un text scris ceva mai bine deși destul de romanțios

Păi, nu culeg poeții stelele, să le ofere iubitei? Nu taie lumina, ca o lamă de cuțit? Nu scârțâie luna, ca talpa de crep a pantofilor? Și câte altele... Nu mi-ai spus, însă, dacă ai găsit și ceva poezie în doina ce-am doinito Sofiei. Cu simpatie, P.S. Nu-l mai pomeni pe dl. sixtus, că iarăși trebuie să las totul baltă și să caut tămâia... =))

imi place ideea, combinatia mastii venetiene cu marea si eul liric.... scrisul are un font ciudat... dar e f interesant experimentul . se pare ca toata lumea simte nevoia unui sincretism....cred ca te/as fi incadrat numai putin din chip cat sa se distinga conturul fetei...e doar o opinie....

Poezia ta îmi amintește de anii '75-'80, parcă revăd aceeași rimă, același ritm, un ritm interior, abrupt undeva pe la mijlocul versului, verbe la viitor și o anume superioritate, un anume elitism cu care se scria în acei ani. Am o considerație specială și admirație pentru poezia scrisă pe atunci și este poezia cu care a început drumul meu, cu mulți ani în urmă.

e obligatoriu sa fie trimise toate cele 3 poezii, odata? se pot trimite doar 2 poezii, sau doar una?

intra direct in poveste. renunta definitiv la primul fragment (ai fragmentul 5, asa ca nu pierzi prea mult din atmosfera; tot in el poti introduce backgroundul sonor). schimba "spalat" cu altceva, eventual "curatat". este un text voit arid, "spalat" nu poate fi luat decat ca atare. imi place alina sonea ca interventie si semn. supralicitezi la "dar are ceva dur în modul cum lucrează fotografiile". lasa-ma pe mine-cititorul sa vad si sa descopar asta, sa ma intreb... schimba timpurile la ultimul fragment: "am cautat pe google isus și acum iau cina cu el" - si transforma asta in rezolutie. in general, mi-ar fi placut sa schimbi timpurile la fiecare fragment, sa te joci cu ele. gandeste-te. imi place ideea cu tastatura. si aducerea bunicii in context si a timpului aceluia.

asta-mi aminteste de o matusa batrâna care ma suna în fiecare an spre a-mi aminti ca într-o saptamâna urmeaza aniversarea zilei sale de nastere si sa nu uit s-o sun. cele bune.

mi se pare cam mică fereastra(mă refer la câmpul vizual, dacă s-ar putea lungi în jos...) și nepotrivit titlul "cometariile altora". în timp ce eu adaug comentarii nu mai pot fi numite doar ale "altora", ci de exemplu "comentarii postate"... sau simplu "comentarii"

si?

ba n-ai ratat deloc. :)

needless to say...

Mulţumesc pentru observaţii. Am înlăturat cacofonia(calofonia?), deşi eu văd paranteza aşa: ca cei(lalţi), pentru că am încredere în părerea dvs. de critic. La clişeu mă mai gândesc, poate, reuşesc să găsesc ceva care să-l înlocuiască.
O singură părere mi-aş permite. Cred că observaţiile, în cazul acesta pertinente, n-ar trebui să fie şi ironice. M-aş bucura dacă mi-aţi oferi o sugestie. Ar fi o plăcere să învăţ de la o persoană recunoscută ca fiind un critic în adevăratul sens al cuvântului.

Prima impresie este că-mi place, chiar mai mult decât atât, am fost plăcut surprins de noua interfaţă. E agreabilă, are alură de revistă online. Cred că o să mă obişnuiesc repede.

Foarte util: am văzut că apare o specificare cu roşu dacă un text a fost actualizat. La fel evidenţierea noilor comentarii.

Excelentă!!! ideea cu rubrica specială de "texte preferate" care vine să completeze profilul utilizatorului. Şi cea cu "urmăreşte vizite pagini" poate fi utilă în anumite împrejurări, în plus dovedeşte transparenţă.

Mă limitez la atât, iertaţi intervenţia poate ne la obiect şi prea euforică.

cuvântul tău luci acum și minții mele... moartea este feminină prin genul care îl poartă în limba română. ceea ce numești aici proză, îmi amintește de augustin doinaș și felul lui de a scrie. nu spun că imiți pe cineva. departe acest gând. asta îmi umblă în minte citind ce ai scris. felul în care închei supozițiile acestei incursiuni lirice despre moarte, m-a făcut să zâmbesc plăcut. originalitatea și teribilismul acestei scriei constă, în opinia mea, în asocierea ideii de moarte cu cea de femeie frumoasă, ceea ce este ok. am lucrat într-un cămin de bătrâni care mureau cu zâmbertul pe buze, ca și cum și-ar fi întâlnit iubirea vieții în acele ultime clipe. terifiantă și fantastică întâlnire. despre acele vremuri mi-ai amintit, dar mi-a și plăcut modul în care ai scris despre așa ceva.

Cred că este ultima mea intervenție de acest gen pe hermeneia, asa încât voi încerca să fiu suficient de scurtă și cuprinzătoare. Nu mă erijez într-o persoană îndreptățită a spune ce reprezintă sau ce ar trebui să reprezinte hermeneia.com și nici nu cred că ar fi multe persoane care ar putea sș spunș asta. Poate nici Virgil, care ne poate spune doar ce și-a dorit și își dorește el, pentru că este și rămâne, indiferent ce vrea unul sau altul, gazda, până la urmă. Ce este clar este ce nu ar trebui sa fie, și anume un spațiu destinat polemicilor de alt fel decât cele legate de literatură… atât cât zicem noi toți că ne pricepem la asta. Spațiul deschis comentariilor este cel mai mare pericol, pe cât este el de democratic; și asta o învață rând pe rând toți proprietarii de site-uri. “Fața” acestui site nu depinde de Virgil, de Vlad, de Aranca, Alma sau de altul, ci de fiecare dintre noi luați individual și de modul în care știm să ne raportăm unul la altul. Avem la dispoziție o facilitate, eu zic să o folosim cum se cuvine sau dacă nu hai să renunțăm la ea. Nu este, cred, un spațiu în care sa ne facem educație unul altuia, decât în măsura în care în orice nucleu al societății ori te educi ori ești dat la o parte. Dacă m-ar întreba cineva pe mine, nici nu ar trebui să existe moderatori sau editori. Din tot ce este scris aici aș răspunde la obiect doar lui Adrian, rugându-l să vină cu propuneri și idei concrete, pentru că, sunt convinsă, vor intra în dezbateri adevarate. Nu deține nimeni, cred, know-how-ul perfect. Putem reveni toți la scris? Și subliniez… toți.