îţi propun următorul exerciţiu şi tu decizi dacă e nevoie de alternative:

îmi menţine pielea
îmi desface nasturii
îşi zideşte
mă abandonez
în vicii
în aşteptări
în dorinţe
îmi creşte
mă ţine
îi simt
îmi înscenează
îmi regizează
în mine
în ce iubesc
îmi măsoară
îmi simt trupul
îţi ucid
îţi ard

interesant. ar mai trebui cizelat pe ici pe colo. in plus nu cred ca merge ca eseu.

francisc, ma refeream la altceva, dar se pare ca n-ai inteles...

Întotdeauna mi-a plăcut aalizei, acum și mai mult când îl simt cum apasă pe pedală.

Vreau să știu de ce acest text a fost mutat în șantier? Mulțumesc anticipat. Eugen.

Cred ca aceasta e o poezie delicata prin compozitie, chiar impregnata de unele reverberatii postmoderniste, dar care isi defineste metafore de o factura lirica aparent arhaica. De exemplu metafora "anotimpuri de tămâie" (ca o definitie poate a cuminteniei, copilariei sau poate nu) alaturi de google, mail da o nota originala in final. "înghețate în" suna putin greoi cand reciti, creand un hop, un fel de balast al sunetelor pina aici fluente.

Da, datorita unui comentariu care incalca flagrant Principiile de functionare ale Hermeneia, si pentru faptul ca Aranca este mai grav decit recidivsta cu privire la multe alte incalcari, a fost luata aceasta decizie, care ca sa fiu si mai transparent, era de mult necesara.

Plutesti Virgile si nu lasi sa se intrevada nimic din ceea ce urmeaza... o cascada sau poate un lac linistit... ai scris o poezie tare stranie... de parca n-ar fi a ta. Sau, atfel spus, pe mine m-ai inchis :)

băşti. nu te-ai prea plimbat cu tractorul:)

Sapphire, am modificat titlul și am schimbat încadrarea textului. mă bucur pentru că mi-ai lăsat un semn aici. în rest, mă mai gândesc la gesturile acestea mici, și la inutilul lor. ai intuit bine, sunt într-o perioadă de căutări. cred că îmi voi face cât de curând un jurnal. (secret, firește.) :) Madim

eu zic ca functioneaza... daca stii sa le folosesti

Petru, îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului (vremurile și împrejurările)! Îți doresc, la rândul meu, un an plin de toate gândurile tale bune alături de faptele plecate din ele, numai bine, om bun! Mulțumesc de trecere!

aproape toate "notele" (putine, de altfel) publicate candva pe hermeneia au fost scrise "atunci". am ales un text care posibil a insemnat un "atunci" mai puternic. * * * Si daca imi dai in dar aceasta bucata de paine crezi ca am sa duc si am sa ingenunchez in fata altarului si am sa spun multumesc doamne pentru asemenea prieteni care nu ma lasa la nevoie care ma ajuta si ma indoapa cu grija si ma cheama in apartamentul lor cu gandaci si patru camere dintre care nici una mobilata ca sa-mi spuna ca lumea nu va fi niciodata mai buna ca universul acesta este spatiu inchis in care noi ne lingem ranile ne aruncam de la geam si prindem in palme sticlele sparte si daca te intorci tarziu de la propria inmormantare si acasa prietenii se bucura ca esti de-al lor si esti din nou burlac dand sut facultatii si iti amintesti scena atat de bine acolo unde preotul spunea ca sunt condamnata sa ma reincarnez din nou in anul doi la l.c. si ca dumnezeu are nevoie in cer de ingeri care sa vorbeasca italiana si daca astept chinuind picioarele sa stea drepte si sa se roage pentru mantuirea trupului pe care il poarta sa mearga undeva in eternitatea sa dea de mormantul lui ion creanga si sa-i spuna bai prostule azi literatura a pierdut cu doi la zero in favoarea lui m. i. iar meciul steaua rapid s-a terminat cu 1 la 1 dupa care sa-l lasi sa digere amintirile iar tu sa te intorci si sa cresti in propriii tai ochi si daca privesti atent masca aceasta pe care o purtase tata cand era mic si cersea pe strada banutii pentru o lampa de masa iar mama cersea ca sa-si cumpere carti asa ca ei cerseau impreuna ca sa poata uni lampa cu cartile si sa iasa ceva cu care sa se mandreasca si calculele lor au dat gres fiindca am iesit eu cu laptopul in spate si acum ei plang ca dumnezeu nu le-a multumit pentru toata osanda si nici la inmormantare nu au fost iar in reincarnare ei nu cred asa ca am pierdut legatura de suflet si fiindca sufletul a ramas acolo la ei (cerseste in locul lor) eu bantui pentru a-l gasi si daca imi va ramane numai acea bucata de paine primita eu am sa cred ca am totul.

am reformulat puţin .
cred că m-am grăbit să-l public de aceea a şi ajuns în şantier.
aş dori câteva sugestii pentru îmbunătăţirea textului dacă nu cer prea mult.
mulţumesc.