a fost o seară și până dimineața
copilul nu a închis ochii
a tot gândit, cu mâneca moale a sters a calculat
între teama de a spune o prostie
și neputința de a ucide
a spus
mami eu cred că pot să ridic luna
nu cred să aibă mai mult de treișcinci de kile
cu stele cu tot
iar ea mă va iubi nu-i așa mami oftă el
că tu înțelegi ce vreau să spun
nu stiu ce ai vrut sa spui aici, nu reusesc sa empatizez mereu cu tine.
ai unele texte in care esti expresiva, ingenua, altele, ca asta, care parca din printesa s-a transformat in broasca. ceva de genul.
nu reusesti sa transmiti aci niic idea, nici imaginea, nici pateticul. ma intreb de ce nu esti constanta nu foarte constiincios, dar macar un pic, parca te vad asa imprastiata cu gandurile in zece mii de parti.
poemul ce curge fara a putea fi oprit pentru ca e o amintire care trece strada zilei de azi.
pentru fluiditate, pegas, reclama de pe fruntea ei si starea de atunci desfacuta atat de frumos in pumnul de acum - felicitari!
mai ales ca, dupa o perioada lunga in care n-am scris nimic, mi-era teama sa nu-mi fi fost degetele amortite. :) cunoscandu-ti exigentza, aprecierea ta ma bucura.
Raspund si eu: am comentat fara a citi comentariile anterioare. Ceea ce fac in 90 % din cazuri, dar indeosebi cind imi place un text, ca sa nu ma impregnez de impresiile comentatorilor anteriori. Nu voi face efort sa fiu mai buna, voi fi ceea ce sunt. Si atunci cind voi simti, voi comenta. :) Si voi reveni, fiindca stii ca imi place stilul tau poetic. Da, e nevoie uneori de curaj sa spun asta atit de direct.
My love is strengthened, though more weak in seeming; I love not less, though less the show appear; That love is merchandized, whose rich esteeming, The owner's tongue doth publish every where. Our love was new, and then but in the spring, When I was wont to greet it with my lays; As Philomel in summer's front doth sing, And stops his pipe in growth of riper days: Not that the summer is less pleasant now Than when her mournful hymns did hush the night, But that wild music burthens every bough, And sweets grown common lose their dear delight. Therefore like her, I sometime hold my tongue: Because I would not dull you with my song. O peniță și un dar: sonetul meu preferat.
Paul, de-aia mai suntem și noi pe aici (și tare aș vrea să nu mai fim nevoiți să fim, în postura aceasta); dacă voi nu sunteți responsabili, vă aducem noi aminte. Ca în multe alte domenii, și în acesta juridic este mai bine să previi decât să repari. Noi nu vream ca pe hermeneia să se încalce drepturile de autor. Cine răspunde este deja inutil să ne întrebăm; noi nu suntem aici instanță de judecată... e bine să păstrăm simțul proporțiilor și un pic de umor și bun simț. Cred că era mult mai simplu să fi precizat de la bun început, ne scuteam pe toți de tot acest schimb de mesaje. Doar dacă nu cumva este și aceasta o politică; dar suntem atenți și la asta, dacă este nevoie. Dar eu sper că nu e așa. Acum, revenind la subiectul nostru cel delicat: ai numele autorului, te rog să îl precizezi, nu numai link-ul. Cu înțelegere, Bianca.
Virgil, mersi de trecere. Pe mine nu m-a framantat, a fost mai mult o reactie de moment : ) Djamal, eu nu l-am vrut haiku si apropierea de haiku pe care am gandit-o se refera mai mult la idee decat la forma. Iti multumesc oricum pentru mentiunile facute. Numai bine !
Alma, în comentariile mele chiar nu am jignit pe niciunul dintre cei aleși. Și dacă într-adevăr ți-ai asumat ce ai scris, ca și efectele asupra oamenilor, ok. Nu se vrea loc "călduț", dar nici stârnirea unei false competiții. Nici "dezbină și condu". Etc. Alma, hai să punem punct. E alegerea ta, mergi mai departe.
Am citit inca de la postare acest poem si trebuie sa marturisesc ca scrierile Adrianei nu se dezmint (deocamdata :-) si nu imi genereaza acea impresie "la prima lectura" - iar asta e o chestiune pe marginea careia putem, desigur, dezbate mult. Eu unul ma feresc mai nou de semnatica la primul nivel de lectura in poezie, pentruca am ajuns la concluzia ca important este sa "iei cititorul cu tine" si abia mai apoi sa vezi ce iese din asta pe celelate nivele de intelegere. Insa asta este desigur, doar experienta mea cat se poate de personala. Revenind la text, mie mi se pare inchegat si nu as putea spune (cu acea siguranta pe care doar varsta foarte tanara ti-o da uneori), ca una sau alta ar trebui eliminate sau adaugate aici. Si asta pentruca simbolistica utilizata aici face o trimitere destul de limpede la ingeri (poate candva voi reveni daca cineva imi va mai "inalta la fileu" acest subiect cu cateva fragmente din Plesu) si la oglinda, ca simbol primordial al dublului nostru. "am aruncat toate oglinzile-cer" mi se pare versul in jurul caruia graviteaza, ca niste particule, versurile acestui poem. (by the way, as renunta la cratima pentru a creste forta expresiei). Si daca e adevarat ca omul este prin definitie mistic, atunci autoarea vine aici si incearca sa defineasca acest mistic prin om. Andu P.S. Titlul e de National Geographic P.P.S. Pentru lalin, cu scuze Adriana de off-topic: data viitoare cand te mai gandesti sa comentezi astfel, te rog sa te mai gandesti o data. Comentariul tau este rizibil, iarta-ma dar tin prea mult la tine ca nu ti-o spun. Daca vrei sa comentezi, pune mana pe plaivaz, lasa tastatura si primul impuls de a scrie, mai ales la unii autori. Si lasa aprecierile astea calitativ-aproximative, ca la piata "mararul asta mi se pare mai verde decat acel patrunjel" Deocamdata sa admitem ca suntem neica-nimeni in literatura iar parerile noastre trebuiesc, macar si aproximativ, argumentate asa cum se cuvine. Imi cer scuze pentru interventie, dar sper sa fiu bine inteles.
Ionel, am citit toate cele 5 texte (care ar fi putut, zic eu, fi comasate in 3 sau chiar 2 texte) si pot spune ca textul total nu se ridica dincolo de o banala poveste romantico-provinciala destul de mediocra. Am observat ca in general tu ca scriitor de texte in proza ai cel putin doua probleme. In primul rind povestile tale nu reusesc sa aiba nici un fel de drama sau intriga majora sau secundara. Sint de cele mai multe ori aproape niste anecdote cu continut erotic pe care le povestesc barbatii la pescuit sau la o tigara inainte sa intre in tura. Un fel de varianta proviniciala a lui Playboy care nu reuseste sa treaca dincolo de furnicatura epidermei. In al doilea rind, tu creezi personaje dar ele (nici cele principale si nici cele secundare) nu reusesc sa comunice mare lucru. Poate doar unele platitudini existentiale dar nu mai mult. Am mai spus-o de foarte multe ori, atunci cind folosesti sexul sau elementele religioase intr-un text trebuie sa fii foarte foarte bun ca iasa literatura. Ca sa ti-o spun mai pe sleau, pune-ti la sfirsitul unui text intrebarea: dupa ce citeste cineva textul asta ce anume il va face sa isi aminteasca de el in afara de faptul ca ala s-a culcat cu aia pina n-au mai putut? Daca poti s-a dai un raspuns semnificativ atunci ai facut literatura. Daca nu, ma tem ca nu.
da, e fain! multe imagini proaspete, multe conotații, multe comparații tulburătoare și mai ales stilul cu care ne-ai obișnuit, Cristina. pentru că apreciez stilul tău, iar acest text nu îi aduce niciun prejudiciu, las ce pot și eu, semnul de prețuire pentru ceea ce scrii. gând bun!
Dar si picioarele care se repeta. Deci pana la urma se repeta curva curva mana mana picioare picioare, asta intr-un text de 9 randuri. Vedeti fratilor cum ati dat 3 penite? Si dupa aceea va mirati ca de ce nu va ia lumea in serios...
titlul are ceva dintr-un alt vis decât restul. iată câteva imagini pe care le subliniez ca interesante dar care își păstrează rolul decorativ de colaj: "mi se pare mereu că îmi văd jumătatea oxidându-se leneș " "diminețile ies aburi din pijamale cum nu mă așteptam în copilărie" finalul este ambiguu.
Cred că am găsit date despre carte și autor pe un site special: "Arhitectul ROMAN POPA s-a nascut la 28 iunie 1919, in com. Margiresti, jud. Bacau. Studii liceale la Bacau. Absolvent al Facultatii de Arhitectura "Ion Mincu", Bucuresti in 1952." și respectiv "Studiul REOARHITECTURA a aparut la Editura Academiei Romane in 1991. Ulterior, arh. Roman Popa a fost distins cu doua Diplome de aur, cu mentiunea speciala a juriului, la expozitiile EUREKA, de la Bruxelles, in 1994 si 1995, precum si cu Diploma "Ad Honores" a Academiei Europene a Artelor." precum și "In 1997, studiul REOARHITECTURA a patruns pentru prima data intr-un salon romanesc al inventatorilor, INVENTIKA '97, valoarea inventiei fiind recunoscuta prin diploma de onoare din 1998, certificatul de apreciere din 2001 si ulterior in 2002." Văd și că volumul se poate comanda on-line.
cred că poezia este o necesitate a noastră de a depăşi anumite stări, acel ipotetic echilibru dintre noi şi lume.
începem să scriem pentru a ne elibera de un gând obsesiv (şi cred că e ideal să fie aşa, adică să scriem doar atunci când există această necesitate) dar mai departe pentru a împărtăşi acest "gând" lumii, el trebuie să aibe o formă estetică,
căci poezia este o "artă" şi trebuie să rămânem fideli redării ei estetice... iar aici intervine infidelitatea faţă de noi înşine, pentru că oricât de "geniali" am fi, gândul nostru frumos şi curat, trăirea noastră, nu prea poate fi artă dacă nu folosim unelte de şlefuit.
pentru că există destul de mulți oameni, care fie din cauza bolii sau a vîrstei, sau din cauza unei tragedii emoționale, ajung sau pot ajunge așa. un ghem de gînduri fără cuvinte.
Chiar daca nu am comentat acest text in detaliu cum as fi vrut de altfel (si cum as fi facut poate dupa un anumit timp, din motive obiective), este nepermis sa fiu jignita de un alt membru al site-ului la acest mod. Nu il cunosc si nu ma intereseaza persoana lui. Nu inteleg ce doreste. Acest personaj nu face decat sa aduca prejudicii calitative unui site LITERAR.
Legat de "c-un/cu-n", pe intuiţia analogică m-am bazat şi eu. Plus de asta, mi se pare absurd să cadă/dispară al doilea sunet/"u", în loc de primul [cu(1) u(2)n], mai ales când, aşa cum observaţi şi d-voastră, în mai toate cazurile asemănătoare (spre exemplu - "m-ai"), primul sunet este cel care pică. Mergând mai departe de intuiţie, aş spune că, din perspectiva importanţei semanticii, articolul nehotărât trebuie să rămâna neatins, în detrimentul prepoziţiei. Sper să nu mă îşsel prea tare...
Despre "mult"/Nichita/caracter liric - eu dădeam acel exemplu numai şi numai pentru evidenţa lexicală, nu pentru una contextuală. Aveţi dreptate, este evidentă deosebirea lirică. Ei, vedeţi că lirismul nu se reduce la cuvinte? :).
Gândindu-mă, acum, la "cantitativ", recitind versul, da, se poate să nu fie extraordinar de poetic, dar nici apoetic nu este, fie numai şi din materia cantităţii - vânăt, nu cartofi, flori ori alte chestii. Oricum, ce ţin musai să subliniez este: pentru a nu mă judeca greşit pe viitor, eu foloesc de foarte multe ori prozaismul ca un instrument liric intrinsec, pentru a sublinia, prin efect, unele tuşe metaforice, pentru evitarea preţiozităţii şi a patetismului; la fel şi discursul liric - îl alternez cu cel denotativ, comun/banal. Ok, nu a fost cazul acum, în "e mult vânăt". Aici, se pare, e doar un rateu.
Nu inteleg "adînc în desertul asternului" (si de data asta am luat cu copy-paste)... poate o fi "asternutului"? Si nici "conturul amintirilor mele dispare urmele orelor lasă pe noi umbre de sare" - oare pentru a evita o rima (care oricum apare la citiriea cu voce tare)acel "dispare" e trecut pe versul cu "urmele orelor" de parca suna a dezacord... nu stiu ce sa zic, ti se limba plimba-n gura daca citesti versurile cu pauza corspunzatoare asa cum sunt scrise acum... "neaceeasi" cum adica? "insomnii albastre" - un loc comun in care se poate sta comod si eventual sorbi yerba mate. In rest, un poem interesant, de atmosfera. Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
multumiri. pertinent.
pentru textul : Vechi revelaţii deRespiratia de pe geamuri
a fost o seară și până dimineața
pentru textul : respirația de pe geamuri decopilul nu a închis ochii
a tot gândit, cu mâneca moale a sters a calculat
între teama de a spune o prostie
și neputința de a ucide
a spus
mami eu cred că pot să ridic luna
nu cred să aibă mai mult de treișcinci de kile
cu stele cu tot
iar ea mă va iubi nu-i așa mami oftă el
că tu înțelegi ce vreau să spun
nu stiu ce ai vrut sa spui aici, nu reusesc sa empatizez mereu cu tine.
ai unele texte in care esti expresiva, ingenua, altele, ca asta, care parca din printesa s-a transformat in broasca. ceva de genul.
nu reusesti sa transmiti aci niic idea, nici imaginea, nici pateticul. ma intreb de ce nu esti constanta nu foarte constiincios, dar macar un pic, parca te vad asa imprastiata cu gandurile in zece mii de parti.
pentru textul : fidelă mi-a rămas doar laşitatea dedomnule Manolescu, există vreun motiv special pentru care ați ales să formatați textul cu caractere bold?
pentru textul : Dan Lusthaus, „Buddhist Phenomenology”, ed. RoutlengeCurzon, 2002. dePS: as taia acel "nu" din titlu :)
pentru textul : scurt îndemn la cine știe ce depoemul ce curge fara a putea fi oprit pentru ca e o amintire care trece strada zilei de azi.
pentru textul : litere în cădere liberă depentru fluiditate, pegas, reclama de pe fruntea ei si starea de atunci desfacuta atat de frumos in pumnul de acum - felicitari!
da e noapte. am plecat să mă culc. nu dărîmați Hermeneia. sau dacă o faceți să fie cu folos.
pentru textul : sequoia I demai ales ca, dupa o perioada lunga in care n-am scris nimic, mi-era teama sa nu-mi fi fost degetele amortite. :) cunoscandu-ti exigentza, aprecierea ta ma bucura.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge dese poate redimensiona fotografia? iese din format. multumesc.
pentru textul : Li deRaspund si eu: am comentat fara a citi comentariile anterioare. Ceea ce fac in 90 % din cazuri, dar indeosebi cind imi place un text, ca sa nu ma impregnez de impresiile comentatorilor anteriori. Nu voi face efort sa fiu mai buna, voi fi ceea ce sunt. Si atunci cind voi simti, voi comenta. :) Si voi reveni, fiindca stii ca imi place stilul tau poetic. Da, e nevoie uneori de curaj sa spun asta atit de direct.
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările decu singuratatea.
nu mi-a placut, totusi, efectul acelor rime.
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deMy love is strengthened, though more weak in seeming; I love not less, though less the show appear; That love is merchandized, whose rich esteeming, The owner's tongue doth publish every where. Our love was new, and then but in the spring, When I was wont to greet it with my lays; As Philomel in summer's front doth sing, And stops his pipe in growth of riper days: Not that the summer is less pleasant now Than when her mournful hymns did hush the night, But that wild music burthens every bough, And sweets grown common lose their dear delight. Therefore like her, I sometime hold my tongue: Because I would not dull you with my song. O peniță și un dar: sonetul meu preferat.
pentru textul : eu te iubesc, fă dePaul, de-aia mai suntem și noi pe aici (și tare aș vrea să nu mai fim nevoiți să fim, în postura aceasta); dacă voi nu sunteți responsabili, vă aducem noi aminte. Ca în multe alte domenii, și în acesta juridic este mai bine să previi decât să repari. Noi nu vream ca pe hermeneia să se încalce drepturile de autor. Cine răspunde este deja inutil să ne întrebăm; noi nu suntem aici instanță de judecată... e bine să păstrăm simțul proporțiilor și un pic de umor și bun simț. Cred că era mult mai simplu să fi precizat de la bun început, ne scuteam pe toți de tot acest schimb de mesaje. Doar dacă nu cumva este și aceasta o politică; dar suntem atenți și la asta, dacă este nevoie. Dar eu sper că nu e așa. Acum, revenind la subiectul nostru cel delicat: ai numele autorului, te rog să îl precizezi, nu numai link-ul. Cu înțelegere, Bianca.
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deUluitor.adica fara cuvinte.perfect.Intri-n poem si ramii acolo.
pentru textul : Reverie deVirgil, mersi de trecere. Pe mine nu m-a framantat, a fost mai mult o reactie de moment : ) Djamal, eu nu l-am vrut haiku si apropierea de haiku pe care am gandit-o se refera mai mult la idee decat la forma. Iti multumesc oricum pentru mentiunile facute. Numai bine !
pentru textul : apus deAlma, în comentariile mele chiar nu am jignit pe niciunul dintre cei aleși. Și dacă într-adevăr ți-ai asumat ce ai scris, ca și efectele asupra oamenilor, ok. Nu se vrea loc "călduț", dar nici stârnirea unei false competiții. Nici "dezbină și condu". Etc. Alma, hai să punem punct. E alegerea ta, mergi mai departe.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deAm citit inca de la postare acest poem si trebuie sa marturisesc ca scrierile Adrianei nu se dezmint (deocamdata :-) si nu imi genereaza acea impresie "la prima lectura" - iar asta e o chestiune pe marginea careia putem, desigur, dezbate mult. Eu unul ma feresc mai nou de semnatica la primul nivel de lectura in poezie, pentruca am ajuns la concluzia ca important este sa "iei cititorul cu tine" si abia mai apoi sa vezi ce iese din asta pe celelate nivele de intelegere. Insa asta este desigur, doar experienta mea cat se poate de personala. Revenind la text, mie mi se pare inchegat si nu as putea spune (cu acea siguranta pe care doar varsta foarte tanara ti-o da uneori), ca una sau alta ar trebui eliminate sau adaugate aici. Si asta pentruca simbolistica utilizata aici face o trimitere destul de limpede la ingeri (poate candva voi reveni daca cineva imi va mai "inalta la fileu" acest subiect cu cateva fragmente din Plesu) si la oglinda, ca simbol primordial al dublului nostru. "am aruncat toate oglinzile-cer" mi se pare versul in jurul caruia graviteaza, ca niste particule, versurile acestui poem. (by the way, as renunta la cratima pentru a creste forta expresiei). Si daca e adevarat ca omul este prin definitie mistic, atunci autoarea vine aici si incearca sa defineasca acest mistic prin om. Andu P.S. Titlul e de National Geographic P.P.S. Pentru lalin, cu scuze Adriana de off-topic: data viitoare cand te mai gandesti sa comentezi astfel, te rog sa te mai gandesti o data. Comentariul tau este rizibil, iarta-ma dar tin prea mult la tine ca nu ti-o spun. Daca vrei sa comentezi, pune mana pe plaivaz, lasa tastatura si primul impuls de a scrie, mai ales la unii autori. Si lasa aprecierile astea calitativ-aproximative, ca la piata "mararul asta mi se pare mai verde decat acel patrunjel" Deocamdata sa admitem ca suntem neica-nimeni in literatura iar parerile noastre trebuiesc, macar si aproximativ, argumentate asa cum se cuvine. Imi cer scuze pentru interventie, dar sper sa fiu bine inteles.
pentru textul : paradisul celui de-al cincilea regn deIonel, am citit toate cele 5 texte (care ar fi putut, zic eu, fi comasate in 3 sau chiar 2 texte) si pot spune ca textul total nu se ridica dincolo de o banala poveste romantico-provinciala destul de mediocra. Am observat ca in general tu ca scriitor de texte in proza ai cel putin doua probleme. In primul rind povestile tale nu reusesc sa aiba nici un fel de drama sau intriga majora sau secundara. Sint de cele mai multe ori aproape niste anecdote cu continut erotic pe care le povestesc barbatii la pescuit sau la o tigara inainte sa intre in tura. Un fel de varianta proviniciala a lui Playboy care nu reuseste sa treaca dincolo de furnicatura epidermei. In al doilea rind, tu creezi personaje dar ele (nici cele principale si nici cele secundare) nu reusesc sa comunice mare lucru. Poate doar unele platitudini existentiale dar nu mai mult. Am mai spus-o de foarte multe ori, atunci cind folosesti sexul sau elementele religioase intr-un text trebuie sa fii foarte foarte bun ca iasa literatura. Ca sa ti-o spun mai pe sleau, pune-ti la sfirsitul unui text intrebarea: dupa ce citeste cineva textul asta ce anume il va face sa isi aminteasca de el in afara de faptul ca ala s-a culcat cu aia pina n-au mai putut? Daca poti s-a dai un raspuns semnificativ atunci ai facut literatura. Daca nu, ma tem ca nu.
pentru textul : Răpită – III (Hârca Venetică) deSigur! Ne mai citim!
pentru textul : Meditație deda, e fain! multe imagini proaspete, multe conotații, multe comparații tulburătoare și mai ales stilul cu care ne-ai obișnuit, Cristina. pentru că apreciez stilul tău, iar acest text nu îi aduce niciun prejudiciu, las ce pot și eu, semnul de prețuire pentru ceea ce scrii. gând bun!
pentru textul : zăpada din palmă deDar si picioarele care se repeta. Deci pana la urma se repeta curva curva mana mana picioare picioare, asta intr-un text de 9 randuri. Vedeti fratilor cum ati dat 3 penite? Si dupa aceea va mirati ca de ce nu va ia lumea in serios...
pentru textul : Umbra. detitlul are ceva dintr-un alt vis decât restul. iată câteva imagini pe care le subliniez ca interesante dar care își păstrează rolul decorativ de colaj: "mi se pare mereu că îmi văd jumătatea oxidându-se leneș " "diminețile ies aburi din pijamale cum nu mă așteptam în copilărie" finalul este ambiguu.
pentru textul : într-un vis camera mea era un submarin deCred că am găsit date despre carte și autor pe un site special: "Arhitectul ROMAN POPA s-a nascut la 28 iunie 1919, in com. Margiresti, jud. Bacau. Studii liceale la Bacau. Absolvent al Facultatii de Arhitectura "Ion Mincu", Bucuresti in 1952." și respectiv "Studiul REOARHITECTURA a aparut la Editura Academiei Romane in 1991. Ulterior, arh. Roman Popa a fost distins cu doua Diplome de aur, cu mentiunea speciala a juriului, la expozitiile EUREKA, de la Bruxelles, in 1994 si 1995, precum si cu Diploma "Ad Honores" a Academiei Europene a Artelor." precum și "In 1997, studiul REOARHITECTURA a patruns pentru prima data intr-un salon romanesc al inventatorilor, INVENTIKA '97, valoarea inventiei fiind recunoscuta prin diploma de onoare din 1998, certificatul de apreciere din 2001 si ulterior in 2002." Văd și că volumul se poate comanda on-line.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman decred că poezia este o necesitate a noastră de a depăşi anumite stări, acel ipotetic echilibru dintre noi şi lume.
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deîncepem să scriem pentru a ne elibera de un gând obsesiv (şi cred că e ideal să fie aşa, adică să scriem doar atunci când există această necesitate) dar mai departe pentru a împărtăşi acest "gând" lumii, el trebuie să aibe o formă estetică,
căci poezia este o "artă" şi trebuie să rămânem fideli redării ei estetice... iar aici intervine infidelitatea faţă de noi înşine, pentru că oricât de "geniali" am fi, gândul nostru frumos şi curat, trăirea noastră, nu prea poate fi artă dacă nu folosim unelte de şlefuit.
..fac si eu ce pot...:p
pentru textul : Poem cu capul în nori depentru că există destul de mulți oameni, care fie din cauza bolii sau a vîrstei, sau din cauza unei tragedii emoționale, ajung sau pot ajunge așa. un ghem de gînduri fără cuvinte.
pentru textul : fără cuvinte deChiar daca nu am comentat acest text in detaliu cum as fi vrut de altfel (si cum as fi facut poate dupa un anumit timp, din motive obiective), este nepermis sa fiu jignita de un alt membru al site-ului la acest mod. Nu il cunosc si nu ma intereseaza persoana lui. Nu inteleg ce doreste. Acest personaj nu face decat sa aduca prejudicii calitative unui site LITERAR.
pentru textul : Un întreg fragmentat deLegat de "c-un/cu-n", pe intuiţia analogică m-am bazat şi eu. Plus de asta, mi se pare absurd să cadă/dispară al doilea sunet/"u", în loc de primul [cu(1) u(2)n], mai ales când, aşa cum observaţi şi d-voastră, în mai toate cazurile asemănătoare (spre exemplu - "m-ai"), primul sunet este cel care pică. Mergând mai departe de intuiţie, aş spune că, din perspectiva importanţei semanticii, articolul nehotărât trebuie să rămâna neatins, în detrimentul prepoziţiei. Sper să nu mă îşsel prea tare...
Despre "mult"/Nichita/caracter liric - eu dădeam acel exemplu numai şi numai pentru evidenţa lexicală, nu pentru una contextuală. Aveţi dreptate, este evidentă deosebirea lirică. Ei, vedeţi că lirismul nu se reduce la cuvinte? :).
Gândindu-mă, acum, la "cantitativ", recitind versul, da, se poate să nu fie extraordinar de poetic, dar nici apoetic nu este, fie numai şi din materia cantităţii - vânăt, nu cartofi, flori ori alte chestii. Oricum, ce ţin musai să subliniez este: pentru a nu mă judeca greşit pe viitor, eu foloesc de foarte multe ori prozaismul ca un instrument liric intrinsec, pentru a sublinia, prin efect, unele tuşe metaforice, pentru evitarea preţiozităţii şi a patetismului; la fel şi discursul liric - îl alternez cu cel denotativ, comun/banal. Ok, nu a fost cazul acum, în "e mult vânăt". Aici, se pare, e doar un rateu.
Mulţumesc pentru revenire.
pentru textul : Cerneluri deNu inteleg "adînc în desertul asternului" (si de data asta am luat cu copy-paste)... poate o fi "asternutului"? Si nici "conturul amintirilor mele dispare urmele orelor lasă pe noi umbre de sare" - oare pentru a evita o rima (care oricum apare la citiriea cu voce tare)acel "dispare" e trecut pe versul cu "urmele orelor" de parca suna a dezacord... nu stiu ce sa zic, ti se limba plimba-n gura daca citesti versurile cu pauza corspunzatoare asa cum sunt scrise acum... "neaceeasi" cum adica? "insomnii albastre" - un loc comun in care se poate sta comod si eventual sorbi yerba mate. In rest, un poem interesant, de atmosfera. Andu
pentru textul : mate blues detextul acesta ar putea trăi, "la o adică", "aşa şi aşa",( "în prealabil"!?!)...
pentru textul : balada omului cu pricina deOh, Doamne!!!
Pagini