de cuvinte, nu sunt "fabricate" cu scopul de a impresiona sau a soca, ele au o idee la baza si o fluenta, zic si eu.
apreciez sinceritatea dumneavoastra, daca asa se numeste ceea ce faceti dar va rog inainte de a arunca cu pietre in cei care scriu prost sau mediocru, incercati sa le spuneti ceva care sa ii ajute sa-si depaseasca aceste minusuri, faceti-o macar asa de dragul cuvantului, in care banuiesc ca mai credeti.
premiu pentru cea mai misterioasa si metafizica imagine care mi-a fost dat sa citesc in ultima vreme
pentru textul : abac de septembrie deMulţumesc de sugestie . E o variantă mai reuşită.Voi mai incerca.
pentru textul : Dragoste deReusita sarja, mi-a placut. Cred ca ma voi gandi la "dupa noi, obrocul" care e mobilizant. Asa da, Andu
pentru textul : După noi, galopul deÎn sfârșit, Vladimir a hotărât să părăsească ,,vocea” gravă ce rânduia și derula trăiri, intimismul supravegheat, ce nu le sustrăgea lucidității povestitorului. M-a mirat un pic amalgamul de timpuri folosit – inedită alegere în poeziile tale - , miza pe sinceritate, pe mărturisire, asumarea limbajului și a gestului fără teamă. Chiar dacă poezia capătă forță – pentru mine, evident – abia cu versul 5, chiar dacă prima comparație îmi pare căutată, forțând naturalețea mesajului, întâmpin cu bucurie implicarea și cum spuneam asumarea frustrării, a căutării unui refugiu emoțional. Deși textul rămâne recognoscibil ca manieră, este o izbucnire confesiv – compulsivă, frisonantă, pentru care ai prețuirea mea.
pentru textul : Întâlnire dee o frăgezime de iarbă strivită sub tălpile goale în poemul acesta. mie îmi place "departeo".
pentru textul : Și dacă deMoto: Dimov sau Brumaru? Inclin sa cred, Brumaru. Pe langa el, textul e palid
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deVlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
pentru textul : Exil deDorin, nici eu nu găsisem vreo vină, afară de una pe care am găsit-o acum: încalcă punctul 14.5. din Regulament. Te rog să remediezi și nu ar fi de dorit să se mai repete. Îmi vine greu să cred că nu știai despre această regulă.
pentru textul : de regăsire deMarian dragule, eu iti atrag atentia ca asta ce spui tu este o forma incipienta de paranoia (si crede-ma datorita celor cum zici tu zece ani in plus :-) Tu te crezi vreunul dintre cei enumerati de tine or what? Hai sa fim seriosi, eu zic sa ne oprim aici cu polemica pana nu il suparam pe Virgil :-) si sa ne vedem de scris. Eu te voi citi in continuare. Nu mi-o lua in nume de rau daca iti spun sincer ce simt (sau ce NU simt) cand te citesc. Atat. Bobadil
pentru textul : un fragment întreg deda, este o aparitie pe care o salutam pe Hermeneia. cu ani in urma cind am inceput sa citesc poezie online imi aduc aminte ca ii admiram evolutia de scriitor. acum putem sa ii sarbatorim un nou volum si pe Hermeneia. felicitari. am insa si eu o intrebare: ce sint alea "canoanele fiorului poetic românesc"?
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse decategoric aș fi renunțat la ultima strofă care, pe lîngă faptul că e albă și amorfă ca făina, nu face decît să dilueze textul în "pumnul de lumină". chiar și "bucata de cer în cămară" e puțin cam prea "pură" pentru restul textului dar aș zice că e ok cu izul acela de tîlc. dar nu ultima strofă. părerea mea. ar mai fi și alte observații pe care le-aș aduce acestui text destul de reușit de altfel. și asta tocmai pentru că este reușit. remarc îndeosebi, ceea ce a sugerat și ante-comentatorul meu: ideea de încins transferată atît de reușit din borcane în inimi și apoi în piele și iar în borcane. e o dinamică jos pălăria...
pentru textul : tablou din cartierul de nord II deCît de fin ai țesut din esență de praf de stele, acest zbor sidefiu, acest dor desprins din negura conștiinței noastre îngropată, sufocată de dogme născute din spaime! Precum vântul din ploaie, precum urletul din tăcere, dragostea pleacă din sfințenie; doar sufletul știe cum să o ia de la capăt, știe cît să dea ca să primească "lumina caldă dinspre răsărit". Mi-a plăcut mult micul tău poem în proză, inefabilul aceastei bijuterii delicate, aproape imposibil de reprodus.
pentru textul : zborul tău sidefiu deAr fi multe, intai textul nu are nimic de-a face cu un psalm, fie el si non-conformist, apoi are greseli de exprimare, de la primul vers "si totusi" sa incepi un psalm cu "si totusi"??, apoi "neingerii" - fortata exprimare, de treizeci de ani incoace poetii incearca "necuvintele" lui Nichita si nu le ies decat prostii fara substanta. Apoi tot logosul din ultima parte este sec si lipsit de maduva poetica. Cum poti scrie in poezie "mai ales INSA"?? Pestii goi si singuri pe acest uscat?? Naluca ascunsa las intre coaste? Hilar. Nici Nicodem nu scria asa de tampit decat cand era in culmea inspiratiei.
pentru textul : psalm deSis, bine te-am găsit aici. Am mai corectat câte ceva... Oricum o să mai modific în funcție de cum îmi amintesc. De exemplu, eram ieri la o clătită și mi-am amintit că spuneam "întâmplări" în loc de "povești" și că pe atunci nu erau semestre, ci trimestre.
pentru textul : Întâmplări din viața mea deam merge oricât și oriunde pentru un somn cu piatră și Dumnezeu la căpătâi... chiar cu gluga pe cap, chiar cu umerii... Da, Paul Blaj, bine și fain ai spus-o și de data asta:) mi-a plăcut rău de tot!
pentru textul : acolo unde se întorc valurile denu-i nevoie sa ne explicam textele. ma incapatanez sa cred asta! :)
pentru textul : Devorah deoricum se intelesese despre ce-i vorba. si ce nu s-a inteles clar lasa-i cititorului, sa-si construiasca propria lume.
Frumoase imaginile. Crezi că ai putea să le micșorezi? Ar fi mult mai bine și estetic. Mulțumesc.
pentru textul : Gustul Lemnului deÎn primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) denu înțeleg de ce ai supus aprobării trei texte identice. a proceda în așa fel este un abuz și mă îndoiesc că va duce la aprobrea lor
pentru textul : despre bătrîneţe dePagini