UN GROTESC COTIDIAN

imaginea utilizatorului Diana Marc

Acest text se află în Șantier

Privirea vine din grotescul interior.
Începe cu o disperare redundantă... şi mioapă.
Te lasă să respiri: un fulg, o zi, un suflet!

Încerci o limită proustiană, sacadată
... şi te întorci la embrionul tău primar.
Lasă-ţi privirile în mine!

Exploatează-mi angoasele abisale şi mocnite.
Strecoară-ţi viaţa în gândurile mele...
E loc de un surâs şi de-o eternitate!!
Simt că pot să poţi să-mi fii soroc.

Să-mi fii ceva grotesc...

Comentarii

Diana,

Diana, nu trebuie să scrii titlul cu majuscule. pe cuvânt că nu! :) chiar și eu, care sunt disperat - dacă vrei, și „redundand” (sic!)- de mioapă, l-aș putea vedea fără să-mi fie vârât în ochi. de asemenea, cred că aș înțelege se anume vrei să transmiți și fără acele semne de exclamare. iarăși, am simțit că cineva ține neapărat să i se acorde atenție lui, în detrimentul textului.

bănuiesc, totuși, că un autor nu asta urmărește.:) oare mă-nșel?