Virgile, eu iti propun sa ne limitam la observatii legate de text si sa nu ne intindem la insinuari referitoare la "profunzimea" si/sau capacitatea de intelegere a vreunuia dintre noi. Tu oricum esti asa de sigur pe afirmatiile tale incat nu realizazi paradoxurile logice din unele exprimari in care dorind sa accentuezi ceva dar iti iese pe dos ca de pilda in "dar pe cit de adevarat este acest lucru pe atit de cert este ca in observatiile urmatoare demonstrezi ca nu ai inteles cam nimic din ce am scris eu aici". Iar despre text poate o sa mai comentez, daca il mai lasi pe aici. Andu
îmi cer scuze si precizez faptul că am apreciat amuzamentul textului şi starea confortabilă pe care o crează cititorului (am ignorat ,,dedicaţia,, şi am apreciat textul din punct de vedere neutru). posibil să aibă unele ,,trimiteri,, pe care eu nu le cunosc şi de care nu sunt interesată.
*O balada a instrainarii superb scrisa, cu nerv, autentic, profund realist. O felie de viata dura, en detail si en gros; totul e bine dozat, expus intr/o maniera personala-marca barac-grigore, adica cu stil. Imi place poemul pentru ca, lasand la o parte prejdecatile, vorbeste deschis despre destinul unei mari categorii de romani plecati sa gaseasca minele de aur ale fericirii in alta parte. Romancele din Italia si Spania sunt ingrijitoarele unor batrani intre 80 si 100 de ani, fac cele mai repugnabile munci pentru un ban neconvertibil la intoarcerea acasa in happyness, so... ,,am plâns amândouă ea nu știu de ce de atunci am avut mereu atacuri de panică de câte ori mergeam după mărunțișuri la big lots iar chelneriță nu am fost niciodată cu toate că spuneam că vreau''. Pentru cele o mie de povesti triste din Tara fericirii pe care le/am regasit in poemul tau, Ioana, ... o pana de aur. Katya Dincolo de mesajul textului admir tehnicitatea scriiturii, modul in care linia curge fara sincope... ci tensionat... tesatura poemului e admirabil compusa, in prim plan drama celui plecat la munca in afara iar in fundal, povestea de dragoste ... da, viata e un drum initiatic.
Interesant imaginar... te folosesti de intertextualitate ca sa propui o fotografie de stare... trecere oarecum brusca de la descriptiv la actional, dar poate tocmai acest lucru ai vrut sa-l transpui in versuri... conceptul care prinde forma, obiectivarea dinamica a ideii de nemiscare. Am totusi impresia ca unele formulari sunt in plus... poate o varianta minimalista ar avea un efect mai puternic.
ma cate taclale aici!!!! "parca a dat o Dihanie" în voi! Teme vechi, situatii noi. Ha,ha, ha.... "deci/ca să rezolvăm totul", poemul începe cu o concluzie, care de fapt ar trebui sa il incheie - in opinia mea - si suna original prin libera exprimare folosita. cu respect pentru toti "hermeneutii".
Eugen, ce am dorit să adaug şi nu m-a "lăsat sufletul" a fost că niciun om care nu a învăţat limba română ca limba maternă cu adevărat şi continuu, din leagăn până la maturitate, nu are cum transmite, prin scris, emoţie şi profunzime. Exemplu este că tu nu m-ai înţeles, aşa cum nici eu nu te-am înţeles complet prin acest text. Dar să revenim, acel "vid" este tocmai o emoţie profundă, un "nod în gât", datorită părţii de mijloc a textului. La urma urmei, mai degrabă prefer un text emoţionant, scris într-o românească de dincolo de Prut, decât un text prost scris de un român get-beget dar fără talent (cum sunt destui şi pe aici). Data viitoare când vii la Iaşi, îţi explic mai în amânunt. Oricum, e de bine. :)
răzeși în Apuseni? c'mon! chiar așa ai ajuns să încurci istoria Andule? Poate vrei să spui țărani liberi, dar răzeși... nu prea cred că se numeau așa în Ardeal. Și chiar dacă s-or fi numit în vreo formă regională tot sună aiurea de vreme ce este mult prea împămîntenită ideea că răzeșii existau mai degrabă în Moldova. Probabil că în Apuseni mergea să spui "moții".
Elia, tocmai aia e. că eu aici n-am văzut nici un accident, ci o pierdere de cumpăt, mi-am imaginat totul ca pe o eliberare... iar în ceea ce privește "sarea"... :) te trimit imediat înapoi în laboratorul de chimie. știi tu...
Şi mie mi-a plăcut, chiar dacă unele versuri sunt aglomerate. Pare o spontană şi lucidă razvrătire existenţială. Aparenta ruptură ideatică dintre cele două unităţi îmi întăreşte părerea.
mi-a placut mult finalul poeziei tale. si tristetea exprimata de el. care mi-a parut cumva blanda.
tocmai de aceea nu vad cum se protrivesc versurile astea in context:
"doar că nu am gură
ci un loc pustiu"
eu sunt o persoana vizuala. iar imaginea asta se potriveste tare bine intr-un tablou suprarealist- macabru.
iar aici: "ca un papion ce visează cravate
la gâtul unui manechin dintr-o vitrină goală" prea multe detalii - as taia versul doi, nu imi pare ca adauga ceva esential ideii.
oricum, interventia mea este una subiectiva. vine ca din partea unueia dintre persoanele care te citesc in mod constant si care, nici nu mai e nevoie sa zic, te apreciaza.
Așa cum și spuneam, iar Sixtus o dovedește, rostul poeziei se definește mai limpede din împrejurări concrete. Și iată că poezia ne-a împăcat până la urmă pe toți. Cât despre "subliteratura" la care cred că se referă, când am chef să mă amuz copios, arunc și eu câte o privire pe-acolo. E distracție la comandă. Iar polemica, să fim serioși, n-a avut cine s-o susțină, se pare că nu au pe nimeni la nivelul lui Andu pe-acolo.
/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.
Aranca... agape e una si agapa e alta... la fel cum, apropos de "cautare" episteme si doxa nu reprezinta acelasi lucru... in materie de "chef" si "hinturi" iti dau dreptate, lumea e futila... insa din respect pentru o posibila exceptie nu m-as hazarda sa lansez judecati universale. Nu ma deranjeaza ironia ba chiar o apreciez de aceea as vrea ca in subsolul textelor mele sa te simti libera sa incalci toate regulile acestui site... am sa cer ingaduinta din partea proprietarului siteului ca tu sa poti spune orice si oricand, pe orice fel de ton sub textele postate de mine... nadajduiesc ca astfel, avand acest spatiu anume destinat defularii, restul comentariilor tale sa fie la obiect. Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva. Cat despre "Trei Sarmale" au cei de acolo un bors de gaina delicios si niste lautari deosebiti... as zice ca sunt si profunzi dar n-as vrea sa te supar... tu si prietena care ti-a vorbit despre acest han sunteti oricand binevenite.
@ trinity: luni eram in gara de nord si asteptam un tren. cind a venit pe primul vagon scria 1. Am crezut ca e vagonul meu, ca asa scria pe bilet. ei, in vagon se urcasera vreo 15 tigani. am intrebat controlorul daca era chiar vagonul meu. s-a uitat la bilet si a zis da. asta e locul tau. i-a dat pe tigani jos din tren. mi-am dat seama dupa aia ca vagonul 1 e de fapt clasa 1. si m-a amendat pentru asta. de ce-ti spun asta? daca antecomentatorul tau care se numeste margas e bobadil, atunci il inteleg. daca e intr-adevar marga stoicovici nu-i inteleg vehementa. oare chiar nu putem sa nu lasam semne acolo unde ne place? oare chiar chiar sintem asa de idioti incit sa ne hartuim pina nu mai avem aer?(si ma scuzi, dar eu cred sincer ca incasez, nu numai aici, niste polite de fost editor.)
text realmente slăbuț. dar nu îmi fac iluzii că autorul lui va înțelege sau accepta asta. orgoliul este o carapace rezistentă.
iar dacă cineva va crede că versuri precum „scriu poemul fără de sfârşit” sau „poemul beznelor intrate în rutină”, sau „cât de greu este să-mbătrâneşti/ departe de tine însuţi”, sau „poemul la care numai moartea are drepturi de autor” se ridică dincolo de farmecul unui șlagăr obosit atunci cu siguranță acest text este de o valoare inestimabilă.
singura chestie care trece dincolo de o scriitură de novice sînt versurile „moartea ne ia pe toţi/ cu frumosul”.
Madalina. te avertizez să nu folosesti posibilitatea de a comenta in alte scopuri decit cel pentru care a fost oferita. simti nevoia unei comunicari directe, foloseste alte cai.
adriana, "eu nu ma pricep decat la dragoste" si aici trebuie sa ma mai nasc de cateva ori. prima data imi iesise bine. cu siguranta M stie concluzia. iar pe o vreme de betie ca asta imi vine sa m arunc intr un tub cu sifon a-ntaia!
"ş-aşa-mi vine câteodată" să spun cum Nu sau cum Da în viaţa asta în care nu-ţi vine să crezi (ochilor) şi nici să auzi (urechilor)...
ce bine că există micile bucurii precum scrisul, cititul, înţelesul, comunicarea, rezonarea, legătura la capătul celălalt al sinelui...
:)
Alma, acest Pa al tău mi-a atras atenția la "primul" Pa, mai exact prima ta poezie din ciclul PA care mi s-a părut reușită. Nu prea scriu poezie dar îmi pot da seama când ceva îmi place. Asta este.Măcar de citit putem să citim. Dacă toată lumea ar scrie poezie, cine ar mai bate cuie în bocanci? Ceea ce vreau eu să spun este că trebuia să te fi oprit la primul Pa. Restul... "poeziilor": doi și trei sunt ceva de genul filmului Highlander în care nu-l mai regăsim pe San Connery...ci doar efectul de "nemurire" în sine. Poezia ta Alma...poate fi nemuritoare și printr-un singur Pa....)Am citit poezii de la tine. Tot de pe hermeneia (bune și foarte bune) și sincer nu am înțeles de ce ai ținut să continui poezia aceasta? Ca spicuiri: a)"îi punem aripă coadă, un zmeu ca la carte, un zmeu de hârtie" (chiar trebuia să ne faci să-nțelegem că este din hârtie?) b)"domnul Pa îmi spune că domnul Pa din poezie e altfel decât domnul Pa din realitate pe când domnul Pa din poezie înalță zmeie ca la carte pe când domnul Pa din realitate nu are zmei de hârtie nu are zmei de hârtie" (ai vrut să iasă o joacă de copil cum că: această jucărie este jucăria numai și numai a mea, te spun mamei sau doamnei educatoare dacă nu mi-o dai acum! - nu are stofă de strofă de poezie...) c)"am scris platitudini, iar acest lucru îmi va aminti de Peter Pan și asta o să fie cam tot" - deja Peter Pan este prea mult spus, amesteci personajele sau le dai o haină nouă pentru nu știu... (probabil ai o idee tu pe undeva cu acest Pan...) dar nu sună bine, mă rog... Pan/zmeu, nu prea ți-a ieșit. De poezia de față nu mai spun nimic. Nu-mi place din capul locului. O amețeală totală. Nu am putut s-o citesc până la sfârșit.
...chiar fain și remarcabil poemul. iar pentru că nu discutăm autorul ci textul în sine mi-au plăcut mult schije de zăpadă mi-au mușcat buzele, acestea fiind crăpate până la os precum și expresivul final : te-a răzuit din realitate prima ninsoare. apoi imaginea cu substanță pur feminină e adorabilă. puține persoane reușesc să dea o tușă atât de sesizabilă a sensibilității mascate sub un verbiaj puternic.(asta ca să mă refer la Luminița Suse) frumos.
E interesant acest Disneyland al poemului, puțin ironic, destul de realist și oarecum dificil de urmărit ca imagine de lectură. Îmi place cum sună versul "ortopedia unui trai".
Dpdv liric, este un text matur, dar nu această valenţă îl face un text bun, ci firescul expresiei complexe (şi aici nu fac joc de cuvinte), capacitatea de-a surprinde adevăruri/ subtilităţi/ adâncimi sentimentale (subiective au ba) prin mijloace artistice naturale - aşa cum se spunea şi mai sus.
Am mai spus-o, o mai spun: atâta timp cât există figura de stil ( = premeditarea), nu există text firesc/ natural/ spontan..., există doar manieră firească în care un text este scris. Aceasta este o trăsătură esenţială poeziei, iar în poezia de faţă ea vorbeşte pentru sine, de la sine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgile, eu iti propun sa ne limitam la observatii legate de text si sa nu ne intindem la insinuari referitoare la "profunzimea" si/sau capacitatea de intelegere a vreunuia dintre noi. Tu oricum esti asa de sigur pe afirmatiile tale incat nu realizazi paradoxurile logice din unele exprimari in care dorind sa accentuezi ceva dar iti iese pe dos ca de pilda in "dar pe cit de adevarat este acest lucru pe atit de cert este ca in observatiile urmatoare demonstrezi ca nu ai inteles cam nimic din ce am scris eu aici". Iar despre text poate o sa mai comentez, daca il mai lasi pe aici. Andu
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani deîmi cer scuze si precizez faptul că am apreciat amuzamentul textului şi starea confortabilă pe care o crează cititorului (am ignorat ,,dedicaţia,, şi am apreciat textul din punct de vedere neutru). posibil să aibă unele ,,trimiteri,, pe care eu nu le cunosc şi de care nu sunt interesată.
pentru textul : lordul banal de*O balada a instrainarii superb scrisa, cu nerv, autentic, profund realist. O felie de viata dura, en detail si en gros; totul e bine dozat, expus intr/o maniera personala-marca barac-grigore, adica cu stil. Imi place poemul pentru ca, lasand la o parte prejdecatile, vorbeste deschis despre destinul unei mari categorii de romani plecati sa gaseasca minele de aur ale fericirii in alta parte. Romancele din Italia si Spania sunt ingrijitoarele unor batrani intre 80 si 100 de ani, fac cele mai repugnabile munci pentru un ban neconvertibil la intoarcerea acasa in happyness, so... ,,am plâns amândouă ea nu știu de ce de atunci am avut mereu atacuri de panică de câte ori mergeam după mărunțișuri la big lots iar chelneriță nu am fost niciodată cu toate că spuneam că vreau''. Pentru cele o mie de povesti triste din Tara fericirii pe care le/am regasit in poemul tau, Ioana, ... o pana de aur. Katya Dincolo de mesajul textului admir tehnicitatea scriiturii, modul in care linia curge fara sincope... ci tensionat... tesatura poemului e admirabil compusa, in prim plan drama celui plecat la munca in afara iar in fundal, povestea de dragoste ... da, viata e un drum initiatic.
pentru textul : repetentă deInteresant imaginar... te folosesti de intertextualitate ca sa propui o fotografie de stare... trecere oarecum brusca de la descriptiv la actional, dar poate tocmai acest lucru ai vrut sa-l transpui in versuri... conceptul care prinde forma, obiectivarea dinamica a ideii de nemiscare. Am totusi impresia ca unele formulari sunt in plus... poate o varianta minimalista ar avea un efect mai puternic.
pentru textul : Ilustrată cu privirea spre cer dema cate taclale aici!!!! "parca a dat o Dihanie" în voi! Teme vechi, situatii noi. Ha,ha, ha.... "deci/ca să rezolvăm totul", poemul începe cu o concluzie, care de fapt ar trebui sa il incheie - in opinia mea - si suna original prin libera exprimare folosita. cu respect pentru toti "hermeneutii".
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deEugen, ce am dorit să adaug şi nu m-a "lăsat sufletul" a fost că niciun om care nu a învăţat limba română ca limba maternă cu adevărat şi continuu, din leagăn până la maturitate, nu are cum transmite, prin scris, emoţie şi profunzime. Exemplu este că tu nu m-ai înţeles, aşa cum nici eu nu te-am înţeles complet prin acest text. Dar să revenim, acel "vid" este tocmai o emoţie profundă, un "nod în gât", datorită părţii de mijloc a textului. La urma urmei, mai degrabă prefer un text emoţionant, scris într-o românească de dincolo de Prut, decât un text prost scris de un român get-beget dar fără talent (cum sunt destui şi pe aici). Data viitoare când vii la Iaşi, îţi explic mai în amânunt. Oricum, e de bine. :)
pentru textul : Mica țigariadă derăzeși în Apuseni? c'mon! chiar așa ai ajuns să încurci istoria Andule? Poate vrei să spui țărani liberi, dar răzeși... nu prea cred că se numeau așa în Ardeal. Și chiar dacă s-or fi numit în vreo formă regională tot sună aiurea de vreme ce este mult prea împămîntenită ideea că răzeșii existau mai degrabă în Moldova. Probabil că în Apuseni mergea să spui "moții".
pentru textul : la un pahar de vorbă deElia, tocmai aia e. că eu aici n-am văzut nici un accident, ci o pierdere de cumpăt, mi-am imaginat totul ca pe o eliberare... iar în ceea ce privește "sarea"... :) te trimit imediat înapoi în laboratorul de chimie. știi tu...
pentru textul : Accident deŞi mie mi-a plăcut, chiar dacă unele versuri sunt aglomerate. Pare o spontană şi lucidă razvrătire existenţială. Aparenta ruptură ideatică dintre cele două unităţi îmi întăreşte părerea.
pentru textul : memento sacadat demi-a placut mult finalul poeziei tale. si tristetea exprimata de el. care mi-a parut cumva blanda.
tocmai de aceea nu vad cum se protrivesc versurile astea in context:
"doar că nu am gură
ci un loc pustiu"
eu sunt o persoana vizuala. iar imaginea asta se potriveste tare bine intr-un tablou suprarealist- macabru.
iar aici: "ca un papion ce visează cravate
la gâtul unui manechin dintr-o vitrină goală" prea multe detalii - as taia versul doi, nu imi pare ca adauga ceva esential ideii.
oricum, interventia mea este una subiectiva. vine ca din partea unueia dintre persoanele care te citesc in mod constant si care, nici nu mai e nevoie sa zic, te apreciaza.
pentru textul : am dreptul la o scamă deAșa cum și spuneam, iar Sixtus o dovedește, rostul poeziei se definește mai limpede din împrejurări concrete. Și iată că poezia ne-a împăcat până la urmă pe toți. Cât despre "subliteratura" la care cred că se referă, când am chef să mă amuz copios, arunc și eu câte o privire pe-acolo. E distracție la comandă. Iar polemica, să fim serioși, n-a avut cine s-o susțină, se pare că nu au pe nimeni la nivelul lui Andu pe-acolo.
pentru textul : Ce rost are poezia? de/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 de...deci Ioana, ești prea ...profundă! ia-o mai normal, ca majoritatea! fără formalisme, paul
pentru textul : blogbadil defăcând sex iniţiatic - puţin pretenţios.
pentru textul : închisoare de săpun deMai bine ca de obicei.
da, merci buna ideea, am schimbat
pentru textul : forbidden love deAranca... agape e una si agapa e alta... la fel cum, apropos de "cautare" episteme si doxa nu reprezinta acelasi lucru... in materie de "chef" si "hinturi" iti dau dreptate, lumea e futila... insa din respect pentru o posibila exceptie nu m-as hazarda sa lansez judecati universale. Nu ma deranjeaza ironia ba chiar o apreciez de aceea as vrea ca in subsolul textelor mele sa te simti libera sa incalci toate regulile acestui site... am sa cer ingaduinta din partea proprietarului siteului ca tu sa poti spune orice si oricand, pe orice fel de ton sub textele postate de mine... nadajduiesc ca astfel, avand acest spatiu anume destinat defularii, restul comentariilor tale sa fie la obiect. Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva. Cat despre "Trei Sarmale" au cei de acolo un bors de gaina delicios si niste lautari deosebiti... as zice ca sunt si profunzi dar n-as vrea sa te supar... tu si prietena care ti-a vorbit despre acest han sunteti oricand binevenite.
pentru textul : Impresii de@ trinity: luni eram in gara de nord si asteptam un tren. cind a venit pe primul vagon scria 1. Am crezut ca e vagonul meu, ca asa scria pe bilet. ei, in vagon se urcasera vreo 15 tigani. am intrebat controlorul daca era chiar vagonul meu. s-a uitat la bilet si a zis da. asta e locul tau. i-a dat pe tigani jos din tren. mi-am dat seama dupa aia ca vagonul 1 e de fapt clasa 1. si m-a amendat pentru asta. de ce-ti spun asta? daca antecomentatorul tau care se numeste margas e bobadil, atunci il inteleg. daca e intr-adevar marga stoicovici nu-i inteleg vehementa. oare chiar nu putem sa nu lasam semne acolo unde ne place? oare chiar chiar sintem asa de idioti incit sa ne hartuim pina nu mai avem aer?(si ma scuzi, dar eu cred sincer ca incasez, nu numai aici, niste polite de fost editor.)
pentru textul : no new messages in your inbox detext realmente slăbuț. dar nu îmi fac iluzii că autorul lui va înțelege sau accepta asta. orgoliul este o carapace rezistentă.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deiar dacă cineva va crede că versuri precum „scriu poemul fără de sfârşit” sau „poemul beznelor intrate în rutină”, sau „cât de greu este să-mbătrâneşti/ departe de tine însuţi”, sau „poemul la care numai moartea are drepturi de autor” se ridică dincolo de farmecul unui șlagăr obosit atunci cu siguranță acest text este de o valoare inestimabilă.
singura chestie care trece dincolo de o scriitură de novice sînt versurile „moartea ne ia pe toţi/ cu frumosul”.
Va multumesc pentru popasul vostru si comentarii. Nu mai am diacritice la calculator...
pentru textul : Ajun de mare cu zmeu deMadalina. te avertizez să nu folosesti posibilitatea de a comenta in alte scopuri decit cel pentru care a fost oferita. simti nevoia unei comunicari directe, foloseste alte cai.
pentru textul : Alb şi roşu deadriana, "eu nu ma pricep decat la dragoste" si aici trebuie sa ma mai nasc de cateva ori. prima data imi iesise bine. cu siguranta M stie concluzia. iar pe o vreme de betie ca asta imi vine sa m arunc intr un tub cu sifon a-ntaia!
pentru textul : "insuportabila ușurătate a frumuseții" de"ş-aşa-mi vine câteodată" să spun cum Nu sau cum Da în viaţa asta în care nu-ţi vine să crezi (ochilor) şi nici să auzi (urechilor)...
pentru textul : citeşte dece bine că există micile bucurii precum scrisul, cititul, înţelesul, comunicarea, rezonarea, legătura la capătul celălalt al sinelui...
:)
remarc:
pentru textul : in extremis de„haina e o fereastră între aer şi nud
din inimă bătăile privesc în afară
mirate de ce atâta distanţă e necesară vieţii”
Si noi cu ce ne alegem Profetule? Andu
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 deAlma, acest Pa al tău mi-a atras atenția la "primul" Pa, mai exact prima ta poezie din ciclul PA care mi s-a părut reușită. Nu prea scriu poezie dar îmi pot da seama când ceva îmi place. Asta este.Măcar de citit putem să citim. Dacă toată lumea ar scrie poezie, cine ar mai bate cuie în bocanci? Ceea ce vreau eu să spun este că trebuia să te fi oprit la primul Pa. Restul... "poeziilor": doi și trei sunt ceva de genul filmului Highlander în care nu-l mai regăsim pe San Connery...ci doar efectul de "nemurire" în sine. Poezia ta Alma...poate fi nemuritoare și printr-un singur Pa....)Am citit poezii de la tine. Tot de pe hermeneia (bune și foarte bune) și sincer nu am înțeles de ce ai ținut să continui poezia aceasta? Ca spicuiri: a)"îi punem aripă coadă, un zmeu ca la carte, un zmeu de hârtie" (chiar trebuia să ne faci să-nțelegem că este din hârtie?) b)"domnul Pa îmi spune că domnul Pa din poezie e altfel decât domnul Pa din realitate pe când domnul Pa din poezie înalță zmeie ca la carte pe când domnul Pa din realitate nu are zmei de hârtie nu are zmei de hârtie" (ai vrut să iasă o joacă de copil cum că: această jucărie este jucăria numai și numai a mea, te spun mamei sau doamnei educatoare dacă nu mi-o dai acum! - nu are stofă de strofă de poezie...) c)"am scris platitudini, iar acest lucru îmi va aminti de Peter Pan și asta o să fie cam tot" - deja Peter Pan este prea mult spus, amesteci personajele sau le dai o haină nouă pentru nu știu... (probabil ai o idee tu pe undeva cu acest Pan...) dar nu sună bine, mă rog... Pan/zmeu, nu prea ți-a ieșit. De poezia de față nu mai spun nimic. Nu-mi place din capul locului. O amețeală totală. Nu am putut s-o citesc până la sfârșit.
pentru textul : pa-ul domnului Pa deMarina, multumesc, inca am o problema cu incadrarea textelor avind in vedere constructia si stilul care ma caracterizeaza.
pentru textul : last man standing I de...chiar fain și remarcabil poemul. iar pentru că nu discutăm autorul ci textul în sine mi-au plăcut mult schije de zăpadă mi-au mușcat buzele, acestea fiind crăpate până la os precum și expresivul final : te-a răzuit din realitate prima ninsoare. apoi imaginea cu substanță pur feminină e adorabilă. puține persoane reușesc să dea o tușă atât de sesizabilă a sensibilității mascate sub un verbiaj puternic.(asta ca să mă refer la Luminița Suse) frumos.
pentru textul : Fragmentarium. Fără diacritice deparodie...LA CE? schimbati incadrerea, va rog.
pentru textul : Aleșii noștri vor să ne asculte păsurile deE interesant acest Disneyland al poemului, puțin ironic, destul de realist și oarecum dificil de urmărit ca imagine de lectură. Îmi place cum sună versul "ortopedia unui trai".
pentru textul : campionii unei mari izbiri deDpdv liric, este un text matur, dar nu această valenţă îl face un text bun, ci firescul expresiei complexe (şi aici nu fac joc de cuvinte), capacitatea de-a surprinde adevăruri/ subtilităţi/ adâncimi sentimentale (subiective au ba) prin mijloace artistice naturale - aşa cum se spunea şi mai sus.
Am mai spus-o, o mai spun: atâta timp cât există figura de stil ( = premeditarea), nu există text firesc/ natural/ spontan..., există doar manieră firească în care un text este scris. Aceasta este o trăsătură esenţială poeziei, iar în poezia de faţă ea vorbeşte pentru sine, de la sine.
Felicitări!
pentru textul : poem de alungat singurătatea dePagini