boba, care din regulile mediatizării îți este neclară...
basta că ,probabil nu știi, autorii revin în antologii asupra poemelor...
ce faci tu e doar băgare în seamă... și nici nu o faci eficient...
ba da Dorin! dar parcă asta, mai mult: ~dacă te-aș lua de un deget degetul mic ai merge cu mine, așa, un pic ca doi bărbați bine hrăniți așa, un picuț, prin deșert? știi, ne-am putea deghiza în femei în struț, unu` alb, unu` roș sau, și mai bine, cămile tu juma`, eu un sfert de cămilă~ e mult mai poezie.
Ok Virgile, era un banc vechi doi barbati vorbeau la o bere si unul ii zice celuilat Mitica sa stii ca eu am mereu ultimul cuvant in casa mea, la care asta, Mitica zice si cum faci? Pai zic asa: draga mea, ai dreptate. Asa ca draga mea pussy wossy whatever you may be ai dreptate. Inchei inclinandu-ma in fata dreptatii tale care nu tine cont de sex, de rasa sau de incurabila prostie. Toti suntem egali in drepturi si datorii pe aici, dar prostii si nesimtitii (merg mana-n mana) crede-ma, vor castiga eventually indiferent ca sunt romani, americani sau din papua noua guinee. Ei sunt o stirpe universala si indestructibila.
se pare c-ai atins un înger. cel al poeziei. ultimele tale două texte sunt... cum să le numesc? că nu am cum, știu numai că m-au încântat nespus. imaginile sunt inspirat "colorate" și-s însoțite de un aer în care plutește revolta(de ce nu?) și vremea reproșurilor. un fel de "datul cărților pe față". deși nu-mi place să neîndreptățesc un text, cu atat mai mult autorul, m-aș opri puțin la versurile :"acum pe aici e un fel de iarnă- și ninge mare.....- iar cel mai rău este că totul trece...". te-ai folosit de imagini albe pentru a exprima sentimente interioare(care dor) și situații de moment... fiindcă nu va rămâne așa cu siguranță. refuzi să auzi dar vezi și toate acestea "la timp". îmi pare rău, e un text pe care l-aș fi comentat mult mai atent dar nu e timp... rămân fan.
Ioana, O idee mare pe care o pierzi intr-o formulare mica mica Oricum, salut iesirea din banalitate "o furtuna strica tot aici sau acolo" asa, ca sa descoperim un graunte de lumina in oceanul de smoala Andu
Să o lăsăm așa cum e, Virgil. un om poate zâmbi din multe motive. de la ironie până la haz de necaz. tu ai zâmbit pentru că vine Ea toată zâmbet. mai multe nu vreau să spun...
probabil ai vrut sa scrii "inocent human being " iar in ce priveste calmul meu, chiar ca ma nedumeresti. de unde ai tras tu concluzia ca nu as fi calm. sau poate ca expresii de genul "si ce daca?", "care-i baiul?", "si ce?" tradeaza mai degraba o absenta a calmului la tine in aceasta situatie iar in ce priveste... inocenta ta, nu mi-amintesc sa fi afirmat nimic despre ea; te cunosc mult prea putin asa ca am sa te cred pe cuvint
...Marga, corect! Am confundat diametral două noţiuni, ceea ce înseamnă că e o simplă greşeală. N-am să militez pe câtă engleză ştiu eu - voi spune doar că, în şcoală, am fost pe acolo cu ea. Dar la română, am fost aproape, aproape foarte, foarte bun :).
...Am întâlnit destui oameni, poeţi care scriau bine în ambele limbi. Am cunoscut şi oameni care scriau bine ori foarte bine într-una dintre ele. Am dat şi de cei care scriau aproape cataclismic în română (gramatical, în primul rând), şi, totuşi, dădeau cu tocu-n word în, ai ghicit, engleză. Ăstor din urmă îmi plăcea să le spun "bilingvi ambidextri", aidcă, poeţi care scriu cu ambele picioare.
Bun!
Admit că gramatica n-o cunoaşte aproape nimeni integral, puţini la un nivel superior, şi mai puţini, la unul mediu. În viaţa de zi cu zi, mai ales în limba vorbită, fenomenul e scuzabil, din raţiuni destul de evidente. În limba scrisă, însă, cu atât mai mult cu cât ne raportăm la un site literar, problema se pune puţintel altfel. Chiar şi aşa, sunt tentat să înclin că pot exista scriitori buni printre cei care sunt mult pe lângă, din punct de vedere gramatical. Dar poeţi, mai greu. Iar poeţi buni sau foarte buni, nu!
...În fond şi, evident, la urma urmei :), spus pe şleau, gramatica nu e decât logica internă a limbii. Şi, de cele mai multe ori, cei care au probleme gramaticale, au parte şi de alt soi de greutăţi în perceperea raţiunii extralingvistice. Bunăoara, tu spui:
1. "În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such."
Greşit! Având în vedere că sunt şi editor, una dintre obligaţiile mele este să intervin acolo unde, exact!, există fapte imorale. Cum ar fi miştocăreala pseudonimelor userilor...
2. "Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului)"
Mai întâi, nu văd care ar fi legătura între faptul că admiri Hermeneia pentru vocea ei internaţională şi acuza mea de snobism... Hermeneia acceptă şi încurajează diversitatea limbilor, dar nu şi snobismul artistic. Iar acum să-mi argumentez, din nou, acuza de snobism: nu există absolut niciun factor care să justifice (factor evident, conceptual, estetic, stilistic...) - care să justifice, spuneam, folosirea titlului în engleză, dar a corpului textului în română. Şi atunci, având în vedere că titlurile în engleză sunt în vogă, este clar că avem de-a face cu snobismul. Şi încă prin definiţie.
3. "Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)."
De ce să îţi ceri scuze? Poţi, eventual, să prezinţi scuze. Atunci când greşim, chiar şi ipotetic, prezentăm scuze. Când ni se greşeşte, cerem scuze.
4. "Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare."
Am să pun mâna şi pe o carte de engleză. Atunci când le termin pe cele româneşti.
...Cam atât. Punctele de mai sus au fost în cheie logică. Gramatical, nu mă mai chinui. În final, mai spun doar că, dacă prin "patronizing" înţelegi îndreptare ortografică, ortoepică, de sintaxă şi, de ce nu, artistică, dacă prin acelaşi termen înţelegi măsuri administrative sau trasul uşor de mâneci veleitare şi ironico-uliţise, îţi dau o veste proastă: "patronizingu'" va continua.
aranca, incadrarea si autenticitatea unui text nu tin deloc de locul si pozitia in care te afli tu acum. nici de calatoriile si aventurile lor. conform principiului coerentei aplicat aici, textul tau e foarte slab. ai bunul simt si recunoaste. fa ceva in privinta asta apoi. si incearca sa renunti la "tzaranisme" cand ni te adresezi
ella, ai grija la gramatica in comentarii. textul este slab. ai fost primita ca autor pe hermeneia. daca e dificil sa te ridici la acest nivel poti fi incadrata ca novice
Raluca, te rog sa fie ultima data cind abuzezi de facilitatea comentariilor.
Nu cred ca am inteles nici pina acum ce are textul acesta cu feminitatea. Poate are ceva cu nereusita de a o intelege. Si in ordinea asta de idei m-as intreba daca o femeie este mai putin feminina daca lucreaza la un tractor si e plina de vaselina decit daca este imbracata in mireasa. Evident, intrebarea este retorica. Pentru ca s-a scris suficient despre toate aceste conditionari si prejudecati culturale. Este o femeie cu sini mai mici mai putin feminina? Sau este o femeie de 100 de ani mai putin feminina? Sau este o femeie care nu poate face copii mai putin feminina? Sau o femeie la menopauza? Sau o femeie soldat? Ma tem ca ideile textului reprezinta doar o nisa subculturala. Care poate fi, in extremis, privita si ca o prejudecata. Iar acel "sine qua non" ma convinge de aceasta.
dom'le, a scrie „totul e pustiu” de trei ori, o dată în titlu, o dată în subtitlu și încă o dată în corpul unui text de... trei rînduri este culmea redundanței. cred că ai convins pe toată lumea acum că totul e pustiu. deși expresia îmi sună cam absurd de vreme ce totul poate fi oricum numai pustiu nu poate fi pentru că pustiu înseamnă inexistența oricărui conținut. iar a spune totul presupune ideea de totalitate, de înglobare a totalității într-un cuvînt și asta a priori implică ideea de conținut. deci sper să înțelegi cum că dincolo de ridicolul repetării de trei ori mai este și nițeluș aberant ce scrii tu aici. asta pe lîngă faptul că e greu să poți numi textul acesta poezie. îl las aici însă pentru ineditul absurdității pe care o exprimă.
și apropos, ce rost are cratima aceea acolo? și de ce folosești semnele de punctuație inconsecvent. adică există punct după primul vers dar ultimul se termină așa... fără nimic.
foșnet de baladă prin încăperile sufletului tău simt în textele tale o reversiune spre tradiții, spații stilizate, matrici amniotice, căderi în mit, regresiuni anamnetice, întoarceri spre grădini introiectate, ordinări de haos, ecleraje de mister și reiterări de legendă ți-ar fi plăcut cumva să locuiești la țară, într-o casă cu ștergare, să pui pe masă copiilor o pâine aburindă coaptă în vatră, pe care capul familiei să o frângă cu gesturi așezate? liniștea pe care o dă ritualul, tradiția, integrarea în mitic, apartenența la straturi de emoții sedimentate de veacuri cam așa ceva percep eu româncă verde :) i like it
aveti dreptate, nu e arta vizuală ci poezie. poemul imi apartine, imaginea a fost realizata de andrei moldovan la mănăstirea Sâmbăta de Sus. In conluzie, textul îmi aparține și a fost inspirat de imagine. Menționez faptul că imaginea nu e trucată iar asta face să fie de două ori mai valoroasă...
deși, inițial, titlul m-a ținut deoparte de acest text, am avut, în cele din urmă, buna inspirație să intru în casa lui.
mă bucur că am făcut-o: textul are acea delicatețe feminină neforțată, nu exagerează în ton elegiac, deși are destule elemente de melancolie/nostalgie structurale. faptul că sunt bine stăpânite îi conferă aerul unei alunecări fără hiat pe sania amintirilor. imaginea șfichiuie din când în când prin noaptea cu malluri, ducând frumusețea ei, poate mai fecundă, din ce în ce mai aproape, din ce în ce mai aproape...
”ridicând biciul și lovind câinii atunci când
înca erau vii și sângele lor se scurgea pe zapadă
ca ea să poată merge mai departe
să ajungă la mine în toiul acestor nopți polare / încă tânără și fericită
sub ploaia de geminide în aerul tăios care a sugrumat cîndva multe vise
dar nu și frumusețea/ nu și frumusețea ei”
am citit o strofă şi jumătate şi mi-a pierit cheful. slab. repetiţii, stîngăcii. etc.
îţi recomand:
- să citeşti mai întîi cum scriu alţii, şi pe hermeneia poţi găsi autori care scriu bine
- să foloseşti mai puţine cuvinte, eventual să sugerezi şi nu să descrii
Paule, cateodata (culmea culmilor care fac pace :-) chiar ca mi-as da toate plasticele pe-un singur cires. Multumesc pentru lectura si pentru insemnul care imi va vorbi de acum mereu dinspre partea mea cea dreapta Bobadil.
ce am înțeles eu din textul ăsta este că ai fost foarte -înclinat- să anulezi concursul ăsta, dar nu l-ai anulat.
Apelând la logică, înseamnă că nu ai fost -înclinat- destul cât să-ți pierzi echilibrul tău de altfel aproape indestructibil și să cazi cu zgomot, în schimb te-ai îndreptat ca un hopa--mitică și ai început să moralizezi lumea pe aici pentru că nu ți-au plăcut poemele înscrise în concurs. Apoi mai începi și o polemică nervoasă cu MAJUSCULE cu katya (care cred că sunt interzise de Regulament) de parcă asta ar rezolva ceva în afară de adrenalina ta.
Eu cred că o soluție ar fi ca tu, ca organizator, dacă nu ești mulțumit de rezultatul concursului, să-l anulezi așa cum te-ai -înclinat- la început. Fără să împroști aiurea cu cerneală pe aici de pomană.
Părerea mea
Infinge-o dom’le (lopata, ca să nu se înieleagă altceva) din versul acela al lui Boba (de care eu nu am habar) decȃte ori și cȃt mai adȃnc sau superficial vrei. Si nici măcar nu mă întreb: ce vină avem noi?
Draga Domnule, deocamdată Hermeneia este un spațiu în care eu păzesc exprimarea liberă. (Mă rog, nu intru aici în sofisme vis a vis de ce e sau nu e libertatea că nu mai terminăm pînă la Paște). Dar zic și eu, nu știu cum o fi pe alte site-uri dar aici deocamdată cît mai trăiește site-ul ăsta fiecare se poate exprima liber atîta timp cît nu încalcă regulamentul. Iar dînsul, regulamentul mi se pare destul de simplu și decent în ceea ce pretinde. Deci aici nu vei avea nici dumneata și nici alții parte de represalii. Poți avea parte de critici, contraargumente sau polemică. Dar asta, așa cum scriam prin alte părți, este farmecul democrației. Democrație care recunosc nu prea o găsești oriunde pentru că pornește de la premise pentru care trebuie să stai în picioare și mai trebuie să ții și coloana dreaptă.
un poem cu insertii de balada folk. un lirism neasteptat, pe orbita Hermeneii "ooorbeeesc de-atâta singurătate și nimic nu mai trece pe-aici" versuri deosebite ce ma trimit spre universul lui Minulescu, ca o luntre pierduta prin furtuni: "Trimite-mi poemele iubiților tăi de odinioară, lovește și sapă și-mpunge și bate în trupul meu huiduit de poeți ai viselor tale, ce stau și îngroapă umbra mea rătăcind pe poteci de vis de-a scaldă de-a mult de-a mirare că nimeni nu poate să-ți aștearnă livezi." Ferice Cora!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ce seamana directorul cu Brad Pitt din Sapte ani in Tibet :)).
pentru textul : Hermeneia în presa de azi deboba, care din regulile mediatizării îți este neclară...
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ debasta că ,probabil nu știi, autorii revin în antologii asupra poemelor...
ce faci tu e doar băgare în seamă... și nici nu o faci eficient...
ba da Dorin! dar parcă asta, mai mult: ~dacă te-aș lua de un deget degetul mic ai merge cu mine, așa, un pic ca doi bărbați bine hrăniți așa, un picuț, prin deșert? știi, ne-am putea deghiza în femei în struț, unu` alb, unu` roș sau, și mai bine, cămile tu juma`, eu un sfert de cămilă~ e mult mai poezie.
pentru textul : o noapte între universuri deOk Virgile, era un banc vechi doi barbati vorbeau la o bere si unul ii zice celuilat Mitica sa stii ca eu am mereu ultimul cuvant in casa mea, la care asta, Mitica zice si cum faci? Pai zic asa: draga mea, ai dreptate. Asa ca draga mea pussy wossy whatever you may be ai dreptate. Inchei inclinandu-ma in fata dreptatii tale care nu tine cont de sex, de rasa sau de incurabila prostie. Toti suntem egali in drepturi si datorii pe aici, dar prostii si nesimtitii (merg mana-n mana) crede-ma, vor castiga eventually indiferent ca sunt romani, americani sau din papua noua guinee. Ei sunt o stirpe universala si indestructibila.
pentru textul : login desugerez ca e frumoasa
pentru textul : Colind păgân dese pare c-ai atins un înger. cel al poeziei. ultimele tale două texte sunt... cum să le numesc? că nu am cum, știu numai că m-au încântat nespus. imaginile sunt inspirat "colorate" și-s însoțite de un aer în care plutește revolta(de ce nu?) și vremea reproșurilor. un fel de "datul cărților pe față". deși nu-mi place să neîndreptățesc un text, cu atat mai mult autorul, m-aș opri puțin la versurile :"acum pe aici e un fel de iarnă- și ninge mare.....- iar cel mai rău este că totul trece...". te-ai folosit de imagini albe pentru a exprima sentimente interioare(care dor) și situații de moment... fiindcă nu va rămâne așa cu siguranță. refuzi să auzi dar vezi și toate acestea "la timp". îmi pare rău, e un text pe care l-aș fi comentat mult mai atent dar nu e timp... rămân fan.
pentru textul : pseudo/credo deIoana, O idee mare pe care o pierzi intr-o formulare mica mica Oricum, salut iesirea din banalitate "o furtuna strica tot aici sau acolo" asa, ca sa descoperim un graunte de lumina in oceanul de smoala Andu
pentru textul : Dublul nu mă iubește! deSă o lăsăm așa cum e, Virgil. un om poate zâmbi din multe motive. de la ironie până la haz de necaz. tu ai zâmbit pentru că vine Ea toată zâmbet. mai multe nu vreau să spun...
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deprobabil ai vrut sa scrii "inocent human being " iar in ce priveste calmul meu, chiar ca ma nedumeresti. de unde ai tras tu concluzia ca nu as fi calm. sau poate ca expresii de genul "si ce daca?", "care-i baiul?", "si ce?" tradeaza mai degraba o absenta a calmului la tine in aceasta situatie iar in ce priveste... inocenta ta, nu mi-amintesc sa fi afirmat nimic despre ea; te cunosc mult prea putin asa ca am sa te cred pe cuvint
pentru textul : Icoane de copil de...Marga, corect! Am confundat diametral două noţiuni, ceea ce înseamnă că e o simplă greşeală. N-am să militez pe câtă engleză ştiu eu - voi spune doar că, în şcoală, am fost pe acolo cu ea. Dar la română, am fost aproape, aproape foarte, foarte bun :).
...Am întâlnit destui oameni, poeţi care scriau bine în ambele limbi. Am cunoscut şi oameni care scriau bine ori foarte bine într-una dintre ele. Am dat şi de cei care scriau aproape cataclismic în română (gramatical, în primul rând), şi, totuşi, dădeau cu tocu-n word în, ai ghicit, engleză. Ăstor din urmă îmi plăcea să le spun "bilingvi ambidextri", aidcă, poeţi care scriu cu ambele picioare.
Bun!
Admit că gramatica n-o cunoaşte aproape nimeni integral, puţini la un nivel superior, şi mai puţini, la unul mediu. În viaţa de zi cu zi, mai ales în limba vorbită, fenomenul e scuzabil, din raţiuni destul de evidente. În limba scrisă, însă, cu atât mai mult cu cât ne raportăm la un site literar, problema se pune puţintel altfel. Chiar şi aşa, sunt tentat să înclin că pot exista scriitori buni printre cei care sunt mult pe lângă, din punct de vedere gramatical. Dar poeţi, mai greu. Iar poeţi buni sau foarte buni, nu!
...În fond şi, evident, la urma urmei :), spus pe şleau, gramatica nu e decât logica internă a limbii. Şi, de cele mai multe ori, cei care au probleme gramaticale, au parte şi de alt soi de greutăţi în perceperea raţiunii extralingvistice. Bunăoara, tu spui:
1. "În rest nu cred că scopul comm-urilor de sub texte este să ne facem morală unul altuia or such."
Greşit! Având în vedere că sunt şi editor, una dintre obligaţiile mele este să intervin acolo unde, exact!, există fapte imorale. Cum ar fi miştocăreala pseudonimelor userilor...
2. "Eu am constatat că Dvs, de exemplu, habar n-aveți că în limba engleză (pe care protestați pentru că o folosesc în acest poem, acuzăndu-mă de 'snobism', de unde până unde eu chiar admir Hermeneia pentru este un site cu adevărat internațional și dpdv al limbajului)"
Mai întâi, nu văd care ar fi legătura între faptul că admiri Hermeneia pentru vocea ei internaţională şi acuza mea de snobism... Hermeneia acceptă şi încurajează diversitatea limbilor, dar nu şi snobismul artistic. Iar acum să-mi argumentez, din nou, acuza de snobism: nu există absolut niciun factor care să justifice (factor evident, conceptual, estetic, stilistic...) - care să justifice, spuneam, folosirea titlului în engleză, dar a corpului textului în română. Şi atunci, având în vedere că titlurile în engleză sunt în vogă, este clar că avem de-a face cu snobismul. Şi încă prin definiţie.
3. "Dar poate o lăsați mai moale cu patronizingu' pe aici (dacă nu știți ce înseamnă îmi cer anticipat scuze)."
De ce să îţi ceri scuze? Poţi, eventual, să prezinţi scuze. Atunci când greşim, chiar şi ipotetic, prezentăm scuze. Când ni se greşeşte, cerem scuze.
4. "Și mai puneți mâna pe o carte de engleză, este doar o umilă (sper că aici e corect) recomandare."
Am să pun mâna şi pe o carte de engleză. Atunci când le termin pe cele româneşti.
...Cam atât. Punctele de mai sus au fost în cheie logică. Gramatical, nu mă mai chinui. În final, mai spun doar că, dacă prin "patronizing" înţelegi îndreptare ortografică, ortoepică, de sintaxă şi, de ce nu, artistică, dacă prin acelaşi termen înţelegi măsuri administrative sau trasul uşor de mâneci veleitare şi ironico-uliţise, îţi dau o veste proastă: "patronizingu'" va continua.
Să ai o zi frumoasă!
pentru textul : in the sunshine of your love dePoate altădată.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi dearanca, incadrarea si autenticitatea unui text nu tin deloc de locul si pozitia in care te afli tu acum. nici de calatoriile si aventurile lor. conform principiului coerentei aplicat aici, textul tau e foarte slab. ai bunul simt si recunoaste. fa ceva in privinta asta apoi. si incearca sa renunti la "tzaranisme" cand ni te adresezi
pentru textul : Ruines de Rome deella, ai grija la gramatica in comentarii. textul este slab. ai fost primita ca autor pe hermeneia. daca e dificil sa te ridici la acest nivel poti fi incadrata ca novice
pentru textul : Să ridicăm cortina! dedegeaba
pentru textul : Brâie negre cu şnur denu ştiu dacă expresia "miez de rană" are prea mare şanse să atragă pe cineva. mi se pare undeva între optzecism şi sudo-religios. atenţie la "le ști".
pentru textul : rugă dinspre pământeni deRaluca, te rog sa fie ultima data cind abuzezi de facilitatea comentariilor.
pentru textul : Feminitate sine qua non deNu cred ca am inteles nici pina acum ce are textul acesta cu feminitatea. Poate are ceva cu nereusita de a o intelege. Si in ordinea asta de idei m-as intreba daca o femeie este mai putin feminina daca lucreaza la un tractor si e plina de vaselina decit daca este imbracata in mireasa. Evident, intrebarea este retorica. Pentru ca s-a scris suficient despre toate aceste conditionari si prejudecati culturale. Este o femeie cu sini mai mici mai putin feminina? Sau este o femeie de 100 de ani mai putin feminina? Sau este o femeie care nu poate face copii mai putin feminina? Sau o femeie la menopauza? Sau o femeie soldat? Ma tem ca ideile textului reprezinta doar o nisa subculturala. Care poate fi, in extremis, privita si ca o prejudecata. Iar acel "sine qua non" ma convinge de aceasta.
dom'le, a scrie „totul e pustiu” de trei ori, o dată în titlu, o dată în subtitlu și încă o dată în corpul unui text de... trei rînduri este culmea redundanței. cred că ai convins pe toată lumea acum că totul e pustiu. deși expresia îmi sună cam absurd de vreme ce totul poate fi oricum numai pustiu nu poate fi pentru că pustiu înseamnă inexistența oricărui conținut. iar a spune totul presupune ideea de totalitate, de înglobare a totalității într-un cuvînt și asta a priori implică ideea de conținut. deci sper să înțelegi cum că dincolo de ridicolul repetării de trei ori mai este și nițeluș aberant ce scrii tu aici. asta pe lîngă faptul că e greu să poți numi textul acesta poezie. îl las aici însă pentru ineditul absurdității pe care o exprimă.
și apropos, ce rost are cratima aceea acolo? și de ce folosești semnele de punctuație inconsecvent. adică există punct după primul vers dar ultimul se termină așa... fără nimic.
pentru textul : toamnă 3 defoșnet de baladă prin încăperile sufletului tău simt în textele tale o reversiune spre tradiții, spații stilizate, matrici amniotice, căderi în mit, regresiuni anamnetice, întoarceri spre grădini introiectate, ordinări de haos, ecleraje de mister și reiterări de legendă ți-ar fi plăcut cumva să locuiești la țară, într-o casă cu ștergare, să pui pe masă copiilor o pâine aburindă coaptă în vatră, pe care capul familiei să o frângă cu gesturi așezate? liniștea pe care o dă ritualul, tradiția, integrarea în mitic, apartenența la straturi de emoții sedimentate de veacuri cam așa ceva percep eu româncă verde :) i like it
pentru textul : lin deaveti dreptate, nu e arta vizuală ci poezie. poemul imi apartine, imaginea a fost realizata de andrei moldovan la mănăstirea Sâmbăta de Sus. In conluzie, textul îmi aparține și a fost inspirat de imagine. Menționez faptul că imaginea nu e trucată iar asta face să fie de două ori mai valoroasă...
pentru textul : silent night dedeși, inițial, titlul m-a ținut deoparte de acest text, am avut, în cele din urmă, buna inspirație să intru în casa lui.
mă bucur că am făcut-o: textul are acea delicatețe feminină neforțată, nu exagerează în ton elegiac, deși are destule elemente de melancolie/nostalgie structurale. faptul că sunt bine stăpânite îi conferă aerul unei alunecări fără hiat pe sania amintirilor. imaginea șfichiuie din când în când prin noaptea cu malluri, ducând frumusețea ei, poate mai fecundă, din ce în ce mai aproape, din ce în ce mai aproape...
”ridicând biciul și lovind câinii atunci când
înca erau vii și sângele lor se scurgea pe zapadă
ca ea să poată merge mai departe
să ajungă la mine în toiul acestor nopți polare / încă tânără și fericită
sub ploaia de geminide în aerul tăios care a sugrumat cîndva multe vise
dar nu și frumusețea/ nu și frumusețea ei”
Sărbători cu nostalgii blânde!
pentru textul : feliz navidad deca un balsam, căldura cuvintelor tale... :)
pentru textul : cântec de adormit singurătatea deîncă o dată, mulțumesc!
Crăciun fericit! și mulți ani pentru Hermeneia!
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 deam citit o strofă şi jumătate şi mi-a pierit cheful. slab. repetiţii, stîngăcii. etc.
pentru textul : Autumnal deîţi recomand:
- să citeşti mai întîi cum scriu alţii, şi pe hermeneia poţi găsi autori care scriu bine
- să foloseşti mai puţine cuvinte, eventual să sugerezi şi nu să descrii
Paule, cateodata (culmea culmilor care fac pace :-) chiar ca mi-as da toate plasticele pe-un singur cires. Multumesc pentru lectura si pentru insemnul care imi va vorbi de acum mereu dinspre partea mea cea dreapta Bobadil.
pentru textul : fericire off-topic dece am înțeles eu din textul ăsta este că ai fost foarte -înclinat- să anulezi concursul ăsta, dar nu l-ai anulat.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deApelând la logică, înseamnă că nu ai fost -înclinat- destul cât să-ți pierzi echilibrul tău de altfel aproape indestructibil și să cazi cu zgomot, în schimb te-ai îndreptat ca un hopa--mitică și ai început să moralizezi lumea pe aici pentru că nu ți-au plăcut poemele înscrise în concurs. Apoi mai începi și o polemică nervoasă cu MAJUSCULE cu katya (care cred că sunt interzise de Regulament) de parcă asta ar rezolva ceva în afară de adrenalina ta.
Eu cred că o soluție ar fi ca tu, ca organizator, dacă nu ești mulțumit de rezultatul concursului, să-l anulezi așa cum te-ai -înclinat- la început. Fără să împroști aiurea cu cerneală pe aici de pomană.
Părerea mea
Infinge-o dom’le (lopata, ca să nu se înieleagă altceva) din versul acela al lui Boba (de care eu nu am habar) decȃte ori și cȃt mai adȃnc sau superficial vrei. Si nici măcar nu mă întreb: ce vină avem noi?
pentru textul : Stare de extaz depi es: aş scrie, în loc de "cât de străină şi singură
pentru textul : X şi Y deploaia se simte", "cât de străină şi singură se simte ploaia", mizând pe firescul topicii.
Draga Domnule, deocamdată Hermeneia este un spațiu în care eu păzesc exprimarea liberă. (Mă rog, nu intru aici în sofisme vis a vis de ce e sau nu e libertatea că nu mai terminăm pînă la Paște). Dar zic și eu, nu știu cum o fi pe alte site-uri dar aici deocamdată cît mai trăiește site-ul ăsta fiecare se poate exprima liber atîta timp cît nu încalcă regulamentul. Iar dînsul, regulamentul mi se pare destul de simplu și decent în ceea ce pretinde. Deci aici nu vei avea nici dumneata și nici alții parte de represalii. Poți avea parte de critici, contraargumente sau polemică. Dar asta, așa cum scriam prin alte părți, este farmecul democrației. Democrație care recunosc nu prea o găsești oriunde pentru că pornește de la premise pentru care trebuie să stai în picioare și mai trebuie să ții și coloana dreaptă.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deun poem cu insertii de balada folk. un lirism neasteptat, pe orbita Hermeneii "ooorbeeesc de-atâta singurătate și nimic nu mai trece pe-aici" versuri deosebite ce ma trimit spre universul lui Minulescu, ca o luntre pierduta prin furtuni: "Trimite-mi poemele iubiților tăi de odinioară, lovește și sapă și-mpunge și bate în trupul meu huiduit de poeți ai viselor tale, ce stau și îngroapă umbra mea rătăcind pe poteci de vis de-a scaldă de-a mult de-a mirare că nimeni nu poate să-ți aștearnă livezi." Ferice Cora!
pentru textul : Săgeți în piept deSi eu ma opresc la versul cu "hrănesc păsările cu poeziile mele", chiar frumos. Ai putea incepe de aici un soi de Credo.
pentru textul : Exil dePagini