mi-a placut mult acest poem, coloristica si universul in care introduci citittorul. la inceput pareca eziti putin dar spre final iti intrii in forta si e bine. chiar m-a facut sa zambesc acest poem. " Gestul acesta ne cizelează Gustul pentru a ne preface Că frunzele vremelnice Sunt cât continentele De portocali."
A traduce versurile altcuiva într-o altă limbă este în primul rând, capacitatea de a intra pe aceeași undă lirică, de a găsi structural un numitor comun sufletesc de cele mai multe ori invizibil majorității. Este o surpriză de proporții care de-altfel, onorează. Touchée!
după ce am terminat de citit textul, nu prea am știut ce să fac - să râd în hohote sau pe-nfundate?
dar, după ce am citit comentariile, mi-am zis: dacă așa se definește „masculinitatea”, dați-mi voie, domnilor, să mă înclin în fața ei!...
și pe urmă, să-i întorc spatele.
cool. I was expecting to read also (oh, his lambs) but that was missing. makes you think of a dusty song from the eighties (oh, his eighties)... [smile]. makes me wonder what you think about god.
foarte frumos poem și mai frumos final! are acel feeling pe care e greu să îl descrii. las cu drag semnul meu de apreciere, Adrian. poate la "fântâna vieții" aș renunța, îmi sună un pic genitival, pretențios, atât doar. gând bun, om bun!
eu tot mă întreb cine este Theia. pentru că trebuie să fie foarte norocoasă să primească astfel de scrisori. unii dintre noi ne străduim să scriem 6 versuri. luminița suse e gata să pună 6 poezii (chiar interesant, de ce 6 și nu 7) într-un text. remarcabil.
„bărbatul ce poate exploda în muguri
nu există
a murit odată cu poetul
încoronat rege al lichenilor de tundră”
țicavo, mehailo. te-ai gîndit să contactezi vreo editură, că pe segmentu ăsta tre să fie foarte puțini oameni sau chiar deloc - traduceri literare din ucraineană. și unele chestii ar prinde. am văzut traduși la noi cu romane oksana zabujko și iurii andruhovici
Am trecut pe aici cand inca nu era nici un comentariu. Din pacate a trebuit sa inchid calculatorul inainte de a spune ca acest text m-a oprit si m-a incantat. Dureros si dulce...N-am simtit nici pe departe artificialul la care se face referire, pe nedrept, mai sus.
paul, virgil iubirile dupa cum stie toata lumea sint de mai multe feluri, culori, intensitati... daca sintem 'extremisti' AICI ne putem imagina si asa: 1 - barbatul lui virgil e de-un egoism teribil cerindu-i iubitei sa stea cu el/ moara cu el/ ea murind mai tirziu singura de aceeasi boala (ca e doar femeie:))...oh, what a pitty, never mind! ori ca 2 - femeia mea de fapt cauta un 'one night stand' (si de ce nu) cu toate caracteristicele cerute:).(slut!) adica de ce modelul de gindire 'autistic' al barbatului nu se poate transpune in versiunea mea fara a fi criticat??? ha? hai sa nu... this debate will never end... Virgil, da ai deschis cutia Pandorei, enjoy!:) ceva imi spune ca Adriana, Alina si alte citeva milioane de Corine din jurul lumii inteleg ce inseamna 'barbatul ideal'. Dragostea locuieste pe mai multe nivele in noi, ma duc sa chem liftul ca am inghetat cu rochia asta turqoise cu maci asteptind... cred ca o sa trec pe la Adriana sa-i admir barbatul:)) PS si pt ca este o zi mare pt America, imi pun si party hat!:)) va salut pe toti!
pumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult.
vladimir, fireste, sunt bucuros sa te vad aici. cand scris-am textul nu stiam cum il voi incheia, insa, am scris cu fruntea sus si cu increderea ca un dumnezeu (al barbatilor sau al femeilor) imi va da raspunsul. in loc de gugustiuci as fi pus turturele, dar aruncand Dumnezeu cu zarul (celalalt Dumnezeu) cazu pe gugustiuci. prietenii adevarati stiu de ce. multumesc. te mai astept.
Asta chiar ai nimerit-o. Iar Dihania nu are dreptate, tocmai finalul este ce trebuie. Spre deosebire de :
“un deget lipit de nas
un memento mori
discursive”.
Deşi prezentul text nu este tocmai geni(t)al, peniţa o merită. Ca dovadă că ştiu să fac diferenţa între scârna de lingău şi ceea ce scrii bine, din păcate extreme de rar.
Asta nu mă scuteşte să te invit la continuarea pamfletărelii pe care abject ai început-o cu mine, dar şi cu alţii şi care personal chiar mă distrează. Să văd acolo cât te ţin curelele. Pentru că, de la Arghezi încoace, pamfletul îşi merită existenţa în măsura în care este făcut cu imaginaţie (chiar scabroasă, dar nu cu înjurături gen “HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.”). Hai, eşti în stare?
uite, am sa iti raspund cu o varinata: Moise a urcat pe Dumnezeu nici el nici muntele nu mai aveau unde sa cada cararea se osificase pamintul latra rosu Moise se infasurase in limbile de foc ale Duhului mesteca piatra si piatra il mesteca intr-o logodna cumplita Moise albise ca o frunza acoperita cu mana pustiei dospita in cuptorul madianului adormind a tinjire mergea incet uneori se catara pe Dumnezeu ca sa vada mai bine
În primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
interesanta ideea poemului, incerci sa pleci de la un amanunt foarte mic pentru a sugera in final o stare complexa. ai insa 2 hibe majore: repetitia lui patru - inteleg ce vrei sa sugerezi prin asta, dar nu cred ca te ajuta, sunt scurte versurile, putine, si plictiseste acel patru repetat acolo finalul este foarte plat, am mai citit in nu stiu cate poezii un ultim vers "adorm" - e banal - la fel ca si labirintul, a devenit deja un cliseu, toti ne ratacim la un moment dat in noi... petre
Aranca, undeva simt și eu că pierd ceva, nu știu însă exact unde e punctul slab. De aceea am și postat această poezie. Încerc să înțeleg și să modific. De ce am scris "de la ursitoarele-mi oarbe, surde și mute."? am vrut să spun că lipsindu-le lor aceste simțuri, greu puteau să le ofere altora și totuși au făcut-o, dar a fost un dar sau un blestem? această acuitate a simțurilor, inclusiv a bunului simț mi-e benefică sau nu? Ghemul vieții se micșorează odată cu trecerea anilor și eu, neîndemânatică, îl scap printre degete în locuri greu accesibile, în cotloanele sufletului și între aripile gândurilor, astfel că îl pot cu greu recupera, iar dacă nu-l mai recuperez, pur și simplu, pentru mine se termină firul oricât de lung ar mai fi fost. Cam asta este. Acum, voi căuta o nouă formă, poate și un nou titlu, am înțeles că părerea era sinceră și am apreciat asta. Mulțumesc. Sunt deschisă la orice sugestii.
Am comentat chiar textul - am precizat că nu aduce nimic nou. De ce e așa - cred că suntem destul de maturi poetic să știm asta. E un text cu tălpi, mir, îngeri. Mai lipsea albastrul.
asta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
e remarcabil ce-ati reusit sa faceti pana acum si ce v-ati propus pentru viitor. Felicitari, Calin!
eu imi amintesc cu mare placere de intalnirile de la Sibiu, sper sa ajung si in 2011.
Interesant grupaj. Subscriu ideeii de grupaj mai scurt. In ultimul este posibil sa fie o eroare de editare la "amulg". Personal mi-au placut unele idei gen : "canin de luna", " undele vorbesc boltei", "stropi in ghiocul genei". Cred ca "stele mugurind;/caprioara bea apă;/ramuri se-apleacă." este unul destul de slab. Ialin
am urmarit "fabrica" ta de sonete de urgenta. am apreciat primul sonet, dar nu am lasat semn. aici remarc cursivitatea discursului si finalul. initial, citind titlul -intalnit si in alte contexte- ma gandeam ca ar merge schimbat. citind textul, cred ca functioneaza inca. fiind "de urgenta", ma gandesc ca nu sunt scrise totusi in graba, asa ca iti sugerez sa dansezi in continuare
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mi-a placut mult acest poem, coloristica si universul in care introduci citittorul. la inceput pareca eziti putin dar spre final iti intrii in forta si e bine. chiar m-a facut sa zambesc acest poem. " Gestul acesta ne cizelează Gustul pentru a ne preface Că frunzele vremelnice Sunt cât continentele De portocali."
pentru textul : Cum este să ucizi deA traduce versurile altcuiva într-o altă limbă este în primul rând, capacitatea de a intra pe aceeași undă lirică, de a găsi structural un numitor comun sufletesc de cele mai multe ori invizibil majorității. Este o surpriză de proporții care de-altfel, onorează. Touchée!
pentru textul : Umbra Ingerului dedupă ce am terminat de citit textul, nu prea am știut ce să fac - să râd în hohote sau pe-nfundate?
dar, după ce am citit comentariile, mi-am zis: dacă așa se definește „masculinitatea”, dați-mi voie, domnilor, să mă înclin în fața ei!...
pentru textul : Poem deși pe urmă, să-i întorc spatele.
cool. I was expecting to read also (oh, his lambs) but that was missing. makes you think of a dusty song from the eighties (oh, his eighties)... [smile]. makes me wonder what you think about god.
pentru textul : Oster-Monath defoarte frumos poem și mai frumos final! are acel feeling pe care e greu să îl descrii. las cu drag semnul meu de apreciere, Adrian. poate la "fântâna vieții" aș renunța, îmi sună un pic genitival, pretențios, atât doar. gând bun, om bun!
pentru textul : Viraj mult prea strâns desi aici trebuie redimensonata fotografia:chiar e prea mare...
pentru textul : Racursiu/Raccourci deeu tot mă întreb cine este Theia. pentru că trebuie să fie foarte norocoasă să primească astfel de scrisori. unii dintre noi ne străduim să scriem 6 versuri. luminița suse e gata să pună 6 poezii (chiar interesant, de ce 6 și nu 7) într-un text. remarcabil.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală de„bărbatul ce poate exploda în muguri
nu există
a murit odată cu poetul
încoronat rege al lichenilor de tundră”
țicavo, mehailo. te-ai gîndit să contactezi vreo editură, că pe segmentu ăsta tre să fie foarte puțini oameni sau chiar deloc - traduceri literare din ucraineană. și unele chestii ar prinde. am văzut traduși la noi cu romane oksana zabujko și iurii andruhovici
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva demulțumesc de trecere, Virgil, îmi face bine și mă onorează.
pentru textul : cuvinte în tempera deAm trecut pe aici cand inca nu era nici un comentariu. Din pacate a trebuit sa inchid calculatorul inainte de a spune ca acest text m-a oprit si m-a incantat. Dureros si dulce...N-am simtit nici pe departe artificialul la care se face referire, pe nedrept, mai sus.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III depaul, virgil iubirile dupa cum stie toata lumea sint de mai multe feluri, culori, intensitati... daca sintem 'extremisti' AICI ne putem imagina si asa: 1 - barbatul lui virgil e de-un egoism teribil cerindu-i iubitei sa stea cu el/ moara cu el/ ea murind mai tirziu singura de aceeasi boala (ca e doar femeie:))...oh, what a pitty, never mind! ori ca 2 - femeia mea de fapt cauta un 'one night stand' (si de ce nu) cu toate caracteristicele cerute:).(slut!) adica de ce modelul de gindire 'autistic' al barbatului nu se poate transpune in versiunea mea fara a fi criticat??? ha? hai sa nu... this debate will never end... Virgil, da ai deschis cutia Pandorei, enjoy!:) ceva imi spune ca Adriana, Alina si alte citeva milioane de Corine din jurul lumii inteleg ce inseamna 'barbatul ideal'. Dragostea locuieste pe mai multe nivele in noi, ma duc sa chem liftul ca am inghetat cu rochia asta turqoise cu maci asteptind... cred ca o sa trec pe la Adriana sa-i admir barbatul:)) PS si pt ca este o zi mare pt America, imi pun si party hat!:)) va salut pe toti!
pentru textul : caut femeie defrumos titlu. si ideea. esti pe drum. drumul cel bun il fac talpile tale. walk on
pentru textul : scrisori de îmblânzit mâinile depumnul in gura pare a deveni o caracteristica a acestui site, bobadil, si nu inteleg de ce. parerea mea este ca s/au creat legaturi intime intre cativa membri ai site-ului si acestia, din slabiciune, se protejeaza in dauna celor care cred ca aici se pot exprima creativ, novator, indraznet si altfel decat pe alte siteuri unde intalnesti fie numai dulcegarii, fie indignate pareri ale proprietarului sau tot felul de interese de grup. cu toata stima, dar si mai mult.
pentru textul : this is a film de„prin fata porții” - un typo mititel aici.
„și peste cuvintele mele or să înceapă să cadă
cuvintele tale
și alte zece mii de cuvinte care vor ști să
descrie zăpada
Dar sunt numai cuvintele mele
așternându-se peste cuvintele tale
drumul spre lumea pierdută
și lumea oamenilor care nu dorm
în fața caselor fără trepte
unde mă aștepți numai tu”
partea asta mi-a plăcut, e curgătoare (deloc agloreată) și sugestivă, m-a făcut să mă gândesc la o gură de aer curat. :)
pentru textul : casa concept devladimir, fireste, sunt bucuros sa te vad aici. cand scris-am textul nu stiam cum il voi incheia, insa, am scris cu fruntea sus si cu increderea ca un dumnezeu (al barbatilor sau al femeilor) imi va da raspunsul. in loc de gugustiuci as fi pus turturele, dar aruncand Dumnezeu cu zarul (celalalt Dumnezeu) cazu pe gugustiuci. prietenii adevarati stiu de ce. multumesc. te mai astept.
pentru textul : În altă viață, eu, poetul, deMaimuţică,
Asta chiar ai nimerit-o. Iar Dihania nu are dreptate, tocmai finalul este ce trebuie. Spre deosebire de :
“un deget lipit de nas
un memento mori
discursive”.
Deşi prezentul text nu este tocmai geni(t)al, peniţa o merită. Ca dovadă că ştiu să fac diferenţa între scârna de lingău şi ceea ce scrii bine, din păcate extreme de rar.
pentru textul : octopus deAsta nu mă scuteşte să te invit la continuarea pamfletărelii pe care abject ai început-o cu mine, dar şi cu alţii şi care personal chiar mă distrează. Să văd acolo cât te ţin curelele. Pentru că, de la Arghezi încoace, pamfletul îşi merită existenţa în măsura în care este făcut cu imaginaţie (chiar scabroasă, dar nu cu înjurături gen “HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.”). Hai, eşti în stare?
uite, am sa iti raspund cu o varinata: Moise a urcat pe Dumnezeu nici el nici muntele nu mai aveau unde sa cada cararea se osificase pamintul latra rosu Moise se infasurase in limbile de foc ale Duhului mesteca piatra si piatra il mesteca intr-o logodna cumplita Moise albise ca o frunza acoperita cu mana pustiei dospita in cuptorul madianului adormind a tinjire mergea incet uneori se catara pe Dumnezeu ca sa vada mai bine
pentru textul : Despre Moise deÎn primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) del-ai incadrat, domnule, la polemica?
pentru textul : mama la toate țările dedoar nu crezi cineva ar avea curajul sa te contrazica...:)
daca tot cochetam cu metafizica, atunci sa o facem cu cat mai putine alunecari in derizoriu...
eu asa vad textul asta:
Inconştientul
vinde idei
conştientului,
idei fugare,
ce lucrează la negru.
Răsplata muncii lor
tinde spre zero,
valoarea muncii
spre infinit.
e doar o parere, fireste.
pentru textul : Inconştient deinteresanta ideea poemului, incerci sa pleci de la un amanunt foarte mic pentru a sugera in final o stare complexa. ai insa 2 hibe majore: repetitia lui patru - inteleg ce vrei sa sugerezi prin asta, dar nu cred ca te ajuta, sunt scurte versurile, putine, si plictiseste acel patru repetat acolo finalul este foarte plat, am mai citit in nu stiu cate poezii un ultim vers "adorm" - e banal - la fel ca si labirintul, a devenit deja un cliseu, toti ne ratacim la un moment dat in noi... petre
pentru textul : infinite flash 2 deAranca, undeva simt și eu că pierd ceva, nu știu însă exact unde e punctul slab. De aceea am și postat această poezie. Încerc să înțeleg și să modific. De ce am scris "de la ursitoarele-mi oarbe, surde și mute."? am vrut să spun că lipsindu-le lor aceste simțuri, greu puteau să le ofere altora și totuși au făcut-o, dar a fost un dar sau un blestem? această acuitate a simțurilor, inclusiv a bunului simț mi-e benefică sau nu? Ghemul vieții se micșorează odată cu trecerea anilor și eu, neîndemânatică, îl scap printre degete în locuri greu accesibile, în cotloanele sufletului și între aripile gândurilor, astfel că îl pot cu greu recupera, iar dacă nu-l mai recuperez, pur și simplu, pentru mine se termină firul oricât de lung ar mai fi fost. Cam asta este. Acum, voi căuta o nouă formă, poate și un nou titlu, am înțeles că părerea era sinceră și am apreciat asta. Mulțumesc. Sunt deschisă la orice sugestii.
pentru textul : Dar sau blestem ? deAm comentat chiar textul - am precizat că nu aduce nimic nou. De ce e așa - cred că suntem destul de maturi poetic să știm asta. E un text cu tălpi, mir, îngeri. Mai lipsea albastrul.
pentru textul : downtown deMulțumesc mult, Alina
pentru textul : אנו, עולי הרגל של המדבר deasta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
pentru textul : Ploaia de”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
e remarcabil ce-ati reusit sa faceti pana acum si ce v-ati propus pentru viitor. Felicitari, Calin!
pentru textul : Serile Artgotice, Sibiu 2011 deeu imi amintesc cu mare placere de intalnirile de la Sibiu, sper sa ajung si in 2011.
Interesant grupaj. Subscriu ideeii de grupaj mai scurt. In ultimul este posibil sa fie o eroare de editare la "amulg". Personal mi-au placut unele idei gen : "canin de luna", " undele vorbesc boltei", "stropi in ghiocul genei". Cred ca "stele mugurind;/caprioara bea apă;/ramuri se-apleacă." este unul destul de slab. Ialin
pentru textul : In dar: mandala deam urmarit "fabrica" ta de sonete de urgenta. am apreciat primul sonet, dar nu am lasat semn. aici remarc cursivitatea discursului si finalul. initial, citind titlul -intalnit si in alte contexte- ma gandeam ca ar merge schimbat. citind textul, cred ca functioneaza inca. fiind "de urgenta", ma gandesc ca nu sunt scrise totusi in graba, asa ca iti sugerez sa dansezi in continuare
pentru textul : Fabrica de îngeri denu este nevoie sa te superi pe mine ioana. ultima data cind mi-am pus intrebarea am inteles ca sintem oameni mari.
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen den-am inteles care e problema cu prima regula a siteului cailean, poate imi explici
pentru textul : Cel mai, Cea mai dePagini