mările se pierd desfigurate
nu mai recunosc tăcerea arhipeleagului
despre care se scriu încă poeme de ceață

se întorc cuirase de ploi ruginite din alt echinocțiu
prin oasele navigatorilor spălate de nori
tîrziu se vor aduna păsările cerului într-un singur naufragiu

e o toamnă avidă plină de umbre
cusute pe degetele tale străvezii prelungi
biocenoze fragile de-o noapte

și dac-ar fi să strigi
aș înflori de două ori amar
la capătul lumii