Ottilia,
chiar este multă muncă răbdare atenţie la detalii şi să ştii să te opreşti acolo unde trebuie.
Virgil,
uite îţi voi da un exemplu. urmăresc zilnic pagini în format electronic sau clasic dedicate graficii digitale. pe un site structurat pe taburi căutam secţiunea photoshop retouching. după cîteva răsfoiri eşuate o găsesc la capitolul photo manipulation structurat la rîndul lui pe retuş, fashion, retuş&fashion şi manipulări foto. surpriză: în alt tab găsesc de data asta clar secţiunea portrait retouching urmată de fashion unde portretele sînt completate cu tatuaje, fantasy make-up, accesorii etc. în concluzie nu greşeşti dar în breaslă chiar dacă secţiunile au elemente înrudite utilizatorii folosesc un limbaj al lor prin care definesc elemente şi proceduri specifice de abordare.
ba cunosc, iar unul care se urcă singur pe piedesal,este, din punctul meu de vedere, un infatuat, un om mândru,un îngâmfat. şi nu încerca să o scalzi pentru că tu ai făcut o remarcă pe care eu nu mi-aş fi permis-o cu nimeni: "de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna" !
asta numesc eu o mostră de infatuare, unul care consideră că numai el e atât de deştept ca să cunoască sau să pătrundă sensul unei expresii. În cazul nostru, tu! Să-ţi fie de bine.
dragă Virgil, nu te mai grăbi să faci afirmaţii sau documentează-te un pic. sunt o mulţime de ...nebuni după Hristos ! Şi, da, a fost şi un Ioan ! Şi spun aşa pentru tine că nu erau cazuri psihiatrice ci un mod de a-şi manifesta dragostea pentru Hristos.
Asta e cheia , ce e atât de greude înţeles ? Mă rog, fiecare înţelege cât şi ce poate.
Chiar te rog să mă mai citeşti. Am nevoie şi de critică. Recunoaştem sau nu, mai avem multe de învăţat. Te asigur că şi eu te voi citi. Şi comenta.
În general, Virgil, nu-mi propun să merg pe linia unei polemici fără sens. Prefer să-mi consum energia cu altceva.
Sunt, intr-adevar, unele imagini suprarealiste. Tocmai de aceea mi se pare potrivita sintagma ursilor de hartie, de fapt motivul navigarii in trecut. Multumesc pentru interesul aratat acestor scrieri.
eu nu-s bun la complimente. Narciso Yepes cind era multumit isi lua ghitara si improviza ceva . /// totul se petrecea in mai nu in iunie. vorbeai cu tine scuturind fata de masa, aranjind pozele dupa format si mirosul care venea din urma. apoi te asezai la masa ta de scris cu flori de tei in paharul de ceai uitat si cu creionul in gura, cu capul dat pe spate imaginind o calatorie intr-o ploaie nimicitoare cu pomi smulsi din suflet, cu salcamii deflorati intr-o atmosfera dramatica plina de fiori dar ai fost brusc intrerupta ..cineva a aprins lampa in camera alaturata si lumina trecu pe sub use ca sa ti se aseze in poala, incolacita, cautind un loc uscat...
Citit. Plăcut. Compilat. Nu în «cod mașină» ca să văd, apoi, dȃnȃnd «dump» de memorie (operativă) ce-a iesit. Ci direct în «rețeaua (aia a mea) neuronală» - similară cu a noastră, a tuturor - în care «discretul» tinde spre «tau-ul» «alefurilor» lui Cantor al mulțimilor «subtile». Despre care, puțini dintre noi, suntem conștienți pentru a le pune la lucru, avȃnd «minți deschise» - din «interior» spre alte «realități», mai profunde, pe care le putem percep prin ceea ce alchimia zice că ar fi un «simț interior»; care poate conduce la o «imaginatio vera» și nu la una, absolut iluzorie, de care «hartiștii» fac, adesea uzul abuzului în «producții» ce se înmulțesc «infinit numărabil» curgȃnd din niște «automate stohastice»….Stop! Dar, totuși, nu mă pot opri să nu dau un exemplu: «STEAMPUNK-ul», ultimul răgnet în materie de «inovare» în artă din America aia care… așa și pe dincolo…. Marin Preda în „Cel mai iubit…”, spune, undeva, prin glasul lui Petrini, că i-ar plăcea să fie nemuritor. Dar cȃnd se gȃndește că nu știu care lepră de director/subdirector/activist (nu-mi mai amintesc exact) ar deveni și el simultan nemuritor, preferă să moară (cȃnd îi va veni ceasul). O treabă legată de psihologie îmi vine acum în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe (vezi Deleuze). Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. Evident, e absurd și într-un caz și în altul. Singura treabă care-mi pare a ține de luciditate și nu de „rațiune” sau „înțelepciune” este de a nu regreta nimic din trecut (mortul de la grupă nu se mai întoarce) și a nu îți dori nimic pentru viitor. Ci să trăiești, în fiecare clipă prezentă, din plin. Pentru că numai așa: „dacă aici ar răsări un parc o iarbă și o bancă zorii n-ar mai cântări decât trupurile noastre adormite” Sau, cum se povestește: Gurjdiev se plimba o dată împreună cu discipolul său Uspenski, pe o stradă plină de «oameni» care mișunau în plină zi. Și Uspenski, într-un moment de «insight», exclamă: Ce dracu dorm ăștia tot timpul?! Ți-aș da o peniță. Dar zice lumea ca-s subiectiv. Și n-am curajul răspunderii. Pt. că știi bine că mor de dragul părerii care-o are lumea despre subsemnatul. Așa că nu se «cum(se)cade». Gorun
Am impresia că poemul a fost ușor modificat față de cum l-am citit cu ceva timp în urmă. Fain, are ceva dinspre Scântei Galbene ale poetului din Bacău, trecut aici prin atmosfera cafe-internetului în care se conturează un dialog decapitat ca și poemul. Felicitări.
clonarea poetica pe colinele hermeneuticii indiferent de loc- Iasi-Paris, de ex- ma nemultumeste prin simplul fapt ca exista. ar fi scuzabila calitatea textelor si a autorului ei. aici insa, totul e straniu si, -o marturisesc- de neacceptat.
Mult iubită și stimată autoare,
Vă scriu aici nefiind capabil să-mi înfrânez pornirea de a încerca, acolo unde simt că se poate, să spun două vorbe.
Dumneavoastră aveți talent însă cred că nu știți ce să faceți cu el, cu talentul Dvs. adică, cel puțin nu deocamdată.
Dumneavoastră scrieți în engleză și în română poezie ceea ce este de admirat însă personal nu cred că reușiți să scrieți ceva remarcabil în niciuna dintre variante.
Poate dacă v-ați hotărî asupra uneia dintre cele două limbi ați reuși să exprimați ceva... vă considerați atât de dotată încât să le stăpâniți poetic pe ambele? Deocamdată nu-mi dau seama mai degrabă aș zice că alergați după doi iepuri și nu prindeți niciunul. Deocamdată poemele Dvs. (și am citit 3 în engleză și la paritate 3 în română) mi-au aratat o autoare plină de talent dar pe care îl irosește cu grație sau poate fără.
De exemplu în poemul de față dați dovadă de o cunoaștere aparte și nu neapărat corectă a limbii române în ceea ce mesajul poetic este implicat. 'ca o Șeherezadă' 'ventrilocând' și 'ankh-orare' sunt greu de acceptat cu oricâtă bunăvoință ca licențe poetice, mai degrabă sunt forțări inutile ale limbajului.
Scuze dacă v-am deranjat.
Textul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală.
Modificarea a fost efectuată de către autor.
Vulgaritatea nu este măsurată/precizată exclusiv de dicționare, ci de norme morale impuse de societate la un moment dat. În cazul nostru și de regulamentul Hermeneia.
Pe de altă parte, moda teribilismul lexical a trecut.
Și apoi, cât lirism poate fi într-un vers de forma „stăm în fund/cur”?
Cred că prima parte a poemului este compromisă din mai multe considerente:
Stăm în fund
pe treptele unei biserici şi ne uităm la lună;
stăm şi aşteptăm
să vină autocarul şi să ne despartă;
stăm şi ne uităm, şi tăcem îndelung
Cinci de şi, aglomerare de verbe...
Pe parcurs poemul capătă consistență. Mai sunt unele stângăcii în exprimare. De exemplu:
ne uităm
prin faţa noastră cum trec
maşini cu două etaje
pai vorbeam despre bucuriile simple...crezi ca am vrut ceva mai mult decat atmosfera? oare nu cumva vrei prea mult? oare nu cumva ar trebui sa dau cu cutitu'n piatra? eu zic precum ai spus ,,Daca miza a fost numai atmosfera atunci probabil ca aceasta este o poezie care si-a atins tinta... daca s-a vrut mai mult...'' atunci a nimerit cercul si daca nu l/a nimerit, cu atat mai bine. a pornit/o hai/hui prin padure si s/a oprit intr/un copac din care un om a inaltat o cetatuie... iti multumesc pentru trecere, lectura si com'.
Ma deranjeaza putin rima interioara trece/petrece. Gandindu-ma putin, facusi o descoperire suprarealista:
fără să-mi lase nici măcar iluzia
că am fi putut arunca împreună
o noapte
pe gardul...
din fata casei
La furat de zarzare ne introduce in vechiul simbolism si parca as evita folosirea expresiei in tabloul postmodernist din primele versuri (cu oarecare sciziuni optzeciste datorare spatiului ingust, interiorizarii, sumbrului danielcorbian).
Maia, tin sa te avertizez din pozitia mea de batran cu oasele tari ca daca apuci pe aceasta panta a celor trei de R poetici nu te vei mai putea intoarce niciodata la naivitatea superba de a crede ca ai scris ceva nou. Asa ca... faci ce crezi de cuvinta, U have been worned :-) Insa orice ar fi, raman un cititor fidel si unde mai pui acolo, un admirator din loja. Andu
Mi-a plăcut poezia aceasta cu erotismul diafan și nostalgia ei imponderabilă, cu propensiuni metafizice. Cuburile transparente care se multiplică sunt probabil o sugestie a perfecțiunii și a miracolului inefabil al lumii.
I like it. Pe bune. Pe ici pe colo poate mai trebuie cîte un retuș. Dar mi-a plăcut. Chiar mai mult decît alte proze ale tale. Mi s-a părut mai închegat textul. Mai cursiv. Mai reușit. Iar frazele scurte scrise cu gust au făcut întotdeauna carieră în literatură.
Marchizo, pai "cu poalele in sus" mie mi s-ar vedea si alea si automatele:-) Oricum, raspunsul tau este pe masura unui gest frumos pe care l-ai facut tu aici, lasand orice fel de gluma deoparte. Te salut cu o plecaciune literara. Andu
nu, nu m-ai răspuns la întrebare. și chiar dacă ai spune că alexandra este clona ta, inclusiv acest lucru va trebui demonstrat. altfel nu am să îmi pierd vremea cu sofismele tale. dacă ai chef de joacă îți poți căuta o groapă cu nisip printre blocuri. aici va trebui să răspunzi la întrebarea care este pusă în spiritul și litera regulamentului la care ai subscris fără să te oblige nimeni. așa că las-o mai moale cu smiorcăielile astea cu privire la regulile anti-clone. aștept. dar nu mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil...aici sunt cu tine! Percepţia...este foarte diversă!
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile deYounger Sister,
…sau cîte măşti purtăm
Ottilia,
chiar este multă muncă răbdare atenţie la detalii şi să ştii să te opreşti acolo unde trebuie.
Virgil,
pentru textul : retuş fotografie deuite îţi voi da un exemplu. urmăresc zilnic pagini în format electronic sau clasic dedicate graficii digitale. pe un site structurat pe taburi căutam secţiunea photoshop retouching. după cîteva răsfoiri eşuate o găsesc la capitolul photo manipulation structurat la rîndul lui pe retuş, fashion, retuş&fashion şi manipulări foto. surpriză: în alt tab găsesc de data asta clar secţiunea portrait retouching urmată de fashion unde portretele sînt completate cu tatuaje, fantasy make-up, accesorii etc. în concluzie nu greşeşti dar în breaslă chiar dacă secţiunile au elemente înrudite utilizatorii folosesc un limbaj al lor prin care definesc elemente şi proceduri specifice de abordare.
"am plecat din ascunzişul acela mic
punctul de sub semnul meu de întrebare"
ca sa vezi...si cand colo, te-ai impiedicat de punctul de sub semnul meu de intrebare! :)
pentru textul : la mormântul lui menelau denu te-a parasit inspiratia, de ce dai alarme false?
mie, mi-a plăcut titlul. e deosebit. parcă te văd sub o autostradă... sau sub cerul liber...
pentru textul : vor turna peste mine, în loc de asfalt, o placă de cer deba cunosc, iar unul care se urcă singur pe piedesal,este, din punctul meu de vedere, un infatuat, un om mândru,un îngâmfat. şi nu încerca să o scalzi pentru că tu ai făcut o remarcă pe care eu nu mi-aş fi permis-o cu nimeni: "de ce foloseste aici autorul cuvintul „hagiografi” cind probabil ca nici nu stie ce inseamna" !
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deasta numesc eu o mostră de infatuare, unul care consideră că numai el e atât de deştept ca să cunoască sau să pătrundă sensul unei expresii. În cazul nostru, tu! Să-ţi fie de bine.
dragă Virgil, nu te mai grăbi să faci afirmaţii sau documentează-te un pic. sunt o mulţime de ...nebuni după Hristos ! Şi, da, a fost şi un Ioan ! Şi spun aşa pentru tine că nu erau cazuri psihiatrice ci un mod de a-şi manifesta dragostea pentru Hristos.
Asta e cheia , ce e atât de greude înţeles ? Mă rog, fiecare înţelege cât şi ce poate.
Chiar te rog să mă mai citeşti. Am nevoie şi de critică. Recunoaştem sau nu, mai avem multe de învăţat. Te asigur că şi eu te voi citi. Şi comenta.
În general, Virgil, nu-mi propun să merg pe linia unei polemici fără sens. Prefer să-mi consum energia cu altceva.
Sunt, intr-adevar, unele imagini suprarealiste. Tocmai de aceea mi se pare potrivita sintagma ursilor de hartie, de fapt motivul navigarii in trecut. Multumesc pentru interesul aratat acestor scrieri.
pentru textul : fericirea era o barcă de hârtie de... târziu , dar și așa e de bine:)!
pentru textul : euforie muribundă deeu nu-s bun la complimente. Narciso Yepes cind era multumit isi lua ghitara si improviza ceva . /// totul se petrecea in mai nu in iunie. vorbeai cu tine scuturind fata de masa, aranjind pozele dupa format si mirosul care venea din urma. apoi te asezai la masa ta de scris cu flori de tei in paharul de ceai uitat si cu creionul in gura, cu capul dat pe spate imaginind o calatorie intr-o ploaie nimicitoare cu pomi smulsi din suflet, cu salcamii deflorati intr-o atmosfera dramatica plina de fiori dar ai fost brusc intrerupta ..cineva a aprins lampa in camera alaturata si lumina trecu pe sub use ca sa ti se aseze in poala, incolacita, cautind un loc uscat...
pentru textul : nimicitor deCitit. Plăcut. Compilat. Nu în «cod mașină» ca să văd, apoi, dȃnȃnd «dump» de memorie (operativă) ce-a iesit. Ci direct în «rețeaua (aia a mea) neuronală» - similară cu a noastră, a tuturor - în care «discretul» tinde spre «tau-ul» «alefurilor» lui Cantor al mulțimilor «subtile». Despre care, puțini dintre noi, suntem conștienți pentru a le pune la lucru, avȃnd «minți deschise» - din «interior» spre alte «realități», mai profunde, pe care le putem percep prin ceea ce alchimia zice că ar fi un «simț interior»; care poate conduce la o «imaginatio vera» și nu la una, absolut iluzorie, de care «hartiștii» fac, adesea uzul abuzului în «producții» ce se înmulțesc «infinit numărabil» curgȃnd din niște «automate stohastice»….Stop! Dar, totuși, nu mă pot opri să nu dau un exemplu: «STEAMPUNK-ul», ultimul răgnet în materie de «inovare» în artă din America aia care… așa și pe dincolo…. Marin Preda în „Cel mai iubit…”, spune, undeva, prin glasul lui Petrini, că i-ar plăcea să fie nemuritor. Dar cȃnd se gȃndește că nu știu care lepră de director/subdirector/activist (nu-mi mai amintesc exact) ar deveni și el simultan nemuritor, preferă să moară (cȃnd îi va veni ceasul). O treabă legată de psihologie îmi vine acum în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe (vezi Deleuze). Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. Evident, e absurd și într-un caz și în altul. Singura treabă care-mi pare a ține de luciditate și nu de „rațiune” sau „înțelepciune” este de a nu regreta nimic din trecut (mortul de la grupă nu se mai întoarce) și a nu îți dori nimic pentru viitor. Ci să trăiești, în fiecare clipă prezentă, din plin. Pentru că numai așa: „dacă aici ar răsări un parc o iarbă și o bancă zorii n-ar mai cântări decât trupurile noastre adormite” Sau, cum se povestește: Gurjdiev se plimba o dată împreună cu discipolul său Uspenski, pe o stradă plină de «oameni» care mișunau în plină zi. Și Uspenski, într-un moment de «insight», exclamă: Ce dracu dorm ăștia tot timpul?! Ți-aș da o peniță. Dar zice lumea ca-s subiectiv. Și n-am curajul răspunderii. Pt. că știi bine că mor de dragul părerii care-o are lumea despre subsemnatul. Așa că nu se «cum(se)cade». Gorun
pentru textul : nevermind deAm impresia că poemul a fost ușor modificat față de cum l-am citit cu ceva timp în urmă. Fain, are ceva dinspre Scântei Galbene ale poetului din Bacău, trecut aici prin atmosfera cafe-internetului în care se conturează un dialog decapitat ca și poemul. Felicitări.
pentru textul : Absenții declonarea poetica pe colinele hermeneuticii indiferent de loc- Iasi-Paris, de ex- ma nemultumeste prin simplul fapt ca exista. ar fi scuzabila calitatea textelor si a autorului ei. aici insa, totul e straniu si, -o marturisesc- de neacceptat.
pentru textul : și zeii plîng deMult iubită și stimată autoare,
pentru textul : Cuvântul-cheie deVă scriu aici nefiind capabil să-mi înfrânez pornirea de a încerca, acolo unde simt că se poate, să spun două vorbe.
Dumneavoastră aveți talent însă cred că nu știți ce să faceți cu el, cu talentul Dvs. adică, cel puțin nu deocamdată.
Dumneavoastră scrieți în engleză și în română poezie ceea ce este de admirat însă personal nu cred că reușiți să scrieți ceva remarcabil în niciuna dintre variante.
Poate dacă v-ați hotărî asupra uneia dintre cele două limbi ați reuși să exprimați ceva... vă considerați atât de dotată încât să le stăpâniți poetic pe ambele? Deocamdată nu-mi dau seama mai degrabă aș zice că alergați după doi iepuri și nu prindeți niciunul. Deocamdată poemele Dvs. (și am citit 3 în engleză și la paritate 3 în română) mi-au aratat o autoare plină de talent dar pe care îl irosește cu grație sau poate fără.
De exemplu în poemul de față dați dovadă de o cunoaștere aparte și nu neapărat corectă a limbii române în ceea ce mesajul poetic este implicat. 'ca o Șeherezadă' 'ventrilocând' și 'ankh-orare' sunt greu de acceptat cu oricâtă bunăvoință ca licențe poetice, mai degrabă sunt forțări inutile ale limbajului.
Scuze dacă v-am deranjat.
ulma e un sat vecin
pentru textul : Cântec pentru Ulma deTextul nu a fost șters; este vizibil doar în pagina personală.
Modificarea a fost efectuată de către autor.
Vulgaritatea nu este măsurată/precizată exclusiv de dicționare, ci de norme morale impuse de societate la un moment dat. În cazul nostru și de regulamentul Hermeneia.
Pe de altă parte, moda teribilismul lexical a trecut.
Și apoi, cât lirism poate fi într-un vers de forma „stăm în fund/cur”?
Cred că prima parte a poemului este compromisă din mai multe considerente:
Stăm în fund
pe treptele unei biserici
şi ne uităm la lună;
stăm şi aşteptăm
să vină autocarul
şi să ne despartă;
stăm şi ne uităm,
şi tăcem îndelung
Cinci de şi, aglomerare de verbe...
Pe parcurs poemul capătă consistență. Mai sunt unele stângăcii în exprimare. De exemplu:
ne uităm
prin faţa noastră cum trec
maşini cu două etaje
Cu intenții bune, Mariana!
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deAdrian, privind urgenta prin care soliciti verificarea tatuajului, te rog sa discuti numai cu Hector Guimard...da-i tu un telefon...:)
pentru textul : Art Nouveau depai vorbeam despre bucuriile simple...crezi ca am vrut ceva mai mult decat atmosfera? oare nu cumva vrei prea mult? oare nu cumva ar trebui sa dau cu cutitu'n piatra? eu zic precum ai spus ,,Daca miza a fost numai atmosfera atunci probabil ca aceasta este o poezie care si-a atins tinta... daca s-a vrut mai mult...'' atunci a nimerit cercul si daca nu l/a nimerit, cu atat mai bine. a pornit/o hai/hui prin padure si s/a oprit intr/un copac din care un om a inaltat o cetatuie... iti multumesc pentru trecere, lectura si com'.
pentru textul : el sau despre bucuriile simple*** deAnticariatul Grumazescu - pe strada Lapusneanu - stie orice iesean.
Aici harta google:
http://maps.google.ro/maps?hl=ro&gs_upl=6434l7535l4l7749l4l4l0l0l0l0l204...
Telefonul meu: 0748.65.66.76
Va multumim pentru ajutor, aprecieri si sustinere si va asteptam la Virtualia si la Sarbatorile Iasilor!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a deMa deranjeaza putin rima interioara trece/petrece. Gandindu-ma putin, facusi o descoperire suprarealista:
fără să-mi lase nici măcar iluzia
că am fi putut arunca împreună
o noapte
pe gardul...
din fata casei
La furat de zarzare ne introduce in vechiul simbolism si parca as evita folosirea expresiei in tabloul postmodernist din primele versuri (cu oarecare sciziuni optzeciste datorare spatiului ingust, interiorizarii, sumbrului danielcorbian).
pentru textul : primăvara asta scălîmbă I deMaia, tin sa te avertizez din pozitia mea de batran cu oasele tari ca daca apuci pe aceasta panta a celor trei de R poetici nu te vei mai putea intoarce niciodata la naivitatea superba de a crede ca ai scris ceva nou. Asa ca... faci ce crezi de cuvinta, U have been worned :-) Insa orice ar fi, raman un cititor fidel si unde mai pui acolo, un admirator din loja. Andu
pentru textul : eu și cîinele alb deBun articol, Virgil! Rece, dur, exact:) bun ton, merită păstrat şi/n poeme!
pentru textul : a murit steve jobs deTocmai de aceea e cu atât mai surprinzător. Puteai aștepta două zile. Pentru că era vorba de principiu.
pentru textul : de regăsire destimată doamnă Andu Moldovan și stimate domnule Silvia Batori am notat și vă mulțumesc frumos.
pentru textul : emanație deMi-a plăcut poezia aceasta cu erotismul diafan și nostalgia ei imponderabilă, cu propensiuni metafizice. Cuburile transparente care se multiplică sunt probabil o sugestie a perfecțiunii și a miracolului inefabil al lumii.
pentru textul : Cuburi deI like it. Pe bune. Pe ici pe colo poate mai trebuie cîte un retuș. Dar mi-a plăcut. Chiar mai mult decît alte proze ale tale. Mi s-a părut mai închegat textul. Mai cursiv. Mai reușit. Iar frazele scurte scrise cu gust au făcut întotdeauna carieră în literatură.
pentru textul : baobabul deI'm a believer in Joy Division :)
pentru textul : fiecare zi e o probă de răbdare deideea e bună și m-am gîndit și eu la ea. și nu e nevoie să fie doar virtual.
pentru textul : trofeu Hermeneia deSau : avem altceva de dat, care ne înlocuieşte aceeaşi dorinţă de a ne exprima frumosul şi arta.
pentru textul : how fast we grow deMarchizo, pai "cu poalele in sus" mie mi s-ar vedea si alea si automatele:-) Oricum, raspunsul tau este pe masura unui gest frumos pe care l-ai facut tu aici, lasand orice fel de gluma deoparte. Te salut cu o plecaciune literara. Andu
pentru textul : Poemul pentru Chichere dela mai multe Ioan Barb. succes!
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. denu, nu m-ai răspuns la întrebare. și chiar dacă ai spune că alexandra este clona ta, inclusiv acest lucru va trebui demonstrat. altfel nu am să îmi pierd vremea cu sofismele tale. dacă ai chef de joacă îți poți căuta o groapă cu nisip printre blocuri. aici va trebui să răspunzi la întrebarea care este pusă în spiritul și litera regulamentului la care ai subscris fără să te oblige nimeni. așa că las-o mai moale cu smiorcăielile astea cu privire la regulile anti-clone. aștept. dar nu mult.
pentru textul : un cavaler pentru milady dePagini