observ în poemele tale o lirica într-o tehnica moderna, daca o pot numi asa. versurile care mi se par oarecum socante se imbina armonios cu latura meditativa si cu imagini ce impresioneaza placut retina.
labirintică imagine în contrast oarecum cu notația personală, directă și convingătoare aș spune eu, trecând peste acel "șantaja" din penultimul vers, finalul deschide și apropie
Multumesc mult Consiliului Hermeneia pentru increderea (re)acordata si revin daca mai este cazul cu precizarea ca s-a cam exagerat pe tema asta cu plagiatul meu din Matei Ghigiu (ori de cate ori ma gandesc la asta, nu pot sa nu zambesc si imi cer scuze pentru asta fata de voi toti care nu intelegeti, este normal), dar daca virgula chestiunea a servit ca exemplu unora sau doar ca amuzament altora tot e bine. Andu.
Mi s-a reproșat întotdeauna când am început un text, mai ales poezie, cu infama retorică întrebare cu tentă romanțioasă "știi". Uneori am cedat, alteori m-am gândit că nu reușesc eu să îl fac pe cititor să simtă cât de necesară este intrarea aceasta într-un dialog imaginar, ca o continuare a unui gând, și am rămas cu un mare semn de întrebare. Poate de aceea mi-a plăcut poezia ta de la primul cuvânt (subiectivă, știu, tocmai am explicat). Pentru că la mine a mers trucul. Poezia m-a păcălit și m-a forțat să particip și să încerc să iau ce este scris ca pe o continuare firească a ceea ce nu apare scris, a poeziei dinaintea poeziei, dacă pot spune asta. Ca de multe ori la tine, remarc ușurința cu care te folosești de imagini aparent banale pentru a sugera să privim dincolo, iar titlul de astă dată chiar spre asta ne trimite. Tușuri puternice, mișcate; unde anume se află imaginea adevărată, în fotografie sau in model?
ce pot sa spun, vlad? un titlu foartetare, pe gustul meu, aproape ca merge ca titlu de volum.
iar daca titlul e o frumusete, vizuala e o sarbatoare, o duminica, cum zici tu. Si nu e grabnica deloc, desi dezvelirea "statuii" presupune o privire asupra suprafetei lucrurilor.
cu ce sa incep? cu gestul socratic al acestei viitoare diotima? sau vesnica diotima care-si intoarce privirea mai mult catre sine? e un gest atat de firesc pt o femeie dar incapabil de reprodus pt un barbat! (boba poate incerca cat doreste! boba fiind orice poet virtual)
sau sa vorbesc despre acest albastru ca principiu al cerului? al transfigurarii simplului corp in trup, adica in arta? insusi nietzsche vazandu-l ar fi urcat scara, crezand ca e scara lui Iacob! e un albastru care agreseaza ochiul, iti vine sa -l scoti si sa stergi cu el zidul ala. sau sa lasi sa cada picaturile alea nu spun de unde! cred ca orice alta culoare, orice finisare ar fi daunat aici.
daca e o sarbatoare a formelor si a faptului-de- a- fi- aici -acum e si o neputinta aici. Ea, vesnica Ea, aproape ca ni se refuza, desi se arata in toata splendoarea sa. O dialectica asadar care conduce spre adevar doar pe cel implicat si absorbit in munca sa de zidire.
acum sa vorbesc despre ziditor, desi n-am zis un cuvant despre mantia neagra a evei (rochie? robă? sac menajer,in care ea va fi cat mai curand uitata?) ce pot sa spun asadar despre el? la fel, intors cu spatele, preluand deci din gestul Modelului (aceeasi mana ridicata de ex,)descult pentru ca pamantul pe care ea calca e sfant (arta a implicat mereu fiorul sacru), suspendat intre cer si pamant, nici om nici zeu, vesnic in cautare, dar cu sete de repaos este asadar functionarul umanitatii. De aici costumul, uniforma, nepotrivit pt cineva care picteaza care impodobeste dupa propria viziune lucrurile iubite. Dar absolut in acord cu pasiunea sa pentru poesis. e si o ironie aici (daca mi permiti) fiind descult, cand stim ca barbatii fac sex cu ciorapii in picioare...
iar ca sa pun in paranteza toata ac teorie despre arta si frumos, (caci ce vede barbarul aici daca nu o tanara goala si un barbat urcat pe ea practicand jocuri sexuale cu vopsea si alea alea!?!)intreb: despre ce e vorba aici pana la urma? pana la urma, ce sens are actul de a crea? e o spoiala sau o viziune a sentimentelor? un act pervers, sado-maso, sau unul sublim? cand sunt eu cel de pe scara si cand sunt cel dezvelit si iubit asa cum sunt? si cand este mai greu?
Versul din final ar mai merge lucrat, poate ca formă, pentru a atinge aceeași valoare precum restul poemului. Acel "clar de lună rotund" pare a fi la locul potrivit. Dar nu și titlul.
Sincer, în contextul acestui poem pe care îl consider extrem de valoros nu înțeleg ultimul vers și deci prefer să citesc poemul lipsit de aportul acestuia. 'ca un câine în fața unui străin' este finalul meu aici.
Felicitări pentru ideea poetică zic eu, valoroasă și nouă despre înger și demon.
O lectură plăcută și incitantă aș putea spune.
Margas.
Silvia, aici este Hermeneiea.com, nu mailul d-lui Titarenco. Dar faptul ca tu ai considerat de bun simt sa-ti expui frustrarile in public spune multe. Gestul lui Virgil - de schimbare a nivelului tau de la autor la novice - nu este unul autocratic. Problema a fost discutata in consiliul Hermeniei , s-a supus la vot si toti am fost de acord cu monitorizare ta. In sperata ca vom avea o supriza placuta pe parcurs. Ei bine, ultimul tau text numai o surpriza placuta n-a fost. Sorry. Ca sa nu mai lungim povestea, ii solicit si eu lui Virgil suspendarea contului tau. Nu te tine nimeni cu forta aici iar moderatorii si al editorii Hermeneei nu au sarcina de a pansa ranile orgoliului nimanui.
Vă mulțumesc pentru intervenții. Departe de a-l considera un text foarte reușit, l-am dat cu mari emoții, așteptând reacțiile, în ideea de a-ncerca apoi să-l modific în funcție de sugestii. Nu e "lucrat" aproape deloc, dar mă bucur că a plăcut așa. Linea, Hanny si rim ati vorbit toți de muzicalitate... hm, e foarte ciudat, trebuie să vă spun ceva. Textul este de fapt o relatare pas cu pas a unui vis. În vis auzeam și acele sunete ale vântului în capetele de lut (era punctul culminant al visului), sunet pe care îl mai am în minte, dar nu cred că poate fi reprodus vreodată de nici un instrument sau orchestrație. Scriind textul, simțeam că nu voi putea reda nicicum acele sunete, așa că le-am lăsat pe seama imaginației cititorului. Iar dacă voi ați rezonat văzând muzicalitate în text, asta îmi dă satisfacție, și mă pune și pe gânduri. Da, dialogul final falsează puțin, sunt de acord. În vis am auzit primele linii ale dialogului, dar începând să mă trezesc, voiam totuși să-l duc rațional până la capăt, acolo, în acea stare de la granița dintre vis și real. Se prea poate ca această intervenție conștientă să fie exact nota discordantă. Asta, însă, mă încurajează să vă relatez pe viitor un alt text, tot un vis, însă ceva mai lung, și mult mai straniu.
Dle Nicholas, cu bucuria că v-a plăcut, mulțumesc pentru opinii și trecere. Clopoțeii, pleoapa întoarsă, dosul cuvintelor văd că și-au atins cât de cât intenția, să vedem ce iese mai departe.
Hanny - nici măcar pentru o structură fixă și minimală precum e sonetul nu se poate pune problema priorității unui anume subiect. Mult mai importantă mi se pare transmiterea unor stări. Cât privește consacrarea, cine ar putea-o măsura în termeni reali ? O consacrare pe " hermeneia " ? Spațiul ar fi cam restrâns. O consacrare în general ? Cine știe, poate odată cu apariția următorului meu volum de sonete, din acest an.
Aranca, multumesc pentru primirea calduroasa. Si ma bucur ca ti-a placut ce ai citit. Inseamna ca nu a fost irosire timpul petrecut pe pagina mea...:) te mai astept, mai ales atunci cand vei avea obiectii! :) Adriana
Margas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.
Am citit si eu textul. ca realizare estetica este submediocru desi are un farmec in naivitatea lui. Dar titlul si ideea de la care porneste sint o aberatie. Si este si ceva fortat numai asa de dragul de a suna comercial. Ca dovada este faptul ca nici nu se vorbeste despre asta in text (text care este in esenta o descriere naiva a unor obiceiuri - cam un fel de corespondent a ceea ce facea mesterul acela pe crucile de la Sapinta). Singurele mentiuni ale sexului care apar la inceputul si la sfirsitul textului sint evident fortate si lipsite de legatura cu textul. Imi suna mai degraba a doua eforturi de a introduce un moft intelectualisto-filozofic intr-un text naiv. Autorul ar face mult mai bine (zic eu) daca ar ramine in zona naivului (aproape popular) si nu ar incerca sa il transforme in kitsch doar de dragul de a suna elitist. Din naiv risca sa devina ridicol. Au scris altii mai bine despre sexualitate si moarte. Textul asta nu are nici o legatura cu asta.
Paulică, eu când ziceam că ești 'transparent' mă refeream că ți se vede ... bip bip d-aia și citam nordul ceasului elvețian. În rest numai de bine, pe mine mă amuzi teribil, dacă o ținem tot așa am și uitat de toate relele multele de pe capul meu. Mi-amintești tot mai tare de Miron Cozma, ai ceva din el.
direct, frust, jurnalistic, sec ca un martini fără măslină
și cu puțină poezie
genul de panseu care îmi dă un refresh monden
pt. luminița nu-i rău trebăluiesc ăla e în acord cu textul
și above all mie îmi place și subtitlul =))
nice, quite nice
Andu
De ce nu s-au dat linkuri de pe H?! Uite Ars poetica aici: http://hermeneia.com/comment/25077
Mai era o soluție, aceea de a posta poemele aici, la comentarii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
observ în poemele tale o lirica într-o tehnica moderna, daca o pot numi asa. versurile care mi se par oarecum socante se imbina armonios cu latura meditativa si cu imagini ce impresioneaza placut retina.
pentru textul : oane de„când te caut în garaj domnul meu
carcasele zdrobite cântă”
...
m-am șters la ochi degeaba, versul tot acolo e...
Paul, să-i dăm psalmului ce-i al psalmului, și mașinii o husă nouă.
păcat, mare păcat de strofele 2 și 3...
pentru textul : nu mai deosebesc vocile deLa mulţi ani frumoşi, Vlad! Să ne trăieşti bucurându-te de-un rod frumos al talantului sporit!
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea delabirintică imagine în contrast oarecum cu notația personală, directă și convingătoare aș spune eu, trecând peste acel "șantaja" din penultimul vers, finalul deschide și apropie
pentru textul : fluturele metalic deAlma, multumesc dar iubesc Haiku..se pare ca nu e dragoste impartasita :) am sa incerc sa modific dar nu acum se apropie dimineata :)mc
pentru textul : Onoare deMultumesc mult Consiliului Hermeneia pentru increderea (re)acordata si revin daca mai este cazul cu precizarea ca s-a cam exagerat pe tema asta cu plagiatul meu din Matei Ghigiu (ori de cate ori ma gandesc la asta, nu pot sa nu zambesc si imi cer scuze pentru asta fata de voi toti care nu intelegeti, este normal), dar daca virgula chestiunea a servit ca exemplu unora sau doar ca amuzament altora tot e bine. Andu.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com depsot - post
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) deMi s-a reproșat întotdeauna când am început un text, mai ales poezie, cu infama retorică întrebare cu tentă romanțioasă "știi". Uneori am cedat, alteori m-am gândit că nu reușesc eu să îl fac pe cititor să simtă cât de necesară este intrarea aceasta într-un dialog imaginar, ca o continuare a unui gând, și am rămas cu un mare semn de întrebare. Poate de aceea mi-a plăcut poezia ta de la primul cuvânt (subiectivă, știu, tocmai am explicat). Pentru că la mine a mers trucul. Poezia m-a păcălit și m-a forțat să particip și să încerc să iau ce este scris ca pe o continuare firească a ceea ce nu apare scris, a poeziei dinaintea poeziei, dacă pot spune asta. Ca de multe ori la tine, remarc ușurința cu care te folosești de imagini aparent banale pentru a sugera să privim dincolo, iar titlul de astă dată chiar spre asta ne trimite. Tușuri puternice, mișcate; unde anume se află imaginea adevărată, în fotografie sau in model?
pentru textul : fotografii mișcate dee bine daca place macar titlul... venind de la tine, ma bucur!!
pentru textul : cântecul este şi el o scriere deimi sugerezi subtil sa sterg poemul si sa las titlul, sau sa lucrez poemul? :)
Nici mie nu-mi plac clepsidrele. Ca dovadă, le-am făcut ucigaşe... de lună. Apropo de lună, să explic? Să nu explic? :)
pentru textul : Clepsidre dece pot sa spun, vlad? un titlu foartetare, pe gustul meu, aproape ca merge ca titlu de volum.
iar daca titlul e o frumusete, vizuala e o sarbatoare, o duminica, cum zici tu. Si nu e grabnica deloc, desi dezvelirea "statuii" presupune o privire asupra suprafetei lucrurilor.
cu ce sa incep? cu gestul socratic al acestei viitoare diotima? sau vesnica diotima care-si intoarce privirea mai mult catre sine? e un gest atat de firesc pt o femeie dar incapabil de reprodus pt un barbat! (boba poate incerca cat doreste! boba fiind orice poet virtual)
sau sa vorbesc despre acest albastru ca principiu al cerului? al transfigurarii simplului corp in trup, adica in arta? insusi nietzsche vazandu-l ar fi urcat scara, crezand ca e scara lui Iacob! e un albastru care agreseaza ochiul, iti vine sa -l scoti si sa stergi cu el zidul ala. sau sa lasi sa cada picaturile alea nu spun de unde! cred ca orice alta culoare, orice finisare ar fi daunat aici.
daca e o sarbatoare a formelor si a faptului-de- a- fi- aici -acum e si o neputinta aici. Ea, vesnica Ea, aproape ca ni se refuza, desi se arata in toata splendoarea sa. O dialectica asadar care conduce spre adevar doar pe cel implicat si absorbit in munca sa de zidire.
acum sa vorbesc despre ziditor, desi n-am zis un cuvant despre mantia neagra a evei (rochie? robă? sac menajer,in care ea va fi cat mai curand uitata?) ce pot sa spun asadar despre el? la fel, intors cu spatele, preluand deci din gestul Modelului (aceeasi mana ridicata de ex,)descult pentru ca pamantul pe care ea calca e sfant (arta a implicat mereu fiorul sacru), suspendat intre cer si pamant, nici om nici zeu, vesnic in cautare, dar cu sete de repaos este asadar functionarul umanitatii. De aici costumul, uniforma, nepotrivit pt cineva care picteaza care impodobeste dupa propria viziune lucrurile iubite. Dar absolut in acord cu pasiunea sa pentru poesis. e si o ironie aici (daca mi permiti) fiind descult, cand stim ca barbatii fac sex cu ciorapii in picioare...
iar ca sa pun in paranteza toata ac teorie despre arta si frumos, (caci ce vede barbarul aici daca nu o tanara goala si un barbat urcat pe ea practicand jocuri sexuale cu vopsea si alea alea!?!)intreb: despre ce e vorba aici pana la urma? pana la urma, ce sens are actul de a crea? e o spoiala sau o viziune a sentimentelor? un act pervers, sado-maso, sau unul sublim? cand sunt eu cel de pe scara si cand sunt cel dezvelit si iubit asa cum sunt? si cand este mai greu?
so, jos palaria, maestre!
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău deo coperta care indeamna la contemplare si lectura! felicitari!
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 decum se poate obtine cartea ?
Versul din final ar mai merge lucrat, poate ca formă, pentru a atinge aceeași valoare precum restul poemului. Acel "clar de lună rotund" pare a fi la locul potrivit. Dar nu și titlul.
pentru textul : de regăsire deSincer, în contextul acestui poem pe care îl consider extrem de valoros nu înțeleg ultimul vers și deci prefer să citesc poemul lipsit de aportul acestuia. 'ca un câine în fața unui străin' este finalul meu aici.
pentru textul : Adulmecând osul deFelicitări pentru ideea poetică zic eu, valoroasă și nouă despre înger și demon.
O lectură plăcută și incitantă aș putea spune.
Margas.
Silvia, aici este Hermeneiea.com, nu mailul d-lui Titarenco. Dar faptul ca tu ai considerat de bun simt sa-ti expui frustrarile in public spune multe. Gestul lui Virgil - de schimbare a nivelului tau de la autor la novice - nu este unul autocratic. Problema a fost discutata in consiliul Hermeniei , s-a supus la vot si toti am fost de acord cu monitorizare ta. In sperata ca vom avea o supriza placuta pe parcurs. Ei bine, ultimul tau text numai o surpriza placuta n-a fost. Sorry. Ca sa nu mai lungim povestea, ii solicit si eu lui Virgil suspendarea contului tau. Nu te tine nimeni cu forta aici iar moderatorii si al editorii Hermeneei nu au sarcina de a pansa ranile orgoliului nimanui.
pentru textul : poate deVă mulțumesc pentru intervenții. Departe de a-l considera un text foarte reușit, l-am dat cu mari emoții, așteptând reacțiile, în ideea de a-ncerca apoi să-l modific în funcție de sugestii. Nu e "lucrat" aproape deloc, dar mă bucur că a plăcut așa. Linea, Hanny si rim ati vorbit toți de muzicalitate... hm, e foarte ciudat, trebuie să vă spun ceva. Textul este de fapt o relatare pas cu pas a unui vis. În vis auzeam și acele sunete ale vântului în capetele de lut (era punctul culminant al visului), sunet pe care îl mai am în minte, dar nu cred că poate fi reprodus vreodată de nici un instrument sau orchestrație. Scriind textul, simțeam că nu voi putea reda nicicum acele sunete, așa că le-am lăsat pe seama imaginației cititorului. Iar dacă voi ați rezonat văzând muzicalitate în text, asta îmi dă satisfacție, și mă pune și pe gânduri. Da, dialogul final falsează puțin, sunt de acord. În vis am auzit primele linii ale dialogului, dar începând să mă trezesc, voiam totuși să-l duc rațional până la capăt, acolo, în acea stare de la granița dintre vis și real. Se prea poate ca această intervenție conștientă să fie exact nota discordantă. Asta, însă, mă încurajează să vă relatez pe viitor un alt text, tot un vis, însă ceva mai lung, și mult mai straniu.
pentru textul : Fuga deDle Nicholas, cu bucuria că v-a plăcut, mulțumesc pentru opinii și trecere. Clopoțeii, pleoapa întoarsă, dosul cuvintelor văd că și-au atins cât de cât intenția, să vedem ce iese mai departe.
pentru textul : Hieroglif deA! Azi-noapte am uitat un lucru important. Consider că gestul meu este argumentat prin comentariul anterior. Mulțumesc, Dorin, că nu mă mănânci :))
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deHanny - nici măcar pentru o structură fixă și minimală precum e sonetul nu se poate pune problema priorității unui anume subiect. Mult mai importantă mi se pare transmiterea unor stări. Cât privește consacrarea, cine ar putea-o măsura în termeni reali ? O consacrare pe " hermeneia " ? Spațiul ar fi cam restrâns. O consacrare în general ? Cine știe, poate odată cu apariția următorului meu volum de sonete, din acest an.
pentru textul : Un tânăr pin a sângerat în ploaie denu am pretentia a fi un expert in arta crestina dar crucea huguenota nu arata cam asa:
pentru textul : rosario deCe este o aforemă?
pentru textul : (3) Aforeme deAranca, multumesc pentru primirea calduroasa. Si ma bucur ca ti-a placut ce ai citit. Inseamna ca nu a fost irosire timpul petrecut pe pagina mea...:) te mai astept, mai ales atunci cand vei avea obiectii! :) Adriana
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar denu stiu ce forma a mai avut textul, dar asa cum e acum imi place, concis, construit cu indrazneala, cu mai mult simt al proprietatii limbajului.
pentru textul : Galben dezgustător deMargas, tu nu ti-ai adulmecat niciodata moartea, privindu-te in oglinda? Narcisista si flamanda iluzie este moartea! Deja am comentat prea mult. O seara faina.
pentru textul : Adulmecând osul deAm citit si eu textul. ca realizare estetica este submediocru desi are un farmec in naivitatea lui. Dar titlul si ideea de la care porneste sint o aberatie. Si este si ceva fortat numai asa de dragul de a suna comercial. Ca dovada este faptul ca nici nu se vorbeste despre asta in text (text care este in esenta o descriere naiva a unor obiceiuri - cam un fel de corespondent a ceea ce facea mesterul acela pe crucile de la Sapinta). Singurele mentiuni ale sexului care apar la inceputul si la sfirsitul textului sint evident fortate si lipsite de legatura cu textul. Imi suna mai degraba a doua eforturi de a introduce un moft intelectualisto-filozofic intr-un text naiv. Autorul ar face mult mai bine (zic eu) daca ar ramine in zona naivului (aproape popular) si nu ar incerca sa il transforme in kitsch doar de dragul de a suna elitist. Din naiv risca sa devina ridicol. Au scris altii mai bine despre sexualitate si moarte. Textul asta nu are nici o legatura cu asta.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deerr: înclin/ întotdeauna
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii dePaulică, eu când ziceam că ești 'transparent' mă refeream că ți se vede ... bip bip d-aia și citam nordul ceasului elvețian. În rest numai de bine, pe mine mă amuzi teribil, dacă o ținem tot așa am și uitat de toate relele multele de pe capul meu. Mi-amintești tot mai tare de Miron Cozma, ai ceva din el.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară dedirect, frust, jurnalistic, sec ca un martini fără măslină
pentru textul : privirea și parbrizul deși cu puțină poezie
genul de panseu care îmi dă un refresh monden
pt. luminița nu-i rău trebăluiesc ăla e în acord cu textul
și above all mie îmi place și subtitlul =))
nice, quite nice
Andu
Iti multumesc, apreciez ca nu ma ocolesti, in felul asta poezia si-a atins scopul caci iata, a fost auzita. :o)
pentru textul : Verde albastru verde albastru deDe ce nu s-au dat linkuri de pe H?! Uite Ars poetica aici:
pentru textul : neon fado dehttp://hermeneia.com/comment/25077
Mai era o soluție, aceea de a posta poemele aici, la comentarii.
Pagini