Marina, mulțumesc. O voi face probabil, însă intenția mea era ceva de genul "Cocoșatului de la Notre Capșa". (a-mi fi scuzată lipsa de timp, temporară și ea)
Sixtus, am mai citit de cîteva ori textul și nu am văzut de ce o numești „didactică”. Poate e puțin prea elaborată, prea multe determinisme. Dar nu mi se par neaparat în plus. Iar ca lungime nu cred că e mai lungă decît are nevoie. Poate îmi explici. Cu cîte cuvinte vrei tu.
Ma bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
Alma, daca tot e vorba de cateva sugestii pe aici (si m-am gandit eu ca asta era textul cu Graalul pe care il scriai :-) as zice asa: 1/ ideea cu "domnul pa" desi vad ca deja ai construit un intreg esafodaj pe ea, mie mi se pare rizibila 2/ chestia cu "infasurata in mantia-mi" ar trebui eliminata fiind un calc eminescian 3/ ar mai trebui revizuit textul la chestii ciudate de genul "trupul-mi era" :-) Andu
Ecaterina, ai 24 de ore la dispoziție ca să pui diacriticele la acest text. Dacă nu o vei face va trebui să îl anulăm. În plus te rog să te consideri avertizată pentru această abatere. La următoarea de acest gen va trebui să luăm o decizie administrativă.
Nu vreau să îmi mai pierd vremea cu polemici sterile despre corectitudinea limbii române (așa o fi, "cărora") mai bine scriu alte parodii, hahaha. Deși mărturisesc c-aș vrea să mă concentrez mai mult pe proză, am o mulțime de idei în cap și doar lipsa de timp mă împiedică să le pun pe hârtie. Scriind și răspunzând la comentarii îmi mănâncă din timpul disponibil pentru creație, și mai curând aș vrea să fac ceva progrese în legătură cu calitatea textelor mele decât să fac box de idei cu alții (ca practicant vechi al artelor marțiale, prefer confruntarea "pe viu", evident, în spirit prietenesc :-)...)
Hahaha :)) Ești grozavă. :)))
Sinceră sî fiu, am consultat textul cu un ieșean. Accentul lor parcă nu e atât de puternic. Am vrut s-o chinui mai tari pi Ada, dar omul mi-a zis să nu. Am grieșit sî pari. :)
Ți-aș rămâne deci datoare vândută dacă mă ajuți s-o autenticizez pe Ada. Corectez detaliile pe care mi le-ai indicat in comentariu, apoi mă duc la mail-ul de pe profil, dacă mai am dubii.
Și mulțumesc! :)
Sorin, îți mulțumesc de observații. E a doua oară când îmi spui, gata, uite, mă îndrept.
Alma nu-s de acord. Eu cred ca trebuie sa folosim tot diapazonul , toate octavele posibile. Obscenul , senzualul , falsul , sunt conventii inventate, fluctuante in timp si in spatiu. Nimic nu e stabil nici macar valoarea, eu caut doar hedonismul unei biete clipe. Mai vorbim, e necesar....
"Lamentatia Pandorei" mi se pare un titlu interesant, in masura in care aseaza textele intr-o lume credibila in care raul a fost eliberat, univers al sperantei ca unic refugiu ce mai ramane omului pentru a continua sa traiasca. M-a frapat intotdeauna prezenta femininului atat in ipostaza in care dezleaga portile raului (la fel si caderea din raiul biblic) dar si ca pastratoare a sperantei... raul vine in lume printr-o femeie ce este pacalita de forte extramundane dar tot femeia este cea care are rolul de a ne invata sa traim in aceste conditii. Gasesc foarte potrivit acest titlu. Textul este scris intr-o forma minimala, esentializata prin recurs la acte pe cat de banale pe atat de firesti omului... scrisul inteles aici, in forma sa larga, ca gen proxim si cuvantul ca diferenta specifica, vorbele, vederea, particularizarea/interiorizarea acesteia, in speta simtirea, silaba ca si cautare a unei punti intre subiectiv si nevoia de socializare. Postarea eului cugetator intr-un timp-cascada, cum ar zice Frobenius, in pofida eforturilor de asimilare a prezentului degaja o atmosfera tragica. Uneori lamentatia (ma gandesc acum la actul prosternarii si a punerii cenusii in cap) e doar o parte a unei "silabe" care se vrea intregita prin iubire, prin nevoia dualului feminin-masculin. Poate ca nu este chiar justificata utilizarea ca titlu chiar a primului vers... imi da o impresie de stagnare. Dar acest proedeu este uzitat si ramane la latitudinea fiecaruia daca sa-l foloseasca ori ba. O poezie care mi-a placut.
nu am publicat nici unul din textele alea doua, din concurs, in alta parte, pina la ceva vreme dupa anuntarea rezultatelor (16, respectiv 20 mai). ai mai batut tu niste apropouri, dar nu ma asteptam de asta sa fie vorba (cind ziceai de popularizarea textelor). nu stiu de unde ai scos-o
multumesc Oriana pentru observatii. la rindul 13 (gosh, aproape am avut nevoie de Textpad sa le numerotez. bine ca nu scriu texte mai lungi ca ameteam pina la 113), deci la 13 cred ca ramine asa. mi se pare mai bine asa decit fara. poate si pentru ca in acest caz nu vreau sa echivalez senzatia aceea cu "o sarbatoare a iluziei" ci doar vreau sa ramina o asemanare. la 18 am scos o determinare de timp si am introdus cuvintul "tirziu" la "flori", nu stiu, poate nu am eu o sensibilitate fata de pleonasme azi dar nu ma deranjeaza la 20 am inlocuit cu "precum" (din aceleasi motive ca la 13 nu vreau sa se inteleaga o echivalenta) desi imi dau seama ca "precum" suna relativ "pedagogic" si nu sint neaparat fericit cu alegerea lui
Mărturisesc, am așteptat încă un timp ca să văd reacțiile 'colegilor' de site la acest pamflet al lui aalizei care, cred eu, în premieră folosește material din comentarii și nu din texte.
Ca o simplă paranteză, asta mi se pare o manevră facilă, și m-aș bucura să-mi văd parodiate textele și nu comentariile, dar desigur un saltimbanc al graficii computerizate cum este victor aalizei mi-ar replica imediat că textele mele nu se ridică la nivelul de audiență cerut de parodiile semnate cu numele Domniei sale.
Dincolo de această mâhnire personală, am văzut totuși aici în subsolul textului o propunere interesantă la care chiar aș vrea să subscriu, cu atât mai mult cu cât, pe măsură ce timpul trece și cerneala virtuală curge pe Hermeneia, mă conving că noi, oamenii, suntem niște ființe complexe în ceea ce privește actul creației (nu vreau vorbe mari) dar simpliste în ceea ce privește recunoașterea propriei noastre identități. De aceea probabil ar trebui să avem pretenții mult mai mici de la ceilalți pe această temă.
Deci, subscriu unei inițiative de tipul celei depictate în comentariile de mai sus iar Dvs. Domnule grafician, care pentru mine sunteți și veți rămâne un saltimbanc al meseriei Dvs., vă mulțumesc pentru popularizarea imaginii mele în varianta aalizeistă, deși fără chiar nici o legătură cu subiectul textelor mele care Dvs. înțeleg că vă lasă mouse-ul rece.
Margas
Textul acesta e chiar unul bun si are cam tot ceea ce ii trebuie... cea mai interesanta imagine mi s-a parut aceea cu "omul își coboară căruciorul din suflet". "cupola imnurilor" suna insa parca prea pretios.
am perceput in strofa I acea dare inapoi, ca o intoarcere la inocenta, ca o tentatie a inocentei careia ii cad prada oamenii cand li se descopera forma, nevoia. strofa II creioneaza un spatiu al interdictiei, al suprafetelor, al imaginii adevarul celei de a 3 a strofe il impart. frumos spus ultima, cand uneori depasim hotarul, in ac sete de atingere, arata o lume unde lumina, fie si venind din iad, lumineaza intunericul...
iti multumesc, anna, pentru pareri, vreau sa spun ca ele chiar imi sunt de mare ajutor. incerc sa tin cont de ele, in general, de toate acelea care sunt venite, de aici sau de altundeva. in privinta aripilor, ai dreptate, e mai bine, o sa schimb. ma voi gandi si la celelalte...
Cristi, in general ar nu trebui "sa arunci" nimic trebuie doar sa aduni, sa acumulezi cantitativ cum spunea marx :-) ca sa poti face un salt calitativ. Iti multumesc pentru incredere, dar asta cred ca e, cel putin deocamdata, un gest reflex de afinitate, pe care il fac la randu-mi. Ideea este ca poate ar merita sa scoti sufletul versurilor tale din chingile formei fixe si apoi mai vezi tu unde ajungi. Te mai citesc, iar adresa mea de contact este in pagina de autor. Andu
Cezar, din câte ştiu eu, poezia lui Eminescu are o anumită structură prozodică: ritm, metru, rimă... Apoi, tu ai mari probleme cu limba română, aşa că nu înţelg ambiţia traducerilor...
Ela, am urmat doua dintre sugestiile tale, aveai dreptate, desi nu prea ma impac eu cu modul in care a iesit acum versul cu secundarele... parca nu mai e chiar acelasi lucru. Sau poate e doar dragostea mea pentru prima forma, nedesavarsita :-) Cu repetitia din primele doua versuri: e intentionata, o las asa. na! iar echivocul din ultimul vers este intentionat, Ela, doar stii deja cum scriu. Si cred ca stii si cine arde mocnit, daca recitesti inca o data poezia, cu cele doua personaje creator/creat, fiara/imblanzitor etc. Multumesc ma ales de observatiile pertinente :-)
este riscant să te arunci într-o altă viaţă fiindcă nu ai cum să ştii dacă este mai bună decât cea trăită. ideea abordată este însă pusă pe temelia meditaţiei. şi se poate construi în fel şi chip.
La o primă citire, mi-a venit în minte imaginea pălăriei cu bileţele. Mi-a plăcut mai mult "scâncetul scutură spini" şi mai puţin "scâncetul seamănă secară". Nu pot să nu remarc unele construcţii ingenioase, deşi utilizarea cuvintelor ce încep cu "s", limitează libertatea de exprimare şi dă impresia unei creaţii artificiale.
Victimizarea nu tine deloc la mine. Am facut un comentariu, ai raspuns, din punctul meu de vedere arogant, eu ti-am raspuns inapoi. Din nefericire pentru tine, faci o mare confuzie. Nimeni nu te-a atacat. Critica mea a fost exclusiv pe text. Tu ai adus totul in plan pesonal. Stiu foarte bine tactica asta pe care o aplicam si eu cindva, cind nu voiam sa recunosc faptul ca am si texte proaste. E mai simplu sa spun ca sunt atacat decit sa constientizez ca unele texte sunt slabe pur si simplu si nimeni n-are ceva personal cu mine. Iar ca sa arunci apoi totul in circa editorilor, mi se pare penibil. Reactia ta la comentariul tau a fost nejustificata. Trimite pe fiecare cititor care are ceva de zis la plimbare, daca asta consideri tu necesar. In momentul in care afirmi ca duc lipsa de imaginatie, astept sa si probezi ceea ce afirmi si nu prin prisma imaginatiei tale. Repet, faci o confuzie extraordinara intre un comentariu critic negativ si atac. daca e cineva care a atacat atunci se numeste katia kelaro in moemntul in care a afirmat ca autorul emil pal duce lipsa de imaginatie. Restul discutiilor despre editori si scandaluri inventate nu-si au locul. Victimizarea e cea mai putin impresionanta strategie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Îhî, așa ! =))
pentru textul : kreițerova sonata deBobadil, PROSTIA ta sau a altcuiva?
pentru textul : Despărțire deMarina, mulțumesc. O voi face probabil, însă intenția mea era ceva de genul "Cocoșatului de la Notre Capșa". (a-mi fi scuzată lipsa de timp, temporară și ea)
pentru textul : ...I'm growing like spells... deSixtus, am mai citit de cîteva ori textul și nu am văzut de ce o numești „didactică”. Poate e puțin prea elaborată, prea multe determinisme. Dar nu mi se par neaparat în plus. Iar ca lungime nu cred că e mai lungă decît are nevoie. Poate îmi explici. Cu cîte cuvinte vrei tu.
pentru textul : întoarceri I deMa bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
pentru textul : atelier de vechituri deAlma, daca tot e vorba de cateva sugestii pe aici (si m-am gandit eu ca asta era textul cu Graalul pe care il scriai :-) as zice asa: 1/ ideea cu "domnul pa" desi vad ca deja ai construit un intreg esafodaj pe ea, mie mi se pare rizibila 2/ chestia cu "infasurata in mantia-mi" ar trebui eliminata fiind un calc eminescian 3/ ar mai trebui revizuit textul la chestii ciudate de genul "trupul-mi era" :-) Andu
pentru textul : domnul Pa și visul deEcaterina, ai 24 de ore la dispoziție ca să pui diacriticele la acest text. Dacă nu o vei face va trebui să îl anulăm. În plus te rog să te consideri avertizată pentru această abatere. La următoarea de acest gen va trebui să luăm o decizie administrativă.
pentru textul : scrisoare deNu vreau să îmi mai pierd vremea cu polemici sterile despre corectitudinea limbii române (așa o fi, "cărora") mai bine scriu alte parodii, hahaha. Deși mărturisesc c-aș vrea să mă concentrez mai mult pe proză, am o mulțime de idei în cap și doar lipsa de timp mă împiedică să le pun pe hârtie. Scriind și răspunzând la comentarii îmi mănâncă din timpul disponibil pentru creație, și mai curând aș vrea să fac ceva progrese în legătură cu calitatea textelor mele decât să fac box de idei cu alții (ca practicant vechi al artelor marțiale, prefer confruntarea "pe viu", evident, în spirit prietenesc :-)...)
pentru textul : Un întreg fragmentat deHahaha :)) Ești grozavă. :)))
Sinceră sî fiu, am consultat textul cu un ieșean. Accentul lor parcă nu e atât de puternic. Am vrut s-o chinui mai tari pi Ada, dar omul mi-a zis să nu. Am grieșit sî pari. :)
Ți-aș rămâne deci datoare vândută dacă mă ajuți s-o autenticizez pe Ada. Corectez detaliile pe care mi le-ai indicat in comentariu, apoi mă duc la mail-ul de pe profil, dacă mai am dubii.
Și mulțumesc! :)
Sorin, îți mulțumesc de observații. E a doua oară când îmi spui, gata, uite, mă îndrept.
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deE fain, dar multitudinea comparaţiilor (!) face textul să fie puţin plat, să-i lipsească dinamica stilistică.
pentru textul : laudanum deAlma nu-s de acord. Eu cred ca trebuie sa folosim tot diapazonul , toate octavele posibile. Obscenul , senzualul , falsul , sunt conventii inventate, fluctuante in timp si in spatiu. Nimic nu e stabil nici macar valoarea, eu caut doar hedonismul unei biete clipe. Mai vorbim, e necesar....
pentru textul : Cuvinte fară stăpîn: cușmă, furcă, drob deVei fi fiind vreo váhină din Insulele Sudului, cumva?
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă de"Lamentatia Pandorei" mi se pare un titlu interesant, in masura in care aseaza textele intr-o lume credibila in care raul a fost eliberat, univers al sperantei ca unic refugiu ce mai ramane omului pentru a continua sa traiasca. M-a frapat intotdeauna prezenta femininului atat in ipostaza in care dezleaga portile raului (la fel si caderea din raiul biblic) dar si ca pastratoare a sperantei... raul vine in lume printr-o femeie ce este pacalita de forte extramundane dar tot femeia este cea care are rolul de a ne invata sa traim in aceste conditii. Gasesc foarte potrivit acest titlu. Textul este scris intr-o forma minimala, esentializata prin recurs la acte pe cat de banale pe atat de firesti omului... scrisul inteles aici, in forma sa larga, ca gen proxim si cuvantul ca diferenta specifica, vorbele, vederea, particularizarea/interiorizarea acesteia, in speta simtirea, silaba ca si cautare a unei punti intre subiectiv si nevoia de socializare. Postarea eului cugetator intr-un timp-cascada, cum ar zice Frobenius, in pofida eforturilor de asimilare a prezentului degaja o atmosfera tragica. Uneori lamentatia (ma gandesc acum la actul prosternarii si a punerii cenusii in cap) e doar o parte a unei "silabe" care se vrea intregita prin iubire, prin nevoia dualului feminin-masculin. Poate ca nu este chiar justificata utilizarea ca titlu chiar a primului vers... imi da o impresie de stagnare. Dar acest proedeu este uzitat si ramane la latitudinea fiecaruia daca sa-l foloseasca ori ba. O poezie care mi-a placut.
pentru textul : Am rămas să te scriu denu am publicat nici unul din textele alea doua, din concurs, in alta parte, pina la ceva vreme dupa anuntarea rezultatelor (16, respectiv 20 mai). ai mai batut tu niste apropouri, dar nu ma asteptam de asta sa fie vorba (cind ziceai de popularizarea textelor). nu stiu de unde ai scos-o
pentru textul : Anotimpul păpuşilor depe mine m-a emoționat acest poem. felicitări Adrian pentru cât ai deschis din tine și pentru cum ai deschis!
pentru textul : Noapte bună, copii de
pentru textul : Ceasul demultumesc Oriana pentru observatii. la rindul 13 (gosh, aproape am avut nevoie de Textpad sa le numerotez. bine ca nu scriu texte mai lungi ca ameteam pina la 113), deci la 13 cred ca ramine asa. mi se pare mai bine asa decit fara. poate si pentru ca in acest caz nu vreau sa echivalez senzatia aceea cu "o sarbatoare a iluziei" ci doar vreau sa ramina o asemanare. la 18 am scos o determinare de timp si am introdus cuvintul "tirziu" la "flori", nu stiu, poate nu am eu o sensibilitate fata de pleonasme azi dar nu ma deranjeaza la 20 am inlocuit cu "precum" (din aceleasi motive ca la 13 nu vreau sa se inteleaga o echivalenta) desi imi dau seama ca "precum" suna relativ "pedagogic" si nu sint neaparat fericit cu alegerea lui
pentru textul : dromomanie deMărturisesc, am așteptat încă un timp ca să văd reacțiile 'colegilor' de site la acest pamflet al lui aalizei care, cred eu, în premieră folosește material din comentarii și nu din texte.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deCa o simplă paranteză, asta mi se pare o manevră facilă, și m-aș bucura să-mi văd parodiate textele și nu comentariile, dar desigur un saltimbanc al graficii computerizate cum este victor aalizei mi-ar replica imediat că textele mele nu se ridică la nivelul de audiență cerut de parodiile semnate cu numele Domniei sale.
Dincolo de această mâhnire personală, am văzut totuși aici în subsolul textului o propunere interesantă la care chiar aș vrea să subscriu, cu atât mai mult cu cât, pe măsură ce timpul trece și cerneala virtuală curge pe Hermeneia, mă conving că noi, oamenii, suntem niște ființe complexe în ceea ce privește actul creației (nu vreau vorbe mari) dar simpliste în ceea ce privește recunoașterea propriei noastre identități. De aceea probabil ar trebui să avem pretenții mult mai mici de la ceilalți pe această temă.
Deci, subscriu unei inițiative de tipul celei depictate în comentariile de mai sus iar Dvs. Domnule grafician, care pentru mine sunteți și veți rămâne un saltimbanc al meseriei Dvs., vă mulțumesc pentru popularizarea imaginii mele în varianta aalizeistă, deși fără chiar nici o legătură cu subiectul textelor mele care Dvs. înțeleg că vă lasă mouse-ul rece.
Margas
Sunt câteva construcţii cu care nu mă împac: " până când am alunecat în ochii lui pe marginea şoldurilor
era o prăpastie crăpată într-un munte sec"
"aveam o durere de cap de îngheţau fântânile arteziene".
În rest, mi-a plăcut. Şi cred că am şi priceput.
pentru textul : eu singură deTextul acesta e chiar unul bun si are cam tot ceea ce ii trebuie... cea mai interesanta imagine mi s-a parut aceea cu "omul își coboară căruciorul din suflet". "cupola imnurilor" suna insa parca prea pretios.
pentru textul : liniște și greață defain, fain de tot. nimic în plus, nimic forțat.
pentru textul : Obiecte fragile deam perceput in strofa I acea dare inapoi, ca o intoarcere la inocenta, ca o tentatie a inocentei careia ii cad prada oamenii cand li se descopera forma, nevoia. strofa II creioneaza un spatiu al interdictiei, al suprafetelor, al imaginii adevarul celei de a 3 a strofe il impart. frumos spus ultima, cand uneori depasim hotarul, in ac sete de atingere, arata o lume unde lumina, fie si venind din iad, lumineaza intunericul...
pentru textul : locus deiti multumesc, anna, pentru pareri, vreau sa spun ca ele chiar imi sunt de mare ajutor. incerc sa tin cont de ele, in general, de toate acelea care sunt venite, de aici sau de altundeva. in privinta aripilor, ai dreptate, e mai bine, o sa schimb. ma voi gandi si la celelalte...
pentru textul : nici nu știi deCristi, in general ar nu trebui "sa arunci" nimic trebuie doar sa aduni, sa acumulezi cantitativ cum spunea marx :-) ca sa poti face un salt calitativ. Iti multumesc pentru incredere, dar asta cred ca e, cel putin deocamdata, un gest reflex de afinitate, pe care il fac la randu-mi. Ideea este ca poate ar merita sa scoti sufletul versurilor tale din chingile formei fixe si apoi mai vezi tu unde ajungi. Te mai citesc, iar adresa mea de contact este in pagina de autor. Andu
pentru textul : Mă piere povară deCezar, din câte ştiu eu, poezia lui Eminescu are o anumită structură prozodică: ritm, metru, rimă... Apoi, tu ai mari probleme cu limba română, aşa că nu înţelg ambiţia traducerilor...
pentru textul : Traducere din Eminescu în spaniolă deEla, am urmat doua dintre sugestiile tale, aveai dreptate, desi nu prea ma impac eu cu modul in care a iesit acum versul cu secundarele... parca nu mai e chiar acelasi lucru. Sau poate e doar dragostea mea pentru prima forma, nedesavarsita :-) Cu repetitia din primele doua versuri: e intentionata, o las asa. na! iar echivocul din ultimul vers este intentionat, Ela, doar stii deja cum scriu. Si cred ca stii si cine arde mocnit, daca recitesti inca o data poezia, cu cele doua personaje creator/creat, fiara/imblanzitor etc. Multumesc ma ales de observatiile pertinente :-)
pentru textul : fiara de lut deeste riscant să te arunci într-o altă viaţă fiindcă nu ai cum să ştii dacă este mai bună decât cea trăită. ideea abordată este însă pusă pe temelia meditaţiei. şi se poate construi în fel şi chip.
pentru textul : jump dede acord. Am luat nota. De obicei sunt un "copil" linistit.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deCapcana era vizibila,regret ca nu am ocolit-o.
La o primă citire, mi-a venit în minte imaginea pălăriei cu bileţele. Mi-a plăcut mai mult "scâncetul scutură spini" şi mai puţin "scâncetul seamănă secară". Nu pot să nu remarc unele construcţii ingenioase, deşi utilizarea cuvintelor ce încep cu "s", limitează libertatea de exprimare şi dă impresia unei creaţii artificiale.
pentru textul : Stejarul Sisif deVictimizarea nu tine deloc la mine. Am facut un comentariu, ai raspuns, din punctul meu de vedere arogant, eu ti-am raspuns inapoi. Din nefericire pentru tine, faci o mare confuzie. Nimeni nu te-a atacat. Critica mea a fost exclusiv pe text. Tu ai adus totul in plan pesonal. Stiu foarte bine tactica asta pe care o aplicam si eu cindva, cind nu voiam sa recunosc faptul ca am si texte proaste. E mai simplu sa spun ca sunt atacat decit sa constientizez ca unele texte sunt slabe pur si simplu si nimeni n-are ceva personal cu mine. Iar ca sa arunci apoi totul in circa editorilor, mi se pare penibil. Reactia ta la comentariul tau a fost nejustificata. Trimite pe fiecare cititor care are ceva de zis la plimbare, daca asta consideri tu necesar. In momentul in care afirmi ca duc lipsa de imaginatie, astept sa si probezi ceea ce afirmi si nu prin prisma imaginatiei tale. Repet, faci o confuzie extraordinara intre un comentariu critic negativ si atac. daca e cineva care a atacat atunci se numeste katia kelaro in moemntul in care a afirmat ca autorul emil pal duce lipsa de imaginatie. Restul discutiilor despre editori si scandaluri inventate nu-si au locul. Victimizarea e cea mai putin impresionanta strategie.
pentru textul : hurricane plane dePagini