Supraportret

imaginea utilizatorului a.a.a.

- sonet -

Mai ninge gros pe şinele de munte,
pe străzi, cu gri subţire încă ninge,
oraşul, o statuie care stinge
ţigări mentol în umbrele mărunte,

iar omul, un convoi de amănunte,
le-ngână trivial, geamul împinge,
albumul plumburiu tâmpla i-o linge,
tăcerile încep să se încrunte.

Pierdut prin el – surpată catedrală –
îşi toarnă dintre umerii pătraţi
cafea-inox, hartă din bronz, ovală.

În lumea lui de muţi reanimaţi,
tot ninge ca-ntr-o orgă colosală
cu fii, iubite, mame şi cu taţi.

Comentarii

.

Un efort lăudabil, apreciez acest gen de eseuri poetice în devenire, chiar dacă eseul (și de această dată) este încă departe de Tipperary. Însă, hai să fim sinceri, câți dintre noi am putea fi mai aproape de Tipperary decât este aici Adrian? Aud?? De aceea, eu zic să îl apreciem așa cu ce am mai rămas, respectiv cu fii, iubite mame și cu tați.
Indiscutabil perfectibil sonteul, însă îl apreciez ca atare. Felicitări!
Ca să mă crezi că mi-a plăcut cu adevărat, într-o bună zi îl voi parodia, încercând să nu mă fac de râs desigur.

„iar omul, un convoi de

„iar omul, un convoi de amănunte” - o definiție poetică reușită.
Mi-a plăcut atât simbioza dintre ninsoarea gri, decorul citadin și omul însingurat, cât și influența pe care unele elemente o au asupra altora.
Foarte reușit „profilul psihologic” al unui anumit tip de om care, deși evidențele îl înnegurează, are acel moment de final când aparențele dezvăluie dorințele, nevoile interioare pe care le are:
„În lumea lui de muţi reanimaţi,
tot ninge ca-ntr-o orgă colosală
cu fii, iubite, mame şi cu taţi.”

Felicitări!

Exercitiu

Probabil ai construit textul pe elementele de final, cu adevarat inspirate.

interesant

cum acest autor/editor trimite scrieri din acestea la santier iar pe ale sale le impinge in fata.

greoaie exprimare la "le-ngână trivial, geamul împinge", la
"Pierdut prin el – surpată catedrală –
îşi toarnă dintre umerii pătraţi
cafea-inox, hartă din bronz, ovală" - ceva, orice, numai sa rimeze -

iar ultimul vers e complet neinspirat, scolaresc, fara nicio miza. Desigur, astept jandarmeria.

?!

Nicholas, „jandarmeria”?! De ce? :)

Păcat că nu te descalți de ranchiună... deformează percepția și interpretarea cuvântului scris.

Iar cât privește comentariile la texte, doar știi că ai toată libertatea să îți exprimi părerea într-un mod onest, pertinent, cu bun simț, fără atac la persoană și totul e ok.
Dacă ai vreo nemulțumire față de prestațiile voluntare ale membrilor Consiliului Hermeneia, le poți formula într-un mail.