Un poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
Emil, părerea ta contează foarte mult pentru mine, pentru ca esti un cititor erudit si nepărtinitor. Cam asa e, ce să fac?Am avut in cap tradiții legate de nuntă si de botez. Chestia cu lămaia, mi se pare cam dură,. Să văd dacă găsesc altceva. mai vorbim. mulțumesc.
O poezie buna si un titlu extraordinar de bine ales. tema muzica si cautarea, drumul negru, neofitul, toate condimentate cu un fond metaforic special, construit atent, cu migala. ofer o penita de aur pentru un text care m-a impresionat. Ai un mod foarte frumos de a spune ceea ce vrei sa transmiti. felicitari petre
elena istrati si hialin va multumesc pentru gânduri si pentru atentionari! voiesc a va spune, insa, ca intentionat am combinat atmosfera suava a serii cu ironia unei parodii. am incercat sa zambesc abordand, adunand la un loc subiecte și fapte banale, triviale (greierul, cainele, pisica) și idei care te îndeamnă la meditație (paznicii, stele căzăptoare, ciocli, Dunărea)... poate că ar fi trebuit să scriu ca subtitlu acestui poem : EXPERIMENT. Poate!, zic. Voi rămâne să apreciați ce și cum. vă multumesc și va astept să reveniți la fel de obiectivi și sinceri.
Nu știu dacă miroase a primăvară, dar sigur miroase a prea multe cu-uri, ca-uri, cu-ca-uri, etc... dacă-uri, fără-uri și mai ales poeticul 'încât' care, toate împreună miros mai degrabă a neglijență.
Aş trage un semnal de alarmă asupra cuvintelor "mari" ale acestui text, care cad ca o cortină peste lipsa imaginii. E vorba despre "îşi caută AMINTIRILE un cadou mai vechi/ o ILUZIE). Apoi, vis a vis de acestea, apare şi un raport ce pare superficial - "îşi scoate pudelul toy / prin oraş". Finalul este uşor clişeic. Am citit texte mult mai bune la d-voastră.
Dacă nu subscrii la "aproape nici una de mai sus", înseamnă că totuși subscrii la ceva. Nu știu ce secțiune am uitat, Info, Comentarii, Răboj, Autori, HCODE? Îmi pare rău că te-ai simțit jignit. Nu am vrut acest lucru. Am încercat o părere obiectivă, după ce am recitit, timp de vreo săptămână, toate textele publicate aici. E o muncă, totuși, și un timp oferit site-ului. Aici nu am dat premii și nici grade. Părerea mea e că acolo unde nu este competiție, nu este calitate. Există o conștiință a calității. Fiecare are limitele sale. Repet, este o clasificare subiectivă, am precizat în text acest lucru. Ar fi interesant de aflat și părerea altor autori, completări la criteriile mele și alte sugestii. Mulțumesc.
"încrederea în cioate
mi-o dă căderea în gol" - pe lângă că mie nu-mi spune nimic, sună şi aiurea. " Încrederea în cioate" poate fi totul şi nimic, nu ştiu ce şi cum să interpretez. Nici contextual, nici particular.
M-aş mai gândi şi la "sufletul şchiop şi orb", stii tu de ce.
În rest, mi-amintesc că am citit la tine texte bune...
mişto, măi boba, că toma' tu sari cu agramatismele p'acilea.
or s-o mănânce or tinerii or s-o prindă şi or s-o crească-n pielea celor ce-i vor naşte vine de la
o vor mânca ori tinerii o vor prinde şi o vor creşte în pielea celor ce îi vor naşte. eu am preferat o licenţă poetică. şi n-ai remarcat un lucru: un nou gen de poem, numit ,,tajmahal''. ce desemnează el îţi spun altă dată.
si totusi poemu' e bun, nu? n-aştept răspunsuri. tu de obicei ataci poemele bune, nu pierzi vremea cu celelalte.
imi placuse poemul tau si asta am si vrut sa se inteleaga din comentariu, dar cred ca s-a inteles pe dos, dupa cat de iritat pari in raspuns. sau e doar o colica? pe scurt, cam ce am vrut sa zic, avand in vedere ca m-a interesat subiectul foarte mult, am si destule texte despre simptomele tristetii, fie ca sunt date de bila, hipotalamus sau alte mecanisme umorale:
Melancholia (from Greek μελαγχολία - melancholia, "sadness", literally black bile (wikipedia)
vers sexy - vers atractiv, incitant, care sa cheme in explorarea de dincolo de aparente
akedia - vezi arsita, efectele asupra hipotalamusului
ce am mai scris...
"a se pisa" nu mi se parea ca se potriveste dpdv al limbajului initial al textului care, dincolo de intelesurile sertarelor, este cel al unui profesionist.
Nu-mi place jazzul deși am încercat ani la rând să-l ”înțeleg”. N-am reușit, e străin ființei mele, se pare. Dar filmulețul e reușit și merită urmărit. Bună prezentare.
În contextul altor discuții însă, mă întreb: dacă pictorul n-ar fi simțit că trebuie să spună ceva mai deosebit decât alții, s-ar mai fi apucat de vopsele?
Marina, o vorbă de întâmpinare (fie ea și ne-critică) este întotdeauna bine primită; prin urmare, sunt onorat că ea vine din partea ta. bine te-am (re)găsit, Vasile Munteanu
dată fiind structurarea, concizia, efectul maxim pe care dorești - și reușești, după părerea mea - să îl obții astfel, găsesc dăunătoare sau cel puțin inutile ultimele două versuri ale primei strofe. explicitarea nu merge, nici ca un contrapunct, nici ca trambulină, nici ca popas. nu merge, pur și simplu. poate, dar e doar poate, versul 4 (eliberat de trena următoarelor) era mai potrivit să schimbe locul cu versul 2. eu aș fi spus dramatism, iar asta chiar după primul vers. mi-a plăcut poezia.
cezar, dacă te refereai la mihail gălățanu, ei bine volumul ăla, „o noapte cu patria” îî savuros și e o critică finuță la adresa patriotarzilor gen adrian păunescu (n-am numit decît dulăul mai mare)
Strofa a doua este accentul, mesajul-cheie. Tulburător, religios chiar, până la sacrificiu. Pe rând vom crede dacă ni se va arăta această primăvară ca o reîntoarcere inevitabilă la tinerețe. "În chiar ziua aceea când brusc câmpurile arse vor înflori voi crede că e din nou primăvară, sau nu." "Atunci când voi crede" e un manifest al fiecăruia dintre noi.
îmi place contrastul de idei din strofa a treia între "adâncimea ei dintre umeri" și "înăltimea muntelui care crește în gând" fiind "mormânt al unei lacrimi"... frumos. mă bucur că mai citesc ceva ce seamănă cu mine. și prin gândurile mele e o-ntreagă lume...
cred că sonetul tău merită niște versuri mai inspirate decât cele din strofa a doua. tabloul schițat acolo nu convinge, iar accentele caricaturale sunt prea îngroșate. "Iar polițiștii groși, între bulane, O-admonestează pentru fapta gravă" ...of! să nu mai vorbim de alăturarea celor două vocale, O și A.
se pare că vrei să cuprinzi o arie cât mai largă de discursuri. e drept, intențiile îți sunt uneori încriptate de fiecare persona în care te ''refugiezi''. în candelabrul acesta parcă-mi aduci aminte... de perechea luceafărului, cătălin-cătălina, nesalvată de un final ''uman'' al paradisiacului ci condamnată la un întuneric dantesc (?!). fie el și neo. eu am încredere în scriitura ta. spor!
Ottilia, te miri cum dăm cu nuca-n ...cleşte, uneori. ai dat foc cernelii şi iată ce a ieşit.
şi eu zic peniţă, deşi pe ici pe colo textul trebuie aerisit. uite un exemplu: la "eşarfe înflorate de curcubeu cu
un capăt ca o limbă de felină pândeşte să muşte violent", nu trebuia un care intre felină si pândeşte? la "tablete all view ating" asociate cu
unghiile false, nu prea înţeleg. se vrea cumva all view rating? dar textul e bun şi merită peniţă. pentru că se scrie cam rar asemenea texte.
cred ca ai fi un textier bun de muzica usoara. ai o usurinta in a rima si poate asta vine dintr-o deformatie profesionala sau cine stie? serios vorbind, ai incercat vreodata sa scrii carti cu versuri pentru copii?
un poem frumos, metafora e la ea acasă, de citit şi de răscitit. Remarc:
"tata continua să cioplească aerul
deasupra umerilor noştri
ca pe nişte aripi pe care ai vrea să le porţi într-o zi". Super.
LIM.
Mă bucur că a dispărut "în y" - ieri, la citire, era ceva de genul "se desfac drumurile în y" -, ceea ce era redundant cu "ca o limbă de şarpe". Da, "Şi-am murit geamăt/în răstignirea rotundă/Şi-am înviat plâns/în gara fără peron", şi dpmdv, ar trebui să dispară... Dar nu pentru că, vezi doamne, s-au detectat bătăi de inimă, adică, acolo există sentiment, ci din perspectiva exprimării. Iar "din oasele sternului meu", ar fi fost de ajuns "din sternul meu". Si "nou-născuţi". De altfel, la această construcţie, pentru mine textul se sfârşeşte bine.
Ma gandeam dimineata, cand am vrut sa iti las prima data comm aici, cat de greu ne este sa intelegem obsesiile celorlalti. Uite, observ prezenta aproape constanta a garilor, a trenului, in poezia ta. Asa ca trebuie sa ma aplec eu sa imi dau seama ce-i :-) Cred ca e poezia in care, un pic haotic, reusesti sa transmiti cel mai bine, dar intr-adevar mai este de lucru la forma. Haosul stii trebuie lucrat un pic :-) Virgil a fost mult mai curpinzator decat as fi putut fi eu, n-ar avea sens sa repet cam aceleasi observatii. Doar atat in plus: ce-i cu scrisorile acolo (nu le mai aminti, e o referinta mult prea concreta), si, in astfel de texte amalgam, ori incearca sa pui spatiile de respiratie acolo unde este cazul, ori scrie cap-coada fara, intelegi? cred ca ar fi iesit mai bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cam sec... In special "sacadat/secular". Lacunar text, insuficient sustinuta ideea.
ialin
pentru textul : Cuneiform deUn poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
pentru textul : Mai știi ... deEmil, părerea ta contează foarte mult pentru mine, pentru ca esti un cititor erudit si nepărtinitor. Cam asa e, ce să fac?Am avut in cap tradiții legate de nuntă si de botez. Chestia cu lămaia, mi se pare cam dură,. Să văd dacă găsesc altceva. mai vorbim. mulțumesc.
pentru textul : circuit deO poezie buna si un titlu extraordinar de bine ales. tema muzica si cautarea, drumul negru, neofitul, toate condimentate cu un fond metaforic special, construit atent, cu migala. ofer o penita de aur pentru un text care m-a impresionat. Ai un mod foarte frumos de a spune ceea ce vrei sa transmiti. felicitari petre
pentru textul : requiem la flaut pentru ieșirea din labirint deIoana, multumesc pentru stropul de culoare aurie... totul e sa mi se vorbeasca frumos, ma obosesc vorbele aruncate cu toporul...
pentru textul : laleaua neagră deelena istrati si hialin va multumesc pentru gânduri si pentru atentionari! voiesc a va spune, insa, ca intentionat am combinat atmosfera suava a serii cu ironia unei parodii. am incercat sa zambesc abordand, adunand la un loc subiecte și fapte banale, triviale (greierul, cainele, pisica) și idei care te îndeamnă la meditație (paznicii, stele căzăptoare, ciocli, Dunărea)... poate că ar fi trebuit să scriu ca subtitlu acestui poem : EXPERIMENT. Poate!, zic. Voi rămâne să apreciați ce și cum. vă multumesc și va astept să reveniți la fel de obiectivi și sinceri.
pentru textul : Tablou înserat de vară deNu știu dacă miroase a primăvară, dar sigur miroase a prea multe cu-uri, ca-uri, cu-ca-uri, etc... dacă-uri, fără-uri și mai ales poeticul 'încât' care, toate împreună miros mai degrabă a neglijență.
pentru textul : little terra deAş trage un semnal de alarmă asupra cuvintelor "mari" ale acestui text, care cad ca o cortină peste lipsa imaginii. E vorba despre "îşi caută AMINTIRILE un cadou mai vechi/ o ILUZIE). Apoi, vis a vis de acestea, apare şi un raport ce pare superficial - "îşi scoate pudelul toy / prin oraş". Finalul este uşor clişeic. Am citit texte mult mai bune la d-voastră.
pentru textul : despre dragoste numai de bine deDacă nu subscrii la "aproape nici una de mai sus", înseamnă că totuși subscrii la ceva. Nu știu ce secțiune am uitat, Info, Comentarii, Răboj, Autori, HCODE? Îmi pare rău că te-ai simțit jignit. Nu am vrut acest lucru. Am încercat o părere obiectivă, după ce am recitit, timp de vreo săptămână, toate textele publicate aici. E o muncă, totuși, și un timp oferit site-ului. Aici nu am dat premii și nici grade. Părerea mea e că acolo unde nu este competiție, nu este calitate. Există o conștiință a calității. Fiecare are limitele sale. Repet, este o clasificare subiectivă, am precizat în text acest lucru. Ar fi interesant de aflat și părerea altor autori, completări la criteriile mele și alte sugestii. Mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai dePoemul (textul, fabula, satira sau ce-o mai putea fi) începe promiţător (prima frază). După aceea se cam târăşte...
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete de"încrederea în cioate
mi-o dă căderea în gol" - pe lângă că mie nu-mi spune nimic, sună şi aiurea. " Încrederea în cioate" poate fi totul şi nimic, nu ştiu ce şi cum să interpretez. Nici contextual, nici particular.
M-aş mai gândi şi la "sufletul şchiop şi orb", stii tu de ce.
În rest, mi-amintesc că am citit la tine texte bune...
pentru textul : echilibristică deOtilia, bucuroasa de vizita.
pentru textul : Rugăciunea unui rătăcit se stinge într-o țigară dePaul, esti prea bun, nu trebuia, dar iti multumesc pentru incurajare. :)
mişto, măi boba, că toma' tu sari cu agramatismele p'acilea.
or s-o mănânce or tinerii or s-o prindă şi or s-o crească-n pielea celor ce-i vor naşte vine de la
o vor mânca ori tinerii o vor prinde şi o vor creşte în pielea celor ce îi vor naşte. eu am preferat o licenţă poetică. şi n-ai remarcat un lucru: un nou gen de poem, numit ,,tajmahal''. ce desemnează el îţi spun altă dată.
si totusi poemu' e bun, nu? n-aştept răspunsuri. tu de obicei ataci poemele bune, nu pierzi vremea cu celelalte.
pentru textul : and nothing else matters… deimi placuse poemul tau si asta am si vrut sa se inteleaga din comentariu, dar cred ca s-a inteles pe dos, dupa cat de iritat pari in raspuns. sau e doar o colica? pe scurt, cam ce am vrut sa zic, avand in vedere ca m-a interesat subiectul foarte mult, am si destule texte despre simptomele tristetii, fie ca sunt date de bila, hipotalamus sau alte mecanisme umorale:
Melancholia (from Greek μελαγχολία - melancholia, "sadness", literally black bile (wikipedia)
vers sexy - vers atractiv, incitant, care sa cheme in explorarea de dincolo de aparente
akedia - vezi arsita, efectele asupra hipotalamusului
ce am mai scris...
"a se pisa" nu mi se parea ca se potriveste dpdv al limbajului initial al textului care, dincolo de intelesurile sertarelor, este cel al unui profesionist.
sa ne fie de bine
pentru textul : Ultrasonografie deNu-mi place jazzul deși am încercat ani la rând să-l ”înțeleg”. N-am reușit, e străin ființei mele, se pare. Dar filmulețul e reușit și merită urmărit. Bună prezentare.
În contextul altor discuții însă, mă întreb: dacă pictorul n-ar fi simțit că trebuie să spună ceva mai deosebit decât alții, s-ar mai fi apucat de vopsele?
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deMarina, o vorbă de întâmpinare (fie ea și ne-critică) este întotdeauna bine primită; prin urmare, sunt onorat că ea vine din partea ta. bine te-am (re)găsit, Vasile Munteanu
pentru textul : delirum hristum dedată fiind structurarea, concizia, efectul maxim pe care dorești - și reușești, după părerea mea - să îl obții astfel, găsesc dăunătoare sau cel puțin inutile ultimele două versuri ale primei strofe. explicitarea nu merge, nici ca un contrapunct, nici ca trambulină, nici ca popas. nu merge, pur și simplu. poate, dar e doar poate, versul 4 (eliberat de trena următoarelor) era mai potrivit să schimbe locul cu versul 2. eu aș fi spus dramatism, iar asta chiar după primul vers. mi-a plăcut poezia.
pentru textul : Recunosc & decezar, dacă te refereai la mihail gălățanu, ei bine volumul ăla, „o noapte cu patria” îî savuros și e o critică finuță la adresa patriotarzilor gen adrian păunescu (n-am numit decît dulăul mai mare)
pentru textul : iarna deStrofa a doua este accentul, mesajul-cheie. Tulburător, religios chiar, până la sacrificiu. Pe rând vom crede dacă ni se va arăta această primăvară ca o reîntoarcere inevitabilă la tinerețe. "În chiar ziua aceea când brusc câmpurile arse vor înflori voi crede că e din nou primăvară, sau nu." "Atunci când voi crede" e un manifest al fiecăruia dintre noi.
pentru textul : Atunci când voi crede deîmi place contrastul de idei din strofa a treia între "adâncimea ei dintre umeri" și "înăltimea muntelui care crește în gând" fiind "mormânt al unei lacrimi"... frumos. mă bucur că mai citesc ceva ce seamănă cu mine. și prin gândurile mele e o-ntreagă lume...
pentru textul : oceanul mai adânc decât oceanul deamanunte. amanunte ce surprind ceva din farmecul amanuntelor cotidiene.
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie decred că sonetul tău merită niște versuri mai inspirate decât cele din strofa a doua. tabloul schițat acolo nu convinge, iar accentele caricaturale sunt prea îngroșate. "Iar polițiștii groși, între bulane, O-admonestează pentru fapta gravă" ...of! să nu mai vorbim de alăturarea celor două vocale, O și A.
pentru textul : Sonet 174 dese pare că vrei să cuprinzi o arie cât mai largă de discursuri. e drept, intențiile îți sunt uneori încriptate de fiecare persona în care te ''refugiezi''. în candelabrul acesta parcă-mi aduci aminte... de perechea luceafărului, cătălin-cătălina, nesalvată de un final ''uman'' al paradisiacului ci condamnată la un întuneric dantesc (?!). fie el și neo. eu am încredere în scriitura ta. spor!
pentru textul : candelabrele deOttilia, te miri cum dăm cu nuca-n ...cleşte, uneori. ai dat foc cernelii şi iată ce a ieşit.
pentru textul : femeile de pe la noi deşi eu zic peniţă, deşi pe ici pe colo textul trebuie aerisit. uite un exemplu: la "eşarfe înflorate de curcubeu cu
un capăt ca o limbă de felină pândeşte să muşte violent", nu trebuia un care intre felină si pândeşte? la "tablete all view ating" asociate cu
unghiile false, nu prea înţeleg. se vrea cumva all view rating? dar textul e bun şi merită peniţă. pentru că se scrie cam rar asemenea texte.
cred ca ai fi un textier bun de muzica usoara. ai o usurinta in a rima si poate asta vine dintr-o deformatie profesionala sau cine stie? serios vorbind, ai incercat vreodata sa scrii carti cu versuri pentru copii?
pentru textul : Mă duc și mă duc deun poem frumos, metafora e la ea acasă, de citit şi de răscitit. Remarc:
pentru textul : Anotimpul păpuşilor de"tata continua să cioplească aerul
deasupra umerilor noştri
ca pe nişte aripi pe care ai vrea să le porţi într-o zi". Super.
LIM.
Mă bucur că a dispărut "în y" - ieri, la citire, era ceva de genul "se desfac drumurile în y" -, ceea ce era redundant cu "ca o limbă de şarpe". Da, "Şi-am murit geamăt/în răstignirea rotundă/Şi-am înviat plâns/în gara fără peron", şi dpmdv, ar trebui să dispară... Dar nu pentru că, vezi doamne, s-au detectat bătăi de inimă, adică, acolo există sentiment, ci din perspectiva exprimării. Iar "din oasele sternului meu", ar fi fost de ajuns "din sternul meu". Si "nou-născuţi". De altfel, la această construcţie, pentru mine textul se sfârşeşte bine.
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deam uitat: textul sufera de o vizibilitate redusa, in privinta formatarii
pentru textul : angemon deMa gandeam dimineata, cand am vrut sa iti las prima data comm aici, cat de greu ne este sa intelegem obsesiile celorlalti. Uite, observ prezenta aproape constanta a garilor, a trenului, in poezia ta. Asa ca trebuie sa ma aplec eu sa imi dau seama ce-i :-) Cred ca e poezia in care, un pic haotic, reusesti sa transmiti cel mai bine, dar intr-adevar mai este de lucru la forma. Haosul stii trebuie lucrat un pic :-) Virgil a fost mult mai curpinzator decat as fi putut fi eu, n-ar avea sens sa repet cam aceleasi observatii. Doar atat in plus: ce-i cu scrisorile acolo (nu le mai aminti, e o referinta mult prea concreta), si, in astfel de texte amalgam, ori incearca sa pui spatiile de respiratie acolo unde este cazul, ori scrie cap-coada fara, intelegi? cred ca ar fi iesit mai bine.
pentru textul : Într-o gară de sticlă desa incercam sa fim veseli copilaria poate fi alaturi ne poate pandi printre degete dar nimeni nu va stii unde sunt ingerii ce ne-au locuit in trup
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 dePagini