azi am împins cu palmele în pânze albe căutându-te până când
am orbit şi lipsa ta mi-a părut o casetă pe care e imprimată
la nesfârşit aceeaşi tăcere
apoi ţi-am dezgropat oasele din memorie şi
le-am aşezat lângă mine pe jumătatea goală a patului dar nu a încetat să fie frig
dimpotrivă
tunelul s-a adâncit în mine
lumina s-a ascuns şi mai departe
vocile s-au întors să îmi şoptească
să mă ţină în delir

tu adormi departe
trupul meu invizibil face dragoste cu tine mai crud şi mai viu ca în realitate
ca atunci când
ieşi din propria piele ca dintr-o cămaşă de forţă
tu adormi departe şi faci dragoste cu trupul meu fantomă
mai abrupt şi mai visceral ca niciodată

sufăr de o foame cumplită
între oasele mele şi piele au crescut mii de ace care reproduc o durere obsesivă
un ţipăt pleacă din mine
mă târăsc în urma lui dar nu mai pot să îl ajung
iar tot ce nu pot controla mă răneşte

sufăr de o sete cumplită
între buzele mele e secetă şi îmi crapă pe limbă toate chemările