nu supără dar nici nu am înțeles mai nimic din ce spui. asta pe lîngă faptul că textul tău face unele afirmații fără suport istoric ci doar speculativ, sau confundă interpretarea istorică cu metafora teologică. după părerea mea însă probabil că nu este atît de important cînd s-a născut Isus (în una din cele 365 de zile ale anului) cît este important faptul că s-a născut. dar, evident, fiecare cu prioritățile lui. unii își irosesc viața scotocind prin „vremuri și soroace”.
"Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? Ei vor aplauda desigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare, C-ai fost om cum sunt și dânșii... Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Și prostatecele nări Și le umflă orișicine în savante adunări Când de tine se vorbește. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege, Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege... Dar afară de acestea, vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale - Astea toate te apropie de dânșii... Nu lumina Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina, Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt Într-un mod fatal legate de o mână de pământ; Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit. ...
"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?". Problema nu exista (nici macar nu e pros pusa). Nici unul si nici altul. Si nici un fel de "limbaj". Nici macar cel "teologic". Doar atunci cand cineva atinge "Logosul Divin" (care "se revarsa necontenit fara pierdere") se intampla minunea. Pentru ca nici un "limbaj" inventat de om, de genul, de la Chomsky citire: fixarea unui set de simboluri si apoi statuarea unor reguli de compozitia a acestora in cuvinte, propozitii si fraze, nu este in stare de o asemenea minune.
Un poem al sinonimiilor, genul care imi aminteste de ucigasul bolero al lui Ravel si de acea replica celebra "daca nu schimba ceva acum, innebunesc". Acest poem ar fi putut fi continuat la nesfarsit cu doar putin talent, eu chiar m-am intrebat Virgile de ce te-ai oprit, ai fi putut sa faci din el o a doua mahabharattha. Bobadil.
Regãsirea subitã, în mersul negru al șirului de furnici, a copilãriei. Amestec precis de doze de veșnic în fiecare vârstă. Ceva a declanșat privirea înapoi, și de-aici caruselul. Din care nu mai poți refuza ceea ce s-a întâmplat deja: „nu-mi vine sã tai coarda de / cer sã-mi șteargã fața cu fața / sã-mi roadã colțul stelar și gura îmi vin / apoi se vor duce pe / lin” Am mai multe drumuri pe care sã apuc în poezia ta. Azi acesta mi s-a părut potrivit. Încearcă să citești cu voce tare "grea câte-o stea dimineața la prânz și seara". Parcă nu sună, se rupe acolo ceva. Așa mi se pare.
Interesant acest demers al tau de a te folosi de pretextele oferite de catre textul sacru pentru a re-crea lumea... poate ca uneori esti atat de impregnat de acest limbaj incat ii este greu lectorului sa te perceapa, sau nu mai avem noi organ pentru asta sau etc Cred ca la final te pripesti... numele domnului tau? Domnul cel fara nume care este ceea ce este? Sau cele trei aparente strofe sunt cele trei sfere a câte 24 de forme care dau cele 72 de nume ale lui Dumnezeu? Periplu intre es si maim.
pentru prima strofă dar şi pentru:"cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii,/din palma ta împăturită la margini,/cu buzele de fier rotund şi cifre schimbătoare,/mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,/în pieptul altui mine,
în tot ce n-am putut ne-aş spulbera./" şi mai cu seamă pentru acest vers copleşitor: "în tot ce n-am putut ne-aş spulbera.", pentru adevărul din el, atât cât poate suporta un adevăr o faţă a sa, Adrian, nici nu contează unde se exagerează în vers, în fapt, care nu a exagerat măcar o dată în poezie, nu a simţit cum este să exagerezi, atunci, când în vers, toată lumea este numai a ta - peniţă. Artistul dacă nu exagerează, la un moment dat se pierde, el nu trebuie să fie perfect, şi dacă asta, exagerarea asta oximoronică nu ar fi, această frumoasă falsă sinceritate, la un moment dat, dacă nu ar fi, el s-ar pierde, nu ar mai reda frumosul şi frunza mâncată de omidă nu ar mai hrăni omida.
Un text sensibil asumat prin exagerări.
Profetule, aș prefera ca prima variantă să dispară de pe site și să rămână aceasta. Nu știu ce și cum trebuie făcut pentru a le schimba. Așa că, te rog, ajută-mă! Am visat un înger al cărui aripi Se întindeau până cuprindeau tot. Căra apă vie din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Spre a crește prin coloana spinală Până în creste. Îi înflorea pecinginea tăcerii În jur și purta melc în ceafă. Spirală adâncită în lumea cealaltă. Distanța din care priveam era singura. Întotdeauna se odihnea cu spatele. Nu poți vedea fața îngerului și să trăiești. Apoi am visat că îngerul era femeie. În fața oglinzii își strânsese pletele Și se ungea cu parfumuri din vase Pline de stele, vopsele, rimeluri… Numai el putea în oglindă privi, Numai el își putea fața vedea. Oglinda, felul în care privea Le știam ca ziua de mâine. Îngerul se făcea că aștepta. Se lăsa măsurat milimetric Fiecare minut, fiecare zi, fiecare an, Fiecare secol, fiecare eră, fiecare eon. Din spate părea firav, dar în umbră, Dincolo de oglindă, era un ciclop.
Nu înțeleg de ce îmi ceri explicații suplimentare
dar uite de exemplu 'acuma'... ce e aia 'acuma'?
oricum, poemul este atât de plin de inepții încât singura corectură posibilă este trimiterea lui la recycle bin
și te rog nu mai face comparații aiurea de amorul artei, ok?
Tac. Strig. Plâng. Râd - iluzii.
Din când, în când, las şi nişte urme
care vor fi şterse de alte urme...
Am, ca orice patruped, o mamă, un dumnezeu
şi câţiva pui pe post de oglinzi, făcuţi de mine
sau de alţii...
Singura diferenţă e că eu mai am o lamă ascuţită,
un piepten şi un copac care tace continuu în mine,
crescând tot mai înalt, cu fiecare moarte a sângelui meu...
Mulțumesc pentru aprecieri și pentru peniță! E adevărat că uneori nu-mi place să sar în prăpastie! Prefer să mă uit cuminte de pe margine! Sfaturile tale îmi vor prinde bine cândva! tincuta
Alma, nu-ti multumesc, e bine? :-) Si de unde toate disclaimerurile astea? Ca doar nu oi fi vreun copil sa ma supar daca nu-ti place castelul meu de nisip... Uite: nu ma supar deloc, la mine se vede, de ex, mult mai bine de pe ecranul de-acasa decat de pe cel de la serviciu, nu este foarte clar, dar asta este intentionat, culoarea e si ea aleasa cu grija si chiar spune ceva (ma rog, am vrut eu sa spuna, daca ai rabdare iti recomand sa faci un zoom... e o vizuala, nu uita, te rog). Cat despre asezarea scrisului in pagina... am incercat s ale pun peste tot in alta parte, dar nu au vrut sa stea. Mie mi s-a parut ca se potrivesc acolo, in coltul din dreapta jos, acolo unde s-a adunat toata plaja deasupra... daca as fi vrut sa pastrez axele de simetrie taiam altfel poza... si stiu si eu cate ceva despre asta. L-as fi pus insa din ratiuni de lumina undeva in dreapta sus... dar atunci nu ar mai fi avut, in conceptia mea, nicio legatura cu ideea. Poate insa ca nu am reusit sa sustin asa cum te asteptai, nu-i bai, data viitoare, sper, ma voi intampla altfel. Na, ca nu-ti multumec. Ca ma bucur insa ca treci am voie sa spun?
Lucian, fa ceva cu ultimul vers. Nu stiu...poate o rima cu "regards" ? asa cum este acum, rima e schioapa si e pacat. Dincolo de asta, o poezie ce parodiaza in mod reusit limbajul de lemn si patriotismul de mucava. mi-ai placut. :) Adriana
Limbajul colocvial folosit pe alocuri se constituie un fel de ,,apărare", un fel de scut, în fața celei ce vrea să ia bruma de viață pic cu pic, pe îndelete, ca o plăcere sadică.
Îmi place cum e structurat poemul. În prima și în ultima strofă eul liric se ascunde după persoana a II-a, specific limbajului colocvial. Strofa mediană face tranziția de la particular la general, face precizări despre o anume identitate, iar ultima strofă surprinde prin cele două șanse. Pe scurt, e un poem în care ideea, mesajul, domină starea, ba chiar se observă o anume detașare de aceasta. Sau, cel puțin, așa pare a fi intenția autorului.
(cât despre inml, una dintre fete voia să fie medic legist :), bine că s-a răzgândit )
Recunosc, la se-ntoarce am făcut o greşeală de tipărire. Eram obosit şi eroarea a fost introdusă deşi textul a fost scris în altă parte. Dar mi se pare puţin ridicol să îl văd pe Bobadil că mă trage de urechi pentru neglijenţă cînd nu cu multă vreme în urmă el punea texte plagiate pe Hermeneia şi se scuza că era beat. Dar, probabil fiecare cu bîrna lui.
Totuşi nu îmi este clar de ce nu este corect "se-ascunde". Sau nu mai ştiu eu româneşte...
Francisc, aceasta este, desigur, o întrebare esențială. Felicitări, răspunsul este, tot desigur, mai puțin important. Sper că nu te iei de vocativul meu, da?! :-) Ela, am eliminat una dintre comparații, merci. Mă mai gândesc la celelalte. Finalul este... a se vedea comentariul lui Francisc, pe care îl bănuiesc serios că a încercat și el la fel cu îngerul lui. Așa este, atunci când apare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu supără dar nici nu am înțeles mai nimic din ce spui. asta pe lîngă faptul că textul tău face unele afirmații fără suport istoric ci doar speculativ, sau confundă interpretarea istorică cu metafora teologică. după părerea mea însă probabil că nu este atît de important cînd s-a născut Isus (în una din cele 365 de zile ale anului) cît este important faptul că s-a născut. dar, evident, fiecare cu prioritățile lui. unii își irosesc viața scotocind prin „vremuri și soroace”.
pentru textul : isus nu s-a născut de crăciun de"Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? Ei vor aplauda desigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare, C-ai fost om cum sunt și dânșii... Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Și prostatecele nări Și le umflă orișicine în savante adunări Când de tine se vorbește. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege, Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege... Dar afară de acestea, vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale - Astea toate te apropie de dânșii... Nu lumina Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina, Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt Într-un mod fatal legate de o mână de pământ; Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit. ...
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deun poem lipsit de mesaj liric, dar perfect in alcatuirea tehnica. pareile despre perfectiune sau lirism se dezbat inca.
pentru textul : Poemul e zidit în insonor de"Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut?". Problema nu exista (nici macar nu e pros pusa). Nici unul si nici altul. Si nici un fel de "limbaj". Nici macar cel "teologic". Doar atunci cand cineva atinge "Logosul Divin" (care "se revarsa necontenit fara pierdere") se intampla minunea. Pentru ca nici un "limbaj" inventat de om, de genul, de la Chomsky citire: fixarea unui set de simboluri si apoi statuarea unor reguli de compozitia a acestora in cuvinte, propozitii si fraze, nu este in stare de o asemenea minune.
pentru textul : Este limbajul poetic sau cel filosofic cu adevărat limbajul absolut? deUn poem al sinonimiilor, genul care imi aminteste de ucigasul bolero al lui Ravel si de acea replica celebra "daca nu schimba ceva acum, innebunesc". Acest poem ar fi putut fi continuat la nesfarsit cu doar putin talent, eu chiar m-am intrebat Virgile de ce te-ai oprit, ai fi putut sa faci din el o a doua mahabharattha. Bobadil.
pentru textul : de fapt sîntem deCuminţenia pământului
Prin ,,ochii de sticlă" am vrut să redau privirea inexpresivă şi pierdută şi cu ,,în lacrimi" pentru grijile lumii ai cuminţeniei pământului.
pentru textul : Şi tu încă mă mai cauţi deRegãsirea subitã, în mersul negru al șirului de furnici, a copilãriei. Amestec precis de doze de veșnic în fiecare vârstă. Ceva a declanșat privirea înapoi, și de-aici caruselul. Din care nu mai poți refuza ceea ce s-a întâmplat deja: „nu-mi vine sã tai coarda de / cer sã-mi șteargã fața cu fața / sã-mi roadã colțul stelar și gura îmi vin / apoi se vor duce pe / lin” Am mai multe drumuri pe care sã apuc în poezia ta. Azi acesta mi s-a părut potrivit. Încearcă să citești cu voce tare "grea câte-o stea dimineața la prânz și seara". Parcă nu sună, se rupe acolo ceva. Așa mi se pare.
pentru textul : de regăsire deCelestin, un text ceva mai "curăţel". subscriu la observatiile lui Adrian, dar, macar de incurajare, e un semn de...se poate si mai bine !
pentru textul : E timpul să trag de fiare deInteresant acest demers al tau de a te folosi de pretextele oferite de catre textul sacru pentru a re-crea lumea... poate ca uneori esti atat de impregnat de acest limbaj incat ii este greu lectorului sa te perceapa, sau nu mai avem noi organ pentru asta sau etc Cred ca la final te pripesti... numele domnului tau? Domnul cel fara nume care este ceea ce este? Sau cele trei aparente strofe sunt cele trei sfere a câte 24 de forme care dau cele 72 de nume ale lui Dumnezeu? Periplu intre es si maim.
pentru textul : crucile depentru prima strofă dar şi pentru:"cinstiţi de-am fi ca fresca din incendii,/din palma ta împăturită la margini,/cu buzele de fier rotund şi cifre schimbătoare,/mi-aş spulbera cenuşa în pieptul altei tine,/în pieptul altui mine,
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deîn tot ce n-am putut ne-aş spulbera./" şi mai cu seamă pentru acest vers copleşitor: "în tot ce n-am putut ne-aş spulbera.", pentru adevărul din el, atât cât poate suporta un adevăr o faţă a sa, Adrian, nici nu contează unde se exagerează în vers, în fapt, care nu a exagerat măcar o dată în poezie, nu a simţit cum este să exagerezi, atunci, când în vers, toată lumea este numai a ta - peniţă. Artistul dacă nu exagerează, la un moment dat se pierde, el nu trebuie să fie perfect, şi dacă asta, exagerarea asta oximoronică nu ar fi, această frumoasă falsă sinceritate, la un moment dat, dacă nu ar fi, el s-ar pierde, nu ar mai reda frumosul şi frunza mâncată de omidă nu ar mai hrăni omida.
Un text sensibil asumat prin exagerări.
Seven horses
to shut my eyes now
over all this turning of meanings
it seems hard
the same as it was departing
from our date
when you were never coming
locked indoors
you were mumbling out of books
come come
dum di dum
and the rain pouring over the streets
haunted by me only
and my trams
nocturnal
pulled by seven horses
pentru textul : șapte cai deProfetule, aș prefera ca prima variantă să dispară de pe site și să rămână aceasta. Nu știu ce și cum trebuie făcut pentru a le schimba. Așa că, te rog, ajută-mă! Am visat un înger al cărui aripi Se întindeau până cuprindeau tot. Căra apă vie din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Spre a crește prin coloana spinală Până în creste. Îi înflorea pecinginea tăcerii În jur și purta melc în ceafă. Spirală adâncită în lumea cealaltă. Distanța din care priveam era singura. Întotdeauna se odihnea cu spatele. Nu poți vedea fața îngerului și să trăiești. Apoi am visat că îngerul era femeie. În fața oglinzii își strânsese pletele Și se ungea cu parfumuri din vase Pline de stele, vopsele, rimeluri… Numai el putea în oglindă privi, Numai el își putea fața vedea. Oglinda, felul în care privea Le știam ca ziua de mâine. Îngerul se făcea că aștepta. Se lăsa măsurat milimetric Fiecare minut, fiecare zi, fiecare an, Fiecare secol, fiecare eră, fiecare eon. Din spate părea firav, dar în umbră, Dincolo de oglindă, era un ciclop.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 derectuificare in loc de "voi pute " se va citi "voi putea", cu toate ca nici inainte nu era rau.
pentru textul : barba iubitului meu detitlul se-nţelege
pentru textul : șapte cai dee:
sette cavalli
ce te impiedica sa privesti dincolo de scriere?
pentru textul : defectul simplu IV descuza-mi bâlbâiala pe "la fel" :)
pentru textul : voi străluci în ochii fratelui meu Abel deeu vad un posibil conflict de acord în numar.daca spui "înecati", n-ar trebui si "sedimentati"?sau îmi scapa mie ceva... cele bune
pentru textul : Lecţia de înot. deNu înțeleg de ce îmi ceri explicații suplimentare
pentru textul : Poemul-blestem dedar uite de exemplu 'acuma'... ce e aia 'acuma'?
oricum, poemul este atât de plin de inepții încât singura corectură posibilă este trimiterea lui la recycle bin
și te rog nu mai face comparații aiurea de amorul artei, ok?
Frumoasă însăilare de titluri! Chiar are consistența unui poem inspirat.
pentru textul : astenie de primăvară în ritm de fanfară deTac. Strig. Plâng. Râd - iluzii.
Din când, în când, las şi nişte urme
care vor fi şterse de alte urme...
Am, ca orice patruped, o mamă, un dumnezeu
şi câţiva pui pe post de oglinzi, făcuţi de mine
sau de alţii...
Singura diferenţă e că eu mai am o lamă ascuţită,
pentru textul : Copacul patruped deun piepten şi un copac care tace continuu în mine,
crescând tot mai înalt, cu fiecare moarte a sângelui meu...
Mulțumesc pentru aprecieri și pentru peniță! E adevărat că uneori nu-mi place să sar în prăpastie! Prefer să mă uit cuminte de pe margine! Sfaturile tale îmi vor prinde bine cândva! tincuta
pentru textul : Pașii mei intră în asfalt demultumesc , ottilia!
pentru textul : e v a deAlma, nu-ti multumesc, e bine? :-) Si de unde toate disclaimerurile astea? Ca doar nu oi fi vreun copil sa ma supar daca nu-ti place castelul meu de nisip... Uite: nu ma supar deloc, la mine se vede, de ex, mult mai bine de pe ecranul de-acasa decat de pe cel de la serviciu, nu este foarte clar, dar asta este intentionat, culoarea e si ea aleasa cu grija si chiar spune ceva (ma rog, am vrut eu sa spuna, daca ai rabdare iti recomand sa faci un zoom... e o vizuala, nu uita, te rog). Cat despre asezarea scrisului in pagina... am incercat s ale pun peste tot in alta parte, dar nu au vrut sa stea. Mie mi s-a parut ca se potrivesc acolo, in coltul din dreapta jos, acolo unde s-a adunat toata plaja deasupra... daca as fi vrut sa pastrez axele de simetrie taiam altfel poza... si stiu si eu cate ceva despre asta. L-as fi pus insa din ratiuni de lumina undeva in dreapta sus... dar atunci nu ar mai fi avut, in conceptia mea, nicio legatura cu ideea. Poate insa ca nu am reusit sa sustin asa cum te asteptai, nu-i bai, data viitoare, sper, ma voi intampla altfel. Na, ca nu-ti multumec. Ca ma bucur insa ca treci am voie sa spun?
pentru textul : Urme de dor deLucian, fa ceva cu ultimul vers. Nu stiu...poate o rima cu "regards" ? asa cum este acum, rima e schioapa si e pacat. Dincolo de asta, o poezie ce parodiaza in mod reusit limbajul de lemn si patriotismul de mucava. mi-ai placut. :) Adriana
pentru textul : Spartan despre patria mea deLimbajul colocvial folosit pe alocuri se constituie un fel de ,,apărare", un fel de scut, în fața celei ce vrea să ia bruma de viață pic cu pic, pe îndelete, ca o plăcere sadică.
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele deÎmi place cum e structurat poemul. În prima și în ultima strofă eul liric se ascunde după persoana a II-a, specific limbajului colocvial. Strofa mediană face tranziția de la particular la general, face precizări despre o anume identitate, iar ultima strofă surprinde prin cele două șanse. Pe scurt, e un poem în care ideea, mesajul, domină starea, ba chiar se observă o anume detașare de aceasta. Sau, cel puțin, așa pare a fi intenția autorului.
(cât despre inml, una dintre fete voia să fie medic legist :), bine că s-a răzgândit )
Recunosc, la se-ntoarce am făcut o greşeală de tipărire. Eram obosit şi eroarea a fost introdusă deşi textul a fost scris în altă parte. Dar mi se pare puţin ridicol să îl văd pe Bobadil că mă trage de urechi pentru neglijenţă cînd nu cu multă vreme în urmă el punea texte plagiate pe Hermeneia şi se scuza că era beat. Dar, probabil fiecare cu bîrna lui.
pentru textul : ym deTotuşi nu îmi este clar de ce nu este corect "se-ascunde". Sau nu mai ştiu eu româneşte...
Il y avait une fois une petite princesse, Daniela. Bonjour aux Ailes.
pentru textul : Définition deFrancisc, aceasta este, desigur, o întrebare esențială. Felicitări, răspunsul este, tot desigur, mai puțin important. Sper că nu te iei de vocativul meu, da?! :-) Ela, am eliminat una dintre comparații, merci. Mă mai gândesc la celelalte. Finalul este... a se vedea comentariul lui Francisc, pe care îl bănuiesc serios că a încercat și el la fel cu îngerul lui. Așa este, atunci când apare.
pentru textul : Duminica tuturor semnelor desi eu sunt batrana...
pentru textul : A minți este o adevărată virtute deLisandro,
pentru textul : fruct deai putea să iei tu baticul de pe capul acestei femei rafinate?
Pagini