îmi pare mult mai sugestivă imaginea propusă de tine de aceea și modific strofa aceea.am scos ce am sesizat că a deranjat.
l-am scris demult, în urma unui reportaj tv, despre oamenii care trăiesc într-o groapă de gunoi. la vremea aceea mi s-a părut potrivită o înjurătură, din neputința de a face mai mult, dar ai dreptate, nu are ce căuta într-un poem.restul însă aș lăsa așa cum este, deocamdată, cu promisiunea că mă gândesc la propunerea ta.știu că se poate mai bine, apreciez ajutorul tău și chiar mă simt onorată. mulțumesc mult pentru atenție.
numai bine!
remarc cu placere versuri ca: "…în buzunarele întâmplării am început să ne uităm unul pe celălat", "mai mult decât mirosul pereților", "stinge lumina tablourile ne pot sorbi în prima clipă de neatenție", "prădători de întuneric ne pândesc metamorfozele ca niste șopârle" amestecate cu tipare intalnite ca idee si in alte citiri ca: "dimineața se prelinge dezlânată", "apusuri se prăbușesc deasupra noastră", patul lui Procust... este de apreciat insitența in căutarea origialității în exprimare și fermecătoarea ta știință în împletirea cuvintelor așa cum o faci în ultimile trei versuri ale acestui poem. cu sincera prietenie, mircea.
Cristina, mulţumesc pentru lectură şi opinii!
Roxana, ok, poate ai dreptate. În fond, eu am o convingere: de cele mai multe ori, textul trebuie să se apere singur. Dacă n-o face, se prea poate ca el să fie slab. Un lucru vreau să mai spun: scriu proză rar, n-o scriu de ieri :). Ştiu că lungimea unui text contează foarte mult în vederea citirii sau necitirii lui. Şi, cred că ştii, e destul de greu să creionezi convingător caracterele (prin psihologia personajelor), să urmăreşti firul epic, să dezvolţi satisfăcător ideea, să conduci un dialog, să mai bagi un pasaj descriptiv... toate acestea în maximum o pagină jumătate. Şi atunci te vezi constrâns să accelerezi într-un loc sau altul, ceea ce poate cauza note false. Bun. Dar prefer să fac asta decât să mă apuc de-o proză unidimensională, cu caracter intim, expansiv, unde aş avea siguranţa că nimic n-o să sune fals, nicio idee nu va fi atacabilă. Îmi asum riscul. Şi nereuşitele. Şi catastrofele. Şi cataclismele :).
Obsedantă această temă, cel puţin pentru mine. Ani de zile mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri în cărţi, în oameni, în mine însumi. În ultima vreme nu mai pun întrebări, nu mai aştept răspunsuri. Vreau să înţeleg, în profunzime, şi înţelegând să accept (??!!), ca pe un dat, acest comportament – manifestare – stare de Iudă. Cred că, încă de la începuturile sale, omenirea a avut parte de trădători şi de trădare. Se pare că acest avatar i-a fost inoculat omului odată cu blestemul ancestral. De mii de ani, metoda nu s-a modificat prea mult, chiar dacă tehnicile s-au perfecţionat, strategia a rămas aceeaşi!!
Se presupune că trădarea Iscarioteanului a dus la naşterea unei dogme noi. Poate fi asta o motivaţie, un argument, o scuză?? Dacă da, atunci nu acelaşi lucru putem spune despre trădătorul modern. Acesta este stăpânit de egoism, plin se sine şi incapabil de a-şi recunoaşte culpa, asemenea trădătorului biblic. Fără scrupule, închinător la “viţelul de aur” calcă în picioare tot ce-i iese în cale. Adesea se dă drept victimă. Este răzbunător, foloseşte căii oculte pentru atingerea scopului. Este total lipsit de conştiinţă. Am putea spune, că între conceptul biblic şi cel modern, privind acest tip de personaj, s-a produs o mare ruptură.
Am vaga impresie că în fiecare om trăieşte un Iuda…pentru că în epoca ipocriziei şi a falsităţii, ridicate la rang de lege, adevăraţii Iuda mişună peste tot. Ni s-a întâmplat tuturor, să fim trădaţi, măcar o dată, de cei cărora le-am oferit încrederea noastră. Din nefericire nu putem avea alături de noi numai pe cei care ne vor binele, dispuşi să ofere cel puţin tot atâta dragoste şi încredere pe cât primesc. Lumea e plină de prietenii false, de faţadă, din interes. Tragedia ni se pare uriaşă doar atunci când noi şi nu alţii suntem ţinta “lucrăturii”, atunci când simţim pe pielea noastră usturimea otrăvii. În rest, rămânem imuni la suferinţele altora!! Nu este şi asta o formă de trădare?!
Un lucru e cert: suntem trădaţi şi trădăm la rândul nostru, chiar dacă, de multe ori, nu ne dăm seama. Nu avem cum să anticipăm acest fapt. Dacă am putea să o facem, mulţi dintre noi nu s-ar mai înconjura de atâţia “prieteni”. Este trădarea o experienţă comună tuturor oamenilor???
Aceasta este întrebarea…
D-le Buricea, a cam trecut vremea cântărilor de partid. Pentru că această poezie nu este cu nimic altfel decât pupăturile de gambe comuniste și sus puse. Fie ea dedicată oricărei distinse și stimate și respectate și adorate doamne. Acest text este mult mai slab decât toate textele dumneavoastră, care, la rându-le, sunt sub orice critică.
Posibil sa fie asa, pare profetic finalul. Insa nu te pot contrazice. Nu stiu daca e poezie, doar curiozitatea m-a facut sa citesc textul in intregime. Vad ca e si un mic / mare scandal la comentarii, am citit in diagonala. E vorba de sublimarea spiritului aici. Metafizic vorbind, ai considerat ca e necesara o distrugere "in masa", cel putin utopica, pentru o renastere spirituala. Literar, e destul de bine scris textul. Legendele nu dispar niciodata.
mie tocmai metaforele mi se par chinuite. in sensul ca pentru fiecare din ele as fi putut gasi ceva mai plastic, desi astae doar o optiune fara recompensa. de fapt vad on fel de chin in aceste asocieri metaforice, nu e ceva firesc si tocmai de-aia. cel putin asa imi pare la ora asta.
vremuri... alte vremuri, mereu acelasi spirit. cat despre optimism, sa fie din belsug! multam de citire si de penita! spor la scris, domnule, mare spor!
nu îmi doresc ca în asemenea texte să se regăsească nimeni... poate pentru că le vreau binele, după cum și mie. ceea ce mă impresionează este faptul că te-a atras finalul. este pentru mine, de multe ori, singura soluție. în sensul cel mai serios.
îți mulțumesc frumos Cris, pentru vorbele bune, triste dar îngăduitoare cu ce scriu și ce simt! seară plăcută și liniștită! cu mult drag!
Paul,
tocmai voiam să îţi sugerez să reformulezi versurile- mult singur/mult văduv(nu insist asupra expresiilor, înţelegi, plus legătura cu -îi muriseră mulți). iată că ai renunţat. de unde trag concluzia că în versurile următoare:
un menuet astral, ludicul se plimba pe catalige printre stele si totusi ceva lipseste ...nu stiu... alaturarea neconventionala de medieval si modern ma face sa ridic din spranceana... are ceva din filmografia lui roberto benigni...la vita e bella...
... nu vreau sa fiu ironic, poate nu va plac glumele mele... insa, typo este, schimbari de ritm este, fortari ale ideilor este, clisee este, plus amestecuri intre mitologia greaca si cea crestina este ce nu este, nu este, zic eu sofistic. gata, tac, masonii este pe limba mea
Nu chiar dar te apropii. Sunt doua expresii populare: "intr-o mica de ceas" - intr-o clipita, chindie (nu e chiar atat de strain) - timp al zilei catre apusul soarelui si un arhaism: privití - a saluta înclinându-se și manifestându-și bucuria. Am fost fascinata de cuvinte vechi care nu se mai folosesc dar au o vibratie lirica interioara, o muzicalitate aparte. O parte dintre acestea (dl Mircea Dinutz cu acribia care il caracterizeaza le-a numarat si sunt 56) le-am cuprins intr-un volum de versuri intitulat "Atocmiri" (atocmire - armonie, potrivire). Am fost convinsa ca unii dintre cititori vor fi incantati de acest experiment liric iar altii vor considera ca e doar o "gaselnita" si inca una nu dintre cele mai reusite. Si asa s-a si intamplat. Printre cei care m-au receptat asa cum mi-as fi dorit se numara si Paul Blaj. Ca sa inchei pe un ton vesel, cineva a afirmat ca sunt cuvinte care suna ca in limba cumana.
Ella, eu nici nu știu dacă am vreo pretenție la penițe, deși apreciez gesturile Ioanei și mă bucur, e bine și cu semne. Iar când exprimarea mea lasă de dorit, fă- mă atentă să mă corectez. Să știi că se poate întâmpla oricui. Iar intenția mea nu e tocmai de a lăsă pe cineva "pe spate".
imparateasa, ai vorbit bine despre iubirea impletita aici. cand o constientizezi, iti vine sa nu mai faci nimic. asa spunea si bunica, cand eram mic mic si alergam pe dealuri dupa zmeie. sa ai grija si tu. multumesc
aplecarea cactusului, o aplecare gingasa ca un indemn, nu? imi place si privirea ariciului. e oare trist? cam multe intrebari pentru o fotografie in care remarc pentru prima data la tine o alaturare de elemente ce nu sunt in contrast. de fapt cred ca si de o parte si de alta sint doar tepi de catifea.:)
bbbbr! v-am citit toate poeziile, asta, ultima a venit asa, ca un duş rece. as minti daca as spune ca-mi place, dar pot spune ca e nelinistitoare, ca o poveste cu strigoi pe care-o asculti cand te-a prins nopatea pe langa cimitir. :)
mai trec.
bine v-am găsit! mulţumesc pentru încurajări.cu siguranţă voi mai posta texte, sper eu, din ce în ce mai bune. :)
şi da, am parcurs regulamentul şi secţiunea cu întrebări şi răspunsuri. m-am conformat. :D
Virgile, oricat m-as stradui, nu pot sa scriu la acest poem mare lucru, ce avem aici? O ghicitoare? Introduci atatea simboluri de ai putea sa faci cu ele o ciorba moldoveneasca, dar macar aceea trebuie sa fie gustoasa. Nu transmiti firul ideii. "Evantaiul" si "lipitanul"... ok, asta te poate duce cu gandul la printesa, la timpurile acelea... poate asta ai si vrut sa spui, dar acest motiv ar trebui sustinut de un limbaj mai altfel, mai sentimental, lucrat in arpegii, nu in "logica infiniturilor mici"... ce cauta expresia asta in acest poem cu lipitani, dantele si un evantai? Pe scurt, varza Bobadil
P.S. 3 - O problemă care a apărut este transferarea pozelor pe care fiecare le folosește în profil. Nu se va putea face datorită complicațiilor tehnice care apar și deci am să vă rog pe fiecare să vă salvați pozele separat și să le încărcați în profilul personal după lansarea noului site.
Da, Ela. Mă bucură trecerea ta. Văd că mereu te uiți după astfel de "bâlbâieli", dar, cred că numai prima nu merge. O să mă gândesc la altceva în loc de "picurat" ca să-i păstrez locul în propoziție; pe final trebuie să rămână "ființa de carne".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
îmi pare mult mai sugestivă imaginea propusă de tine de aceea și modific strofa aceea.am scos ce am sesizat că a deranjat.
pentru textul : visând la o gură de rai del-am scris demult, în urma unui reportaj tv, despre oamenii care trăiesc într-o groapă de gunoi. la vremea aceea mi s-a părut potrivită o înjurătură, din neputința de a face mai mult, dar ai dreptate, nu are ce căuta într-un poem.restul însă aș lăsa așa cum este, deocamdată, cu promisiunea că mă gândesc la propunerea ta.știu că se poate mai bine, apreciez ajutorul tău și chiar mă simt onorată. mulțumesc mult pentru atenție.
numai bine!
remarc cu placere versuri ca: "…în buzunarele întâmplării am început să ne uităm unul pe celălat", "mai mult decât mirosul pereților", "stinge lumina tablourile ne pot sorbi în prima clipă de neatenție", "prădători de întuneric ne pândesc metamorfozele ca niste șopârle" amestecate cu tipare intalnite ca idee si in alte citiri ca: "dimineața se prelinge dezlânată", "apusuri se prăbușesc deasupra noastră", patul lui Procust... este de apreciat insitența in căutarea origialității în exprimare și fermecătoarea ta știință în împletirea cuvintelor așa cum o faci în ultimile trei versuri ale acestui poem. cu sincera prietenie, mircea.
pentru textul : Poem cu titlu pierdut deVom citi din poeziile tale. Ai cateva preferinte?
pentru textul : Virtualia XV deCristina, mulţumesc pentru lectură şi opinii!
pentru textul : Cartea cu imagini deRoxana, ok, poate ai dreptate. În fond, eu am o convingere: de cele mai multe ori, textul trebuie să se apere singur. Dacă n-o face, se prea poate ca el să fie slab. Un lucru vreau să mai spun: scriu proză rar, n-o scriu de ieri :). Ştiu că lungimea unui text contează foarte mult în vederea citirii sau necitirii lui. Şi, cred că ştii, e destul de greu să creionezi convingător caracterele (prin psihologia personajelor), să urmăreşti firul epic, să dezvolţi satisfăcător ideea, să conduci un dialog, să mai bagi un pasaj descriptiv... toate acestea în maximum o pagină jumătate. Şi atunci te vezi constrâns să accelerezi într-un loc sau altul, ceea ce poate cauza note false. Bun. Dar prefer să fac asta decât să mă apuc de-o proză unidimensională, cu caracter intim, expansiv, unde aş avea siguranţa că nimic n-o să sune fals, nicio idee nu va fi atacabilă. Îmi asum riscul. Şi nereuşitele. Şi catastrofele. Şi cataclismele :).
Obsedantă această temă, cel puţin pentru mine. Ani de zile mi-am pus întrebări, am căutat răspunsuri în cărţi, în oameni, în mine însumi. În ultima vreme nu mai pun întrebări, nu mai aştept răspunsuri. Vreau să înţeleg, în profunzime, şi înţelegând să accept (??!!), ca pe un dat, acest comportament – manifestare – stare de Iudă. Cred că, încă de la începuturile sale, omenirea a avut parte de trădători şi de trădare. Se pare că acest avatar i-a fost inoculat omului odată cu blestemul ancestral. De mii de ani, metoda nu s-a modificat prea mult, chiar dacă tehnicile s-au perfecţionat, strategia a rămas aceeaşi!!
Se presupune că trădarea Iscarioteanului a dus la naşterea unei dogme noi. Poate fi asta o motivaţie, un argument, o scuză?? Dacă da, atunci nu acelaşi lucru putem spune despre trădătorul modern. Acesta este stăpânit de egoism, plin se sine şi incapabil de a-şi recunoaşte culpa, asemenea trădătorului biblic. Fără scrupule, închinător la “viţelul de aur” calcă în picioare tot ce-i iese în cale. Adesea se dă drept victimă. Este răzbunător, foloseşte căii oculte pentru atingerea scopului. Este total lipsit de conştiinţă. Am putea spune, că între conceptul biblic şi cel modern, privind acest tip de personaj, s-a produs o mare ruptură.
Am vaga impresie că în fiecare om trăieşte un Iuda…pentru că în epoca ipocriziei şi a falsităţii, ridicate la rang de lege, adevăraţii Iuda mişună peste tot. Ni s-a întâmplat tuturor, să fim trădaţi, măcar o dată, de cei cărora le-am oferit încrederea noastră. Din nefericire nu putem avea alături de noi numai pe cei care ne vor binele, dispuşi să ofere cel puţin tot atâta dragoste şi încredere pe cât primesc. Lumea e plină de prietenii false, de faţadă, din interes. Tragedia ni se pare uriaşă doar atunci când noi şi nu alţii suntem ţinta “lucrăturii”, atunci când simţim pe pielea noastră usturimea otrăvii. În rest, rămânem imuni la suferinţele altora!! Nu este şi asta o formă de trădare?!
Un lucru e cert: suntem trădaţi şi trădăm la rândul nostru, chiar dacă, de multe ori, nu ne dăm seama. Nu avem cum să anticipăm acest fapt. Dacă am putea să o facem, mulţi dintre noi nu s-ar mai înconjura de atâţia “prieteni”. Este trădarea o experienţă comună tuturor oamenilor???
Aceasta este întrebarea…
Cu stimă, I:P.V.
pentru textul : Despre trădare deva trebui să editezi titlul.
pentru textul : Şah anatomic deD-le Buricea, a cam trecut vremea cântărilor de partid. Pentru că această poezie nu este cu nimic altfel decât pupăturile de gambe comuniste și sus puse. Fie ea dedicată oricărei distinse și stimate și respectate și adorate doamne. Acest text este mult mai slab decât toate textele dumneavoastră, care, la rându-le, sunt sub orice critică.
pentru textul : De ziua ta stimată și distinsă doamnă dePosibil sa fie asa, pare profetic finalul. Insa nu te pot contrazice. Nu stiu daca e poezie, doar curiozitatea m-a facut sa citesc textul in intregime. Vad ca e si un mic / mare scandal la comentarii, am citit in diagonala. E vorba de sublimarea spiritului aici. Metafizic vorbind, ai considerat ca e necesara o distrugere "in masa", cel putin utopica, pentru o renastere spirituala. Literar, e destul de bine scris textul. Legendele nu dispar niciodata.
pentru textul : fericirea II demie tocmai metaforele mi se par chinuite. in sensul ca pentru fiecare din ele as fi putut gasi ceva mai plastic, desi astae doar o optiune fara recompensa. de fapt vad on fel de chin in aceste asocieri metaforice, nu e ceva firesc si tocmai de-aia. cel putin asa imi pare la ora asta.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III depromit sa revin cu comentarii.
pentru textul : blogbadil devremuri... alte vremuri, mereu acelasi spirit. cat despre optimism, sa fie din belsug! multam de citire si de penita! spor la scris, domnule, mare spor!
pentru textul : vremuri deCe bine, băi. :)
pentru textul : cheile denu îmi doresc ca în asemenea texte să se regăsească nimeni... poate pentru că le vreau binele, după cum și mie. ceea ce mă impresionează este faptul că te-a atras finalul. este pentru mine, de multe ori, singura soluție. în sensul cel mai serios.
pentru textul : pentru toate fântânile care au cumpănă deîți mulțumesc frumos Cris, pentru vorbele bune, triste dar îngăduitoare cu ce scriu și ce simt! seară plăcută și liniștită! cu mult drag!
Paul,
tocmai voiam să îţi sugerez să reformulezi versurile- mult singur/mult văduv(nu insist asupra expresiilor, înţelegi, plus legătura cu -îi muriseră mulți). iată că ai renunţat. de unde trag concluzia că în versurile următoare:
semeni cu vlad paul
ia niște covrigi calzi,
te referi la mine, nu?
pentru textul : covrigi calzi deun menuet astral, ludicul se plimba pe catalige printre stele si totusi ceva lipseste ...nu stiu... alaturarea neconventionala de medieval si modern ma face sa ridic din spranceana... are ceva din filmografia lui roberto benigni...la vita e bella...
pentru textul : Trandafirul coasei de... nu vreau sa fiu ironic, poate nu va plac glumele mele... insa, typo este, schimbari de ritm este, fortari ale ideilor este, clisee este, plus amestecuri intre mitologia greaca si cea crestina este ce nu este, nu este, zic eu sofistic. gata, tac, masonii este pe limba mea
pentru textul : Conjurația tăcerii deDa. Cristina, ce spui tu ține de intenționalitatea operei. Foarte bine, m-ați convins, iată modific unele chestii. Să îmi spuneți cum a ieșit.
pentru textul : Crepuscul deNu chiar dar te apropii. Sunt doua expresii populare: "intr-o mica de ceas" - intr-o clipita, chindie (nu e chiar atat de strain) - timp al zilei catre apusul soarelui si un arhaism: privití - a saluta înclinându-se și manifestându-și bucuria. Am fost fascinata de cuvinte vechi care nu se mai folosesc dar au o vibratie lirica interioara, o muzicalitate aparte. O parte dintre acestea (dl Mircea Dinutz cu acribia care il caracterizeaza le-a numarat si sunt 56) le-am cuprins intr-un volum de versuri intitulat "Atocmiri" (atocmire - armonie, potrivire). Am fost convinsa ca unii dintre cititori vor fi incantati de acest experiment liric iar altii vor considera ca e doar o "gaselnita" si inca una nu dintre cele mai reusite. Si asa s-a si intamplat. Printre cei care m-au receptat asa cum mi-as fi dorit se numara si Paul Blaj. Ca sa inchei pe un ton vesel, cineva a afirmat ca sunt cuvinte care suna ca in limba cumana.
pentru textul : fantezie deElla, eu nici nu știu dacă am vreo pretenție la penițe, deși apreciez gesturile Ioanei și mă bucur, e bine și cu semne. Iar când exprimarea mea lasă de dorit, fă- mă atentă să mă corectez. Să știi că se poate întâmpla oricui. Iar intenția mea nu e tocmai de a lăsă pe cineva "pe spate".
pentru textul : dincolo deimparateasa, ai vorbit bine despre iubirea impletita aici. cand o constientizezi, iti vine sa nu mai faci nimic. asa spunea si bunica, cand eram mic mic si alergam pe dealuri dupa zmeie. sa ai grija si tu. multumesc
pentru textul : crucile decred că ți s-a mai atras atenția asupra lipsei diacriticelor. Mai ales cînd este vorba de titlu.
pentru textul : Învaţă-mă tu deaplecarea cactusului, o aplecare gingasa ca un indemn, nu? imi place si privirea ariciului. e oare trist? cam multe intrebari pentru o fotografie in care remarc pentru prima data la tine o alaturare de elemente ce nu sunt in contrast. de fapt cred ca si de o parte si de alta sint doar tepi de catifea.:)
pentru textul : pogonici love story debbbbr! v-am citit toate poeziile, asta, ultima a venit asa, ca un duş rece. as minti daca as spune ca-mi place, dar pot spune ca e nelinistitoare, ca o poveste cu strigoi pe care-o asculti cand te-a prins nopatea pe langa cimitir. :)
pentru textul : What a wonderful world(!) demai trec.
bine v-am găsit! mulţumesc pentru încurajări.cu siguranţă voi mai posta texte, sper eu, din ce în ce mai bune. :)
pentru textul : trembling deşi da, am parcurs regulamentul şi secţiunea cu întrebări şi răspunsuri. m-am conformat. :D
Virgile, oricat m-as stradui, nu pot sa scriu la acest poem mare lucru, ce avem aici? O ghicitoare? Introduci atatea simboluri de ai putea sa faci cu ele o ciorba moldoveneasca, dar macar aceea trebuie sa fie gustoasa. Nu transmiti firul ideii. "Evantaiul" si "lipitanul"... ok, asta te poate duce cu gandul la printesa, la timpurile acelea... poate asta ai si vrut sa spui, dar acest motiv ar trebui sustinut de un limbaj mai altfel, mai sentimental, lucrat in arpegii, nu in "logica infiniturilor mici"... ce cauta expresia asta in acest poem cu lipitani, dantele si un evantai? Pe scurt, varza Bobadil
pentru textul : carinthia depoate că da, poate că nu/ poate eu sau poate tu/ soarele vom transforma/ intr-o pizza ce-om manca.
pentru textul : Osânda soarelui deP.S. 3 - O problemă care a apărut este transferarea pozelor pe care fiecare le folosește în profil. Nu se va putea face datorită complicațiilor tehnice care apar și deci am să vă rog pe fiecare să vă salvați pozele separat și să le încărcați în profilul personal după lansarea noului site.
pentru textul : hermeneia 2.0 dedumnezeule, cat am putut sa rad! dupa o zi cu rinichii ncordati si buzele umflate, textul tau a fost ca scoaterea dopului de la sampanie.
pentru textul : no satisfaction deok
pentru textul : Zob deDa, Ela. Mă bucură trecerea ta. Văd că mereu te uiți după astfel de "bâlbâieli", dar, cred că numai prima nu merge. O să mă gândesc la altceva în loc de "picurat" ca să-i păstrez locul în propoziție; pe final trebuie să rămână "ființa de carne".
pentru textul : Despre om dePagini