claudia, multumesc pentru interes si perseverenta. e mai rara zilele astea.
adrian, ma obligi sa fac excese de modestie si sa raspund aici, desi am vrut sa o spun si acolo. "istoric vorbind", eu mai stiu mai bine, si stiu ca am o problema cu finalizarea ideilor, textelor, prelegerilor, etc. sint mai multe motive pe care nu cred ca ma sa le discut aici. dar dupa cum un defect (sau un handicap) se poate transforma intr-o motivatie sau un "skill", e posibil sa fim martorii la asa ceva. mi-ar place sa stiu ca nu e ceva doar temporar. asta mai ales ca si eu sint foarte critic cu inabilitatea altora de a "ateriza".
Dragă Corina, dacă ar fi să îți întorc complimentul atât de generos aș zice că orice ai face ție tot cu tava în mână îți stă cel mai bine chinuindu-te să faci o baclava, o calitate la care tu te strădui să renunți de ceva vreme și e mare păcat.
Altfel, eu cercuri nu fac cu Nicholas și nici cu tine, deși cred că aș putea, la o adică, regreta a doua alegere.
În rest, Crăciun Fericit și să auzim de texte cât mai bune și de penițe acordate pe text și meritate!
A
În primul rând, mulţumesc pentru aprecieri.
Traducătorul meu preferat din Verlaine este C. D. Zeletin, care a tradus foarte frumos şi din Baudelaire şi Apollinaire. G. Georgescu, deşi este primul traducător prin care am făcut cunoştinţă cu poezia lui Verlaine, mi se pare astăzi modest. Are totuşi câteva traduceri bine făcute, printre care şi aceea după ,,La lune blanche''. Nu am citit traduceri din Verlaine ale Paulei Romanescu, ci numai un volum de poezii traduse de ea din Apollinaire, care nu mi s-au părut prea bune. Cea mai bună traducere a celebrului ,,Chanson d'automne'' e, după părerea mea, cea făcută de Blaga. Am făcut şi eu o traducere după acestă poezie, pe care am postat-o pe ,,poezie.ro''.
În ceea ce-l priveşte pe Baudelaire, cel mai bun traducător din poezia lui este Alexandru Philippide, care e, după opinia mea, cel mai bun traducător român de poezie, alături de St. O. Iosif. În ceea ce priveşte poezia de mai sus, îi sunt puţin tributar lui Philippide. Poţi să verifici şi să-mi spui. Cu stimă.
intai as spune ca titlul nu ma satisface pe deplin. apoi sunt niste typo in text. ma gandesc ca exista o relatie intre zabava asupra textului atunci cand il nasti si modul in care il scoti in lume. nu stiu altii, dar eu, cand scriu un poem de dragoste, ma gandesc ca daca nu mi iese macar pe jumatare cum am voit, ma impusc. ceea ce am si facut de cateva ori. daca ac poem ar fi avut ca sarcina atingerea fericirii tale pe timp de 1 an, sa zicem?
tuturor comentatorilor cu penițe: eu cred puternic că Virgil s-a întâlnit în mall cu Maitreya, presupusul world teacher, propagat prin publicațiile New Age, despre care discibolii săi spun că a apărut și se dezvăluie pe sine după cum îi dă ghes inima. doar el poate zâmbi ironic și dacă ai noroc te-ar putea invita eventual la o cafea sau la o bere, depinde de preferință. Hristosul Scripturilor niciodată nu zâmbește ironic, mai ales acum, că este singurul mijlocitor între om și Dumnezeu. nu vă lăsati înșelați. Hai să fim serioși, și să nu mai luăm Numele Domnului în deșert. Virgil poate pretinde că s-a întâlnit cu Hristos, și s-a întâlnit, no doubt, dar nu așa cum minte el în poem. În ce priveste poemul, e slab și nu merită să-l comentez.
Am citit poezia aceasta mai devreme și acum la recitire îmi pare la fel de tulburătoare. Îmi place mult cum scrii. Întotdeauna aduci ceva nou, nu pari să te repeți. Remarc și bogăția lexicală nu numai construcțiile stilistice inedite. Lipsește oare o prepoziție la începutul versului 3? Nu știu unde a dispărut comentariul lui Petre, parcă. El remarca ultimul vers, și i-am dat dreptate. Cu drag, /O\
sau: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare. Zicea că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea, Din când în când, câte un pachet de Jacobs. Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră lumini pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii din coaja pământului, Limbile focului jucau pe fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atât timp despre Iisus îmi amintesc Cum povestea liniștiți, ca unor prieteni, Servind cafeaua teologică.
Citind și recitind acest poem m-am întrebat din nou: ce este, de fapt, poezia? În cazul de față, îmi permit să afirm că este acea nișă cu aură de cuvinte prin care suntem atrași într-un univers cu o stare de prea frumos, de prea bine, de prea toamnă. Desigur, se ajunge aici prin niște mijloace literare, unele atent plăsmuite, altele venind firesc din însăși natura și structura sufletească a artistului.
Se spune că o casă primitoare se cunoaște de la prag. Reformulez: o poezie bună se cunoaște de la titlu. Sau poate că titlul are rolul acela de a ne oferi brațul spre o promenadă tihnită pe aleile poemului. Prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor, un spațiu propice intepretărilor astfel încât promenada să aibă și elemente surpriză pe care abia aștepți să le descoperi în text.
Poemul oferă atmosferă, stil, gânduri și sentimente în tandem, empatie, un pic de ludic, un pic de iubire (un pic mai mult :) ), căldură și culoare. Firul epic poartă trena poeziei. M-au surprins versurile cu putere de sugestie: „măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă” „de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor” „din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie”
Comparațiile și metaforele sunt îndrăznețe. Cel mai mult mi-a plăcut cea din versul „toamna trece prin faţa cafenelei ca o păuniţă pe tocuri”
Mi-au plăcut petele de culoare. La început folosești o culoare secundară, apoi o nuanță de verde, apoi roșul, ca o victorie.
Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă.
Cred că punctul cel mai fierbinte, cel „mai poezie” este : „Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.”
Mi-a plăcut Dumnezeul „îngropat sub aurul bisericilor”, tremurul de empatie, covrigul pus la păstrare, așteptarea primei zăpezi, „prea”-urile, „frunzele care cădeau cu un minut de întârziere” și „autobuzul care a venit prea repede.
Adică mi-a plăcut cam tot. Felicitări! Semeni cu toamna :)
promit că e ultima oară când ajung pe pagina unui debutant cu iz de fosilă. și ca de obicei, argumentez: poala tâmplelor... pasărea timpului... streașina pământului...lacrimi albastre... etc. mai lipseau farul speranței, portul iubirii, flamura neamului... nicodem, Emilian Pal e un nume care va fi alături de scriitorii consacrați. Dar tu nici nu l-ai citit și nici nu știi ce e poezia. Tu bolborosești ceva pe hârtie... mai citește, mai lasă-te de scris o vreme... două... trei. De Iustin Panța ai auzit? E mai lucid acolo unde e decât tine. adio!
Cezar, știu că e greu... dacă ar fi ușor toată lumea ar face, nu?
Dar dacă zici că ai destui cititori eu urmez sfatul tău din finalul comm-ului și nu te voi mai citi că am ce citi crede-mă.
Dacă însă ai scris comm-ul la repezeală sau la modul sunt bărbat dar mă tratez, poate te mai citesc... însă nu fără specificații clare din partea ta în acest sens ca să nu îmi pierd timpul cu tine degeaba.
În rest... pe viitor nu te grăbi să faci afirmații mai ales în legătură cu oamenii care scriu de o vreme mai îndelungată, sunt și eu dar sunt mult mai mulți pe aici și mai importanți ca mine la toate capitolele crede-mă. Mai multă prudență nu strică niciodată. Cam ca atunci când faci dragoste și nu vrei să (te) termini prea repede.
Iar în rest, cel mai important lucru în viață e să nu rămâi prost.
Restul e un mizilic.
Andu
Domnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
da, este ca un parfum bine dozat. singurele rezerve pe care le am sînt „ultimele peisaje” și „o slujbă de înviere”. sună puțin artificial sau exagerat poetistic după părerea mea. dar probabil că este o problemă de gust.
În primul rând, vă mulțumesc pentru peniță și pentru aprecierile dumneavoastră, care îmi fac cu atât mai multă plăcere, cu cât ele vin din partea unui om pe care îl stimez foarte mult. Am citit cu multă plăcere mai multe articole critice pe care le semnați și toate mi-au lăsat impresia unei documentări serioase și, mai ales, a unei analize lucide și pertinente. În ceea ce privește traducerea mea, sunt întru totul de acord cu punctele de vedere pe care le exprimați, chiar și cu faptul că m-am abătut uneori de la textul original. Acest lucru s-a întâmplat totuși foarte rar și a fost impus, așa cum bine observați, de necesități prozodice. Eminescu nu este chiar intraductibil, dar se traduce foarte greu, mai greu decât oricare alt poet român. Dar un asemenea poet merită toate eforturile, oricât ar fi de mari. Căci el merită să fie cunoscut și apreciat și de cititorii străini, așa cum și noi apreciem, de exemplu, poezia lui Baudelaire, chiar dacă o citim numai în traducere. Cu deosebită stimă și plăcerea lecturii, Petru Dincă
Lansările de carte vor fi făcute doar în prezența autorului, cu o singură excepție. În anunț este făcută o precizare în acest sens. Programul va fi completat pe măsură ce vom primi confirmările de la cei invitați. ddm, dacă dorești să participi, te rog trimite un email de confirmare pe adresa menționată în anunț și până la data de 9 decembrie. te rog să fii serios și să renunți a mă hărțui pentru că de-acum încolo nu îți voi mai răspunde. te mai rog să îmi respecți munca, pentru că nu tu și nici alții de aici nu știu ce înseamnă să organizezi Virtualia. dacă nu îți convine că pe acest site există anunțul, te rog discută cu proprietarul site-ului despre această problemă.
enervant de naturală și despuiată de artificii această Alina Manole. școlăriță sau femeie? nu știu. însă de fiecare dată te atrage pe cărarile ei fie și virtuale (deși privesc cu rezervă youtouburile trilulilurile blogurile și alte doturi ro/com/gv/etc strecurate în poezii). despre versul cu mîța - zîîît! dacă spuneai “cuvintele curg între file precum poeziile cu îngerii lui vlad” îți dăruiam una dintre penițele mele klaps. e aici o tristețe cuminte pe care nu imi permit să o tulbur cu gesturi simbolice.
... dupe cum mărturisisem și în alte dăți, îmi place poezia autorului Dorin Cozan. însă fiind specifici și referindu-ne doar la acest fragment micteric, plin de o naturalețe evidentă, așa cum îi șade bine unui intelectual care a depășit faza premergătoare altercațiilor metafizice, remarc încântat că "am fost dus cu preșul" până la sfârșitul textului unde nici nu am avut timp să mă îmbucur prea mult pentru că acesta reîncepea. este aceasta o poezie de seară, în sensul cel mai adânc al cuvântului, când poetul amestecă divinitatea într-un joc ezoteric, aparent, dar inițiativa dezvăluirii rămâne latitudinii personajelor, unui "eu" și unei "ea", nenumiți - și acest fapt sporește încântarea. trebuie să te îngălbenesc, Dorine, deși știu că acest act nu contează pentru tine. cu drag, cu gânduri bune, din umbră, paul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Stefan, iti multumesc de trecere si pentru semn.
pentru textul : Decojirea deE o (în)zidire. Mulțumesc.
pentru textul : zidirea declaudia, multumesc pentru interes si perseverenta. e mai rara zilele astea.
pentru textul : limbo deadrian, ma obligi sa fac excese de modestie si sa raspund aici, desi am vrut sa o spun si acolo. "istoric vorbind", eu mai stiu mai bine, si stiu ca am o problema cu finalizarea ideilor, textelor, prelegerilor, etc. sint mai multe motive pe care nu cred ca ma sa le discut aici. dar dupa cum un defect (sau un handicap) se poate transforma intr-o motivatie sau un "skill", e posibil sa fim martorii la asa ceva. mi-ar place sa stiu ca nu e ceva doar temporar. asta mai ales ca si eu sint foarte critic cu inabilitatea altora de a "ateriza".
pasare care isi are/ in vazduh/ cuib leganat/ de respiratia pruncilor
eu asa o vad...
pentru textul : Dragoste deimi place mai mult decat celelalte texte pe care ti le-am citit.
Dragă Corina, dacă ar fi să îți întorc complimentul atât de generos aș zice că orice ai face ție tot cu tava în mână îți stă cel mai bine chinuindu-te să faci o baclava, o calitate la care tu te strădui să renunți de ceva vreme și e mare păcat.
pentru textul : Șapte ani deAltfel, eu cercuri nu fac cu Nicholas și nici cu tine, deși cred că aș putea, la o adică, regreta a doua alegere.
În rest, Crăciun Fericit și să auzim de texte cât mai bune și de penițe acordate pe text și meritate!
A
În primul rând, mulţumesc pentru aprecieri.
pentru textul : Nenorocul deTraducătorul meu preferat din Verlaine este C. D. Zeletin, care a tradus foarte frumos şi din Baudelaire şi Apollinaire. G. Georgescu, deşi este primul traducător prin care am făcut cunoştinţă cu poezia lui Verlaine, mi se pare astăzi modest. Are totuşi câteva traduceri bine făcute, printre care şi aceea după ,,La lune blanche''. Nu am citit traduceri din Verlaine ale Paulei Romanescu, ci numai un volum de poezii traduse de ea din Apollinaire, care nu mi s-au părut prea bune. Cea mai bună traducere a celebrului ,,Chanson d'automne'' e, după părerea mea, cea făcută de Blaga. Am făcut şi eu o traducere după acestă poezie, pe care am postat-o pe ,,poezie.ro''.
În ceea ce-l priveşte pe Baudelaire, cel mai bun traducător din poezia lui este Alexandru Philippide, care e, după opinia mea, cel mai bun traducător român de poezie, alături de St. O. Iosif. În ceea ce priveşte poezia de mai sus, îi sunt puţin tributar lui Philippide. Poţi să verifici şi să-mi spui. Cu stimă.
intai as spune ca titlul nu ma satisface pe deplin. apoi sunt niste typo in text. ma gandesc ca exista o relatie intre zabava asupra textului atunci cand il nasti si modul in care il scoti in lume. nu stiu altii, dar eu, cand scriu un poem de dragoste, ma gandesc ca daca nu mi iese macar pe jumatare cum am voit, ma impusc. ceea ce am si facut de cateva ori. daca ac poem ar fi avut ca sarcina atingerea fericirii tale pe timp de 1 an, sa zicem?
pentru textul : boabe de timp deCel mai bun text dintre sutele pe care le-am citit în ultima vreme. Şi titlul este reuşit şi inedit. Cel mai bun text al tău, din cele publicate pe H.
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei detuturor comentatorilor cu penițe: eu cred puternic că Virgil s-a întâlnit în mall cu Maitreya, presupusul world teacher, propagat prin publicațiile New Age, despre care discibolii săi spun că a apărut și se dezvăluie pe sine după cum îi dă ghes inima. doar el poate zâmbi ironic și dacă ai noroc te-ar putea invita eventual la o cafea sau la o bere, depinde de preferință. Hristosul Scripturilor niciodată nu zâmbește ironic, mai ales acum, că este singurul mijlocitor între om și Dumnezeu. nu vă lăsati înșelați. Hai să fim serioși, și să nu mai luăm Numele Domnului în deșert. Virgil poate pretinde că s-a întâlnit cu Hristos, și s-a întâlnit, no doubt, dar nu așa cum minte el în poem. În ce priveste poemul, e slab și nu merită să-l comentez.
Unbilievable!
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi desper ca acum e suficient de updatat. imi pare rau, n-am realizat ca nu era complet.
pentru textul : În loc de strigăt voi ţine un şarpe deeu as interzice umbra din vocabularul poetic si as pune una bucata coapsa fierbinte
pentru textul : Fotografiind umbre deAm citit poezia aceasta mai devreme și acum la recitire îmi pare la fel de tulburătoare. Îmi place mult cum scrii. Întotdeauna aduci ceva nou, nu pari să te repeți. Remarc și bogăția lexicală nu numai construcțiile stilistice inedite. Lipsește oare o prepoziție la începutul versului 3? Nu știu unde a dispărut comentariul lui Petre, parcă. El remarca ultimul vers, și i-am dat dreptate. Cu drag, /O\
pentru textul : Δώδεκα sau povestea văduvei lui Pedros desau: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare. Zicea că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea, Din când în când, câte un pachet de Jacobs. Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră lumini pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii din coaja pământului, Limbile focului jucau pe fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atât timp despre Iisus îmi amintesc Cum povestea liniștiți, ca unor prieteni, Servind cafeaua teologică.
pentru textul : Cafea divină depe tine chiar nu te deranjează tot descriptivul și manierismul din acest text?
pentru textul : Un cer mai albastru deCitind și recitind acest poem m-am întrebat din nou: ce este, de fapt, poezia? În cazul de față, îmi permit să afirm că este acea nișă cu aură de cuvinte prin care suntem atrași într-un univers cu o stare de prea frumos, de prea bine, de prea toamnă. Desigur, se ajunge aici prin niște mijloace literare, unele atent plăsmuite, altele venind firesc din însăși natura și structura sufletească a artistului.
pentru textul : Ziua când am semănat cu toamna deSe spune că o casă primitoare se cunoaște de la prag. Reformulez: o poezie bună se cunoaște de la titlu. Sau poate că titlul are rolul acela de a ne oferi brațul spre o promenadă tihnită pe aleile poemului. Prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor, un spațiu propice intepretărilor astfel încât promenada să aibă și elemente surpriză pe care abia aștepți să le descoperi în text.
Poemul oferă atmosferă, stil, gânduri și sentimente în tandem, empatie, un pic de ludic, un pic de iubire (un pic mai mult :) ), căldură și culoare. Firul epic poartă trena poeziei. M-au surprins versurile cu putere de sugestie:
„măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă”
„de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor”
„din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie”
Comparațiile și metaforele sunt îndrăznețe. Cel mai mult mi-a plăcut cea din versul
„toamna trece prin faţa cafenelei ca o păuniţă pe tocuri”
Mi-au plăcut petele de culoare. La început folosești o culoare secundară, apoi o nuanță de verde, apoi roșul, ca o victorie.
Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă.
Cred că punctul cel mai fierbinte, cel „mai poezie” este :
„Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.”
Mi-a plăcut Dumnezeul „îngropat sub aurul bisericilor”, tremurul de empatie, covrigul pus la păstrare, așteptarea primei zăpezi, „prea”-urile, „frunzele care cădeau cu un minut de întârziere” și „autobuzul care a venit prea repede.
Adică mi-a plăcut cam tot. Felicitări! Semeni cu toamna :)
eu nu as folosi pentru colaj decit strofa a patra, Marina, si poate, poate, strofa a doua. atit
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 11 depromit că e ultima oară când ajung pe pagina unui debutant cu iz de fosilă. și ca de obicei, argumentez: poala tâmplelor... pasărea timpului... streașina pământului...lacrimi albastre... etc. mai lipseau farul speranței, portul iubirii, flamura neamului... nicodem, Emilian Pal e un nume care va fi alături de scriitorii consacrați. Dar tu nici nu l-ai citit și nici nu știi ce e poezia. Tu bolborosești ceva pe hârtie... mai citește, mai lasă-te de scris o vreme... două... trei. De Iustin Panța ai auzit? E mai lucid acolo unde e decât tine. adio!
pentru textul : prag între ani deCezar, știu că e greu... dacă ar fi ușor toată lumea ar face, nu?
pentru textul : 8 Martie deDar dacă zici că ai destui cititori eu urmez sfatul tău din finalul comm-ului și nu te voi mai citi că am ce citi crede-mă.
Dacă însă ai scris comm-ul la repezeală sau la modul sunt bărbat dar mă tratez, poate te mai citesc... însă nu fără specificații clare din partea ta în acest sens ca să nu îmi pierd timpul cu tine degeaba.
În rest... pe viitor nu te grăbi să faci afirmații mai ales în legătură cu oamenii care scriu de o vreme mai îndelungată, sunt și eu dar sunt mult mai mulți pe aici și mai importanți ca mine la toate capitolele crede-mă. Mai multă prudență nu strică niciodată. Cam ca atunci când faci dragoste și nu vrei să (te) termini prea repede.
Iar în rest, cel mai important lucru în viață e să nu rămâi prost.
Restul e un mizilic.
Andu
multumesc pentru vizita si apreciere.
pentru textul : ușor/ de-o aripă deŞi mulţumesc la rândul meu.
pentru textul : Q Fever deDomnule Virgil (sau Virgil dacă nu îndrăznesc prea mult), mă bucură mult aprecierea ta. Cred că parţial ai dreptate. Ai înţeles perfect ceea ce intenţionam să transmit. Iar această peniţă pentru care îţi mulţumesc mă obligă la mai mult. Sper să reuşesc într-un viitor apropiat să şlefuiesc puţin această scriere. Poate formulele laconice din loc în loc ar fi o soluţie. Mulţumesc şi pentru vibraţia emoţională.
pentru textul : Barajul denu mi-aș permite să fac observații, a fost doar un semn că am trecut pe aici, că mă interesează și îmi place ceea ce ai avut de spus
pentru textul : femeia-cameleon deda, este ca un parfum bine dozat. singurele rezerve pe care le am sînt „ultimele peisaje” și „o slujbă de înviere”. sună puțin artificial sau exagerat poetistic după părerea mea. dar probabil că este o problemă de gust.
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală deÎn primul rând, vă mulțumesc pentru peniță și pentru aprecierile dumneavoastră, care îmi fac cu atât mai multă plăcere, cu cât ele vin din partea unui om pe care îl stimez foarte mult. Am citit cu multă plăcere mai multe articole critice pe care le semnați și toate mi-au lăsat impresia unei documentări serioase și, mai ales, a unei analize lucide și pertinente. În ceea ce privește traducerea mea, sunt întru totul de acord cu punctele de vedere pe care le exprimați, chiar și cu faptul că m-am abătut uneori de la textul original. Acest lucru s-a întâmplat totuși foarte rar și a fost impus, așa cum bine observați, de necesități prozodice. Eminescu nu este chiar intraductibil, dar se traduce foarte greu, mai greu decât oricare alt poet român. Dar un asemenea poet merită toate eforturile, oricât ar fi de mari. Căci el merită să fie cunoscut și apreciat și de cititorii străini, așa cum și noi apreciem, de exemplu, poezia lui Baudelaire, chiar dacă o citim numai în traducere. Cu deosebită stimă și plăcerea lecturii, Petru Dincă
pentru textul : Mélancolie deLansările de carte vor fi făcute doar în prezența autorului, cu o singură excepție. În anunț este făcută o precizare în acest sens. Programul va fi completat pe măsură ce vom primi confirmările de la cei invitați. ddm, dacă dorești să participi, te rog trimite un email de confirmare pe adresa menționată în anunț și până la data de 9 decembrie. te rog să fii serios și să renunți a mă hărțui pentru că de-acum încolo nu îți voi mai răspunde. te mai rog să îmi respecți munca, pentru că nu tu și nici alții de aici nu știu ce înseamnă să organizezi Virtualia. dacă nu îți convine că pe acest site există anunțul, te rog discută cu proprietarul site-ului despre această problemă.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deenervant de naturală și despuiată de artificii această Alina Manole. școlăriță sau femeie? nu știu. însă de fiecare dată te atrage pe cărarile ei fie și virtuale (deși privesc cu rezervă youtouburile trilulilurile blogurile și alte doturi ro/com/gv/etc strecurate în poezii). despre versul cu mîța - zîîît! dacă spuneai “cuvintele curg între file precum poeziile cu îngerii lui vlad” îți dăruiam una dintre penițele mele klaps. e aici o tristețe cuminte pe care nu imi permit să o tulbur cu gesturi simbolice.
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris deTextul, deşi nu prea valoros dpdv artistic, conţine o emoţie veritabilă, spontană.
Aş tăia "toate vestind".
pentru textul : Întoarcerea toamnei deVom citi din poeziile tale. Ai cateva preferinte?
pentru textul : Virtualia XV de... dupe cum mărturisisem și în alte dăți, îmi place poezia autorului Dorin Cozan. însă fiind specifici și referindu-ne doar la acest fragment micteric, plin de o naturalețe evidentă, așa cum îi șade bine unui intelectual care a depășit faza premergătoare altercațiilor metafizice, remarc încântat că "am fost dus cu preșul" până la sfârșitul textului unde nici nu am avut timp să mă îmbucur prea mult pentru că acesta reîncepea. este aceasta o poezie de seară, în sensul cel mai adânc al cuvântului, când poetul amestecă divinitatea într-un joc ezoteric, aparent, dar inițiativa dezvăluirii rămâne latitudinii personajelor, unui "eu" și unei "ea", nenumiți - și acest fapt sporește încântarea. trebuie să te îngălbenesc, Dorine, deși știu că acest act nu contează pentru tine. cu drag, cu gânduri bune, din umbră, paul
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deAr trebui corectat şi încadrat la "experiment".
pentru textul : deviațiiart dePagini