mă refeream la titlu. voiam ceva ”tare”, un verb. am scris poezia în 10 minunte, iar titlul l-am căutat două ceasuri! uneori e invers. Corina, domoale plecăciuni!
Andrei, este frumos gestul tău. Aceasta nu e o recenzie, e un simplu articol, pentru că dacă ar fi fost recenzie spațiul ocupat ar fi fost triplu cel puțin. Și revin. Frumos gestul tău de a veni pe hermeneia. Sper să și postezi, în măsura în care ai timp, desigur.
gând bun, om bun!
Daca zici tu Virgile, pai atunci poemul la care am incasat o stea agonica de la Profetul acum vreo trei anisori se numea "linistea din vama" si suna asa: plecat din locul acela mic punctul de sub semnul astral de intrebare ma regasesc buric un dervis cu picioare filiforme despuiat indecent de vantul din vama veche cuibarit in culcusul pufos al melcului din ureche Andu
Daca ai venit pe Hermeneia ca sa scrii, asa de dorul lelii, fara sa inveti si fara sa progresezi, inseamna ca ai venit degeaba. Poti scrie, pardon, abera, pe blog cat vrei, e la liber. Si aici e la liber. Dar pe bune ca ar trebui ca pentru fiecare text prost sa se perceapa o taxa. Taxa de poluare lirica :)).
Am rămas plăcut surprins să găsesc în stânga textului o peniţă. Ei bine nu mă aşteptam nici după zece ani să se întâmple aşa ceva. Vă mulţumesc. Este ca un fel de încurajare şi voi încerca pe cât mă duce capul să nu mai scriu nimic ce ar strica buna dispoziţie.
Cu respect, Cezar
A, daca ai scrie mai bine si ai aduce un serviciu acestui site as recunoaste. Dar nici macar atit nu poti. Tot ce poti e sa faci comentarii si atacuri la adresa unui autor. Spune-mi si mie care parte din comul tau e pe text? Si nu ma fa sa spun a clui clona esti. Faptul ca utilizezi contul altcuiva mi se pare pare nu hilar ci homosexual. Si da urasc homosexualii. Mi-a cerut unul in Gara de Nord ceva i-am dat un genunchi in gura am fugit, a iesit dupa mine si striga hotii. Cind a venit politia si s-a lamurit toata problema m-au dus cu escorta la tren. Sint omul Emilian Pal care nu accepta un astfelt de com care nu are legatura cu textul.
Short stories nu depășesc în general 10000 de semne, au o anume constituție în care centrele de interes și greutate de fapt se găsesc în final (acolo unde eu vorbeam de "poantă" dar nu în sens peiorativ), ca de exemplu la Ray Bradbury sau Fredric Brown. Bineînțeles că textul tău nu e sf dar dau ca exemplu acest gen convinsă fiind că multora dintre cititori le-a trecut mai degrabă texte de astea prin mână. Deși cel mai scurt text (short short stories) despre care nu mai știu dacă depășea 10 rânduri, a fost unul cu o invazie a extratereștrilor care însă nu au suportat atmosfera terriană: aterizaseră pe lamă de cuțit ce toca ceapă... Genul acesta de flash fiction nu este abandonat la ora actuală, nu poate fi numit demodat, s-a practicat și se mai practică încă de pe vremea când nu se știa (și se țineau intense dezbateri) dacă genul sf e meanstream sau nu ("prietenii știu de ce" spun asta) cel puțin în cenaclurile studențești din tinerețea lui Cristian Tudor Popescu (cel care multă vreme nu recunoștea că mediul sf a fost cel în care a debutat literar, cred eu că doar din snobism). Poate voi avea timp să prezint într-o zi un autor interesant de gen de la noi, extrem de talentat și mai ales apreciat, dar asta e altă poveste... Să revenim la textul tău! Finalul "maturizat" prin așa-zisa "poantă" (se poate citi cheia întregului text), se găsește în rândurile: "Și fotografia: jumătate din el în fața unei ceainării din Oxford, el privind undeva în dreapta; o încadrare ciudată, el și copertina roz bonbon pe care scrie „Little secrets”, în albastru aprins, te inundă culorile privind fotografia asta, știu bine că e făcută de o femeie, totul e perfect rotund, totul e perfect rotund știe bine și el, o știu și eu. Când primești fotografia cuiva te întrebi cine a făcut-o, altfel n-ai nici o șansă să deosebești subiectul. Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea. Plouă în București, iar in Oxford e soare; cineva mă prinde într-un fir nevăzut de umbră, cu mâini umede și cu obraji de ceară. Dați-mi un labirint." Pentru că întreaga ta goană prin ploaia orașului (ploaia fiind o metaforă interesantă), o goană protejată de altfel, în taxi, tipică structurii tale ("Sunt prea rațională. Mă bazez mai mult pe statistici"), din care remarci detașată existența celorlalți, precum și disperarea cronicizată de a nu avea umbrela proprie (asta e o altă metaforă frumoasă) se cristalizează într-o propoziție clară: "Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea." Mi-ar place să îți pot citi și texte de gen evitând persoana I singular și atunci sigur stilul confesiv (gen pagină de jurnal de care te-am "acuzat") ar dispare. Mai mult, având în vedere feeling-ul tău pentru engleză, mi-ar mai place să traduci propriile tale texte în engleză și să le oferi chiar magazinelor de gen (de ex. "SmokeLong Quarterly). Mai am răbdare și încredere. PS Nu m-ai păcălit în ceea ce privește Vatra și Labirintul, mă alintam și eu imaginându-mi un traseu concret, comun la amândouă, tocmai să nu dau verdictul de sf textului pentru că nu e cazul.
Legat de primul vers... aveam nevoie de o idee a captivitatii care sa sustina un tablou(sens propriu). E drept ca am prezentat-o slab. O sa ma gandesc la o reformulare. La "Anestezia pasilor... calc unii" e o solutie fortata (ca dovada ca nu e impusa de versul calsic, este singurul vers care e aritmic... dar am insistat pe ideea de a nu simtii pasii, de a calca pe ei ). Multumesc de trecere, comentariu si "distinctie". Ialin
reciteam "Reintoarcerea in minunate lume noua" a lui Huxley si chiar la Olanda zilelor noastre imi zburase gandul.
salut, deci, "normalitatea" pe care o denunti aici, cu una din ideile pe care el le dezvolta acolo, anume ca a fi sanatos intr-o lume supusa deviatiei inseamna sa fii anormal in raport cu ea.
se pot pune texte pina pe 7 aprilie la "nepublicate", adica practic invizibile pina atunci desi prezente pe profilul personal (imi stiu textele mai in siguranta pe hermeneia decit pe propriul computer, nu de alta)
"Cercetătorii în domeniul etnografiei și al folclorului au descoperit că datina colindatului are rădăcini romane..." Datina colindatului are radacini ceresti. Luca 2:8-20 cuprinde, in mare, originea colindului. - ingerul Domnului este trimis cu "Vestea Buna" pe campiile Betleemului; - o multime de oaste cereasca s-a unit cu ingerul, laudand pe Dumnezeu si zicand: " Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui"; -dupa plecarea ingerilor, pastorii au zis unii catre altii: "haidem sa mergem, sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut de cunoscut Domnul". Dupa ce L-au vazut au istorisit ce li se spusese despre Prunc. - pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu... Ca si data a nasterii Sale, Cristos nu putea fi nascut in Ianuarie si nici in Decembrie, pentru ca Dumnezeu nu opereaza dupa calendarul iulian sau gregorian, El opereaza dupa calendarul Sau, care isi are oglindirea in calendarul ebraic. Probabil Rosh Hashanah, inceputul anului nou ebraic, cand la Templu dadeau buluc inchinatori din toata Iudeea si de peste hotare, aceasta fiind si explicatia aglomeratiei si a lipsei de cazare in Ierusalim si prin imprejurimi. Hanul a fost supraaglomerat, n-a fost loc decat in pestera, la vite. Apoi Cristos trebuia sa aduca "anul de indurare" al lui Dumnezeu, profetit in Isaia... Ah, sunt asa de multe de spus despre toate acestea, cari n-au prea mare importanta! Importanta e nasterea in sine, pentru care putem sa spunem: "O, ce veste minunată!" Sa cantam toti cu ingerii...
O să sune ciudat, dar eu mă bucur și când nu-mi comentezi un text, în sensul în care mă gândesc "well, dacă n-a spus nimic, it can't be that bad". Știu că ești pretențios și îți multumesc pentru observațiile făcute acum. O să văd de unde elimin o referire la ofițer și medic.
Desigur, nu pot fi decât un naiv subiectiv cu textele mele, dar cuvinte precum: "secular", "oxigenat" sau "celest" nu mi se par chiar aşa de strălucitoare încât să orbească doritorul de simplitate.Mulţumesc pentru trecere şi comentarii.
reascult această melodie! Nu că m-aş fi inspirat de aici.
„adunătură” îmi sună cumva nepoetic. Merge mai bine „(sub) straturi”.
Strofa aceea este frumoasă în întregimea ei:
„But if the arrow is straight and the point is slick
It can pierce through dust no matter how thick
So I'll make my stand and remain as I am
And bid farewell and not give a damn”.
Bătrâne, să nu spui niciodată bătrâne!
Mulţumesc pentru lectură şi opinie.
Spui tu: "Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? - cine generaliza? Am spus clar "nişte drepturi", iar "nişte" , prin definiţie, arată un număr nedeterminat. De asta te-am rugat să-mi judeci corect spusele.
Lunație / lunation / - ultimele două versuri fac toată poezia (și încă vreo câteva semnate Aranca). Aici este o explicație pentru fenomenul de lunație.
Din respect pentru autorii care au trimis, concursul trebuie să fie continuat, indiferent care e calitatea textelor. Și: sunt câteva texte pe care membrii juriului și comentatori de aici nu ar fi fost în stare să le scrie. Așa că "tastatura mică" și treceți la votare.
Claudia, am citit textul și sper că totul este în ordine cu tine și cu puiul tău.
Nu cred că te aștepți să-ți povestesc ceva despre valoarea textului că doar ne cunoaștem de atâta vreme.
Însă în altă ordine de idei, chiar nu știam că pe Hermeneia se pot acorda penițe așa, simplu, pentru că 'doare' un text. Iar dacă nici măcar nu contează UNDE 'doare' textul respectiv, eu mă angajez să acord multe penițe de acum încolo.
Oricum, până una alta, acord și eu o peniță pentru că într-adevăr, recunosc, textul ăsta doare.
Doare domnule cititor, ia un antinevralgic înainte să îl citești.
iata o poezie in care decorul dinamic contureaza o stare, o lume in doi, cu accente lirice deosebite. un stil sacadat, sonor, original intilnesc nu numai in modul de prezentare ci si in metaforele-imagini: "ambele minți au câte un ton clape bătăi ca și cum am sta în aorta cuiva odată eu odată tu niciodată același gust unul în altul" finalul poemului mi se pare brusc tandru, imblinzit: "ușile vraiște se lovesc unele de altele e-o baba-oarba până la capătul respirației am nevoie de tine" ... "e-o baba-oarba" sau "i-o baba-oarba"? eu am pus "e-o".
edictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mă refeream la titlu. voiam ceva ”tare”, un verb. am scris poezia în 10 minunte, iar titlul l-am căutat două ceasuri! uneori e invers. Corina, domoale plecăciuni!
pentru textul : strig către silabe deEu la "cu bujori în obrăjori" încă mai cuget.
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) depână atunci:
6. clar + va(g) = calvar
Un poem tanka deosebit. Ar trebui menționat că textele sunt în japoneză, română, esperanto și engleză. Felicitări!
pentru textul : 心 (Kokoro - Inimă) deAndrei, este frumos gestul tău. Aceasta nu e o recenzie, e un simplu articol, pentru că dacă ar fi fost recenzie spațiul ocupat ar fi fost triplu cel puțin. Și revin. Frumos gestul tău de a veni pe hermeneia. Sper să și postezi, în măsura în care ai timp, desigur.
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" degând bun, om bun!
Multumesc Am corectat Cristi
pentru textul : Sonet 148 deDaca zici tu Virgile, pai atunci poemul la care am incasat o stea agonica de la Profetul acum vreo trei anisori se numea "linistea din vama" si suna asa: plecat din locul acela mic punctul de sub semnul astral de intrebare ma regasesc buric un dervis cu picioare filiforme despuiat indecent de vantul din vama veche cuibarit in culcusul pufos al melcului din ureche Andu
pentru textul : inner smile deIa sa vedem cinge gaseste incoerente in "discursul" meu "critic"! Ce zici, Boba?
pentru textul : Descântec definalul e cam abrupt si cam aiurea
pentru textul : Spune-mi, Copilărie deDaca ai venit pe Hermeneia ca sa scrii, asa de dorul lelii, fara sa inveti si fara sa progresezi, inseamna ca ai venit degeaba. Poti scrie, pardon, abera, pe blog cat vrei, e la liber. Si aici e la liber. Dar pe bune ca ar trebui ca pentru fiecare text prost sa se perceapa o taxa. Taxa de poluare lirica :)).
pentru textul : Felix catus deAm rămas plăcut surprins să găsesc în stânga textului o peniţă. Ei bine nu mă aşteptam nici după zece ani să se întâmple aşa ceva. Vă mulţumesc. Este ca un fel de încurajare şi voi încerca pe cât mă duce capul să nu mai scriu nimic ce ar strica buna dispoziţie.
pentru textul : iarna deCu respect, Cezar
A, daca ai scrie mai bine si ai aduce un serviciu acestui site as recunoaste. Dar nici macar atit nu poti. Tot ce poti e sa faci comentarii si atacuri la adresa unui autor. Spune-mi si mie care parte din comul tau e pe text? Si nu ma fa sa spun a clui clona esti. Faptul ca utilizezi contul altcuiva mi se pare pare nu hilar ci homosexual. Si da urasc homosexualii. Mi-a cerut unul in Gara de Nord ceva i-am dat un genunchi in gura am fugit, a iesit dupa mine si striga hotii. Cind a venit politia si s-a lamurit toata problema m-au dus cu escorta la tren. Sint omul Emilian Pal care nu accepta un astfelt de com care nu are legatura cu textul.
pentru textul : elephant&castel deShort stories nu depășesc în general 10000 de semne, au o anume constituție în care centrele de interes și greutate de fapt se găsesc în final (acolo unde eu vorbeam de "poantă" dar nu în sens peiorativ), ca de exemplu la Ray Bradbury sau Fredric Brown. Bineînțeles că textul tău nu e sf dar dau ca exemplu acest gen convinsă fiind că multora dintre cititori le-a trecut mai degrabă texte de astea prin mână. Deși cel mai scurt text (short short stories) despre care nu mai știu dacă depășea 10 rânduri, a fost unul cu o invazie a extratereștrilor care însă nu au suportat atmosfera terriană: aterizaseră pe lamă de cuțit ce toca ceapă... Genul acesta de flash fiction nu este abandonat la ora actuală, nu poate fi numit demodat, s-a practicat și se mai practică încă de pe vremea când nu se știa (și se țineau intense dezbateri) dacă genul sf e meanstream sau nu ("prietenii știu de ce" spun asta) cel puțin în cenaclurile studențești din tinerețea lui Cristian Tudor Popescu (cel care multă vreme nu recunoștea că mediul sf a fost cel în care a debutat literar, cred eu că doar din snobism). Poate voi avea timp să prezint într-o zi un autor interesant de gen de la noi, extrem de talentat și mai ales apreciat, dar asta e altă poveste... Să revenim la textul tău! Finalul "maturizat" prin așa-zisa "poantă" (se poate citi cheia întregului text), se găsește în rândurile: "Și fotografia: jumătate din el în fața unei ceainării din Oxford, el privind undeva în dreapta; o încadrare ciudată, el și copertina roz bonbon pe care scrie „Little secrets”, în albastru aprins, te inundă culorile privind fotografia asta, știu bine că e făcută de o femeie, totul e perfect rotund, totul e perfect rotund știe bine și el, o știu și eu. Când primești fotografia cuiva te întrebi cine a făcut-o, altfel n-ai nici o șansă să deosebești subiectul. Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea. Plouă în București, iar in Oxford e soare; cineva mă prinde într-un fir nevăzut de umbră, cu mâini umede și cu obraji de ceară. Dați-mi un labirint." Pentru că întreaga ta goană prin ploaia orașului (ploaia fiind o metaforă interesantă), o goană protejată de altfel, în taxi, tipică structurii tale ("Sunt prea rațională. Mă bazez mai mult pe statistici"), din care remarci detașată existența celorlalți, precum și disperarea cronicizată de a nu avea umbrela proprie (asta e o altă metaforă frumoasă) se cristalizează într-o propoziție clară: "Și uite mică, sprijinită de piciorul lui, și umbrela mea." Mi-ar place să îți pot citi și texte de gen evitând persoana I singular și atunci sigur stilul confesiv (gen pagină de jurnal de care te-am "acuzat") ar dispare. Mai mult, având în vedere feeling-ul tău pentru engleză, mi-ar mai place să traduci propriile tale texte în engleză și să le oferi chiar magazinelor de gen (de ex. "SmokeLong Quarterly). Mai am răbdare și încredere. PS Nu m-ai păcălit în ceea ce privește Vatra și Labirintul, mă alintam și eu imaginându-mi un traseu concret, comun la amândouă, tocmai să nu dau verdictul de sf textului pentru că nu e cazul.
pentru textul : Labirint de ceară deLegat de primul vers... aveam nevoie de o idee a captivitatii care sa sustina un tablou(sens propriu). E drept ca am prezentat-o slab. O sa ma gandesc la o reformulare. La "Anestezia pasilor... calc unii" e o solutie fortata (ca dovada ca nu e impusa de versul calsic, este singurul vers care e aritmic... dar am insistat pe ideea de a nu simtii pasii, de a calca pe ei ). Multumesc de trecere, comentariu si "distinctie". Ialin
pentru textul : Desculț dereciteam "Reintoarcerea in minunate lume noua" a lui Huxley si chiar la Olanda zilelor noastre imi zburase gandul.
salut, deci, "normalitatea" pe care o denunti aici, cu una din ideile pe care el le dezvolta acolo, anume ca a fi sanatos intr-o lume supusa deviatiei inseamna sa fii anormal in raport cu ea.
pentru textul : Ilustrată cu mori de vânt dese pot pune texte pina pe 7 aprilie la "nepublicate", adica practic invizibile pina atunci desi prezente pe profilul personal (imi stiu textele mai in siguranta pe hermeneia decit pe propriul computer, nu de alta)
pentru textul : Concurs de poezie: ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” dein varianta initiala, fusesera "cristale de...".
pentru textul : am motivele mele destiu ce-s piritele, dar mi-am zis sa "strang suburul" ceva mai mult.
ok, corectez.
"Cercetătorii în domeniul etnografiei și al folclorului au descoperit că datina colindatului are rădăcini romane..." Datina colindatului are radacini ceresti. Luca 2:8-20 cuprinde, in mare, originea colindului. - ingerul Domnului este trimis cu "Vestea Buna" pe campiile Betleemului; - o multime de oaste cereasca s-a unit cu ingerul, laudand pe Dumnezeu si zicand: " Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui"; -dupa plecarea ingerilor, pastorii au zis unii catre altii: "haidem sa mergem, sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut de cunoscut Domnul". Dupa ce L-au vazut au istorisit ce li se spusese despre Prunc. - pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu... Ca si data a nasterii Sale, Cristos nu putea fi nascut in Ianuarie si nici in Decembrie, pentru ca Dumnezeu nu opereaza dupa calendarul iulian sau gregorian, El opereaza dupa calendarul Sau, care isi are oglindirea in calendarul ebraic. Probabil Rosh Hashanah, inceputul anului nou ebraic, cand la Templu dadeau buluc inchinatori din toata Iudeea si de peste hotare, aceasta fiind si explicatia aglomeratiei si a lipsei de cazare in Ierusalim si prin imprejurimi. Hanul a fost supraaglomerat, n-a fost loc decat in pestera, la vite. Apoi Cristos trebuia sa aduca "anul de indurare" al lui Dumnezeu, profetit in Isaia... Ah, sunt asa de multe de spus despre toate acestea, cari n-au prea mare importanta! Importanta e nasterea in sine, pentru care putem sa spunem: "O, ce veste minunată!" Sa cantam toti cu ingerii...
pentru textul : O, ce veste minunată! deO să sune ciudat, dar eu mă bucur și când nu-mi comentezi un text, în sensul în care mă gândesc "well, dacă n-a spus nimic, it can't be that bad". Știu că ești pretențios și îți multumesc pentru observațiile făcute acum. O să văd de unde elimin o referire la ofițer și medic.
pentru textul : un vag miros de pâine deDesigur, nu pot fi decât un naiv subiectiv cu textele mele, dar cuvinte precum: "secular", "oxigenat" sau "celest" nu mi se par chiar aşa de strălucitoare încât să orbească doritorul de simplitate.Mulţumesc pentru trecere şi comentarii.
pentru textul : Lumea ca tablă de şah deși eu mă gândeam la filmul italian realizat acum câțiva ani de R.Marconi și unde era vorba de bisexualitate și altele...și nu înțelegeam...
pentru textul : forbidden love defrumoasa coperta. imi pare rau ca nu pot sa ajung, dar abia astept sa am cartea in maini.:)
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 dereascult această melodie! Nu că m-aş fi inspirat de aici.
„adunătură” îmi sună cumva nepoetic. Merge mai bine „(sub) straturi”.
Strofa aceea este frumoasă în întregimea ei:
„But if the arrow is straight and the point is slick
It can pierce through dust no matter how thick
So I'll make my stand and remain as I am
And bid farewell and not give a damn”.
Bătrâne, să nu spui niciodată bătrâne!
pentru textul : ah tu care pătrunzi prin straturi deMulţumesc pentru lectură şi opinie.
Şi încă o chestie:
Spui tu: "Tu spui că „logica este călcată în picioare de niște drepturi care prevalează o morală închipuită.” Frumos spus. Dar oare tu nu faci exact același lucru? Ce morală (neînchipuită) îți dă ție dreptul să generalizezi? - cine generaliza? Am spus clar "nişte drepturi", iar "nişte" , prin definiţie, arată un număr nedeterminat. De asta te-am rugat să-mi judeci corect spusele.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deLunație / lunation / - ultimele două versuri fac toată poezia (și încă vreo câteva semnate Aranca). Aici este o explicație pentru fenomenul de lunație.
pentru textul : septicemia memoriei deîmi descheiam pantalonii cu o mână sau așa ceva
(ori renunțasem pe la jumătatea slitului)
erau si versurile astea in poem? nu-mi mai amintesc de ele
pentru textul : weed room deDin respect pentru autorii care au trimis, concursul trebuie să fie continuat, indiferent care e calitatea textelor. Și: sunt câteva texte pe care membrii juriului și comentatori de aici nu ar fi fost în stare să le scrie. Așa că "tastatura mică" și treceți la votare.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deClaudia, am citit textul și sper că totul este în ordine cu tine și cu puiul tău.
pentru textul : moartea nu are deNu cred că te aștepți să-ți povestesc ceva despre valoarea textului că doar ne cunoaștem de atâta vreme.
Însă în altă ordine de idei, chiar nu știam că pe Hermeneia se pot acorda penițe așa, simplu, pentru că 'doare' un text. Iar dacă nici măcar nu contează UNDE 'doare' textul respectiv, eu mă angajez să acord multe penițe de acum încolo.
Oricum, până una alta, acord și eu o peniță pentru că într-adevăr, recunosc, textul ăsta doare.
Doare domnule cititor, ia un antinevralgic înainte să îl citești.
iata o poezie in care decorul dinamic contureaza o stare, o lume in doi, cu accente lirice deosebite. un stil sacadat, sonor, original intilnesc nu numai in modul de prezentare ci si in metaforele-imagini: "ambele minți au câte un ton clape bătăi ca și cum am sta în aorta cuiva odată eu odată tu niciodată același gust unul în altul" finalul poemului mi se pare brusc tandru, imblinzit: "ușile vraiște se lovesc unele de altele e-o baba-oarba până la capătul respirației am nevoie de tine" ... "e-o baba-oarba" sau "i-o baba-oarba"? eu am pus "e-o".
pentru textul : până la capătul... deedictul e simplu, scris pe marele frig sau marele prag (de ce ma gindesc acum la un titlu de volum, nu stiu) si trebuie pe rind sa il acceptam, in acest conglomerat al iubirii din noi...cit despre proiectii, ele pot fi la nesfirsit intr-un rit obositor al caligrafiei... perceptia insa difera: vertical pentru unii, oblic pentru altii, un punct singeriu cancerigen in perspectiva aleatorie a subiectivului...
pentru textul : edict scris în vertical demulțumesc pentru atenționare, Radu. am modificat. ai dreptate, exagerez cu repetițiile. mie mi se par destul interesante într-un poem...
pentru textul : Din iubire dePagini