Las aici un semn pentru încă o coincidență - brățara. Iată ce citeam acum. Prima strofă are ceva deosebit, ancestral, puternic. La fel ultimele două versuri.
Tre' să cârcotesc niţel: mă gândesc, Vlad, cum pot cei pudici de urechi să rostească/asculte (fără să roşească până-n vârful nasului) cuvinte de genul: cacao, manipula, curcubeu, ampulă, cactus etc...
In textul de fata tenta matematica nu este usor sesizabila pentru ca motivul aparent al fantasticului acapareaza ideea. Depinde foarte mult si de aspectul cantitativ al terminologiei matematice. Voi da un exemplu al Adelinei Ionescu (copy/paste de pe alt site) " Undeva, într-un Timp… (Zaruri inegale) Undeva, într-un Timp arcuit pe tãcere - un balans bicuspid între lumi indecise - în preludiu de unghi, douã drepte promise infinitului orb îi cerșesc alte sfere. Undeva, într-un Timp, timp al formelor goale, integrale de doi stau sub semn de-ndoialã, când o umbrã de con cu rotiri în spiralã, în matricea destin sapã clipe egale. Undeva, într-un Timp - veșniciei concentric - gândul unghiului drept și a cercului formã se rãsfrâng pe contur, umbra lor cuneiformã rãmânând, oarecum, într-un timp geometric. Dinspre Timpul din noi, mã privesc și încerc pas în unghi, dans în cerc, sã-nțeleg semn de doi… " in care, datorita faptului ca sunt numerosi termenii, tenta matematica devine un scop in sine. Pentru sustinerea acestei conversatii cred ca ar fi mai indicat ca si dumneavoastra sa postati in subsolul acestor comentarii niste linkuri catre comentariile facute Luminitei Suse si lui Doru Lubov de care ati amintit anterior. Ialin
textul curge ușor, firesc, liric. gerunziul în titlu și la început, nu-mi sună bine. apoi, pe final, inversiunea pare că strică tonul ăla confesiv, de mărturisire, potențându-l peste sugestie.
Iată un text “minimalist” remarcabil. Imaginea din ultima strofă te urmărşte. La concurenţă cu imaginea din poezia Adrianei, tot din ultima strofă:
„un singur lucru semăna a viu.
dar asta se-ntâmpla târziu în noapte
când liniștea-ncepea
să facă viermi.”
in laguna apareau torsuri albe razele soarelui chiar se vedeau ochii si gura lui ranjitoare cum cadeau luminau cenuseau pielea branzoasa se strecura printr-o sedila nisip alge apa aparea conforma deforma fragmenta gusta inghitea digera defeca reforma ploile incepeau intr-o luna torsuri albe apareau in laguna
Ei, cum să mă pot eu supăra pe dvs.!... Doar că un "LC" nu a existat: am avut nevoie de un pretext pentru a mai veni cu niște crâmpeie dintr-o altă epocă, așa, "la botul calului"... Sărumâna.
de undeva din afară restul lumii un imens borcan de dulceață pe care îl desface seara tăcută atingând încet suprafața lucioasă dulce cu fiecare deget rând pe rând buzele ei se mânjesc de toate frunctele apoi râde din ea crește un fir subțire de iarbă primul
Un text ce abunda in stereotipii: " floare frumoasa firava"(banal) , "tremur de frunze de toamna"(banal) rapirea minutelor, dulci secrete... Cam tot textul are sintagme foarte uzitate. Destul de slab... Incercati sa mai abtsractizati ideile, sa mai "ascundeti" sensurile si sa creati unele noi. Apoi... acest text se vrea cu sau fara rima ? Daca da... esueaza ritmic total, daca nu... renuntati la rima de tot. Mult succes in continuare ! Ialin
E orice, dar poezie nu e. Nu are vreun fior liric această înșiruire a unor denumiri de locuri care mie personal (sunt eu mai incultă, de asta) nu îmi spun nimic, tre' să caut cu google. Despre text, nu mai am nimic de adăugat, decât că poate ar merge încadrat la Proză - note sau jurnal. Sincer.
Parcă am văzut un film scurt, alcătuit din secvenţe abstracte şi intime. Ceva în genul cinematografiei europene din vremurile moderne.
Mi-a plăcut, în special finalul.
" lăsați tristețea să vină la noi" - interesante valenţe intepretative suportă acest vers, în special dacă mă gândesc la dictonul biblic.
multumesc tuturor pentru trecere si cuvantul de apreciere... pentru oriana, gratie amabilitatii directorului de site textul meu ,,săritura tsukahara,, a reaparut
omul acesta scotocește în mine cu mâini febrile răsfoindu-mă își lipește nasul de pântecele meu mă caută omul acesta care îmbrățișează Apetenta mea spre poezie in detrimentul prozei ma face sa privesc ceea ce scrii "deformand" continutul textului, alterandu-l cumva in chiar tiparele caruia ii este tributar... oricum italic material pentru o poezie zic eu verticala :)
Imaginea aceea (in doua versuri) incerca sa creeze atmosfera din vis, cu logica aferenta. Care logica e oarecum motivatia poeziei.
Multumesc pentru atentie.
si cercul de aer se-nchide, ca o patima, jocul de umbre-timpul pana la el, eliberand-o. eliberandu-se.. si la trecerea ei, se va risipi apoi cu pasari cuibarite in gura, jinduind tot dupa izvoarele de aura a ei, in timp ce ii va spune: iubita mea, va trebui..... :)
P.S. Scuze, acum abia recitind ce am scris, am greșit numele Dvs... Este Tudor, nu Tudorel, confuzia este de la Dorel, nick name-ul Dvs.
Pardon,
Margas
În versul: "dumnezeu mi-a străpuns urechea cu o sulă" poți evita ligamentul "urechea_cu" prin inversarea locului unor cuvinte - "dumnezeu mi-a străpuns cu o sulă urechea" sau " dumnezeu cu o sulă mi-a străpuns urechea". Am remarcat versul "le iei pe toate le răsucești în tine" pe care l-aș vedea cumva ca final. Despre poză - am o reținere.
Dorin Cozan scrie bine si pasnic aici, dar fara compromisuri. Ne dezvaluie o interesanta poveste de dragoste in asa fel incit sa nu plictiseasca ba chiar sa intrige. Avem mai putin de a face cu sentimentalisme (ceea ce m-ar si mira la el) ci cu un recucerire a celuilalt ascultindu-l. Semnificativ mesaj si nu ma asteptam sa spun asta
acea observatie la "scriu cu pieptul" nu cred ca a fost inserata din cauza ca nu s-ar fi priceput sensul, ci dintr-un motiv muuult mai pamantean: cei mai lipsiti oarecum de delicatete (noi, barbatii) nu pot sa nu remarce instantaneu un sens foarte... vizibil care, ucide din fasa orice efort de a asimila... metafore. imi cer scuze, dar de aici, sunt convins, a venit remarca aceea. sincer, mie mi-a cam placut textu`, dar fara acea - de evitat - exprimare.
Adimule, om cu inimă rară, tu știi cât de greu este să scrii despre ură frumos, să lași nu doar descrieri sau abstractizări ci metafore care cuprind nuanțele urii până la seva ei, până la rădăcină, și nu oricum, nu în versuri albe, ci în rimă, în sonet. Portret al urii, din care desprind ușor "trăsăturile": "sălbatica grimasă", "buza flască", "venin", "vedenii reci", "gust sălciu și otrăvit", "coasă de bronz", "crudul tăiș" Iar din aceste 14 versuri, păstrez cele mai luminose, că așa am eu obiceiul: "Veninul strâns a ofilit agata Ce înflorea în seri târzii acasă." Să poți sublima atât de bine ura, nu-i lucru ușor, bardule de suflete.:)
Deși nu-mi plac locuitorii canalelor, textul tău m-a sensibilizat. Ai metafore reușite "domnul îi bate caiele de argint în tâmple" "e umbra ta de copil uitată în tine" și o emoție care se strecoară fin în text. tincuta
multumesc, cami, pentru alesele cuvinte si ganduri. chiar m-am simtit atemporal cand am scris acest poem. ma bucur ca am reusit sa iti darui, prin acest poem, stari atat de frumoase ca cea a Paradisului. mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice...
Se pare că am ales bine lecturile din această dimineaţă. După textul Mihaelei, după ,,plimbarea" prin cimitir, iată un alt mod sugerat liric pentru a găsi liniştea interioară. Limbajul interior, lumea gândurilor, îngrijorările sunt serios afectate de ce e în afara noastră. Liniştirea depinde de noi, de acea coborâre.
Remarc câteva versuri:
,,un loc în care pot sta ore în șir
nemișcat
fără să aud marșul zimțat al zilei
unde niciun lucru și nicio idee
nu mai are avocați
nu mai are argumente
ci doar simpla paloare nudă
a adevărului"
Şi finalul mi-a plăcut fiindcă aduce ramura de măslin ca simbol al păcii interioare dar şi al aceleia cu ,,lumea":
,,iar cînd ultimele lupte
ultimele redute
vor fi fost demult părăsite
și învinse
să ies din nou ca o pasăre după potop
și să caut
în liniște
pămîntul"
Exact acesta este sentimentul după citirea poemului...însăşi poemul e o scară interioară.
(Este un typo la ,,indifernt")
Poezia ta este frumoasa, expresiva, comentatorii au justificat deja acest lucru. Remarca mea va fi ceva mai bizara, pe aceeasi pagina era si poezia frumoasa a Danei Banu/Despre zapazile care vor veni - si eu fiind un cititor foarte atent, am retinut un vers aproape identic cu al tau “peste colinele gândului tău apune soarele” “mi-am urcat gândurile pe cea mai înaltă colină a nopții” interesant, nu?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Las aici un semn pentru încă o coincidență - brățara. Iată ce citeam acum. Prima strofă are ceva deosebit, ancestral, puternic. La fel ultimele două versuri.
pentru textul : negru ascuns deTre' să cârcotesc niţel: mă gândesc, Vlad, cum pot cei pudici de urechi să rostească/asculte (fără să roşească până-n vârful nasului) cuvinte de genul: cacao, manipula, curcubeu, ampulă, cactus etc...
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deIn textul de fata tenta matematica nu este usor sesizabila pentru ca motivul aparent al fantasticului acapareaza ideea. Depinde foarte mult si de aspectul cantitativ al terminologiei matematice. Voi da un exemplu al Adelinei Ionescu (copy/paste de pe alt site) " Undeva, într-un Timp… (Zaruri inegale) Undeva, într-un Timp arcuit pe tãcere - un balans bicuspid între lumi indecise - în preludiu de unghi, douã drepte promise infinitului orb îi cerșesc alte sfere. Undeva, într-un Timp, timp al formelor goale, integrale de doi stau sub semn de-ndoialã, când o umbrã de con cu rotiri în spiralã, în matricea destin sapã clipe egale. Undeva, într-un Timp - veșniciei concentric - gândul unghiului drept și a cercului formã se rãsfrâng pe contur, umbra lor cuneiformã rãmânând, oarecum, într-un timp geometric. Dinspre Timpul din noi, mã privesc și încerc pas în unghi, dans în cerc, sã-nțeleg semn de doi… " in care, datorita faptului ca sunt numerosi termenii, tenta matematica devine un scop in sine. Pentru sustinerea acestei conversatii cred ca ar fi mai indicat ca si dumneavoastra sa postati in subsolul acestor comentarii niste linkuri catre comentariile facute Luminitei Suse si lui Doru Lubov de care ati amintit anterior. Ialin
pentru textul : Ȋn biblioteci fantaste detextul curge ușor, firesc, liric. gerunziul în titlu și la început, nu-mi sună bine. apoi, pe final, inversiunea pare că strică tonul ăla confesiv, de mărturisire, potențându-l peste sugestie.
pentru textul : cândva dezbinând deRevino editorule de mai revii/un com detaliat sa-mi scrii...
pentru textul : blues deIată un text “minimalist” remarcabil. Imaginea din ultima strofă te urmărşte. La concurenţă cu imaginea din poezia Adrianei, tot din ultima strofă:
pentru textul : traces de„un singur lucru semăna a viu.
dar asta se-ntâmpla târziu în noapte
când liniștea-ncepea
să facă viermi.”
in laguna apareau torsuri albe razele soarelui chiar se vedeau ochii si gura lui ranjitoare cum cadeau luminau cenuseau pielea branzoasa se strecura printr-o sedila nisip alge apa aparea conforma deforma fragmenta gusta inghitea digera defeca reforma ploile incepeau intr-o luna torsuri albe apareau in laguna
pentru textul : măcelaria literară deEi, cum să mă pot eu supăra pe dvs.!... Doar că un "LC" nu a existat: am avut nevoie de un pretext pentru a mai veni cu niște crâmpeie dintr-o altă epocă, așa, "la botul calului"... Sărumâna.
pentru textul : Ucenic din Țigănie dede undeva din afară restul lumii un imens borcan de dulceață pe care îl desface seara tăcută atingând încet suprafața lucioasă dulce cu fiecare deget rând pe rând buzele ei se mânjesc de toate frunctele apoi râde din ea crește un fir subțire de iarbă primul
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 denu e neaparat prost dar inca mai are locuri comune si vrea sa termine prea previzibil
pentru textul : Alegoria propriului eu deUn text ce abunda in stereotipii: " floare frumoasa firava"(banal) , "tremur de frunze de toamna"(banal) rapirea minutelor, dulci secrete... Cam tot textul are sintagme foarte uzitate. Destul de slab... Incercati sa mai abtsractizati ideile, sa mai "ascundeti" sensurile si sa creati unele noi. Apoi... acest text se vrea cu sau fara rima ? Daca da... esueaza ritmic total, daca nu... renuntati la rima de tot. Mult succes in continuare ! Ialin
pentru textul : Teenage angst deE orice, dar poezie nu e. Nu are vreun fior liric această înșiruire a unor denumiri de locuri care mie personal (sunt eu mai incultă, de asta) nu îmi spun nimic, tre' să caut cu google. Despre text, nu mai am nimic de adăugat, decât că poate ar merge încadrat la Proză - note sau jurnal. Sincer.
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) deerată:
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice de"acestui enunţ"
Virgil, am rezonat cu strofa a doua. prima mi se prea putin sonora pentru stilul tau. dar, cu siguranta, avem cu totii momente de liniste.
pentru textul : de indiu deParcă am văzut un film scurt, alcătuit din secvenţe abstracte şi intime. Ceva în genul cinematografiei europene din vremurile moderne.
Mi-a plăcut, în special finalul.
" lăsați tristețea să vină la noi" - interesante valenţe intepretative suportă acest vers, în special dacă mă gândesc la dictonul biblic.
pentru textul : dinastii de fier demultumesc tuturor pentru trecere si cuvantul de apreciere... pentru oriana, gratie amabilitatii directorului de site textul meu ,,săritura tsukahara,, a reaparut
pentru textul : canon să dormim împreună deomul acesta scotocește în mine cu mâini febrile răsfoindu-mă își lipește nasul de pântecele meu mă caută omul acesta care îmbrățișează Apetenta mea spre poezie in detrimentul prozei ma face sa privesc ceea ce scrii "deformand" continutul textului, alterandu-l cumva in chiar tiparele caruia ii este tributar... oricum italic material pentru o poezie zic eu verticala :)
pentru textul : Pânză nețesută deexistă un oraş invizibil suspendat în aer - as scoate "in aer".
pentru textul : cerşetori de stele deImaginea aceea (in doua versuri) incerca sa creeze atmosfera din vis, cu logica aferenta. Care logica e oarecum motivatia poeziei.
pentru textul : Bluejay deMultumesc pentru atentie.
si cercul de aer se-nchide, ca o patima, jocul de umbre-timpul pana la el, eliberand-o. eliberandu-se.. si la trecerea ei, se va risipi apoi cu pasari cuibarite in gura, jinduind tot dupa izvoarele de aura a ei, in timp ce ii va spune: iubita mea, va trebui..... :)
pentru textul : cheile deP.S. Scuze, acum abia recitind ce am scris, am greșit numele Dvs... Este Tudor, nu Tudorel, confuzia este de la Dorel, nick name-ul Dvs.
pentru textul : go fishing dePardon,
Margas
În versul: "dumnezeu mi-a străpuns urechea cu o sulă" poți evita ligamentul "urechea_cu" prin inversarea locului unor cuvinte - "dumnezeu mi-a străpuns cu o sulă urechea" sau " dumnezeu cu o sulă mi-a străpuns urechea". Am remarcat versul "le iei pe toate le răsucești în tine" pe care l-aș vedea cumva ca final. Despre poză - am o reținere.
pentru textul : evanghelia smochinelor deDorin Cozan scrie bine si pasnic aici, dar fara compromisuri. Ne dezvaluie o interesanta poveste de dragoste in asa fel incit sa nu plictiseasca ba chiar sa intrige. Avem mai putin de a face cu sentimentalisme (ceea ce m-ar si mira la el) ci cu un recucerire a celuilalt ascultindu-l. Semnificativ mesaj si nu ma asteptam sa spun asta
pentru textul : din viața noastră secretă deacea observatie la "scriu cu pieptul" nu cred ca a fost inserata din cauza ca nu s-ar fi priceput sensul, ci dintr-un motiv muuult mai pamantean: cei mai lipsiti oarecum de delicatete (noi, barbatii) nu pot sa nu remarce instantaneu un sens foarte... vizibil care, ucide din fasa orice efort de a asimila... metafore. imi cer scuze, dar de aici, sunt convins, a venit remarca aceea. sincer, mie mi-a cam placut textu`, dar fara acea - de evitat - exprimare.
pentru textul : poetul deAdimule, om cu inimă rară, tu știi cât de greu este să scrii despre ură frumos, să lași nu doar descrieri sau abstractizări ci metafore care cuprind nuanțele urii până la seva ei, până la rădăcină, și nu oricum, nu în versuri albe, ci în rimă, în sonet. Portret al urii, din care desprind ușor "trăsăturile": "sălbatica grimasă", "buza flască", "venin", "vedenii reci", "gust sălciu și otrăvit", "coasă de bronz", "crudul tăiș" Iar din aceste 14 versuri, păstrez cele mai luminose, că așa am eu obiceiul: "Veninul strâns a ofilit agata Ce înflorea în seri târzii acasă." Să poți sublima atât de bine ura, nu-i lucru ușor, bardule de suflete.:)
pentru textul : Spre pieptul urii îmi îndrept săgeata deFain si asa, poate chiar mai bine. Totusi imi plac agresivitatea unor termeni ca si chiraie, saliva, bot, popcorn :D.
pentru textul : Sens unic deDeși nu-mi plac locuitorii canalelor, textul tău m-a sensibilizat. Ai metafore reușite "domnul îi bate caiele de argint în tâmple" "e umbra ta de copil uitată în tine" și o emoție care se strecoară fin în text. tincuta
pentru textul : Simion demultumesc, cami, pentru alesele cuvinte si ganduri. chiar m-am simtit atemporal cand am scris acest poem. ma bucur ca am reusit sa iti darui, prin acest poem, stari atat de frumoase ca cea a Paradisului. mi-as dori ca fiecare cititor sa spuna ceva dupa ce a citi poezia mea. orice...
pentru textul : Ceasul meu deSe pare că am ales bine lecturile din această dimineaţă. După textul Mihaelei, după ,,plimbarea" prin cimitir, iată un alt mod sugerat liric pentru a găsi liniştea interioară. Limbajul interior, lumea gândurilor, îngrijorările sunt serios afectate de ce e în afara noastră. Liniştirea depinde de noi, de acea coborâre.
Remarc câteva versuri:
,,un loc în care pot sta ore în șir
nemișcat
fără să aud marșul zimțat al zilei
unde niciun lucru și nicio idee
nu mai are avocați
nu mai are argumente
ci doar simpla paloare nudă
a adevărului"
Şi finalul mi-a plăcut fiindcă aduce ramura de măslin ca simbol al păcii interioare dar şi al aceleia cu ,,lumea":
,,iar cînd ultimele lupte
ultimele redute
vor fi fost demult părăsite
și învinse
să ies din nou ca o pasăre după potop
și să caut
în liniște
pămîntul"
Exact acesta este sentimentul după citirea poemului...însăşi poemul e o scară interioară.
pentru textul : o scară interioară de(Este un typo la ,,indifernt")
Poezia ta este frumoasa, expresiva, comentatorii au justificat deja acest lucru. Remarca mea va fi ceva mai bizara, pe aceeasi pagina era si poezia frumoasa a Danei Banu/Despre zapazile care vor veni - si eu fiind un cititor foarte atent, am retinut un vers aproape identic cu al tau “peste colinele gândului tău apune soarele” “mi-am urcat gândurile pe cea mai înaltă colină a nopții” interesant, nu?
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină dePagini