Prima impresie
interfaţă aerisită, chiar generoasă, uşor de interacţionat, cîmpuri bine marcate printr-o paletă cromatică discretă. Proporţia fonturilor pe secţiuni întăreşte impresia de aerisire şi de navigare lejeră. O spun cu sinceritate-felicitări!
Sugerez –în secţiunea comentarii, titlul textului comentat să fie evidenţiat –culoare sau font- în raport cu autorul com. şi cu primele cuvinte ale com. Constat că aceasta se face la accesarea com. respectiv (titlul textului apare cu negru) dar cred că nu în această fază e relevant ci înainte de accesare. Aşa pot să identific mai uşor textul comentat.
Ex.(ultimul din task acum): ce frumoşi sunteţi şi mă bucur mult.......- Maricica Frumosu— nu a fost niciodată ceva să nu iasă, sugerez ca „nu a fost niciodată ceva să nu iasă” , adică titlul să fie evidenţiat cromatic sau vectorial.
(auto) critică: gestul de a lăsa aici o peniţă pentru muncă şi pasiune nu depinde de mine. Aştept măsuri.

Ma voi gandi si la acestea, Lucian. Multam pentru atentie. Sa ai pace, Dancus

Cami, din pacate innoptarea aceea a sapat maluri adanci ... totul e doar o "simtire in cercuri" pe aduceri aminte, am pierdut visul ingerului... ma bucur ca treci pe-aici, multumesc!

Dacă uneori îl amuz pe Virgil, ei bine şi el mă amuză pe mine cu scara lui Escher. Şi dacă tot există un “duel” între Escher şi Iacob, în sensul că uite scara nu e scara, sau până la urmă despre ce mama naibii de scară o fi vorba aici, că mai mult s-a vorbit de şură, zic şi eu că treaba e foarte simplă. În fapt, graficianul ne-a pus în faţă concret un copac în care atârnă vreo 4-5 capete, nu e mare chestie de bătut câmpii aici. Adică să fim serioşi. E doar un copac falnic în care se oglindeşte măreţia unui coleg de-al nostru de pe site. La poalele marelui copac există un alt coleg care încearcă să doboare copacul şi cred că şi reuşeşte. Lăstari are, coardă are - s-a prins de copac cu ea, se vede în grafică. Ce atâta filosofie, domnilor!

În primul rând, vă mulțumesc pentru peniță și pentru aprecierile dumneavoastră, care îmi fac cu atât mai multă plăcere, cu cât ele vin din partea unui om pe care îl stimez foarte mult. Am citit cu multă plăcere mai multe articole critice pe care le semnați și toate mi-au lăsat impresia unei documentări serioase și, mai ales, a unei analize lucide și pertinente. În ceea ce privește traducerea mea, sunt întru totul de acord cu punctele de vedere pe care le exprimați, chiar și cu faptul că m-am abătut uneori de la textul original. Acest lucru s-a întâmplat totuși foarte rar și a fost impus, așa cum bine observați, de necesități prozodice. Eminescu nu este chiar intraductibil, dar se traduce foarte greu, mai greu decât oricare alt poet român. Dar un asemenea poet merită toate eforturile, oricât ar fi de mari. Căci el merită să fie cunoscut și apreciat și de cititorii străini, așa cum și noi apreciem, de exemplu, poezia lui Baudelaire, chiar dacă o citim numai în traducere. Cu deosebită stimă și plăcerea lecturii, Petru Dincă

Calin a gasit cuvantul potrivit pentru acest text... studiu. O mica bijuterie, foarte reusita ca dinamica... eu as incepe cu versul doi, cu albul subinteles :)

pentru că viaţa e atât de frumoasă, aproape ca o cutie enormă cu iepuri albi
revărsaţi peste tine, alergi
şi iarba se curbează sub tălpi ca o sticlă

aici în spatele casei făceam fântâni
jucării din borcane de zacuscă, pâinea
trecea printr-un nor auriu
n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greşit
sufocându-se ca prostu' sub bluză

şi aş mai cita, frumos. tocmai pentru asta, te rog să vezi textul, ai greşeli de redactare şi e păcat.

Marius, nu ne interesează ce site-uri vizitezi tu și nici unde ai mai citit textul acesta. După cum nu ne interesează ce număr ai la pantofi sau ce ai mîncat dimineață. Ceea ce trebuie să faci pentru că ai acceptat să respecți regulamentul Hermeneia, și ceea ce ți s-a spus că ne interesează este motivul pentru care ai acordat această peniță. Atît și nimic mai mult. Dacă vrei să îți păstrezi privilegiul de a acorda penițe pe Hermeneia va trebui să oferi justificări gestului conform, așa cum am spus, regulamentului la care ai aderat de bună voie. Sper că acum este clar.

am citit de trei ori și tot nu văd legătura dintre titlu și textul în sine...
mă rog, e adevărat că trăim vremiri grele și că pâinea cea de toate zilele s-a scumpit... dar mi-ar fi plăcut să-mi zboare gândul spre altceva.

și o întrebare
trei comparații una după alta nu ți se par cam... apăsătoare?

Domnule Dinu, sunt o ignorantă comparativ cu dvs., vă admir prolificitatea şi erudiţia pe care vi le-a dat în dar Dumnezeu. Aş vrea să ştiţi că am înţeles valoarea emoţională a acestui text pentru dvs. Poezia aceasta nu este întrutotul pe gustul meu, care în general respinge poemele cu multiple fragmentări ce par haotice, chiar dacă induc o anumită stare de spirit. Un comentator înaintea mea l-a menţionat pe Sorescu şi ciclul "Puntea". L-am recitit, dar nu am găsit poezia de care textul dvs. mi-a amintit la prima lectură, înainte de a citi comentariile, când m-a impresionat strofa a treia. Poezia în care Marin Sorescu, poetul meu preferat în adolescenţă, introduce replica lui Prometeu "De ce ficatul?". Din cauza aceasta m-a impresionat, dar nu aş spune că poezia dvs. este o pastişă. Eu v-aş întreba de ce splina? Este adevărat că e organul hematopoetic prin excelenţă, creierul care coordonează măduva regeneratoare, dar cred că e acolo o enumerare prea lungă, poate picioarele sunt în plus, poate ar trebui spus braţe şi fără mâini. Repet, chiar dacă poezia nu întruneşte acordul specialiştilor pe acest site, pe mine strofa a treia m-a impresionat emoţional, am empatizat şi pentru ea vă mulţumesc.

Marina, se poate sa fie nou diminesiune. Personal, exista doua momente in care scriu: fie traduc cuvintele in simturi, fie traduc simturile in cuvinte. De obicei, in prima ipostaza, textul e gindit inainte iar cind il asez pe hirtie, e totul simplu. In ultima varianta, pe care am folosit-o la acest text, nu exista nimic planificat, ceea ce face scrierea mai dificila si, uneori, rezultatul mai dens. Multumesc.

Cine se mira, cred că Adriana, ea se miră nu știu dacă pentru că e conștientă cât de dulce e ea când face asta... uite că Djamal Mahmoud nu a murit!
Doar pentru că eu am scris un text 'în memoria lui Djamal' Adriana s-a mirat tare, dar iată! Djamal nu doar că nu a murit nici vorbă de așa ceva Doamne ferește! dar e chiar bine mersi și continuă să scrie și să publice în limba română.
Felicitări!

Adrian, comentariul tău la adresa mea este ușor exagerat, ceea ce eu am redat acolo este un banc, zic eu destul de cunoscut și nu mi se pare nici acum, după ce te-ai supărat de-a dreptul pe mine că este jignire. Dar mă rog... vorba lui Virgil, de gustibus...
Virgil, da, și nu e vorba de îngăduință cum spui tu ca să-mi dai mie prea multă importanță, este vorba că eu voi avea mereu înceredere în judecata ta de valoare. Când sar gardul, să fiu pedepsit, da!
P.S
Adrian, Hermeneia nu este ultimul site care mă tolerează, nu cred că te îndoiești că aș fi primit pe oricare dintre site-urile active la ora actuala (mai puțin agonia despre care nu vreau să vorbesc ca să nu deschid cutia Pandorei)... ci Hermeneia este site-ul pe care sunt activ pentru că există aici ceva pe care, probabil, tu nu îl pricepi... dar eu nu mă supăr, ai un alibi, pe vremea când eu și Virgil ședeam la aceeași masă la un cenaclu tu buchiseai ceva dintr-un abecedar

intre doua puncte virtuale nefixe cu duiumul, cati bustrofedoni si maxopalanci intra? misto!