Şi pentru că, aşa cum spuneai, Virgil, nu este nimeni obligat să participe nicăieri ori să-şi justifice absenţa dintr-un eveniment, eu zic că ar fi bine să se înceteze cu apropourile pe care le citesc în diferite comentarii. Fiecare îsi stabileşte singur priorităţile şi contribuie cum poate sau cum vrea în poezie. Ce, fără unii sau alţii nu a fost întâlnirea un succes? Ce, au intrat zilele-n sac? Să ne prindă următoarea întâlnire sănătoşi şi-om fi poate mai mulţi în Virtualia.
Cu excepția "formei serpentină" nu prea văd aici poezia... E prea pus pe tavă sentimentul. Încearcă să îți decantezi trăirile. Cred că poate ieși ceva.
Acuma, de ce să pui virgulă între subs. şi atribut? De corectat şi "se-aşează " - (se aşază). Câteva aritmii, câteva stereotipii, unele accente prea dramatice - ca să nu zic patetice - dar şi câteva imagini frumoase.
PORNOGRAFÍ//E ~i f. 1) Interpretare obscenă și imorală a problemelor legate de sex. 2) Lucrare pretins artistică (scriere, desen, pictură, fotografie etc.), care prezintă scene obscene destinate a fi comunicate publicului. 3) Faptă sau vorbă obscenă. /<fr. pornographie Lea, ce anume e pornografic aici? Trec peste prima ta fraza, care, fara exemplificari, va ramane o acuzatie neargumenata, si te rog sa spui ce te-a deranjat in textul acesta.
poate că îndrăgostiții se simt uneori ca și când nu mai au suflet, au altceva sau altcineva. chiar atunci ... șeherezada vrea tot. especially after the flood. îndrăgostiții tăi amintesc de miracolele din timpurile când oamenii se iubeau, dorine.
îmi place prima strofă și mi-a căzut cu tronc finalul (ultimele 4 versuri). am prins de asemenea nuanța ludică și e de bun gust, Oana. făinuț, cum s-ar zice.
nu dragul meu. nu am uitat România. și nu, România are resurse. dar și aici vă rog să nu vă supărați în mîndria națională fiindcă nu are nici o legătură cu ea. chestia asta nu are nici o legătură cu sărăcia sau resursele. are legătură cu... nu știu cum să spun, cu capul. Marele Creangă avea un ciclu de povești pe care le-am îndrăgit întotdeauna. Se numesc „Prostia omenească”, știți voi, povestea cu drobul de sare, cu carul cu fîn și încă altele. Ce a vrut să spună Creangă acolo este că problema nu „e” resursele ci e modul cum le folosești. Nimeni nu condamnă pe nimeni. M-a amuzat doar un site de televiziune care ar putea face treaba mult mai buna cu resursele pe care le are. Mă tem că problema României nu sînt resursele ci rasoleala. Sau, invers punînd problema, așa cum există atît de mult kitsch și rasoleală în România, tot la fel de bine poate exista și un Victor Turburea.
Spun și eu ca pictorul: mulțumesc. Îți poți închipui: dacă ușa se deschide, nu se cade să te întorci și să pleci, astfel că începe o luptă.Mă gîndesc cum ar fi ca atunci cînd bătrînul pune scrisoarea sub ușă, să i se deschidă. O linie luminoasă oblică pe corpul lui aplecat.
Nu prea înţeleg unde vezi d-ta un eseu în textul postat de către dl Gorun. Ăsta e chiar "Manifestul Partidului Comunist", ăla care începe cu "O stafie bântuie prin Europa" şi se încheie (vei vedea, dacă te vei osteni să şi citeşti) cu (admirabil găsitul) "Proletarii nu au de pierdut decât lanţurile. Dar au o lume de câştigat.
Dl Gorun e la zi cu această postare, pentru că o stafie bântuie, în ultima vreme, şi prin România. Şi nu e stafia lui Băsescu, acest accident al istoriei noastre moderne, ci tot stafia comunismului. Asta li se datoreşte nătrăilor (sau bandiţilor) care au condus ţara noastră în ultimii 20 de ani. Noroc că, vorba comuniştilor, în lume nu sunt coapte condiţiile pentru a se reveni la comunism.
Contul v-a fost trecut la "corespondent" (membrii acestei categorii nu pot comenta) pentru că nu aţi avut activitate pe site.
Dacă doriţi să faceti comentarii, trimiteţi un mail la [email protected], prin care să cereţi reîncadrarea contului la o categorie care permite acest lucru.
Ceea ce apreciez cel mai mult e tehnica si ineditul detaliilor care construiesc textul. Dau numai un exemplu care, din punctul meu de vedere, e o lectie despre cum se poate obtine un efect maxim. Negare: nu mi-e somn. Sinestezie: becul sfirie ca o canita incinsa pe plita(auditiv transformat in vizual) Inversiune: de liniste, capul imi suna. Mi-a atras atentia pasajul asta ca efect, mare efect pentru mine. Exista si multe altele de subliniat in text, cum sunt detaliile presarate exact ca printr-o sita, cit sa nu incarce textul. Plus repetitia flutre-sita, oarecum un rewind al motivului principal. Imi aduce oarecum a Perta si Naum, ca atmosfera, in sensul bun al cuvintului, nu ca inspiratie, ci ca realizare ce ramine originala. Nu ca influenta dar ca text se sine statator, cu autor bine definit. Si incadrarea la poezie mi se pare perfecta.
Mulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
Am făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)
1. Nu. 2. Toți știm cum se dau premiile. Nu ți-e lehamite? Spune-mi, te rog, câte premii pentru poezie au câștigat Chaucer sau Eminescu? Premiul lui Ovidiu știi care a fost. Cele mai frumoase poezii pe care le-am citit vreodată sunt ale unui poet care nu le-a publicat niciodată. E cea mai mare carte de poezie. Știi de ce? Sunt scrise pe ușile dulăpioarelor unui atelier de sculptură din Sibiu. 3. whatever. 4. Ce-ar fi să-ncepem acum toți cu clasamente? E cel mai ușor, ți-o garantez. (Recomandare: fă critică literară, nu clasamente, dacă tot vrei să faci ceva.) 5. Asta niciodată. Prefer să aștept judecata de apoi a poeților. 6. Ai făcut un efort, da, și e lăudabil, dar "frumos și politicos pentru munca și timpul" și inima și sângele și pământul și cerul fiecăruia dintre noi, indiferent cine, era să nu faci judecăți de valoare. Axiologia asta e cel mai ingrat lucru pe care poate să-l încerce cineva vreodată. Care sunt criteriile? Dacă le știi cumva, te implor spune-ni-le și nouă. Exemplu: nu știu câți ani ai și nici nu mă interesează, dar îți garantez că peste câțiva ani, peste un timp sau peste un suflet o să gândești cu totul altfel. Și atunci, unde mai e valoarea? Uite că poate așa, vorbind despre asta, îmi trece și supărarea; iartă-mă! Caut încă un film, din care am văzut o singură dată, o singură secvență, și pentru asta vreau să găsesc filmul și să citesc cartea: Bill Murray zice apăsat, liniștit, nesigur dar calm ca o mare care ți se așterne la picioare: (și acum nu țip) Y O U R E A L L Y D O N' T U N D E R S T A N D. LA MULȚI ANI, NICHITA! Rămâi liniștit.
1. evident, gresala: REDACTOR si nu REDACOR. Daca as comite atat de des poezii (adevarate) cate typos fac, as fi mare! 2. vreodata (cf. DOMO). Multumesc amanduora.
Un text metaforă a existenței, a fragilității umane, a deșertăciunii căreia îi suntem supuși ca ființe muritoare și în care sunt săpate adânc nevoile primordiale. Omul e o ființă socială, iar sentimentul singurătății este devastator. Mi-au plăcut foarte mult naturalețea textului, simbolistica, enunțurile concise redate într-o succesiune logică. Întrebările retorice implică lectorul, îl fac complice la reflecțiile autorului. Este interesant cum se au în vedere mai mult senzațiile olfactive, auditive, tactile și chinestezice. Acestea conving mai mult decât cele vizuale fiindcă sunt mai profunde. Ar fi multe de spus, dar nu vreau să risipesc parfumul ghioceilor :)
Mulțumiri, Ioana! Felicitări!
Virgile, scuză-mă frate dar nu puteam să cred că ai stat chiar TU să scrii Hermeneia 2.0... mă gândeam că ai plătit pe altcineva sau au făcut-o copiii pro-bono.
Dar dacă lucrurile stau chiar așa, ai stat tu Virgil Titarenco si nu ai mai scris poeme ci în schimb ai scris Hermeneia 2.0 atunci eu zic că lasă-mă și pe mine să mă obișnuiesc cu acest gând malefic (că și Herinean a renunțat până la urmă la una dintre calități) și ne mai auzim.
Iar ție Adriana, consider că ești mult mai interesantă atunci când scrii poezie și mult mai comună, mai femeie de la cratiță când emiți asemenea judecăți. Oricum, n-oi mai fi eu amuzant, dar... uite, ai început să fii tu fato, postură care sincer, nu te prinde.
In ceea ce privește lithera, ce aveți fraților cu ea? Că n-am înțeles nimic.
Ce-are pula cu prefectura?
E un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
Remarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
Sebi, nu ştiu exact la ce parte a finalului te referi şi la ce segment (ideea prea explicită, crima... ?).
Sorin, după cum probabil ai observat, naratorul e narator-personaj, naraţiunea devine astfel subiectivă, iar segmentele poetice îşi găsesc legitimitatea.
Andu, părerea mea e că acolo unde există creaţie, există orgoliu. De aia, a spune că autorul x e orgolios e "truistic".
" însă uneori merită să îi acorzi creditul vârstei în favoarea talentului și să îi dorești să ajungă la înțelepciune, cândva." -asta n-am înţeles-o, nu i-am înţeles rostul,. dar nici n-am făcut un efort prea mare.
Hanny - nici măcar pentru o structură fixă și minimală precum e sonetul nu se poate pune problema priorității unui anume subiect. Mult mai importantă mi se pare transmiterea unor stări. Cât privește consacrarea, cine ar putea-o măsura în termeni reali ? O consacrare pe " hermeneia " ? Spațiul ar fi cam restrâns. O consacrare în general ? Cine știe, poate odată cu apariția următorului meu volum de sonete, din acest an.
Alma, nu stiu "The waves"?! Te rog, spune-mi la ce anume te-ai referit, chiar m-ai facut curioasa... Altfel, stiu bine ca ai dreptate, daca, pe de-o parte, nu mi-ar fi lene, pe de alta, daca nu as considera ca si-asa am spus prea mult, ar iesi, cine stie: o schita, sceneta, mai multe poezii... Asa, cand am scris, mi s-a parut ca asta este, rien ne va plus. Acum am si eu senzatia ca totusi cititorului i se poate oferi mai mult... Nu stiu, cred ca voi reveni asupra lui, multumesc.
Strofa a doua este accentul, mesajul-cheie. Tulburător, religios chiar, până la sacrificiu. Pe rând vom crede dacă ni se va arăta această primăvară ca o reîntoarcere inevitabilă la tinerețe. "În chiar ziua aceea când brusc câmpurile arse vor înflori voi crede că e din nou primăvară, sau nu." "Atunci când voi crede" e un manifest al fiecăruia dintre noi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Şi pentru că, aşa cum spuneai, Virgil, nu este nimeni obligat să participe nicăieri ori să-şi justifice absenţa dintr-un eveniment, eu zic că ar fi bine să se înceteze cu apropourile pe care le citesc în diferite comentarii. Fiecare îsi stabileşte singur priorităţile şi contribuie cum poate sau cum vrea în poezie. Ce, fără unii sau alţii nu a fost întâlnirea un succes? Ce, au intrat zilele-n sac? Să ne prindă următoarea întâlnire sănătoşi şi-om fi poate mai mulţi în Virtualia.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deCu excepția "formei serpentină" nu prea văd aici poezia... E prea pus pe tavă sentimentul. Încearcă să îți decantezi trăirile. Cred că poate ieși ceva.
pentru textul : Crez deAcuma, de ce să pui virgulă între subs. şi atribut? De corectat şi "se-aşează " - (se aşază). Câteva aritmii, câteva stereotipii, unele accente prea dramatice - ca să nu zic patetice - dar şi câteva imagini frumoase.
pentru textul : boaba de strugure dedimpotrivă, mie mi s-a părut un poem curajos și matur. ultima parte însă este o dezamăgire totală
pentru textul : Inscripție pe o frunte dePORNOGRAFÍ//E ~i f. 1) Interpretare obscenă și imorală a problemelor legate de sex. 2) Lucrare pretins artistică (scriere, desen, pictură, fotografie etc.), care prezintă scene obscene destinate a fi comunicate publicului. 3) Faptă sau vorbă obscenă. /<fr. pornographie Lea, ce anume e pornografic aici? Trec peste prima ta fraza, care, fara exemplificari, va ramane o acuzatie neargumenata, si te rog sa spui ce te-a deranjat in textul acesta.
pentru textul : keep my secret well delucian, ai ghicit, macar?:) profa nu se supara. e in vacanta. ani de liceu
pentru textul : cazane depoate că îndrăgostiții se simt uneori ca și când nu mai au suflet, au altceva sau altcineva. chiar atunci ... șeherezada vrea tot. especially after the flood. îndrăgostiții tăi amintesc de miracolele din timpurile când oamenii se iubeau, dorine.
pentru textul : cheile deîmi place prima strofă și mi-a căzut cu tronc finalul (ultimele 4 versuri). am prins de asemenea nuanța ludică și e de bun gust, Oana. făinuț, cum s-ar zice.
pentru textul : În amonte denu dragul meu. nu am uitat România. și nu, România are resurse. dar și aici vă rog să nu vă supărați în mîndria națională fiindcă nu are nici o legătură cu ea. chestia asta nu are nici o legătură cu sărăcia sau resursele. are legătură cu... nu știu cum să spun, cu capul. Marele Creangă avea un ciclu de povești pe care le-am îndrăgit întotdeauna. Se numesc „Prostia omenească”, știți voi, povestea cu drobul de sare, cu carul cu fîn și încă altele. Ce a vrut să spună Creangă acolo este că problema nu „e” resursele ci e modul cum le folosești. Nimeni nu condamnă pe nimeni. M-a amuzat doar un site de televiziune care ar putea face treaba mult mai buna cu resursele pe care le are. Mă tem că problema României nu sînt resursele ci rasoleala. Sau, invers punînd problema, așa cum există atît de mult kitsch și rasoleală în România, tot la fel de bine poate exista și un Victor Turburea.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi degăsesc imagini deosebite în haiku-urile tale, Doina, care mă impresionează prin mesajul ataşat. foarte frumos şi aici.
pentru textul : Haiku deun triunghi inspirat!
Spun și eu ca pictorul: mulțumesc. Îți poți închipui: dacă ușa se deschide, nu se cade să te întorci și să pleci, astfel că începe o luptă.Mă gîndesc cum ar fi ca atunci cînd bătrînul pune scrisoarea sub ușă, să i se deschidă. O linie luminoasă oblică pe corpul lui aplecat.
pentru textul : Salonul de dans deNu prea înţeleg unde vezi d-ta un eseu în textul postat de către dl Gorun. Ăsta e chiar "Manifestul Partidului Comunist", ăla care începe cu "O stafie bântuie prin Europa" şi se încheie (vei vedea, dacă te vei osteni să şi citeşti) cu (admirabil găsitul) "Proletarii nu au de pierdut decât lanţurile. Dar au o lume de câştigat.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deDl Gorun e la zi cu această postare, pentru că o stafie bântuie, în ultima vreme, şi prin România. Şi nu e stafia lui Băsescu, acest accident al istoriei noastre moderne, ci tot stafia comunismului. Asta li se datoreşte nătrăilor (sau bandiţilor) care au condus ţara noastră în ultimii 20 de ani. Noroc că, vorba comuniştilor, în lume nu sunt coapte condiţiile pentru a se reveni la comunism.
Nicholas, "ne desparte sute de kilometri":)
pentru textul : schit deBună seara!
Contul v-a fost trecut la "corespondent" (membrii acestei categorii nu pot comenta) pentru că nu aţi avut activitate pe site.
pentru textul : Leo Butnaru văzut de Glebus Sainciuc deDacă doriţi să faceti comentarii, trimiteţi un mail la [email protected], prin care să cereţi reîncadrarea contului la o categorie care permite acest lucru.
remarcabilă metafora de final!
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deCeea ce apreciez cel mai mult e tehnica si ineditul detaliilor care construiesc textul. Dau numai un exemplu care, din punctul meu de vedere, e o lectie despre cum se poate obtine un efect maxim. Negare: nu mi-e somn. Sinestezie: becul sfirie ca o canita incinsa pe plita(auditiv transformat in vizual) Inversiune: de liniste, capul imi suna. Mi-a atras atentia pasajul asta ca efect, mare efect pentru mine. Exista si multe altele de subliniat in text, cum sunt detaliile presarate exact ca printr-o sita, cit sa nu incarce textul. Plus repetitia flutre-sita, oarecum un rewind al motivului principal. Imi aduce oarecum a Perta si Naum, ca atmosfera, in sensul bun al cuvintului, nu ca inspiratie, ci ca realizare ce ramine originala. Nu ca influenta dar ca text se sine statator, cu autor bine definit. Si incadrarea la poezie mi se pare perfecta.
pentru textul : mama iubire deMulţumită ţie am citit ,,şase creioane" şi mă alătur ţie propunerii, rugăminţii, încurajării ca Vlad Turburea să adune aceste texte într-un volum. Alături de valoarea literară au şi una documentară, istorică.
pentru textul : oameni şi jucării deAm făcut cunoştinţă şi cu unchiul Costei :) (iertare, Vlad ... mi-am depăşit atribuţiile)
1. Nu. 2. Toți știm cum se dau premiile. Nu ți-e lehamite? Spune-mi, te rog, câte premii pentru poezie au câștigat Chaucer sau Eminescu? Premiul lui Ovidiu știi care a fost. Cele mai frumoase poezii pe care le-am citit vreodată sunt ale unui poet care nu le-a publicat niciodată. E cea mai mare carte de poezie. Știi de ce? Sunt scrise pe ușile dulăpioarelor unui atelier de sculptură din Sibiu. 3. whatever. 4. Ce-ar fi să-ncepem acum toți cu clasamente? E cel mai ușor, ți-o garantez. (Recomandare: fă critică literară, nu clasamente, dacă tot vrei să faci ceva.) 5. Asta niciodată. Prefer să aștept judecata de apoi a poeților. 6. Ai făcut un efort, da, și e lăudabil, dar "frumos și politicos pentru munca și timpul" și inima și sângele și pământul și cerul fiecăruia dintre noi, indiferent cine, era să nu faci judecăți de valoare. Axiologia asta e cel mai ingrat lucru pe care poate să-l încerce cineva vreodată. Care sunt criteriile? Dacă le știi cumva, te implor spune-ni-le și nouă. Exemplu: nu știu câți ani ai și nici nu mă interesează, dar îți garantez că peste câțiva ani, peste un timp sau peste un suflet o să gândești cu totul altfel. Și atunci, unde mai e valoarea? Uite că poate așa, vorbind despre asta, îmi trece și supărarea; iartă-mă! Caut încă un film, din care am văzut o singură dată, o singură secvență, și pentru asta vreau să găsesc filmul și să citesc cartea: Bill Murray zice apăsat, liniștit, nesigur dar calm ca o mare care ți se așterne la picioare: (și acum nu țip) Y O U R E A L L Y D O N' T U N D E R S T A N D. LA MULȚI ANI, NICHITA! Rămâi liniștit.
pentru textul : Cel mai, Cea mai de1. evident, gresala: REDACTOR si nu REDACOR. Daca as comite atat de des poezii (adevarate) cate typos fac, as fi mare! 2. vreodata (cf. DOMO). Multumesc amanduora.
pentru textul : O poveste postmodernistă deUn text metaforă a existenței, a fragilității umane, a deșertăciunii căreia îi suntem supuși ca ființe muritoare și în care sunt săpate adânc nevoile primordiale. Omul e o ființă socială, iar sentimentul singurătății este devastator. Mi-au plăcut foarte mult naturalețea textului, simbolistica, enunțurile concise redate într-o succesiune logică. Întrebările retorice implică lectorul, îl fac complice la reflecțiile autorului. Este interesant cum se au în vedere mai mult senzațiile olfactive, auditive, tactile și chinestezice. Acestea conving mai mult decât cele vizuale fiindcă sunt mai profunde. Ar fi multe de spus, dar nu vreau să risipesc parfumul ghioceilor :)
pentru textul : Obiecte fragile deMulțumiri, Ioana! Felicitări!
Virgile, scuză-mă frate dar nu puteam să cred că ai stat chiar TU să scrii Hermeneia 2.0... mă gândeam că ai plătit pe altcineva sau au făcut-o copiii pro-bono.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deDar dacă lucrurile stau chiar așa, ai stat tu Virgil Titarenco si nu ai mai scris poeme ci în schimb ai scris Hermeneia 2.0 atunci eu zic că lasă-mă și pe mine să mă obișnuiesc cu acest gând malefic (că și Herinean a renunțat până la urmă la una dintre calități) și ne mai auzim.
Iar ție Adriana, consider că ești mult mai interesantă atunci când scrii poezie și mult mai comună, mai femeie de la cratiță când emiți asemenea judecăți. Oricum, n-oi mai fi eu amuzant, dar... uite, ai început să fii tu fato, postură care sincer, nu te prinde.
In ceea ce privește lithera, ce aveți fraților cu ea? Că n-am înțeles nimic.
Ce-are pula cu prefectura?
E un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu deRemarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
Are rimă, deci e poezie. Are zvânc, deci e modern. Finalu-i tare, e de groază. Care va să zică, duios șurub, piulița trecea. Cam așa.
pentru textul : Duios șurub deSebi, nu ştiu exact la ce parte a finalului te referi şi la ce segment (ideea prea explicită, crima... ?).
Sorin, după cum probabil ai observat, naratorul e narator-personaj, naraţiunea devine astfel subiectivă, iar segmentele poetice îşi găsesc legitimitatea.
Andu, părerea mea e că acolo unde există creaţie, există orgoliu. De aia, a spune că autorul x e orgolios e "truistic".
" însă uneori merită să îi acorzi creditul vârstei în favoarea talentului și să îi dorești să ajungă la înțelepciune, cândva." -asta n-am înţeles-o, nu i-am înţeles rostul,. dar nici n-am făcut un efort prea mare.
Vă mulţumesc pentru timp şi semne!
pentru textul : Cucuveaua albă deHanny - nici măcar pentru o structură fixă și minimală precum e sonetul nu se poate pune problema priorității unui anume subiect. Mult mai importantă mi se pare transmiterea unor stări. Cât privește consacrarea, cine ar putea-o măsura în termeni reali ? O consacrare pe " hermeneia " ? Spațiul ar fi cam restrâns. O consacrare în general ? Cine știe, poate odată cu apariția următorului meu volum de sonete, din acest an.
pentru textul : Un tânăr pin a sângerat în ploaie deMulțumesc frumos, Mariana! E prea mult ce spui...
pentru textul : sofa chess deAlma, nu stiu "The waves"?! Te rog, spune-mi la ce anume te-ai referit, chiar m-ai facut curioasa... Altfel, stiu bine ca ai dreptate, daca, pe de-o parte, nu mi-ar fi lene, pe de alta, daca nu as considera ca si-asa am spus prea mult, ar iesi, cine stie: o schita, sceneta, mai multe poezii... Asa, cand am scris, mi s-a parut ca asta este, rien ne va plus. Acum am si eu senzatia ca totusi cititorului i se poate oferi mai mult... Nu stiu, cred ca voi reveni asupra lui, multumesc.
pentru textul : Nepoveste deacest text e ok. te voi citi cu atentie de acum...
pentru textul : piatră de râu deStrofa a doua este accentul, mesajul-cheie. Tulburător, religios chiar, până la sacrificiu. Pe rând vom crede dacă ni se va arăta această primăvară ca o reîntoarcere inevitabilă la tinerețe. "În chiar ziua aceea când brusc câmpurile arse vor înflori voi crede că e din nou primăvară, sau nu." "Atunci când voi crede" e un manifest al fiecăruia dintre noi.
pentru textul : Atunci când voi crede deOana, nu pot decât să îți mulțumesc cu drag pentru observarea polisemantismului permis de text și pentru apreciere.
pentru textul : l'approche du nuage degând bun și senin!
Pagini