Acest text se află în Șantier
Privirea vine din grotescul interior.
Începe cu o disperare redundantă... şi mioapă.
Te lasă să respiri: un fulg, o zi, un suflet!
Încerci o limită proustiană, sacadată
... şi te întorci la embrionul tău primar.
Lasă-ţi privirile în mine!
Exploatează-mi angoasele abisale şi mocnite.
Strecoară-ţi viaţa în gândurile mele...
E loc de un surâs şi de-o eternitate!!
Simt că pot să poţi să-mi fii soroc.
Să-mi fii ceva grotesc...
Poezie:
Comentarii
Diana,
Sancho Panza -
Diana, nu trebuie să scrii titlul cu majuscule. pe cuvânt că nu! :) chiar și eu, care sunt disperat - dacă vrei, și „redundand” (sic!)- de mioapă, l-aș putea vedea fără să-mi fie vârât în ochi. de asemenea, cred că aș înțelege se anume vrei să transmiți și fără acele semne de exclamare. iarăși, am simțit că cineva ține neapărat să i se acorde atenție lui, în detrimentul textului.
bănuiesc, totuși, că un autor nu asta urmărește.:) oare mă-nșel?
erată *ce anume (în loc de „se
Sancho Panza -
erată
*ce anume (în loc de „se anume”)
vezi? nu mă lăudam degeaba cu miopia mea... :)