Am decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.
Expresia "Virgil, dacă tu consideri comentariile mele "doar o aflare in treaba, ceva de genul de ce e baba-rada si nu rada-baba.. sau mai pe intelesul tau, nu au substanta"," este o generalizare si o rastalmacire a ceea ce am scris eu si nu am sa dau curs la astfel de provocari puerile
Prima strofă mi se pare prea cerebrală, cu expresii „căutate”, și mă refer în primul rând la „violetul instrumental”
și „cercurile haotice”. Apoi, folosirea în două versuri succesive a două adverbe care nu par să aducă un plus de lirism în penultima strofă(mă refer la „neutru” și „vânăt”). Personal, aș fi renunțat barem la unul din ele. Aș schimba și titlul, în primul rând mi se pare prea lung și prea explicit, în al doilea - pentru că am așa o senzație de deja-vu când aud de „tratatul de dragoste”. Dacă nu mă înșel, cred că au mai fost cel puțin 1-2 autori ce aveau texte purtând cam același titlu. Dincolo de toate acestea, strofa a treia mi se pare cea mai reușită dpdv ideatic și la nivel de expresie..
Întâi de toate La Mulți Ani Dragilor și să ne dea Dumnezeu un an mai bun (asta ne dorim mereu)!
Apoi re. epigrama mea, mă bucur de răspuns, mulțam.
De-l faci pe Virgil să râdă
Nu e epigrama hâdă
El râde la turbătoare
Și nu la tulburătoare
... aștept replica la tulburel, văd că o eviți... turburește! preferând o divagație la o încadrare a textului care nu este perceptibilă afară din contextul site-ului
dan, cu sylvia plath voi avea o rafuiala la un moment dat... si nu numai cu ea. am un poem scris la nervi si disparare pe care il voi pune aici, la un momet dat. a fi invins de propria ta forta este mereu un subiect suculent si spectaculos. ai vazut perfect ce era de vazut si nici nu ma mir foarte tare. alina, voi modifica si voi pune diacritice la intreg textul. pana si mie imi este greu sa-l citesc. campia va ramane campie cu diacritice. doresc sa existe ca principiu feminin in titlu, alaturi de podul masculin, ca interfata la ce va urma mai departe. cum spunea si dan, poemul este alcatuit din doua texte, poate ar fi trebuit sa se observe ca sunt diferite unul de altul si ca discurs si ca tema si ca subiect, chiar daca amandoua se doresc pasteluri. ma bucur ca treceti pe aici. :)
nu il recunosc in exprimare pe domnul paul blaj. el nu foloseste cuvintele asa de obicei.
il vedeam zicand:
"spunea un tip, mai deștept ca noi și încă mulți alți scriitori: cârțile mele sunt ca apa. (fara explicatii, nici cand e cazul deoarece trebuie musai sa stea de voreba cu un erudit) iar cărțile marilor genii sunt ca vinul.
Aleksandar, ai întotdeauna un cufăr de metafore proaspete: "să trecem legați prin fum prin lumina oarbă" "un cer puțin mai jos și mersul prin tine" Despre imaginea asta cred că e în programul Revit 2008 în care desenez eu, dar sincer îmi place pentru acuratețe, precizie și sinceritate: "sunt doar o dreaptă trasată prin punctul inimă" ...atenție la "alunecă cu"...
La Perugia - nu doar soarele arzător, dar şi stilul poeziei italiene moderne (Quasimodo, Ungaretti, poate chiar Montale). Sigur, păstrând proporţiile...
Deși, cu riscul să mă repet, textul iar îmi sună a "lyrics" cassa locco, la bloc, finalul poemului are ceva deosebit, nu imprevizibil, ci inedit prin modul de expunere. Probabil că orice aș sugera să modifici (în afară de ligamentul licențios din strofa a treia), ar modifica stilul tău propriu.
Acuma, ce să zic - ştiind că primeşti degrabă bucurosiu doar aprecierile, as putea să spun că textul este genial. M-am gândit, însă, că, cine ştie, pe undeva, pe traseul dintre clipe, ţi-ai revizuit poziţia faţă de propriile-ţi texe şi te interesează mai mult adevărul - cel puţin, cel al cititorului. Numai de bine şi la multe texte extrasenzaţiogeniale! :)
și dragul meu, pentru că răspunsul tău condescendent mă obligă să te lămuresc, nu am încercat că iluminez pe nimeni de nimic. nu că nu ar fi posibil.
dar să luăm lucrurile cum au fost, ca pe un remember. discuția a pornit sub un text al unei poete care nu este recunoscută. tu ai venit cu câteva exemple din poemul de mai sus și ai spus că sunt banale. eu am venit și am subliniat că tocmai acele exemple sunt poezie, amintind că și bacovia la începuturile scrisului său (ceea ce tu habar nu aveai) a fost discreditat pe acest motiv. dar hei, nu le poți ști pe toate. nici cum s-a ofticat barbilian când "după melci" a fost catalogat drept un volum de poezii pentru copii, sau că goethe îl nega vehement pe shakespeare ca scriitor și multe altele.
apoi evitând discuția despre ileana mălăncioiu ai continuat să demonstrezi cu elemente prozodice din poezia bacoviană că el nu e simplu.
eu te-am înțeles și ți-am atras atenția că recurgi la mijloace puerile de a demonstra ceea ce tu nu citiseși printre rânduri. dar nu e vina mea aici. ai fost răpit de argumentele proprii.
ceea ce nu înțelegi încă tu, dragul meu, și cred că nu vei pricepe, este că am venit cu cele mai uzuale argumente, pentru a-ți spune că limbajul bacovian este simplu nu sofisticat. și mă refeream la limbaj nu la stil. dar tu nu faci deosebirea între acestea.
cât despre calitatea mea de poet îi las pe alții să vorbească. iar aspirații de critic literar nu am pentru că știu ce înseamnă. spre deosebire de alții. amintisem de facultate ca să crezi că unele informații s-au sedimentat, chiar fără exemplificare. iar faptul că wikipedia, cea mai banală sursă de opinie (eu aș zice comună) spune ceva despre cum a fost receptat la început bacovia, dă de gândit.
și încă mai sunt aspecte. nu te-am întrebat de unde vine profunzimea la bacovia. pentru că sunt sigur că nu mi-ar fi fost deloc necesar răspunsul. el are o profunzime de impact, de trăire, deloc filozofică cum o întâlnim la alții. ori acest impact l-am simțit eu în versurile Danielei. desigur într-o formă incipientă și nu oclusivă privirii.
iar când vorbesc despre ceva, crede-mă că știu ce vorbesc. am bunul simț să nu intru acolo unde nu mă pricep. după cum am bunul simț să îți răspund deși ești discreditat de critica literară actuală. și discreditat e puțin spus. ai fost luat în bășcălie. eu nu am ținut cont de asta. dar nu sunt nici un tinerel naiv care să creadă că tu polemizezi cu alex. ștefănescu. că ești de talia lui. însă aici este mult de povestit. pentru că în acea emisiune cărțile se iau aleatoriu din biblioteca națională a româniei. știu că nu îți place subiectul, dar de ce să ne ferim de adevăr.
iar spre final îți spun ce nu trebuie să înțelegi, pentru că văd că trebuie:
1. nu mă consider buricul târgului, dar am o opinie bine formată despre literatura română, atât din critica actuală cât și din cea interbelică.
2. nu țin să mi se dea dreptate. e de ajuns că gusturile nu e discută. și nu o spun în latină!
3. cred că pot recunoaște un vers bun de unul fad, un poem bun de unul slab!
4. nu trebuie să mi se dea explicații. mai ales de nuanță!
5. am senzația că am pierdut ceva timp ca să mă explic. totul se putea termina dacă ai fi citit ceva de ileana mălăncioiu și ai fi fost atent la nuanță. deci de la prima mea intrvenție.
dar hey, e duminică, ce e mai frumos decât să dai explicații:)
Pentru greturi matinale se recomanda o lamaie- Adrian, desi intru foarte rar pe site, nu am vazut niciodata cereri scrise cum ca s-ar vrea concurs, insa o nevoie de revitalizare, da. Mi se pare foarte amuzant sa se ceara o calitate superioara a textelor de la aceeasi oameni care scriu de duzina, cu exceptiile de rigoare. Mi se pare o lipsa crasa de bun simt sa scrii ca au sosit invitatiile de onoare cand exista posibilitatea ca ''concursul'' sa stagneze. Nu stiam ca ne invartim in tara pseudovedetelor.
indiscutabil se refera la partea cu neînțelesul, nicidecum la partea cu vina:) mare lucru de explicat... ora 3, când somnul dispare și lasă locul unui oarecare „fă ceva!”. ciudat în toată povestea e faptul că nu știu ce m-aș face fără ora 3. mulțam!
Am remarcat naturaleţea dialogului ce construieşte subiectul. Cadrele în care se desfăşoara acţiunea au ceva cinematografic, rămân în memoria cititorului. Felicitări!
fără să fac risipă de cuvinte, mi-a plăcut expunerea, mai ales că şi eu împărtăşesc aceleaşi înţepături, nu de la păianjeni, viespi ori bondari, ci de la şeful casei, stăpânul covoarelor şi administratorul timpului meu liber. parcă n-aş face destul pe lângă casă, mai îmi trebuie şi bilet de voie la tastatură! citesc cu plăcere.
Încă ceva: tu reușești să pui în dialog, ceea ce alții pun în poezie: aici, de exemplu, ai pasajele cu "muncesc" / "te ascunzi", "5 % (scrie "la sută" că așa sună, nimeni nu zice 5 cerculeț bară cerculeț) să construim o viață!". "Să ne trăiești Chirilă, prin orice dulap dormi tu" și celelalte ghilimele aduc o reușită notă de dialog în dialog, de reflecție spontană în tot iureșul de replici, un fel de stop cadre: aici se întâmplă ceva. Vreau să fac și o atenționare, ca să nu se repete și asta (am citit și eseul tău): ai grijă că la noi, acum, se scrie cu o notă sexuală atât de puternică încât a devenit clișeu plictisitor; ține-te departe, spune ce ai de spus dar fără să aluneci acolo, să nu te ia valul. Ar fi păcat.
Margas, îți place să vorbești mult, fără să spui nimic. În cazul de față, trebuia să comentezi un text. Verdictele tale mă amuză. Vei fi tu vreo instanță literară și eu nu știu? În ce privește „caracterul liric”, mă faci să zâmbesc. Tu în îl ai cu prisosință, cât pentru jumătate de site. Mai postează vreo parodie ceva, decât să-ți pierzi timpul cu mine. Și nu-l mai cita pe Blaga, dacă ai ceva spus, spune cu cuvintele proprii, nu cu ale altora. Eugen
Vă mulțumim pentru participarea voastră atât de frumoasă la această ediție a cenaclului Virtualia, la Iași. Mulțumesc lui George pentru cronică și fotografii. Personal, cred că a fost una din cele mai reușite ediții, a fost deosebită. Vă așteptăm să reveniți la Iași, în Virtualia XII !
"un copil soptit de parinti" iti spune ca a fugarit atatea vocabule vara aceasta pana a adunat numai "ploaie în mîneci și în buzunare" si a reusit doar sa-si asigure "pluta ingerilor" pe o suta de ani... unul dintre poemele in care iata, se impune un stil original de introspectie transpus in tipare lirice. metafore deosebite: "orașul doarme lichid" "și să faci pluta îngerilor printre vacuole murdare" "mirosind a zarzăr despletit" "copil șoptit de părinți desperecheați"
azi nu am avut timp să ajung acolo...iertare. ecourile vor veni. mulțumesc pentru lectură - nu e puțin lucru să știi că cineva ți-a citit textul de două ori!
"chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii" - pana aici de acord... :) in plus, ironie lejera dar sofisticata, imaginatie si expresivitate si, mai ales, POVESTE. reusesti sa conturezi o atmosfera, sa transmiti un mesaj, sa construiesti dupa o logica poetica, fara ruperi de ritm si/sau ruperi "in figuri". poanta de final mi se pare usurica (ma refer la jocul de cuvinte, deci). dealtfel, si prezenta "timpului" este cam din alt univers, nu prea are ce cauta in text. practic, as renunta definitiv la ultima strofa, sau as schimba radical. chiar merita penita... (de multe ori, cand ne jucam inteligent, fara sa ne lasam prada dicteului automat, ne ies texte bune) ave
Virgile, te rog sa ma scuzi ca ma bag si eu asa, netam-nesam, dar cred ca am dreptul daca ai facut o referire asa, directa la mine. Eu zic ca daca vrei (vreti) sa faceti "un concurs asa ca Bobadil pe aici", atunci ar trebui sa scoti (scoateti) 100 USD din buzunar. Sau tu ziceai de fapt altceva ca n-am inteles?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Faină ideea, bine surprins momentul realizării semnificației unui banal (?) salut. Vezi puțin sfârșitul, ceva nu-i în regulă acolo. Cred.
pentru textul : trei cuvinte deAm decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.
pentru textul : în iedera mea respiră un fluture dee fain răspunsul tău în sensul că mi-a dat o idee. pot să-l folosesc?
pentru textul : vule vu murir avec moi? deExpresia "Virgil, dacă tu consideri comentariile mele "doar o aflare in treaba, ceva de genul de ce e baba-rada si nu rada-baba.. sau mai pe intelesul tau, nu au substanta"," este o generalizare si o rastalmacire a ceea ce am scris eu si nu am sa dau curs la astfel de provocari puerile
pentru textul : dana point I dePrima strofă mi se pare prea cerebrală, cu expresii „căutate”, și mă refer în primul rând la „violetul instrumental”
și „cercurile haotice”. Apoi, folosirea în două versuri succesive a două adverbe care nu par să aducă un plus de lirism în penultima strofă(mă refer la „neutru” și „vânăt”). Personal, aș fi renunțat barem la unul din ele. Aș schimba și titlul, în primul rând mi se pare prea lung și prea explicit, în al doilea - pentru că am așa o senzație de deja-vu când aud de „tratatul de dragoste”. Dacă nu mă înșel, cred că au mai fost cel puțin 1-2 autori ce aveau texte purtând cam același titlu. Dincolo de toate acestea, strofa a treia mi se pare cea mai reușită dpdv ideatic și la nivel de expresie..
doar o părere,
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi deEugen.
nu cred ca imi pica bine chestia aia cu acidul sulfuric si nici asocierea "mănunchi că "
pentru textul : canal indisponibil deÎntâi de toate La Mulți Ani Dragilor și să ne dea Dumnezeu un an mai bun (asta ne dorim mereu)!
Apoi re. epigrama mea, mă bucur de răspuns, mulțam.
De-l faci pe Virgil să râdă
Nu e epigrama hâdă
El râde la turbătoare
Și nu la tulburătoare
... aștept replica la tulburel, văd că o eviți... turburește! preferând o divagație la o încadrare a textului care nu este perceptibilă afară din contextul site-ului
pentru textul : turburisme dedan, cu sylvia plath voi avea o rafuiala la un moment dat... si nu numai cu ea. am un poem scris la nervi si disparare pe care il voi pune aici, la un momet dat. a fi invins de propria ta forta este mereu un subiect suculent si spectaculos. ai vazut perfect ce era de vazut si nici nu ma mir foarte tare. alina, voi modifica si voi pune diacritice la intreg textul. pana si mie imi este greu sa-l citesc. campia va ramane campie cu diacritice. doresc sa existe ca principiu feminin in titlu, alaturi de podul masculin, ca interfata la ce va urma mai departe. cum spunea si dan, poemul este alcatuit din doua texte, poate ar fi trebuit sa se observe ca sunt diferite unul de altul si ca discurs si ca tema si ca subiect, chiar daca amandoua se doresc pasteluri. ma bucur ca treceti pe aici. :)
pentru textul : campia/podul de"că ale dânsului /////////////cârți sunt ca apa"
nu il recunosc in exprimare pe domnul paul blaj. el nu foloseste cuvintele asa de obicei.
il vedeam zicand:
"spunea un tip, mai deștept ca noi și încă mulți alți scriitori: cârțile mele sunt ca apa. (fara explicatii, nici cand e cazul deoarece trebuie musai sa stea de voreba cu un erudit) iar cărțile marilor genii sunt ca vinul.
pentru textul : pseudopatriarhale III deAleksandar, ai întotdeauna un cufăr de metafore proaspete: "să trecem legați prin fum prin lumina oarbă" "un cer puțin mai jos și mersul prin tine" Despre imaginea asta cred că e în programul Revit 2008 în care desenez eu, dar sincer îmi place pentru acuratețe, precizie și sinceritate: "sunt doar o dreaptă trasată prin punctul inimă" ...atenție la "alunecă cu"...
pentru textul : culoarea ochilor închiși deLa Perugia - nu doar soarele arzător, dar şi stilul poeziei italiene moderne (Quasimodo, Ungaretti, poate chiar Montale). Sigur, păstrând proporţiile...
pentru textul : Sub soarele Perugiei deDeși, cu riscul să mă repet, textul iar îmi sună a "lyrics" cassa locco, la bloc, finalul poemului are ceva deosebit, nu imprevizibil, ci inedit prin modul de expunere. Probabil că orice aș sugera să modifici (în afară de ligamentul licențios din strofa a treia), ar modifica stilul tău propriu.
pentru textul : floare de eroși de"anticorpii ar împleti cruste de iubire acolo"
"ai săruta vârfurile degetelor
cu sentimentul că îți scapă ceva"
"între pietre de moară
timpul se preface în pulbere"
Parti care mi-au placut... desi nu am prea rezonat cu textul, iertata sa-mi fie neputinta.
pentru textul : pumnul încleștat al zilei deAcuma, ce să zic - ştiind că primeşti degrabă bucurosiu doar aprecierile, as putea să spun că textul este genial. M-am gândit, însă, că, cine ştie, pe undeva, pe traseul dintre clipe, ţi-ai revizuit poziţia faţă de propriile-ţi texe şi te interesează mai mult adevărul - cel puţin, cel al cititorului. Numai de bine şi la multe texte extrasenzaţiogeniale! :)
pentru textul : coborârea în Carte deși dragul meu, pentru că răspunsul tău condescendent mă obligă să te lămuresc, nu am încercat că iluminez pe nimeni de nimic. nu că nu ar fi posibil.
dar să luăm lucrurile cum au fost, ca pe un remember. discuția a pornit sub un text al unei poete care nu este recunoscută. tu ai venit cu câteva exemple din poemul de mai sus și ai spus că sunt banale. eu am venit și am subliniat că tocmai acele exemple sunt poezie, amintind că și bacovia la începuturile scrisului său (ceea ce tu habar nu aveai) a fost discreditat pe acest motiv. dar hei, nu le poți ști pe toate. nici cum s-a ofticat barbilian când "după melci" a fost catalogat drept un volum de poezii pentru copii, sau că goethe îl nega vehement pe shakespeare ca scriitor și multe altele.
apoi evitând discuția despre ileana mălăncioiu ai continuat să demonstrezi cu elemente prozodice din poezia bacoviană că el nu e simplu.
eu te-am înțeles și ți-am atras atenția că recurgi la mijloace puerile de a demonstra ceea ce tu nu citiseși printre rânduri. dar nu e vina mea aici. ai fost răpit de argumentele proprii.
ceea ce nu înțelegi încă tu, dragul meu, și cred că nu vei pricepe, este că am venit cu cele mai uzuale argumente, pentru a-ți spune că limbajul bacovian este simplu nu sofisticat. și mă refeream la limbaj nu la stil. dar tu nu faci deosebirea între acestea.
cât despre calitatea mea de poet îi las pe alții să vorbească. iar aspirații de critic literar nu am pentru că știu ce înseamnă. spre deosebire de alții. amintisem de facultate ca să crezi că unele informații s-au sedimentat, chiar fără exemplificare. iar faptul că wikipedia, cea mai banală sursă de opinie (eu aș zice comună) spune ceva despre cum a fost receptat la început bacovia, dă de gândit.
și încă mai sunt aspecte. nu te-am întrebat de unde vine profunzimea la bacovia. pentru că sunt sigur că nu mi-ar fi fost deloc necesar răspunsul. el are o profunzime de impact, de trăire, deloc filozofică cum o întâlnim la alții. ori acest impact l-am simțit eu în versurile Danielei. desigur într-o formă incipientă și nu oclusivă privirii.
iar când vorbesc despre ceva, crede-mă că știu ce vorbesc. am bunul simț să nu intru acolo unde nu mă pricep. după cum am bunul simț să îți răspund deși ești discreditat de critica literară actuală. și discreditat e puțin spus. ai fost luat în bășcălie. eu nu am ținut cont de asta. dar nu sunt nici un tinerel naiv care să creadă că tu polemizezi cu alex. ștefănescu. că ești de talia lui. însă aici este mult de povestit. pentru că în acea emisiune cărțile se iau aleatoriu din biblioteca națională a româniei. știu că nu îți place subiectul, dar de ce să ne ferim de adevăr.
iar spre final îți spun ce nu trebuie să înțelegi, pentru că văd că trebuie:
1. nu mă consider buricul târgului, dar am o opinie bine formată despre literatura română, atât din critica actuală cât și din cea interbelică.
2. nu țin să mi se dea dreptate. e de ajuns că gusturile nu e discută. și nu o spun în latină!
3. cred că pot recunoaște un vers bun de unul fad, un poem bun de unul slab!
4. nu trebuie să mi se dea explicații. mai ales de nuanță!
5. am senzația că am pierdut ceva timp ca să mă explic. totul se putea termina dacă ai fi citit ceva de ileana mălăncioiu și ai fi fost atent la nuanță. deci de la prima mea intrvenție.
dar hey, e duminică, ce e mai frumos decât să dai explicații:)
pentru textul : niciodatănuamfostsingură dePentru greturi matinale se recomanda o lamaie- Adrian, desi intru foarte rar pe site, nu am vazut niciodata cereri scrise cum ca s-ar vrea concurs, insa o nevoie de revitalizare, da. Mi se pare foarte amuzant sa se ceara o calitate superioara a textelor de la aceeasi oameni care scriu de duzina, cu exceptiile de rigoare. Mi se pare o lipsa crasa de bun simt sa scrii ca au sosit invitatiile de onoare cand exista posibilitatea ca ''concursul'' sa stagneze. Nu stiam ca ne invartim in tara pseudovedetelor.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deeu ma bucur!
pentru textul : Clătite pe centru și alte amănunte nesemnificative depe cand? asa...o data aproximativa? sau una certa?
indiscutabil se refera la partea cu neînțelesul, nicidecum la partea cu vina:) mare lucru de explicat... ora 3, când somnul dispare și lasă locul unui oarecare „fă ceva!”. ciudat în toată povestea e faptul că nu știu ce m-aș face fără ora 3. mulțam!
pentru textul : înjur de ora trei deDaca miza a fost numai atmosfera atunci probabil ca aceasta este o poezie care si-a atins tinta... daca s-a vrut mai mult...
pentru textul : el sau despre bucuriile simple*** deAm remarcat naturaleţea dialogului ce construieşte subiectul. Cadrele în care se desfăşoara acţiunea au ceva cinematografic, rămân în memoria cititorului. Felicitări!
pentru textul : Lumi paralele deintensitatea mesajului face sa se piarda din dorinta de daruire a autoarei. nu voiesc a spune mai mult, deoare cred ca am spus ceea ce voiam.
pentru textul : e-mail pentru gând defără să fac risipă de cuvinte, mi-a plăcut expunerea, mai ales că şi eu împărtăşesc aceleaşi înţepături, nu de la păianjeni, viespi ori bondari, ci de la şeful casei, stăpânul covoarelor şi administratorul timpului meu liber. parcă n-aş face destul pe lângă casă, mai îmi trebuie şi bilet de voie la tastatură! citesc cu plăcere.
pentru textul : Arahnia deÎncă ceva: tu reușești să pui în dialog, ceea ce alții pun în poezie: aici, de exemplu, ai pasajele cu "muncesc" / "te ascunzi", "5 % (scrie "la sută" că așa sună, nimeni nu zice 5 cerculeț bară cerculeț) să construim o viață!". "Să ne trăiești Chirilă, prin orice dulap dormi tu" și celelalte ghilimele aduc o reușită notă de dialog în dialog, de reflecție spontană în tot iureșul de replici, un fel de stop cadre: aici se întâmplă ceva. Vreau să fac și o atenționare, ca să nu se repete și asta (am citit și eseul tău): ai grijă că la noi, acum, se scrie cu o notă sexuală atât de puternică încât a devenit clișeu plictisitor; ține-te departe, spune ce ai de spus dar fără să aluneci acolo, să nu te ia valul. Ar fi păcat.
pentru textul : Dependențe de sânge deMargas, îți place să vorbești mult, fără să spui nimic. În cazul de față, trebuia să comentezi un text. Verdictele tale mă amuză. Vei fi tu vreo instanță literară și eu nu știu? În ce privește „caracterul liric”, mă faci să zâmbesc. Tu în îl ai cu prisosință, cât pentru jumătate de site. Mai postează vreo parodie ceva, decât să-ți pierzi timpul cu mine. Și nu-l mai cita pe Blaga, dacă ai ceva spus, spune cu cuvintele proprii, nu cu ale altora. Eugen
pentru textul : Simbioză deVă mulțumim pentru participarea voastră atât de frumoasă la această ediție a cenaclului Virtualia, la Iași. Mulțumesc lui George pentru cronică și fotografii. Personal, cred că a fost una din cele mai reușite ediții, a fost deosebită. Vă așteptăm să reveniți la Iași, în Virtualia XII !
pentru textul : Virtualia XI. Dragoste cu stele verzi. de"un copil soptit de parinti" iti spune ca a fugarit atatea vocabule vara aceasta pana a adunat numai "ploaie în mîneci și în buzunare" si a reusit doar sa-si asigure "pluta ingerilor" pe o suta de ani... unul dintre poemele in care iata, se impune un stil original de introspectie transpus in tipare lirice. metafore deosebite: "orașul doarme lichid" "și să faci pluta îngerilor printre vacuole murdare" "mirosind a zarzăr despletit" "copil șoptit de părinți desperecheați"
pentru textul : pluta îngerilor deOk, am inteles. Imi cer scuze, nu stiam. Am remediat problema.
pentru textul : Between the bars deazi nu am avut timp să ajung acolo...iertare. ecourile vor veni. mulțumesc pentru lectură - nu e puțin lucru să știi că cineva ți-a citit textul de două ori!
pentru textul : gravură rupestră cu femeie și măr de"chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii" - pana aici de acord... :) in plus, ironie lejera dar sofisticata, imaginatie si expresivitate si, mai ales, POVESTE. reusesti sa conturezi o atmosfera, sa transmiti un mesaj, sa construiesti dupa o logica poetica, fara ruperi de ritm si/sau ruperi "in figuri". poanta de final mi se pare usurica (ma refer la jocul de cuvinte, deci). dealtfel, si prezenta "timpului" este cam din alt univers, nu prea are ce cauta in text. practic, as renunta definitiv la ultima strofa, sau as schimba radical. chiar merita penita... (de multe ori, cand ne jucam inteligent, fara sa ne lasam prada dicteului automat, ne ies texte bune) ave
pentru textul : blogbadil deVirgile, te rog sa ma scuzi ca ma bag si eu asa, netam-nesam, dar cred ca am dreptul daca ai facut o referire asa, directa la mine. Eu zic ca daca vrei (vreti) sa faceti "un concurs asa ca Bobadil pe aici", atunci ar trebui sa scoti (scoateti) 100 USD din buzunar. Sau tu ziceai de fapt altceva ca n-am inteles?
pentru textul : Camilafca iubirii dePagini