asta este imaginea pe care mi-o sugerează prima strofă. între întuneric şi lumină, starea de meditaţie, complementarite, dualitate. şi un pic de umor ironic: atunci când ne bate soarele în cap, ne trec toate apele, "trec chernobyluri hiroshime bhopaluri", viziuni rele, înspăimântător de frumoase ("în mijlocul soarelui arde pădurea cu trosnet trec chernobyluri hiroshime bhopaluri prin mine aici e minus o sută de grade şi Tu-mi spui am trimis corbii să te hrănească"), între rai şi iad! - cam asta e poezia ta. bine lucrată.
si unde este comentariul Bobadil? Ai mai fost avertizat pentru acest gen de comentarii. E oare chiar asa de greu sa facem un comentariu inteligent, decent si folositor demersului literar?
nu suna rau! poate ideea e un pic "ascunsa", in rest e poezie:) imi place si ma incurca, in acelasi timp, punerea laolalta a ingerilor, zodiilor, ursitoarei... Spor!
Totul pare perfect mai putin reflexia temporala. Templele raman, noi plecam lasand o urma de dragoste pe trepte ca melcii dupa o adunare in agora. Frumos, mi-a placut. Mai ai?
Iată un text “minimalist” remarcabil. Imaginea din ultima strofă te urmărşte. La concurenţă cu imaginea din poezia Adrianei, tot din ultima strofă:
„un singur lucru semăna a viu.
dar asta se-ntâmpla târziu în noapte
când liniștea-ncepea
să facă viermi.”
Uite un profet prins la jumatatea distantei dintre luciditate si nevoia de ratacire de sine a omului contemporan, nehotarat intre a spune lucrurile cu tot riscul nesabuintei acestora si a-si musca limba inainte ca aceasta sa termine toate cuvintele... glontele acela e din alt film, poate ca e mai bine sa incerci ceva mai clasic, o sageata ceva. Interesanta inversiunea din titlu desi legatura cu subtitlul menita sa confere dramatism nu functioneaza. Oricum ar fi, versul din care a iesit probabil toata aceasta poezie mi se pare a fi "nici sfinte nici nude".
un poem cu mesaj simplu "iubito mă întreb de ce totul se termină cu noi doi aici" finalul deosebit, un simplu semnal de plecare din ei insisi, ca a doua izgonire din raiul cuvintelor: "și singurul lucru practic pe care îl mai poți face este să te săruți cu îndărătnicie pînă te cuprinde tristețea și îți vine să te descalți și să o iei pe jos pînă la dimineață" colajul foto superb!
Tocmai cand ziceam si eu ca tot pesimistul (sau realistul daca vreti) ca surprizele s-au terminat pentru mine iata ca descopar aici un text mai mult decat interesant. Astept mai mult material de lectura de la Dvs si va promit pe viitor o parere asa, cat ma tin pe mine puterile :-) Oricum, deocamdata felicitari pentru cele trei texte recente ale Dvs pe care le-am citit aici pe Hermeneia. O tinuta literara remacabila, o idee poetica indeajuns de consistenta si nu in ultimul rand acea "dedicare" intru ale scrisului pe care multi asa-zisi poeti au uitat-o, daca au avut-o vreodata. Semnalez cu o penita de aur aceasta lectura care mi-a amintit de vremurile bune ale poeziei. Felicitari. Andu
Și aici ai remarcat corect, 1 e de la 'cineva'. Apoi e doar o idee de a marca într-un fel curgerea timpului. Cât despre 1.15, da, ar putea fi în Geneză. Mulțumesc.
Mi-au plăcut începutul și partea a doua a poemului, de la „iar seara...”. A doua strofă mi se pare prea explicită.
Remarc versurile:
„două rânduri de riduri
îi cer găzduire-n fiecare noapte
el primește doar pe unul”
elian, poate nu am sa fac exces de modestie si am sa iti spun ca eu cred ca textul acesta nu are numai zvic, cred ca exista un substrat nu foarte vizibil de prima data care necesita o atentie la semantica cailean, sau poate in cite feluri nu poti aranca, merci de comentariu
Mulțumesc, Andu, pentru reacție. Ce e cu ”paz”-ul ăla? Se prea poate să fie nouăzecist, deși mulți nu sunt de acord că a ar fi existat așa ceva, dar nu mi-am pus problema asta niciodată. ”Popoarele de frunze” da, sună arhaic, dar mi-a plăcut aici în context și contribuția la imagine. Fain c-ai trecut.
stiu ca tu ma apreciezi, cel putin asta inteleg eu din comentariile tale la textele mele. citind acest text - o surpriza placuta, observand evolutia, mi-am amintit de ce-mi spunea dana odata pe mess: "dorine, oamenii scriu bine atunci cand se scriu; barbatul pe el, femeia pe ea" tu ce crezi? gresim cu ceva? dana, daca te-ai suparat, nu mai fac, promit
e foarte bună observația ta, Mariana! am să las să mai treacă însă "un pic":) de vreme, pentru ca apoi să revin mai distanțat de text (acum îmi pare că acea sintagmă dă o notă de alint poemului). atunci să vezi masacru. glumesc! mulțumesc frumos! vezi că se poate?:)
Mai e de lucrat pe text. Nu prea am înțeles ideea, iar transpunerea în vers este doar sonoră. Nu îmi sună "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un_soare" (sic!).
Am reflectat asupra titlului cautand sa-l privesc prin ochii tai insa alaturarea unui termen ce implica existenta unei relatii nelegitime cu ideea de spiritual mi se pare putin cam fortata... nu-i neg ineditul (tocmai asta m-a pus pe ganduri) insa atata timp cat vorbim de spirit nu cred ca am putea sa ne punem problema ilegitimitatii. Apoi nu poti insela in gand sau intr-un atribut al persoanei fara ca situatia sa se rasfranga la nivelul carnii... atunci cand vorbim de patima ea se consuma mai intai in suflet si abia apoi in trup. Desigur ca imi poti pune pe tapet sensul originar al termenului de amant, acela de iubit si in acest caz ti-as da dreptate, dar n-ar mai functiona legatura cu spiritualul. Povestea ta pare structurata pe ideea conceptului de amor heroes si ce a fantasmei (Bruno sau Ficino au scris despre asta) dar are niste vicii care sunt mai mult de sugestie decat de intelegere... nu mai dau exemple pentru ca Sapphire a enumerat cateva dintre ele. "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... aici este un prag cheie al textului si cred ca se simte nevoia sa reformulezi intr-un mod mai convingator... e ambiguu pentru ca se amesteca nevoia gnoseologica a fiintei umane de a se raporta la lume cu ideea de dorinta (care in acest caz nu e sinonima cu vrerea, cu vointa), amandoua conexate la un nedefinit "ceva ce nu poate" pus in consonanta cu verbul "a avea", posesiv prin excelenta. Inteleg temerea ca iubirea o data consumata sa lase loc golului dar raman la opinia ca in acest punct foarte important trebuie mai multa coerenta. Imi place modalitatea in care ai suprapus planurile (lasi impresia ca ceea ce povestesti e real apoi tot "castelul" acesta se muta doar in imaginatia ei, apoi imaginea se tulbura iarasi)... asta figureaza o lume crepusculara apropiata de starea de pre - visare. Mi se pare ca momentul cand ea are "iluminarea" fata de natura relatiei cu partenerul vine prea brusc... poate ca asa este ea o fiinta intuitiva dar asta contrasteaza cu analizele pe care tocmai le facuse cu putin timp inainte, a naibii de logice... poate ca e vorba de labilitate psihica, de modificarea iremediabila a conditiilor de raportare la el... oricum eu as fi lasat o pauza de respiratie acolo. Imi place finalul, are o nota tragica insa (o sa zici ca sunt carcotas) am impresia ca ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor... au nevoie unul de altul doar in masura in care isi trezesc senzatii, asta da dependenta si pariez ca daca vei face o continuare povestea nu va avea final fericit... macar unul dintre ei o sa moara de o supradoza de viata reala.
desigur, așa or fi zis unii și despre „bube, mucegaiuri și noroi”, despre „Les Fleurs du mal” sau despre versurile lui Plath. sau poate chiar ale lui Bacovia. Și te asigur, nu mi se pare ciudată o astfel de opinie venind de la tine. Mi s-ar părea surprinzător dacă ai fi în stare să gîndești altfel. Dar, de ce să pretind de la cineva ceva ce nu are...?
ceea ce nu poți tu pricepe (pentru că pentru tine poezia este probabil goblen) este faptul că într-un text este nesemnificativ cît urît sau frumos există. (lucruri care oricum sînt cumplit de relative). ci cîtă poezie există.
poezie Vio_b, nu goblen.
nu este nicio ironie. pur si simplu, metafora nu este functionala iccp logica poetica, este prea poticnita. "degetele" nu sunt taiate, sunt strivite, dar si asa... ideea poemului, in schimb, este excelenta, surprinzatoare, plina de farmec, opune spleenul, iubirii si da o solutie "bolii" initiale, un adjuvant?!
Cel putin la intrebarea "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ". Ba fi obligat sa raspunda pa proxima intalnire la care vo lua parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar o atfel de intrebare i-o va pune tocmai Ironistul. Si, pentru a bu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut loc.
in italicele acelea sunt aproape cuvintele lui Dostoievski, nu ale mele...! :) e o parafraza. din Fratii Karamazov. sigur iti amintesti acum... (chiar nu ma asteptam sa nu vada nimeni asta, sincer...eu ma temeam ca e prea agresiva referirea.) ma bucur insa, mult, ca emotia a reusit sa traspara. multumesc frumos.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
asta este imaginea pe care mi-o sugerează prima strofă. între întuneric şi lumină, starea de meditaţie, complementarite, dualitate. şi un pic de umor ironic: atunci când ne bate soarele în cap, ne trec toate apele, "trec chernobyluri hiroshime bhopaluri", viziuni rele, înspăimântător de frumoase ("în mijlocul soarelui arde pădurea cu trosnet trec chernobyluri hiroshime bhopaluri prin mine aici e minus o sută de grade şi Tu-mi spui am trimis corbii să te hrănească"), între rai şi iad! - cam asta e poezia ta. bine lucrată.
pentru textul : meditaţie la amiază desi unde este comentariul Bobadil? Ai mai fost avertizat pentru acest gen de comentarii. E oare chiar asa de greu sa facem un comentariu inteligent, decent si folositor demersului literar?
pentru textul : we will always have sighisoara... denu suna rau! poate ideea e un pic "ascunsa", in rest e poezie:) imi place si ma incurca, in acelasi timp, punerea laolalta a ingerilor, zodiilor, ursitoarei... Spor!
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea deimi cer scuze pentru gafa comisa! azi am avut chef de comentarii si am dat-o-n bara. de rererecitit poemul!
pentru textul : kreițerova sonata deTotul pare perfect mai putin reflexia temporala. Templele raman, noi plecam lasand o urma de dragoste pe trepte ca melcii dupa o adunare in agora. Frumos, mi-a placut. Mai ai?
pentru textul : agora primaverii deIată un text “minimalist” remarcabil. Imaginea din ultima strofă te urmărşte. La concurenţă cu imaginea din poezia Adrianei, tot din ultima strofă:
pentru textul : traces de„un singur lucru semăna a viu.
dar asta se-ntâmpla târziu în noapte
când liniștea-ncepea
să facă viermi.”
Uite un profet prins la jumatatea distantei dintre luciditate si nevoia de ratacire de sine a omului contemporan, nehotarat intre a spune lucrurile cu tot riscul nesabuintei acestora si a-si musca limba inainte ca aceasta sa termine toate cuvintele... glontele acela e din alt film, poate ca e mai bine sa incerci ceva mai clasic, o sageata ceva. Interesanta inversiunea din titlu desi legatura cu subtitlul menita sa confere dramatism nu functioneaza. Oricum ar fi, versul din care a iesit probabil toata aceasta poezie mi se pare a fi "nici sfinte nici nude".
pentru textul : cuvintele ne pîndim deun poem cu mesaj simplu "iubito mă întreb de ce totul se termină cu noi doi aici" finalul deosebit, un simplu semnal de plecare din ei insisi, ca a doua izgonire din raiul cuvintelor: "și singurul lucru practic pe care îl mai poți face este să te săruți cu îndărătnicie pînă te cuprinde tristețea și îți vine să te descalți și să o iei pe jos pînă la dimineață" colajul foto superb!
pentru textul : antiplatonice IV deEr. ofensat
pentru textul : Mere târzii dem-a dus cu gîndul la „gîndacul” lui kafka
pentru textul : sculptură în lemn viu deRecititi textul, domunle Cristea. e ceva in neregula cu el.
pentru textul : Mitul lui Sisif deTocmai cand ziceam si eu ca tot pesimistul (sau realistul daca vreti) ca surprizele s-au terminat pentru mine iata ca descopar aici un text mai mult decat interesant. Astept mai mult material de lectura de la Dvs si va promit pe viitor o parere asa, cat ma tin pe mine puterile :-) Oricum, deocamdata felicitari pentru cele trei texte recente ale Dvs pe care le-am citit aici pe Hermeneia. O tinuta literara remacabila, o idee poetica indeajuns de consistenta si nu in ultimul rand acea "dedicare" intru ale scrisului pe care multi asa-zisi poeti au uitat-o, daca au avut-o vreodata. Semnalez cu o penita de aur aceasta lectura care mi-a amintit de vremurile bune ale poeziei. Felicitari. Andu
pentru textul : Temă cu variațiuni deȘi aici ai remarcat corect, 1 e de la 'cineva'. Apoi e doar o idee de a marca într-un fel curgerea timpului. Cât despre 1.15, da, ar putea fi în Geneză. Mulțumesc.
pentru textul : flu & stuff deo scapare care merita urecheata. cu parere de rau ca nu am atins toata lumea. nici nu mi-am propus lumina si la dumneavoastra in suflet:)
pentru textul : cerul interzis deMi-au plăcut începutul și partea a doua a poemului, de la „iar seara...”. A doua strofă mi se pare prea explicită.
pentru textul : Bosfor deRemarc versurile:
„două rânduri de riduri
îi cer găzduire-n fiecare noapte
el primește doar pe unul”
Brâncuşi!
pentru textul : Sculptorul deO simpla sugestie. In stil Boba. In loc de: "pe când afacerea încă mai mergea" cam asa: "pe când afacerea încă nu începuse" ?!
pentru textul : dombi deelian, poate nu am sa fac exces de modestie si am sa iti spun ca eu cred ca textul acesta nu are numai zvic, cred ca exista un substrat nu foarte vizibil de prima data care necesita o atentie la semantica cailean, sau poate in cite feluri nu poti aranca, merci de comentariu
pentru textul : fericirea I deca se-ncurca; ca d-aia au pretenia domiistii ca "recupereaza realul"
pentru textul : Recuperarea Realului deMulțumesc, Andu, pentru reacție. Ce e cu ”paz”-ul ăla? Se prea poate să fie nouăzecist, deși mulți nu sunt de acord că a ar fi existat așa ceva, dar nu mi-am pus problema asta niciodată. ”Popoarele de frunze” da, sună arhaic, dar mi-a plăcut aici în context și contribuția la imagine. Fain c-ai trecut.
pentru textul : Hide and seek destiu ca tu ma apreciezi, cel putin asta inteleg eu din comentariile tale la textele mele. citind acest text - o surpriza placuta, observand evolutia, mi-am amintit de ce-mi spunea dana odata pe mess: "dorine, oamenii scriu bine atunci cand se scriu; barbatul pe el, femeia pe ea" tu ce crezi? gresim cu ceva? dana, daca te-ai suparat, nu mai fac, promit
pentru textul : Secvență dee foarte bună observația ta, Mariana! am să las să mai treacă însă "un pic":) de vreme, pentru ca apoi să revin mai distanțat de text (acum îmi pare că acea sintagmă dă o notă de alint poemului). atunci să vezi masacru. glumesc! mulțumesc frumos! vezi că se poate?:)
pentru textul : întoarcerea la praga deMai e de lucrat pe text. Nu prea am înțeles ideea, iar transpunerea în vers este doar sonoră. Nu îmi sună "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un_soare" (sic!).
pentru textul : Cioplitorului de vers deAm reflectat asupra titlului cautand sa-l privesc prin ochii tai insa alaturarea unui termen ce implica existenta unei relatii nelegitime cu ideea de spiritual mi se pare putin cam fortata... nu-i neg ineditul (tocmai asta m-a pus pe ganduri) insa atata timp cat vorbim de spirit nu cred ca am putea sa ne punem problema ilegitimitatii. Apoi nu poti insela in gand sau intr-un atribut al persoanei fara ca situatia sa se rasfranga la nivelul carnii... atunci cand vorbim de patima ea se consuma mai intai in suflet si abia apoi in trup. Desigur ca imi poti pune pe tapet sensul originar al termenului de amant, acela de iubit si in acest caz ti-as da dreptate, dar n-ar mai functiona legatura cu spiritualul. Povestea ta pare structurata pe ideea conceptului de amor heroes si ce a fantasmei (Bruno sau Ficino au scris despre asta) dar are niste vicii care sunt mai mult de sugestie decat de intelegere... nu mai dau exemple pentru ca Sapphire a enumerat cateva dintre ele. "De fapt asta caută, să-și dorească ceva ce nu poate avea"... aici este un prag cheie al textului si cred ca se simte nevoia sa reformulezi intr-un mod mai convingator... e ambiguu pentru ca se amesteca nevoia gnoseologica a fiintei umane de a se raporta la lume cu ideea de dorinta (care in acest caz nu e sinonima cu vrerea, cu vointa), amandoua conexate la un nedefinit "ceva ce nu poate" pus in consonanta cu verbul "a avea", posesiv prin excelenta. Inteleg temerea ca iubirea o data consumata sa lase loc golului dar raman la opinia ca in acest punct foarte important trebuie mai multa coerenta. Imi place modalitatea in care ai suprapus planurile (lasi impresia ca ceea ce povestesti e real apoi tot "castelul" acesta se muta doar in imaginatia ei, apoi imaginea se tulbura iarasi)... asta figureaza o lume crepusculara apropiata de starea de pre - visare. Mi se pare ca momentul cand ea are "iluminarea" fata de natura relatiei cu partenerul vine prea brusc... poate ca asa este ea o fiinta intuitiva dar asta contrasteaza cu analizele pe care tocmai le facuse cu putin timp inainte, a naibii de logice... poate ca e vorba de labilitate psihica, de modificarea iremediabila a conditiilor de raportare la el... oricum eu as fi lasat o pauza de respiratie acolo. Imi place finalul, are o nota tragica insa (o sa zici ca sunt carcotas) am impresia ca ambele personaje sunt un fel de masochisti ai simturilor... au nevoie unul de altul doar in masura in care isi trezesc senzatii, asta da dependenta si pariez ca daca vei face o continuare povestea nu va avea final fericit... macar unul dintre ei o sa moara de o supradoza de viata reala.
pentru textul : Amantă spirituală dedesigur, așa or fi zis unii și despre „bube, mucegaiuri și noroi”, despre „Les Fleurs du mal” sau despre versurile lui Plath. sau poate chiar ale lui Bacovia. Și te asigur, nu mi se pare ciudată o astfel de opinie venind de la tine. Mi s-ar părea surprinzător dacă ai fi în stare să gîndești altfel. Dar, de ce să pretind de la cineva ceva ce nu are...?
pentru textul : abjectivalia deceea ce nu poți tu pricepe (pentru că pentru tine poezia este probabil goblen) este faptul că într-un text este nesemnificativ cît urît sau frumos există. (lucruri care oricum sînt cumplit de relative). ci cîtă poezie există.
poezie Vio_b, nu goblen.
nu este nicio ironie. pur si simplu, metafora nu este functionala iccp logica poetica, este prea poticnita. "degetele" nu sunt taiate, sunt strivite, dar si asa... ideea poemului, in schimb, este excelenta, surprinzatoare, plina de farmec, opune spleenul, iubirii si da o solutie "bolii" initiale, un adjuvant?!
pentru textul : simfonia neterminată deCel putin la intrebarea "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ". Ba fi obligat sa raspunda pa proxima intalnire la care vo lua parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar o atfel de intrebare i-o va pune tocmai Ironistul. Si, pentru a bu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut loc.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deGenitivele...
pentru textul : decor dein italicele acelea sunt aproape cuvintele lui Dostoievski, nu ale mele...! :) e o parafraza. din Fratii Karamazov. sigur iti amintesti acum... (chiar nu ma asteptam sa nu vada nimeni asta, sincer...eu ma temeam ca e prea agresiva referirea.) ma bucur insa, mult, ca emotia a reusit sa traspara. multumesc frumos.
pentru textul : in illo tempore deharmony of shapes around a key your eye stone melted inside brilliant, bianca
pentru textul : Blue Iulia dePagini