"Autosupremă beție:" !!!!!!!!!!!!!!! Dom'le, tu chiar știi să scrii românește sau nu? Ce înseamnă autosupremă? Sau poate o fi ”autocisternă”. Hai să nu mai inventăm cuvinte aiurea sfidînd pînă și logica elementară. "dar mă bucur de firele de ghiocei, de cerul cald și senin, de vântul ce mă mângâie dimineața tandru și tăcut, de plutirea mea: înger făr’de aripi..." rar mi-a fost dat sa mai citesc ceva mai slab! Daca asta e poezie, atunci eu sint elefant. "Autosupremă beție: îmi tai vena mâinii drepte, îmi sorb sângele... Constat: prin mine au curs și curg lacrimi," Acest text este o suprema INEPTIE! Nu vreau sa mi-o iei in nume de rau dar daca mai intilnesc astfel de texte, eu personal propun Consiliului Hermeneia anularea contului tau. Noi am fost si sintem ingaduitori cu cei care sint novice CU SPERANTA ca ei isi imbunatatesc scriitura dar daca lucrurile o iau in jos ma tem ca mai jos nu se mai poate. Te rog sa citesti, sa studiezi poezie, sa intrebi pe altii, sa identifici daca poti scrie si sa faci ceva fiindca ce ai pus aici e inadmisibil. sper sa fi inteles mesajul meu.
Chiar: ce-i fi gândind Galateea? Noi citim mitul numai dinspre Pygamalion, contaminați de miturile genialității. Dar ce-o fi gândind Galateea o clipă înainte de se desprinde din piatră și o clipă după ce n-a mai fost piatră, ci carne vie? Mi se pare că poezia acaesta este un monolog al Galateei, deloc triumfalist, deloc fericit de noua condiție. enumerarea subliniază mai degrabă derizoriul. Ca și finalul bine chitit. e și o sugestie alchimică prin mulțimea "esențelor" lichide care-mi place foarte mult. Simplă și adevărată poezie.
hello Ioana "venait plus proche " = "s'approchait" ou encore "se rapprochait" "d'une manière menaçante" "en mélangeant" : ce sont là deux façons équivalentes d'exprimer un fait, donc tu peux utiliser la même formule qui renforce ainsi l'expression de taphrase. je te le réécris ici, ce sera plus clair : La nuit se rapprochait de moi me menaçant terriblement m'élangeant en un bouillonnement le rêve avec le réel en contigu. en fait, encore plus joli, et nettement plus léger : "La nuit se rapprochait de moi terriblement, me menaçant m'élangeant rêve et réel en un bouillonnement contigu." si tu lis cet extrait à voix haute, il est bien plus fluide. * "parce que" est à éviter, car il est très lourd et entraîne une construction subordonnée pas toujours facile à conjuguer (attention à la concordance des temps) - idem pour "avais été". "bien que je me retrouvais très seule au monde de mon ventre où naissent les dieux (pas "deux", il manque le "i") l'univers se développait une fois encore."
îmi place, însă sfârşitul mi se pare ratat, nu stiu să explic. cred că ceva de genul: ca un turn răsturnat
era mai forte. titlul e frumos, subtitlul şovăie.
well.. Vlad, din moment ce acest text a ajuns la remarcate, atunci se pare ca m-am inselat cu adevarat, chiar se voteaza autorii si nu textele, iar comentariul tau e suficient de clar, inteleg ca te multumeste asta. i'll just keep my mouth shut. scuzele mele...
faci cum crezi queen margot. si asa ai facut totdeauna cum ai vrut. senzatia mea este ca dumneata nu te auzi decit pe dumneata. gesturile profund lipsite de respect cu care ti-ai sters textele de nenumarate ori reflecta tocmai acest egoism exacerbat pe care eu l-am tolerat cu o ingaduinta pe care evident dumneata nu ai cum sa o intelegi pentru ca pentru dumneata nu existi decit dumneata si marele dumitale megafon. eu te-am ascultat ce ai spus. si repet mi se pare un fel de transformare din tintar in armasar o simpla expresie asupra careia am oferit mai mult decit explicatiile necesare. expresia nu contine cuvintul ortodox si nici macar pe cel de crestin. asa ca explicatia ta cu protestantii si vagonul de metrou e pe linga si exprima ceva ne-echivalent. banuiam ca iti dai seama de asta si te asigur ca au existat lavre de tipul celor pe care le-am descris intr-un comentariu precedent. dar din nou, nu ai urechi si atentie decit pentru ce spui dumneata. de fapt dumneata introduci acel fenomen tipic al abuzarii libertatii in democratie. am sa iti dau un exemplu desi ma indoiesc ca ma mai auzi. ce faci dumneata e ca in nesfirsitele litigii rasiale ale negrilor de aici. spui undeva in public ca negrul te deprima si albul te inveseleste. si te referi la culoarea unei cladiri. imediat trebuie sa se gaseasca cineva (eu am auzit cu urechile mele) care sa spuna ca expresia e... rasista. ba am auzit pe cineva care mi-a spus personal ca el considera si cartea genezei rasista pentru ca... dumnezeu a desparit lumina de intuneric. exista mii, probabil zeci de mii de lucruri care tin de crestinism sau diferitele lui tradititii. daca am ajunge sa stirnim litigii pentru oricare dintre cuvintele care le exprima doar pentru ca noi... ne simtim jigniti ca.. ortodox, catolic, protestant, blah blah blah ma tem ca am ajunge la nebuni. tocmai de aceea exista limite in litigiile pe care le pot stirni oamenii intr-o societate democratica. dar ma indoiesc ca dumneata pricepi ce e aia societate democratica. si nu e nevoie sa te simti jignita si de asta pentru ca am dreptul sa cred ce vreau despre dumneata si din ceea ce vad asta cred. „am sentimentul ca sunt un om nebun pe care/l imbracati in purpura imparatilor.” - habar n-am ce vrea sa insemne expresia asta. ti-am ingaduit multe (poate prea multe) queen margot dar in lumina a ceea ce scrii in final vreau sa iti spun ca nu ma intereseaza nici amenintarile si nici ultimatumurile tale. probabil ca acolo unde altii te tin la nivelul -20 stiu ei bine de ce o fac.
acum ce să mai zic Dorina, îți mulțumesc pentru apreciere și dacă iată, bunul meu prieten chiar a scris aici, sub această fabulă, poate chiar fără să știe că lui i-a fost dedicat acest text, vin și precizez că exemplul dat este real, cine nu crede poate să se informeze pentru că așa a făcut personajul citat ca să nu sfârșească tragic într-o gura de canal deschisă pe timp de iarnă.
În rest, o fabulă e o fabulă, adică un text care ne invită să tragem ceva învățăminte iar fabula mea spune simplu aveți grijă pe unde călcați!
E frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
da, nu stiu ce i- as putea face, pentru ca asta am intentionat sa fie un cantec de jale, pentru inima si suflet, ... dar cu siguranta am sa ma opresc asupra lui mai tarziu, cand imi vine vreo idee, pe care s-o intorc in favoarea bietului poem. multumesc frumos, paul.
Cu toate că nu prea obişnuiesc să comentez, nu m-am putut abţine s-o fac.
Am mai remarcat în textele Dv. acest salt de la fenomene naturale la gândire. E ca un fel tresărire în faţa a ceea ce vezi şi amintirea unui lucru ce trebuia făcut.
Fâlfâie
Perdele curate
Ale cerului.
acest fapt aperdelelor bătute de vând aduce în faţa ochilor minţii rufele care trebuiau spălate şi întrebare ce se pune prima dată este "Oare la fel fâlfâie şi rufele lui mama? După care vine "Dar le-o fi spălat?" Acea întrebare ne pusă este tocmai puntea ce leagă cele două strofe.
Cezar
Recitind comentariul intuiesc ca acesta poate fi citit si intr-un registru ironic... tin sa precizez ca sunt cat se poate de apropiat primului sens si nu e nici o urma de ironie.
publicul detestă gerunziul în finalul textului. și trebuie să placem publicului plătitor, nu?
pe bune că am zis mereu că textul e slab. nu m-a amețit așa cum îmi place mie. oricît de cognac tare zici tu că este. dar acum cînd îl recitesc mă gîndesc că asta este poate din cauză că l-am amețit eu pe el mult prea mult. mama ei de viață. numai poet să nu fii...
Nici vorbă de-a suprima ultimul vers! Eu am propus doar o altă formă și nu sunt de acord defel cu eventuala sa suprimare!
Cât privește comentarii de tipul celui de mai sus, mă abțin să mai răspund acestor imberbi lipsiți de pudoare la o adică și față de părinții lor. Neînsemnați, ei au impresia că lumea a apărut în jurul datei când le-a dat lor părul la subsuoară.
excelenta despicare de primavara , inversa cabalei care lipeste cuvintele, anuleaza spatiile si gaseste alte intelesuri fenomenale. Va veni o vreme cand nu va mai fi nevoie de cuvinte ci doar de intentia mesajului truncat. Rameau
minunat, minunat: primul vers îmi sugerează un nebun scăpat de la ospiciu. oau. fioros iar sinele...oau...e un costum de înmormîntare. în strofa a doua devenim și mai patetico- explicativi: "ca niște răni nevindecate neduse pîna la capăt"...tu te asculți recitînd așa ceva don' Virgil? "apele privirilor"- o metaphoră rarissimă...:) spui că nu e bolnav...hmm...în sfîrșit...o fi sănătos săracu'...:) un fel de ditamai "inefabilă reducere"...că doar n-o fi supradimensionare nu ? un text slăbuț, cred. declarat minimalist, fără să treacă de minimum de poezie, cu mesaj și performanță minime. ar fi bine să avem și autopretenții nu doar altro...față de ce punem pe foaie. e totuși un sait literar am inpresia.
Paul sincer, ma doare sufletul sa vad cum lumea se raneste reciproc si nu incearca sa-si depaseasca resentimentele si sa reactioneze civilizat indiferent de motive.
si-apoi nu pot sa cred ca tu poti afirma despre cineva ca e o „nulitate”... scuza-ma dar eu cred ca nimeni nu are dreptul sa faca asa un comentariul la adresa unui om care scrie, indiferent cat de bine sau cat de rau o face... iar despre „calcatul in picioare”, asa cum spune Vlad, poate exista si o alta maniera de a riposta.
am citit multe controverse si polemici urate si e trist ca se intampla acest lucru intr-un loc unde ar trebui sa se pastreze polemica in jurul textului si sa nu se ajunga la jigniri si atacuri la persoana.
Un poem de stare, foarte bine şi ingenios conturat, colorat exact cât trebuie. Foamea e evidenţiată prin tot :) ( m-a terminat comparaţia ,,vocea aia moale ca o plăcintă cu brânză" ) Mi-a plăcut mult expresia ,,copilul râde frig". Mi-am amintit de o prelucrare a poveştii ,,Crăiasa Zăpezii " de H. C. Andersen, într-unul din manualele şcolare. Această crăiasă aducea iarna, cu tot decorul ei, printr-o simplă suflare.
Pe scurt, e un text care se adresează tuturor simţurilor :) şi cerebralui. Atinge.
Poemul tău, Adrian, m-a făcut să îmi fie dor de tata, de sor-mea, de led.
Şi parcă mi-e foame.
O poezie e bună, când naşte poezie ( iertată să îmi fie lipsa unui comentariu strict de critică literară )
Cred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
draga Doru, administratorul site-ului nu o sa intre in baza de date sa iti stearga tie greselile. DE ACEEA a fost creata facilitatea de stergere a textului. Te rog sa o folosesti si sa fii mai atent pe viitor. De asemeni te rog sa iti editezi titlurile textelor si sa scoti majusculele. Majuscula la inceputul titlului este suficient.
intervin si eu: am ghicit despre ce fotografie este vorba si consider ca textul s-ar sustine mult mai bine daca acea imagine ar ramane. In fond, ea e pretextul...
onorant sa-ti vezi numele dupa Numele celorlalti. va multumesc. dar trebuie sa marturisesc ca am o retinere cand vine vorba de incadrari si incartiruiri.
Nu vi se pare ciudat ca omul modern ridica singur ziduri, intra intre ele de buna voie si apoi incepe sa strige dupa libertate si Celalat?
eu consider ca bobadil greseste. chiar m-a determinat sa recitesc textul si mai atent. am citit si celelalte postate aici de autor. sint slabute . dar acesta merita sa nu fie trecut cu vederea. poate am eu obsesia asta pentru textele scurte. poate imi sugereaza ca autorul a avut bunul simt sa nu se labarteze si sa fie exigent sau econom cu cuvintele. poate. cine stie. evident, textul va face pe unii sa se gindeasca la o dimensiune religioasa. dar totusi autorul nu a fost explicit. ci mai degraba ambiguu. si asta imi place. nu stii daca se refera la moarte sau la inviere textul. nu stii daca este religios sau filosofic. sau poate este doar spiritual. eu cred ca daca autorul va continua pe linia asta ambigua si succinta are sanse sa comita ceva. textul ridica multe intrebari. care loc de odihna? exista odihna aici? unde? ramine sufletul in mormint trei zile? sau unde? si de ce trei si nu sapte? sau o suta? textul este enigmatic. ce mirare? ce incordare?
am spus, textul este interesant si enigmatic dar bobadil vrea texte pornografice cu bagatu' si cu scosu'. evident daca astea sint asteptarile lui foarte multe texte il vor dezamagi. dar oare chiar ar trebui sa ne pese de chestia asta...?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Autosupremă beție:" !!!!!!!!!!!!!!! Dom'le, tu chiar știi să scrii românește sau nu? Ce înseamnă autosupremă? Sau poate o fi ”autocisternă”. Hai să nu mai inventăm cuvinte aiurea sfidînd pînă și logica elementară. "dar mă bucur de firele de ghiocei, de cerul cald și senin, de vântul ce mă mângâie dimineața tandru și tăcut, de plutirea mea: înger făr’de aripi..." rar mi-a fost dat sa mai citesc ceva mai slab! Daca asta e poezie, atunci eu sint elefant. "Autosupremă beție: îmi tai vena mâinii drepte, îmi sorb sângele... Constat: prin mine au curs și curg lacrimi," Acest text este o suprema INEPTIE! Nu vreau sa mi-o iei in nume de rau dar daca mai intilnesc astfel de texte, eu personal propun Consiliului Hermeneia anularea contului tau. Noi am fost si sintem ingaduitori cu cei care sint novice CU SPERANTA ca ei isi imbunatatesc scriitura dar daca lucrurile o iau in jos ma tem ca mai jos nu se mai poate. Te rog sa citesti, sa studiezi poezie, sa intrebi pe altii, sa identifici daca poti scrie si sa faci ceva fiindca ce ai pus aici e inadmisibil. sper sa fi inteles mesajul meu.
pentru textul : Beție intelectuală deun text trist care parcă se dezbracă de poezie în derizoriu
pentru textul : Alternative ending deChiar: ce-i fi gândind Galateea? Noi citim mitul numai dinspre Pygamalion, contaminați de miturile genialității. Dar ce-o fi gândind Galateea o clipă înainte de se desprinde din piatră și o clipă după ce n-a mai fost piatră, ci carne vie? Mi se pare că poezia acaesta este un monolog al Galateei, deloc triumfalist, deloc fericit de noua condiție. enumerarea subliniază mai degrabă derizoriul. Ca și finalul bine chitit. e și o sugestie alchimică prin mulțimea "esențelor" lichide care-mi place foarte mult. Simplă și adevărată poezie.
pentru textul : ce să fac dehello Ioana "venait plus proche " = "s'approchait" ou encore "se rapprochait" "d'une manière menaçante" "en mélangeant" : ce sont là deux façons équivalentes d'exprimer un fait, donc tu peux utiliser la même formule qui renforce ainsi l'expression de taphrase. je te le réécris ici, ce sera plus clair : La nuit se rapprochait de moi me menaçant terriblement m'élangeant en un bouillonnement le rêve avec le réel en contigu. en fait, encore plus joli, et nettement plus léger : "La nuit se rapprochait de moi terriblement, me menaçant m'élangeant rêve et réel en un bouillonnement contigu." si tu lis cet extrait à voix haute, il est bien plus fluide. * "parce que" est à éviter, car il est très lourd et entraîne une construction subordonnée pas toujours facile à conjuguer (attention à la concordance des temps) - idem pour "avais été". "bien que je me retrouvais très seule au monde de mon ventre où naissent les dieux (pas "deux", il manque le "i") l'univers se développait une fois encore."
pentru textul : Flash-back deyes, it suits me. like a sweet imperfection on an impeccable misanthropy.
pentru textul : you are deîmi place, însă sfârşitul mi se pare ratat, nu stiu să explic. cred că ceva de genul: ca un turn răsturnat
pentru textul : sequoia I deera mai forte. titlul e frumos, subtitlul şovăie.
well.. Vlad, din moment ce acest text a ajuns la remarcate, atunci se pare ca m-am inselat cu adevarat, chiar se voteaza autorii si nu textele, iar comentariul tau e suficient de clar, inteleg ca te multumeste asta. i'll just keep my mouth shut. scuzele mele...
pentru textul : timidă umbra ta de fată defaci cum crezi queen margot. si asa ai facut totdeauna cum ai vrut. senzatia mea este ca dumneata nu te auzi decit pe dumneata. gesturile profund lipsite de respect cu care ti-ai sters textele de nenumarate ori reflecta tocmai acest egoism exacerbat pe care eu l-am tolerat cu o ingaduinta pe care evident dumneata nu ai cum sa o intelegi pentru ca pentru dumneata nu existi decit dumneata si marele dumitale megafon. eu te-am ascultat ce ai spus. si repet mi se pare un fel de transformare din tintar in armasar o simpla expresie asupra careia am oferit mai mult decit explicatiile necesare. expresia nu contine cuvintul ortodox si nici macar pe cel de crestin. asa ca explicatia ta cu protestantii si vagonul de metrou e pe linga si exprima ceva ne-echivalent. banuiam ca iti dai seama de asta si te asigur ca au existat lavre de tipul celor pe care le-am descris intr-un comentariu precedent. dar din nou, nu ai urechi si atentie decit pentru ce spui dumneata. de fapt dumneata introduci acel fenomen tipic al abuzarii libertatii in democratie. am sa iti dau un exemplu desi ma indoiesc ca ma mai auzi. ce faci dumneata e ca in nesfirsitele litigii rasiale ale negrilor de aici. spui undeva in public ca negrul te deprima si albul te inveseleste. si te referi la culoarea unei cladiri. imediat trebuie sa se gaseasca cineva (eu am auzit cu urechile mele) care sa spuna ca expresia e... rasista. ba am auzit pe cineva care mi-a spus personal ca el considera si cartea genezei rasista pentru ca... dumnezeu a desparit lumina de intuneric. exista mii, probabil zeci de mii de lucruri care tin de crestinism sau diferitele lui tradititii. daca am ajunge sa stirnim litigii pentru oricare dintre cuvintele care le exprima doar pentru ca noi... ne simtim jigniti ca.. ortodox, catolic, protestant, blah blah blah ma tem ca am ajunge la nebuni. tocmai de aceea exista limite in litigiile pe care le pot stirni oamenii intr-o societate democratica. dar ma indoiesc ca dumneata pricepi ce e aia societate democratica. si nu e nevoie sa te simti jignita si de asta pentru ca am dreptul sa cred ce vreau despre dumneata si din ceea ce vad asta cred. „am sentimentul ca sunt un om nebun pe care/l imbracati in purpura imparatilor.” - habar n-am ce vrea sa insemne expresia asta. ti-am ingaduit multe (poate prea multe) queen margot dar in lumina a ceea ce scrii in final vreau sa iti spun ca nu ma intereseaza nici amenintarile si nici ultimatumurile tale. probabil ca acolo unde altii te tin la nivelul -20 stiu ei bine de ce o fac.
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deacum ce să mai zic Dorina, îți mulțumesc pentru apreciere și dacă iată, bunul meu prieten chiar a scris aici, sub această fabulă, poate chiar fără să știe că lui i-a fost dedicat acest text, vin și precizez că exemplul dat este real, cine nu crede poate să se informeze pentru că așa a făcut personajul citat ca să nu sfârșească tragic într-o gura de canal deschisă pe timp de iarnă.
pentru textul : lordul banal deÎn rest, o fabulă e o fabulă, adică un text care ne invită să tragem ceva învățăminte iar fabula mea spune simplu aveți grijă pe unde călcați!
E frumoasa aceasta "destainuire", nu atat poetica cat impregnata de real si ceea ce ma mira este ca ai reusit sa mentii un anumit ton monoton, de parca n-ai spune lucruri importante cand de fapt le spui de la obraz si le lasi sa doara in cei care rezoneaza... imi place finalul... si aveai toate sansele sa ratezi "cu gratie".
pentru textul : playa girón deda, nu stiu ce i- as putea face, pentru ca asta am intentionat sa fie un cantec de jale, pentru inima si suflet, ... dar cu siguranta am sa ma opresc asupra lui mai tarziu, cand imi vine vreo idee, pe care s-o intorc in favoarea bietului poem. multumesc frumos, paul.
pentru textul : fetița cu unghii de catifea deCu toate că nu prea obişnuiesc să comentez, nu m-am putut abţine s-o fac.
Am mai remarcat în textele Dv. acest salt de la fenomene naturale la gândire. E ca un fel tresărire în faţa a ceea ce vezi şi amintirea unui lucru ce trebuia făcut.
Fâlfâie
Perdele curate
Ale cerului.
acest fapt aperdelelor bătute de vând aduce în faţa ochilor minţii rufele care trebuiau spălate şi întrebare ce se pune prima dată este "Oare la fel fâlfâie şi rufele lui mama? După care vine "Dar le-o fi spălat?" Acea întrebare ne pusă este tocmai puntea ce leagă cele două strofe.
pentru textul : Poem deCezar
Recitind comentariul intuiesc ca acesta poate fi citit si intr-un registru ironic... tin sa precizez ca sunt cat se poate de apropiat primului sens si nu e nici o urma de ironie.
pentru textul : Poveste de Dragobete depublicul detestă gerunziul în finalul textului. și trebuie să placem publicului plătitor, nu?
pentru textul : erotușe depe bune că am zis mereu că textul e slab. nu m-a amețit așa cum îmi place mie. oricît de cognac tare zici tu că este. dar acum cînd îl recitesc mă gîndesc că asta este poate din cauză că l-am amețit eu pe el mult prea mult. mama ei de viață. numai poet să nu fii...
Călin și Bianca, mulțumesc pentru că mă citiți. Apreciez timpul fiecăruia, pentru că îi știu valoarea. cu sympatheia, Paul
pentru textul : Scrisoare de toamnă deErata Manolescu
pentru textul : Singur deNici vorbă de-a suprima ultimul vers! Eu am propus doar o altă formă și nu sunt de acord defel cu eventuala sa suprimare!
pentru textul : erotușe deCât privește comentarii de tipul celui de mai sus, mă abțin să mai răspund acestor imberbi lipsiți de pudoare la o adică și față de părinții lor. Neînsemnați, ei au impresia că lumea a apărut în jurul datei când le-a dat lor părul la subsuoară.
excelenta despicare de primavara , inversa cabalei care lipeste cuvintele, anuleaza spatiile si gaseste alte intelesuri fenomenale. Va veni o vreme cand nu va mai fi nevoie de cuvinte ci doar de intentia mesajului truncat. Rameau
pentru textul : ar-av-ăm-irp deminunat, minunat: primul vers îmi sugerează un nebun scăpat de la ospiciu. oau. fioros iar sinele...oau...e un costum de înmormîntare. în strofa a doua devenim și mai patetico- explicativi: "ca niște răni nevindecate neduse pîna la capăt"...tu te asculți recitînd așa ceva don' Virgil? "apele privirilor"- o metaphoră rarissimă...:) spui că nu e bolnav...hmm...în sfîrșit...o fi sănătos săracu'...:) un fel de ditamai "inefabilă reducere"...că doar n-o fi supradimensionare nu ? un text slăbuț, cred. declarat minimalist, fără să treacă de minimum de poezie, cu mesaj și performanță minime. ar fi bine să avem și autopretenții nu doar altro...față de ce punem pe foaie. e totuși un sait literar am inpresia.
pentru textul : poetul I dePaul sincer, ma doare sufletul sa vad cum lumea se raneste reciproc si nu incearca sa-si depaseasca resentimentele si sa reactioneze civilizat indiferent de motive.
pentru textul : Viraj mult prea strâns desi-apoi nu pot sa cred ca tu poti afirma despre cineva ca e o „nulitate”... scuza-ma dar eu cred ca nimeni nu are dreptul sa faca asa un comentariul la adresa unui om care scrie, indiferent cat de bine sau cat de rau o face... iar despre „calcatul in picioare”, asa cum spune Vlad, poate exista si o alta maniera de a riposta.
am citit multe controverse si polemici urate si e trist ca se intampla acest lucru intr-un loc unde ar trebui sa se pastreze polemica in jurul textului si sa nu se ajunga la jigniri si atacuri la persoana.
Un poem de stare, foarte bine şi ingenios conturat, colorat exact cât trebuie. Foamea e evidenţiată prin tot :) ( m-a terminat comparaţia ,,vocea aia moale ca o plăcintă cu brânză" ) Mi-a plăcut mult expresia ,,copilul râde frig". Mi-am amintit de o prelucrare a poveştii ,,Crăiasa Zăpezii " de H. C. Andersen, într-unul din manualele şcolare. Această crăiasă aducea iarna, cu tot decorul ei, printr-o simplă suflare.
pentru textul : Noapte bună, copii dePe scurt, e un text care se adresează tuturor simţurilor :) şi cerebralui. Atinge.
Poemul tău, Adrian, m-a făcut să îmi fie dor de tata, de sor-mea, de led.
Şi parcă mi-e foame.
O poezie e bună, când naşte poezie ( iertată să îmi fie lipsa unui comentariu strict de critică literară )
sugerez ca e frumoasa
pentru textul : Colind păgân deAșa să fie, Andrei, mult succes lui Adi! Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase aduse acestei pagini de jurnal!
pentru textul : a. g. secară - anonimul gălățean deCred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit dedraga Doru, administratorul site-ului nu o sa intre in baza de date sa iti stearga tie greselile. DE ACEEA a fost creata facilitatea de stergere a textului. Te rog sa o folosesti si sa fii mai atent pe viitor. De asemeni te rog sa iti editezi titlurile textelor si sa scoti majusculele. Majuscula la inceputul titlului este suficient.
pentru textul : MIRCEA deerată specială
pentru textul : scara aceasta nu are trepte deMulţumesc. Aprecierea este, pentru mine, de două ori importantă, pentru că vine de la Virgil.
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie deintervin si eu: am ghicit despre ce fotografie este vorba si consider ca textul s-ar sustine mult mai bine daca acea imagine ar ramane. In fond, ea e pretextul...
pentru textul : Foame de vultur deonorant sa-ti vezi numele dupa Numele celorlalti. va multumesc. dar trebuie sa marturisesc ca am o retinere cand vine vorba de incadrari si incartiruiri.
pentru textul : Manifeste (3) – Manifest of Vorticism (Erza Pound) deNu vi se pare ciudat ca omul modern ridica singur ziduri, intra intre ele de buna voie si apoi incepe sa strige dupa libertate si Celalat?
eu consider ca bobadil greseste. chiar m-a determinat sa recitesc textul si mai atent. am citit si celelalte postate aici de autor. sint slabute . dar acesta merita sa nu fie trecut cu vederea. poate am eu obsesia asta pentru textele scurte. poate imi sugereaza ca autorul a avut bunul simt sa nu se labarteze si sa fie exigent sau econom cu cuvintele. poate. cine stie. evident, textul va face pe unii sa se gindeasca la o dimensiune religioasa. dar totusi autorul nu a fost explicit. ci mai degraba ambiguu. si asta imi place. nu stii daca se refera la moarte sau la inviere textul. nu stii daca este religios sau filosofic. sau poate este doar spiritual. eu cred ca daca autorul va continua pe linia asta ambigua si succinta are sanse sa comita ceva. textul ridica multe intrebari. care loc de odihna? exista odihna aici? unde? ramine sufletul in mormint trei zile? sau unde? si de ce trei si nu sapte? sau o suta? textul este enigmatic. ce mirare? ce incordare?
pentru textul : Despărțire deam spus, textul este interesant si enigmatic dar bobadil vrea texte pornografice cu bagatu' si cu scosu'. evident daca astea sint asteptarile lui foarte multe texte il vor dezamagi. dar oare chiar ar trebui sa ne pese de chestia asta...?
Pagini