Ela, nu am citit comentariu Arancai pina acum. Acum il citesc ptr prima data. Intradevar e oarecum la limita. Nu in sensul ca nu s-ar referi la text ci in sensul ca se refera la tine. Spun ca e la limita pentru ca se refera la ceea ce ea percepe ca fiind un comportament al tau vis a vis de criticele altora. De altfel se pare ca te incurajeaza sa fii "tu insati, plina de personalitate" etc., ceea ce nu e neaparat jignitor. In acelasi timp pare sa doreasca sa te cunoasca. Deci, in ce priveste "activitatea literara" cred ca se poate exprima. In ce priveste caracterul tau cred ca ar fi bine sa se abtina pe viitor. De aceea spuneam ca ce face ea este undeva la limita. Cred ca solutia ar fi ca "nivelul" de intimitate al unor astfel de comentarii sa fie "stabilit" prin tatonari de bun simt si de comun acord. Nu cred ca voi sta sa fac educatie nimanui pina se ajunge la limita atacului la persoana, unde un editor cu siguranta va interveni
dragul meu A.A.A. în primul rînd recunosc că aproape în mod constant eu nu folosesc diacritice în comentarii. Nu același lucru se poate spune despre textele mele. Deci nu înțeleg observația sau recomandarea. Ca și cu cutumă am acceptat în general ca dacă un membru Hermeneia nu folosește diacriticele în mod constant în comentarii să acceptăm lucrul acesta. În general nu accept asta în textele propriu zise. În al doilea rînd eu nu înțeleg de ce „implicit” și „a bănui” nu merg simultan. Evident că ține de logică numai că eu nu o văd. Poate mi-o arăți tu. Deocamdata îți pot spune că aș fi putut formula aceeași expresie în felul următor: „dar atita timp cit nu catadicsesti sa il citesti bănuiec că implicit nici nu il respecti”. Unde este problema... de logică? Pînă una alta însă eu îți recomand să decoperi de ce postare acestui text este regulamentară. Ca să nu ajungem să facem un concurs ca și Bobadil pe aici.
...revin pentru ca si tu, la rindul tau ai scapat unghiul din care am privit eu acest text - comparatia cu americanii ai facut-o chiar de la inceput: 'Ieri s-au împlinit 40 de ani de la nașterea internetului...' apoi 'Dar apoi mi-a venit în minte faptul că noi, românii, abia...' ..scuze, eu asta am luat-o precum comparatie.. ..scuze si pentru stereotipie, mie personal mi-au placut eggs Benedict chiar si cele on toast over easy si waffles cu maple syrup cind am trecut prin US of A - a fost un compliment adus artei gastronomice americane...never again! ..scuze, am folosit acea piramida ca un simplu tool de assessment - it is allowed in this free world of ours! - am avut senzatia ca este un text al carui mesaj se bazeaza pe intrebarea DE CE? intentia mea nu a fost sa impingem aceasta discutie inspre extremitati, ci exprimarea unei opinii care, by the way, ramine aceeasi: fara educatia facuta de foarte devreme respectul si self-esteem nu vor creste in copacii Romanesti...stabilitatea emotionala a unei natii oglindeste un oarecare echilibru care momenatn nu exista...si nu exista pentru ca la baza zidului societatii romanesti lipseste ceva, citeva caramizi solide de sustinere a moralului... 'so hard to love, so much to hate...' Oamenii nu au incredere in ei insisi, in cel de alaturi, suspiciunea, nevoia de teribilism este doar o reactie, in lant, Virgil, este the tip of the iceberg! problema aici nu este una de suprafata, is a long way down... ramin fidela determinismului nature vs nurture - balanta este in continua miscare... *faptul ca ai luat umorul meu ad litteram nu ma deranjeaza, totusi se pare ca l-ai simit ca un atac personal si ai reactionadeci, pentru aceasta perceptie si discomfortul cauzat neintentionat, scuze! o zi buna...
D-le Kiki, încercaţi să nu mai îndrăzniţi atâta, mai ales când sunteţi off topic. Când îndrăznim multe, multe deodată, se poate să ne scrântim verbu'. Vă rog şă comentaţi pe text ori deloc!
este un text care mi s-a părut bun tocmai pentru că folosește destul de bine o metodă care mă preocupă și pe mine. Oriana o numește cred „jam”. eu prefer să o percep ca un fel de tapiserie. intri în textul de mai sus și aproape te îneci în el.
nu știu de ce nu îmi sună bine: "îndărăt"... și m-aș fi oprit la penultimul vers.
dar poemul mi-a plăcut! am să revin să îl mai citesc, doar așa, de drag!
în primul rînd modul acesta de a pune problema cu „cultura pe internet, pentru cine?” nu este de bun augur. pentru că este foarte general și acuzator. deci ce să înțeleg eu? că aici pe Hermeneia sîntem împotriva culturii de pe Internet? și că tu ai aduce cultura de pe internet aici la noi? cam asta să înțeleg? dacă asta vrei să spui, atunci crede-mă că nu prea mai dau nicio ceapă degerată pe afirmațiile tale. pentru că sînt sătul de oameni care blamează cu generalizări, doar ca să domine pe ceilalți sau să demonstreze cu orice preț că ei au dreptate.
există zeci, mii de biblioteci virtuale. ce-ar ieși dacă toți am face un magiun din ele? deci pe mine nu mă interesează magiunul ăsta. adică nu vreau să fac din Hermeneia un link directory.
apoi, în legătură cu alte link-uri, evident poate nu am reușit să plivesc tot ce nu e cazul să existe, dar, în general nu m-am opus postării unei imagini care fie este creație proprie, fie se vrea ilustrație la text. la fel este și cu filmulețele pe youtube. în ce privește evenimente culturale relevante cred că nu mai e cazul să explic - am mai făcut-o.
în general m-a călăuzit intenția de a acorda prioritate celor care crează, nu celor care copiază de undeva și aduc aici. nu mă interesează să duplic alte site-uri.
deci lucrurile nu pot fi privite în alb și negru, așa cum văd că preferi tu. există nuanțe, există principii, priorități. aș putea să fiu în alb și negru dar imediat ar sări alții că sînt rigid și dictatorial. încerc să aplic principii. cînd vei înțelege asta vei înțelege și ce fel de linkuri și ce fel de texte sînt încurajate pe hermeneia.
imi place modul frust in care ai spus ce aveai pe suflet. si mie mi se pare ca e aplicată o reteta aici, dar rezultatul are claritate iar finalul trebuie sa spuna ceva si nu cred ca poate lipsi. cred ca e un poem simplu si plăcut. totusi, stiu ca la prima citire mi s-a parut ciudat ca ciorile să se intoarcă acasă toamna. ele pleaca dimineata si vin seara. cel putin asa e pe la mine.
Adrian, nu consider că ești în măsură tu să-mi vorbești mie despre bărbăție.
"Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul". Sublim! Sau " Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile" -asta după ce ai scris tuturor vreo 15 comentarii, însumând vreo 3 pagini...”
Comentariile mele figurează în subsolul textului publicat de mine. Așadar, nu văd care eproblema? Pe de altă parte(știi bine și tu) că mai mult public decât comentez pe acest site. Și comentez (exclusiv sau aproape) doar textele care îmi plac.
Cât despre vulgaritate - discutând despre x, nu poţi s-o faci fără să-i spui pe nume, nu-l înlocuieşti cu y. Dar nu mă aştept să înţelegi asta. La fel cum nu mă aştept să înţelegi că, în ceea ce priveşte literatura, eu nu fac eforturi. Nici într-un sens, nici în altul.”
Nu știu la care X și Y faci referire? De obicei nu arunc cuvinte în vânt. Și de unde ai ai tras tu cioncluzia că eu făceam referire la literatură, atunci când spuneam că îți supraestimezi eforturile??
„pi punct es: nu înţeleg de ce insişti să te semnezi după fiece comentariu, dacă numele tău apare sus, destul de vizibil, estetic şi albastru... Să fie oare vorba de supraaprecierea despre care pomeneai? Retoric întreb, evident.”
Nu, Adrian, e vorba despre obișnuință.
Așa cum am zis mai sus: spor la scris și ar mai fi ceva(dacă tot bagi mereu la înaintare chestia cu „eu sînt editor”).
În primul rând, mi-e absolut indiferent dacă ești editor sau nu. În al doilea, tu nu ești bun de editor. Pentru că nu ești suficient de copt la minte și ți-au mai spus-o chestia asta mai blând și voalat câțiva autori dintre care unii din păcate s-au retras de pe site Pentru că un editor trebuie să fie obiectiv, imparțial și să intervină în polemici și discuții la modul constructiv. Ori tu nu ești deloc astfel; ești pătimaș și agresiv inutil, o agresivitate din aia copilărească care pe mine când mă lasă rece, când mă amuză copios.
Și da, într-adevăr, punem punct aici. Poți să nu mai revii. Este pentru ultima când îți răspund.
Vladimir, nu mă așteptam tocmai de la tine să spui asta cu voce tare! :-) Ce descântec mai este oare acum, dacă l-ai revelat? Mai trag doar nădejde că oamenii uită repede... și că vor continua să treacă pe lângă aceeași fereastră, fără a vedea dincolo.
Roxana, e o parte din ceva mai lung... sper. Bănuiesc că ai ajuns și la primele părți, altfel nu are sens. Iar stilul, vei vedea, va fi reflecția în oglindă a întâmplărilor. Deocamdată suntem în magic, prin urmare n-au ce căuta cuvintele de legătură... decât dacă nu cumva au și acestea rol de decântec.
Un ,,eu-tu" frumos expus, cu acurateţe, cu bun-simţ, iar vulnerabilitatea e doar atât cât trebuie. E altceva decât cum ne-ai obişnuit. Metafora, simbolul sunt discrete, iar starea bine circumscrisă, ţinută sub control. Cred că te prinde bine şi acest stil, mai puţin abscons.
,,Îmi plâng lamentaţiile" îmi pare pleonastic.
este totuși remarcabil cum reușești a găsi nesfârșite rezerve pentru practica acestui dans zigzagat al nimicului decorativ. și, totuși, mărturisesc, cu vinovată inconsecvență, că-mi place! e ca și cum m-aș juca de-a telefonul fără fir numai pentru că mă distrează finalitatea telegramei inițiale de la care a pornit sugestia.
Textul este foarte frumos, cred doar că m-aș fi simțit mai comfortabil dacă era scris ca o povestire :-). Va trebui să-mi găsesc timp să citesc mai multe texte în jur, pe hermeneia (deși uneori abia găsesc timp să le scriu pe ale mele).
Dragostea poate reînvia precum pasărea Phoenix dacă undeva în noi există un greiere care se roagă. Poem simplu construit în care se împletește tristețea și optimismul. Simplu și frumos.
Cred că aici s-a exagerat putin; și țin să explic de ce: în primul rând textul ar fi trebuit încadrat de la bun început la altceva din cadrul secțiunii poezie, dar ar fi trebuit să existe în categoria poezie poate și subsecțiunile satiră, parodie, fabulă, epigramă etc. Acum, prima întrebare este : în ce se poate încadra acest text? eu m-am gândit la satiră, poate pentru caracterul sarcastic, voit persiflant cu o anumită direcție...și hai să o spunem direct clar de unde a generat totul: de la comentariile lui Bobadil la textul Orianei. Dacă priviți acest text ca o satiră are cu totul alte conotații. așa trebuie interpretat! Ioana a simțit nuanța ironică a textului și a nuanțat scurt în primul comentariu; Younger Sister a luat-o în tragic și puțin mongoloid (din Mongolia unde îți face veacul); și a decretat acel dicton postrevoluționar "Nu ne vindem țara" și nici ortografia patriotică și a deviat cum nu se poate mai bine...Ei bine, Titarenco nu a divagat, nu a confundat România cu teritorii care aparțin altora, a spus cu totul altceva pentru că e vorba de satiră! O rog pe Ioana Dana Nicolae să privească textul așa, ca o satiră ce e. Si în acest context, să admită licențele poetice derivate din comentariile existente la textul Orianei. O rog pe Sapphire să îl convingă pe Titarenco (voi încerca și eu) să încadreze textul adecvat. Nu cred că cineva ar fi vrut să jignească pe altcineva brusc în aceste comentarii sub textul lui Titarenco. Acum, ca satiră, textul e bun. Mai citiți-l în contextul menționat o dată și veți rămâne pe gânduri. Si încă o dată doresc să vă reamintesc: toți accesăm un site unde am eliminat din start xenofobia. indiferent unde ne aflăm, în America, România, Canada Franța samd. Indiferent cum scriem România, aceasta este în inima noastră, așa cum numai sufletul fiecăruia o remodelează nostalgic. Un singur lucru ne leagă: talentul. Indiferent în ce limbă dorim să ne exprimăm, important este talentul. Acesta este unul din firele invizibile pe Hermeneia, un copil de doi ani, al nostru al tuturor celor de bună credință.
La "zâmbind" am să mă gândesc, chiar dacă ţin la "zâmbetul" ăla. Argint umed (iniţial era "ud", dar mi s-a părut prea brusc - vei vedea de ce "brusc), "argint umed", spuneam, pentru că îmi susţine sugestia topirii "iglului". (inimă, iglu, alergi argint umed). Mulţumesc pentru citire, week-end fain!
Nu contest că există expresii colocviale...dar nu au tangență aici cu acest text. Si nu am intenționat să "bag o șopârlă"...Departe gândul. In mod sigur, în acest text trebuie să fie expresia "un gușter verde".
Mircea imi pare rau ca s-a inteles drept iritare ceea ce s-a vrut a fi o simpla constatare a dimensiunii duale in care poate fi perceput "poate"... imi asum insa vina de a nu fi stiut sa fiu mai explicit. Multumesc pentru cuvintele dumitale dar imi stiu locul si imi place sa cred ca nu sunt in pericolul de a ma rataci dincolo de pozitia de om care scrie poezie din placere si lasa uneori opinii cu privire la creatiile altora, fara pretentii de critica literara in adevaratul ei sens.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ela, nu am citit comentariu Arancai pina acum. Acum il citesc ptr prima data. Intradevar e oarecum la limita. Nu in sensul ca nu s-ar referi la text ci in sensul ca se refera la tine. Spun ca e la limita pentru ca se refera la ceea ce ea percepe ca fiind un comportament al tau vis a vis de criticele altora. De altfel se pare ca te incurajeaza sa fii "tu insati, plina de personalitate" etc., ceea ce nu e neaparat jignitor. In acelasi timp pare sa doreasca sa te cunoasca. Deci, in ce priveste "activitatea literara" cred ca se poate exprima. In ce priveste caracterul tau cred ca ar fi bine sa se abtina pe viitor. De aceea spuneam ca ce face ea este undeva la limita. Cred ca solutia ar fi ca "nivelul" de intimitate al unor astfel de comentarii sa fie "stabilit" prin tatonari de bun simt si de comun acord. Nu cred ca voi sta sa fac educatie nimanui pina se ajunge la limita atacului la persoana, unde un editor cu siguranta va interveni
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui dedragul meu A.A.A. în primul rînd recunosc că aproape în mod constant eu nu folosesc diacritice în comentarii. Nu același lucru se poate spune despre textele mele. Deci nu înțeleg observația sau recomandarea. Ca și cu cutumă am acceptat în general ca dacă un membru Hermeneia nu folosește diacriticele în mod constant în comentarii să acceptăm lucrul acesta. În general nu accept asta în textele propriu zise. În al doilea rînd eu nu înțeleg de ce „implicit” și „a bănui” nu merg simultan. Evident că ține de logică numai că eu nu o văd. Poate mi-o arăți tu. Deocamdata îți pot spune că aș fi putut formula aceeași expresie în felul următor: „dar atita timp cit nu catadicsesti sa il citesti bănuiec că implicit nici nu il respecti”. Unde este problema... de logică? Pînă una alta însă eu îți recomand să decoperi de ce postare acestui text este regulamentară. Ca să nu ajungem să facem un concurs ca și Bobadil pe aici.
pentru textul : Camilafca iubirii de...revin pentru ca si tu, la rindul tau ai scapat unghiul din care am privit eu acest text - comparatia cu americanii ai facut-o chiar de la inceput: 'Ieri s-au împlinit 40 de ani de la nașterea internetului...' apoi 'Dar apoi mi-a venit în minte faptul că noi, românii, abia...' ..scuze, eu asta am luat-o precum comparatie.. ..scuze si pentru stereotipie, mie personal mi-au placut eggs Benedict chiar si cele on toast over easy si waffles cu maple syrup cind am trecut prin US of A - a fost un compliment adus artei gastronomice americane...never again! ..scuze, am folosit acea piramida ca un simplu tool de assessment - it is allowed in this free world of ours! - am avut senzatia ca este un text al carui mesaj se bazeaza pe intrebarea DE CE? intentia mea nu a fost sa impingem aceasta discutie inspre extremitati, ci exprimarea unei opinii care, by the way, ramine aceeasi: fara educatia facuta de foarte devreme respectul si self-esteem nu vor creste in copacii Romanesti...stabilitatea emotionala a unei natii oglindeste un oarecare echilibru care momenatn nu exista...si nu exista pentru ca la baza zidului societatii romanesti lipseste ceva, citeva caramizi solide de sustinere a moralului... 'so hard to love, so much to hate...' Oamenii nu au incredere in ei insisi, in cel de alaturi, suspiciunea, nevoia de teribilism este doar o reactie, in lant, Virgil, este the tip of the iceberg! problema aici nu este una de suprafata, is a long way down... ramin fidela determinismului nature vs nurture - balanta este in continua miscare... *faptul ca ai luat umorul meu ad litteram nu ma deranjeaza, totusi se pare ca l-ai simit ca un atac personal si ai reactionadeci, pentru aceasta perceptie si discomfortul cauzat neintentionat, scuze! o zi buna...
pentru textul : după douăzeci de ani (V) deun text excelent.
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. deMonica? Mă obișnuisem cu ceva mai multă consistență la tine pe pagina :-) Unde ar fi textul?
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deD-le Kiki, încercaţi să nu mai îndrăzniţi atâta, mai ales când sunteţi off topic. Când îndrăznim multe, multe deodată, se poate să ne scrântim verbu'. Vă rog şă comentaţi pe text ori deloc!
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deNicholas Dinu , am corectat.Multumesc.E mult mai bine acum.
pentru textul : tablou cu berze deconcis, cu un mesaj foarte clar. Strigătul lui a ajuns până la mine.
Citit cu interes,
pentru textul : La margine (Profetul) deBot Eugen
Maria(na) am corectat...mulţumesc mult.
pentru textul : Poate cel mai mare pericol deMulțumesc Nicodem, ai dreptate, am notat.
pentru textul : jukebox breakfast deMargas
este un text care mi s-a părut bun tocmai pentru că folosește destul de bine o metodă care mă preocupă și pe mine. Oriana o numește cred „jam”. eu prefer să o percep ca un fel de tapiserie. intri în textul de mai sus și aproape te îneci în el.
pentru textul : Jazz ambiental. Semafoare inegal dezorientate denu știu de ce nu îmi sună bine: "îndărăt"... și m-aș fi oprit la penultimul vers.
pentru textul : aşteptarea după Simion dedar poemul mi-a plăcut! am să revin să îl mai citesc, doar așa, de drag!
în primul rînd modul acesta de a pune problema cu „cultura pe internet, pentru cine?” nu este de bun augur. pentru că este foarte general și acuzator. deci ce să înțeleg eu? că aici pe Hermeneia sîntem împotriva culturii de pe Internet? și că tu ai aduce cultura de pe internet aici la noi? cam asta să înțeleg? dacă asta vrei să spui, atunci crede-mă că nu prea mai dau nicio ceapă degerată pe afirmațiile tale. pentru că sînt sătul de oameni care blamează cu generalizări, doar ca să domine pe ceilalți sau să demonstreze cu orice preț că ei au dreptate.
pentru textul : Scurt pe doi deexistă zeci, mii de biblioteci virtuale. ce-ar ieși dacă toți am face un magiun din ele? deci pe mine nu mă interesează magiunul ăsta. adică nu vreau să fac din Hermeneia un link directory.
apoi, în legătură cu alte link-uri, evident poate nu am reușit să plivesc tot ce nu e cazul să existe, dar, în general nu m-am opus postării unei imagini care fie este creație proprie, fie se vrea ilustrație la text. la fel este și cu filmulețele pe youtube. în ce privește evenimente culturale relevante cred că nu mai e cazul să explic - am mai făcut-o.
în general m-a călăuzit intenția de a acorda prioritate celor care crează, nu celor care copiază de undeva și aduc aici. nu mă interesează să duplic alte site-uri.
deci lucrurile nu pot fi privite în alb și negru, așa cum văd că preferi tu. există nuanțe, există principii, priorități. aș putea să fiu în alb și negru dar imediat ar sări alții că sînt rigid și dictatorial. încerc să aplic principii. cînd vei înțelege asta vei înțelege și ce fel de linkuri și ce fel de texte sînt încurajate pe hermeneia.
imi place modul frust in care ai spus ce aveai pe suflet. si mie mi se pare ca e aplicată o reteta aici, dar rezultatul are claritate iar finalul trebuie sa spuna ceva si nu cred ca poate lipsi. cred ca e un poem simplu si plăcut. totusi, stiu ca la prima citire mi s-a parut ciudat ca ciorile să se intoarcă acasă toamna. ele pleaca dimineata si vin seara. cel putin asa e pe la mine.
pentru textul : corespondență de septembrie deacum îmi place. pentru că îmi place mult, regăsindu-mă pe mine în postură auctorială. despre idee, imagini tra la la nu mai e cazul să vorbesc.
pentru textul : dimineți kafkiene I deAdrian, nu consider că ești în măsură tu să-mi vorbești mie despre bărbăție.
"Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul". Sublim! Sau " Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile" -asta după ce ai scris tuturor vreo 15 comentarii, însumând vreo 3 pagini...”
Comentariile mele figurează în subsolul textului publicat de mine. Așadar, nu văd care eproblema? Pe de altă parte(știi bine și tu) că mai mult public decât comentez pe acest site. Și comentez (exclusiv sau aproape) doar textele care îmi plac.
Cât despre vulgaritate - discutând despre x, nu poţi s-o faci fără să-i spui pe nume, nu-l înlocuieşti cu y. Dar nu mă aştept să înţelegi asta. La fel cum nu mă aştept să înţelegi că, în ceea ce priveşte literatura, eu nu fac eforturi. Nici într-un sens, nici în altul.”
Nu știu la care X și Y faci referire? De obicei nu arunc cuvinte în vânt. Și de unde ai ai tras tu cioncluzia că eu făceam referire la literatură, atunci când spuneam că îți supraestimezi eforturile??
„pi punct es: nu înţeleg de ce insişti să te semnezi după fiece comentariu, dacă numele tău apare sus, destul de vizibil, estetic şi albastru... Să fie oare vorba de supraaprecierea despre care pomeneai? Retoric întreb, evident.”
Nu, Adrian, e vorba despre obișnuință.
Așa cum am zis mai sus: spor la scris și ar mai fi ceva(dacă tot bagi mereu la înaintare chestia cu „eu sînt editor”).
În primul rând, mi-e absolut indiferent dacă ești editor sau nu. În al doilea, tu nu ești bun de editor. Pentru că nu ești suficient de copt la minte și ți-au mai spus-o chestia asta mai blând și voalat câțiva autori dintre care unii din păcate s-au retras de pe site Pentru că un editor trebuie să fie obiectiv, imparțial și să intervină în polemici și discuții la modul constructiv. Ori tu nu ești deloc astfel; ești pătimaș și agresiv inutil, o agresivitate din aia copilărească care pe mine când mă lasă rece, când mă amuză copios.
Și da, într-adevăr, punem punct aici. Poți să nu mai revii. Este pentru ultima când îți răspund.
Eugen
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deVladimir, nu mă așteptam tocmai de la tine să spui asta cu voce tare! :-) Ce descântec mai este oare acum, dacă l-ai revelat? Mai trag doar nădejde că oamenii uită repede... și că vor continua să treacă pe lângă aceeași fereastră, fără a vedea dincolo.
pentru textul : cu litere mici, fericirea deRoxana, e o parte din ceva mai lung... sper. Bănuiesc că ai ajuns și la primele părți, altfel nu are sens. Iar stilul, vei vedea, va fi reflecția în oglindă a întâmplărilor. Deocamdată suntem în magic, prin urmare n-au ce căuta cuvintele de legătură... decât dacă nu cumva au și acestea rol de decântec.
pentru textul : La Pedrera deUn ,,eu-tu" frumos expus, cu acurateţe, cu bun-simţ, iar vulnerabilitatea e doar atât cât trebuie. E altceva decât cum ne-ai obişnuit. Metafora, simbolul sunt discrete, iar starea bine circumscrisă, ţinută sub control. Cred că te prinde bine şi acest stil, mai puţin abscons.
pentru textul : policrom de,,Îmi plâng lamentaţiile" îmi pare pleonastic.
este totuși remarcabil cum reușești a găsi nesfârșite rezerve pentru practica acestui dans zigzagat al nimicului decorativ. și, totuși, mărturisesc, cu vinovată inconsecvență, că-mi place! e ca și cum m-aș juca de-a telefonul fără fir numai pentru că mă distrează finalitatea telegramei inițiale de la care a pornit sugestia.
pentru textul : masa deVersuri calde, sensibile, în ton cu anotimpul, parcă. Șoapte ce păstrează căldura cuvântului "în miezuri de taină" Ce înseamnă șeol? tincuța
pentru textul : Șoapte deTextul este foarte frumos, cred doar că m-aș fi simțit mai comfortabil dacă era scris ca o povestire :-). Va trebui să-mi găsesc timp să citesc mai multe texte în jur, pe hermeneia (deși uneori abia găsesc timp să le scriu pe ale mele).
pentru textul : no moon rise, no moon set deDragostea poate reînvia precum pasărea Phoenix dacă undeva în noi există un greiere care se roagă. Poem simplu construit în care se împletește tristețea și optimismul. Simplu și frumos.
pentru textul : Golgotă demai scurtează din "traversesează". mă mir!
pentru textul : astăzi nu deUn poem Jung - ian, care suspendă cititorul la altitudinea alfa. Interesante scrierile tale cymatoforme.
pentru textul : oval deCred că aici s-a exagerat putin; și țin să explic de ce: în primul rând textul ar fi trebuit încadrat de la bun început la altceva din cadrul secțiunii poezie, dar ar fi trebuit să existe în categoria poezie poate și subsecțiunile satiră, parodie, fabulă, epigramă etc. Acum, prima întrebare este : în ce se poate încadra acest text? eu m-am gândit la satiră, poate pentru caracterul sarcastic, voit persiflant cu o anumită direcție...și hai să o spunem direct clar de unde a generat totul: de la comentariile lui Bobadil la textul Orianei. Dacă priviți acest text ca o satiră are cu totul alte conotații. așa trebuie interpretat! Ioana a simțit nuanța ironică a textului și a nuanțat scurt în primul comentariu; Younger Sister a luat-o în tragic și puțin mongoloid (din Mongolia unde îți face veacul); și a decretat acel dicton postrevoluționar "Nu ne vindem țara" și nici ortografia patriotică și a deviat cum nu se poate mai bine...Ei bine, Titarenco nu a divagat, nu a confundat România cu teritorii care aparțin altora, a spus cu totul altceva pentru că e vorba de satiră! O rog pe Ioana Dana Nicolae să privească textul așa, ca o satiră ce e. Si în acest context, să admită licențele poetice derivate din comentariile existente la textul Orianei. O rog pe Sapphire să îl convingă pe Titarenco (voi încerca și eu) să încadreze textul adecvat. Nu cred că cineva ar fi vrut să jignească pe altcineva brusc în aceste comentarii sub textul lui Titarenco. Acum, ca satiră, textul e bun. Mai citiți-l în contextul menționat o dată și veți rămâne pe gânduri. Si încă o dată doresc să vă reamintesc: toți accesăm un site unde am eliminat din start xenofobia. indiferent unde ne aflăm, în America, România, Canada Franța samd. Indiferent cum scriem România, aceasta este în inima noastră, așa cum numai sufletul fiecăruia o remodelează nostalgic. Un singur lucru ne leagă: talentul. Indiferent în ce limbă dorim să ne exprimăm, important este talentul. Acesta este unul din firele invizibile pe Hermeneia, un copil de doi ani, al nostru al tuturor celor de bună credință.
pentru textul : e bună tipa deLa "zâmbind" am să mă gândesc, chiar dacă ţin la "zâmbetul" ăla. Argint umed (iniţial era "ud", dar mi s-a părut prea brusc - vei vedea de ce "brusc), "argint umed", spuneam, pentru că îmi susţine sugestia topirii "iglului". (inimă, iglu, alergi argint umed). Mulţumesc pentru citire, week-end fain!
pentru textul : Sonor vertical deNu contest că există expresii colocviale...dar nu au tangență aici cu acest text. Si nu am intenționat să "bag o șopârlă"...Departe gândul. In mod sigur, în acest text trebuie să fie expresia "un gușter verde".
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros deerata: asa cum uneori te poti...
pentru textul : unele lucruri deMircea imi pare rau ca s-a inteles drept iritare ceea ce s-a vrut a fi o simpla constatare a dimensiunii duale in care poate fi perceput "poate"... imi asum insa vina de a nu fi stiut sa fiu mai explicit. Multumesc pentru cuvintele dumitale dar imi stiu locul si imi place sa cred ca nu sunt in pericolul de a ma rataci dincolo de pozitia de om care scrie poezie din placere si lasa uneori opinii cu privire la creatiile altora, fara pretentii de critica literara in adevaratul ei sens.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită dePagini