o fantana inseamna un izvor si un izvor ti-e drag intotdeauna sa-l privesti si sa-l asculti. cel mai frumos poem tu il scrii sapand intre coastele timpului o fantana
Ionut Caragea, ma amuzi copios. Pe linga faptul ca OPINIA TA, e lipsita de argumente literare, te erijezi in instanta literara desi nu te recomanda nimic, in afara de o duzina de carti necitite. Ti-am mai spus-o si cu alte ocazii: parerea ta e complet irelevanta pentru mine, pentru ca din punctul meu de vedere esti un atuor cu mai mai slab decit mine. Esti genul de autor care da in penibil, care prefera sa doboare paduri tropicale pentru a avea el citeva issn-uri cu care sa defileze.
Daca ai face ca mine(nu las semne acolo unde nu-mi place), ai trai fericit pina la adinci batrineti.
Din pacate, in multe locuri din acest text, poezia lipseste cu desavarsire. Versuri banale, fara nici o expresivitate, care ar trebui sa dispara. De exemplu:
până în vârful muntelui e departe
mama mea e plecată
dar diseară o să mă învelească cu pătura
sau
cred că
e iarăși noapte și ploaia se
izbește de pervaz
se izbește se izbește
Concluzia: ce trebuie sa retinem din acest text? Care este mesajul lui? Cu ce impresioneaza cititorul? Ce invatam de la autoare? Intrebari pe care autorul trebuie sa si le puna inainte de a posta un astfel de text.
Paulică, eu când ziceam că ești 'transparent' mă refeream că ți se vede ... bip bip d-aia și citam nordul ceasului elvețian. În rest numai de bine, pe mine mă amuzi teribil, dacă o ținem tot așa am și uitat de toate relele multele de pe capul meu. Mi-amintești tot mai tare de Miron Cozma, ai ceva din el.
Din respect pentru interventia de bun-simt a Biancai si pentru acest site Ioane revin fara sa mai vorbesc despre dezamagirea pe care mi-a creat-o reactia ta copilareasca. Dar sa trecem peste asta. Ce voiam eu sa-ti spun aseara (scuza-ma era tarziu si la ora aceea aveam o viziune mai degraba holistica asupra problemelor, azi insa e opshpe si un sfert si sunt inca la birou, deci e alta gasca in alta traista) este ca exprimarea aceasta nu te prinde, nu iti este caracteristica si deci (cum altfel?) nu iti iese defel. Hai sa luam cateva sintagme din aceasta colectie de sintagme pe care tu o numesti poezie: "imi cioplesc o rama din degete" - cu un astfel de incipit, aproape ca dezarmezi cititorul sa continue.. este atat de confuza exprimarea si de lipsita de forta incat te lasa fara replica... "imi cioplesc o rama" - te duce imediat cu gandul la acest act primordial al cioplirii, un efort, o stare de gratie... apoi "din degete", nici nu stii daca acest "din degete" trebuie citit ca "din varful buzei" in constructia "iti spun te iubesc din varful buzelor" sau pur si simpul banal, rama aceea tu o vrei alcatuita "din degete" (ca din lemn), dar atunci de ce sa o mai cioplesti? Degetele sunt deja cioplite si inca bine de tot, de Dumnezeu...Ma rog, daca ar fi sa ma intind vis-a-vis de slabiciunile acestui incipit de poem probabil ca as scrie mult prea mult. "fotografia miscata a orasului" - cliseu "isi leaga strazile de glezne" - bun dar continuarea "ca pe niste sireturi"?? o explicatie care strica tot "copacii cu ramurile infipte in luna" - cliseu (incearca "cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul sub cortul adormitilor gutui si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea vazduhul serii mi-ar parea caprui si mi-ar parea ca deslusesc prin crenge zvelti vanatori in arcuitii lei din goana calului cum isi subtie arcul o tinde-ti mana stanga catre ei" - scuze de eventualele inexactitati, am citat din memorie) "fularul singuratatii in jurul gatului" - aici am rasuflat usurat, ma gandeam ca daca mai sus sireturile erau in jurul gleznelor acum, iata, fularul "singuratatii" este la locul sau, adica in jurul gatului. Andu
Ce înseamnă "el se va numenii"? cumva e "se va numeni"? Cred că e un text care se citește greu, încet, se revine asupra versurilor. Am considerat că sunt versuri. În imagine este un început de eclipsă?
O poezie mai dura decat cele cu care ma obisnuisem in ultimul timp. daca ar fi sa urmez firul narativ si sa incerc sa descopar mesajul acestei poezii as spune ca autorul se afla la o rascruce de drumuri in ce priveste propria creatie. este o stare de tensiune continua:"prin mîinile mele trec batalioanele zilei". mainile certifica ideea ca este vorba despre creatie. apare o presimtire apasatoare:"pentru că eventualitatea unui război trebuie să mă găsească ucis în poziție regulamentară" care explica nevoia de poduri. acestea din urma vor exprima dorinta sau posibilitatea sau mai degraba trebuinta trecerii de la o stare la alta, de la o forma de alta. In dictionarul de simboluri de Jean Chevalier, Alain Gheerbrant se afirma ca "podul il pune pe om pe o cale stramta, unde el intalneste in mod ineluctabil obligatia de a alege. iar alegerea facuta il va osandi sau il va mantui". am reprodus acest citat fiindca observ ca exact aceasta vrea sa sugereze Virgil. acel "chiar daca" accentueaza ideea unei eventuale solutii, dar daca ar alege-o pe aceasta propusa ar insemna sa renunte la ea si la el insusi, pentru a putea ramane din ce in ce mai singur. mi-au placut foarte mult versurile:"pînă cînd și cea mai perfectă metaforă se oprește indecisă ca o fetiță orfană în mijlocul prăfuit al drumului".e atat de nesigura aceasta stare si autorul atat de pierdut incat si metafora se simte aproape tradata, parasita(ca o fetita orfana), aruncata (in mijlocul prafuit al drumului). poezia creste in tensiune pe masura ce inainteaza spre final, poetul striga, cauta, cere, cautand podurile, de fapt, isi doreste o iesire, o solutie, o ceva, mai sus afirma ca ar trebui sa fie singur, iar aici este aproape disperat fiind urmarit de turma, care ar putea fi considerata ca o iluminare, dar e prea putin probabil ca sa il pasca turmele pentru a-i aduce iluminarea. aurul mai simbolizeaza degradarea omului din conditia de nemuritor in cea de muritor, deci turmele acestea de aur il cauta pentru a-l conduce spre o cale gresita, diferita de cea pe care o cauta cu inversunare.lacustele exprima foarte bine ideea de aglomerare, de sufocare. eu am perceput-o ca pe o arta poetica reusita. mi-a placut mult.
“Sub stern îmi crește un fel de lumină”, e proiecția unui film, mut, în care lucrurile au o egalitate înspăimântătoare “cântarea cântărilor e pe același raft cu evanghelia după isus hristos” iar cuvintele sunt imprăștiate tăcut, hrană dintr-o mână inocentă, “ca pâinea ... pentru păsările din piața unirii”; în dosul marelui secret e deșertăciunea deșertăciunilor, căutăm mult până să credem, numele scrise pe un geam înghețat rămân, până în primăvară. “mereu mi se va lipi de palme aceeași fereastră cu tine” (acest vers mi-a atras atenția). Mi-a plăcut în mare poemul. Mi-a fost totuși greu să-i prind toate sensurile și nu pot descifra acestă metaforă “iluzii cresc neted precum pielea peștilor morți”.
Percep deja că există două posibilități. Ori ai o xenofobie acerbă împotriva americanilor, fenomen pe care l-am mai observat la unii români care probabil crezînd că scuipînd în americani sînt români mai patrioți decît alții. Deși o privire mai atentă (și mai inteligentă) îți va spune că „manager” este un cuvînt englezesc și nu neaparat american. La fel după cum este și cuvîntul „șerif” de altfel, despre pare pun pariu că 99% din români cred că este cuvînt pur american. Dar evident că dacă simți nevoia să scuipi în americani (cum alții simt nevoia să scuipe în evrei sau în unguri, de exemplu) orice pseudo-argument este justificat. Aceasta este prima posibilitate. A doua posibilitate este că îți dorești să mă ofensezi pe mine care sînt român american. Din nou trebuie să afirm aceasta pentru că „manager” nu este cuvînt neaparat american. Dar probabil că ura împotriva britanicilor este probabil mai puțin la modă astăzi între românii „adevărați”. În orice caz a traduce „manager” cu „director” nu face decît să ne reveleze ignoranța ta, domnule cezar. Pentru că „manager” poate fi eventual tradus cu „gospodar” sau „ispravnic”. Evident însă că oamenii inteligenți din România au preferat un englezism (sau americanism, cum zici tu) unor arhaisme slavone. S-ar putea ca ție însă să îți placă slavonismele. Evident, fiecare cu simpatiile lui. Unii spre occidentul civilizat. Alții spre stepa rusă.
Dar nici cuvîntul „director” nu demonstrează prea mult „patriotism”. Pentru că deși originea lui inițială este latină (de la romanii ăia brutali care ne-au cucerit scumpa noastră Dacie și ne-au violat fetele codane prin Sarmisegetuza), dar, în orice caz, la noi cuvîntul „director”, că despre el făceai vorbire, vine din franceză. Este mai „bună” sau mai „patriotică” franceza decît engleza? Sau are ostilitatea anti-americană subtext politic în timp ce pupincurismul franțuzesc este nobil? Sînt și acestea întrebări care plutesc ca o ceață verzuie peste cămășile țesute în punct românesc ale patrioților români.
Revenind însă la oile noastre. Eu stăruiesc în a considera pocirea limbii române din ignoranță ca fiind o măsură mult mai autentică de nepatriotism decît folosirea cuvîntului „manager”. Parol!
Dle Cristea, mă onorează în chip deosebit aprecierea dumneavostră, iar precizările mă ajută în orientare. Intenția a fost de a încadra textul la poezie, dar mi-am zis să nu forțez prea mult limitele "speciilor". Ideea dintru început era să continuu aceste "hieroglifuri" cu alte câteva texte îngemănate, în același ton ambiguu și tot cu ordini răsturnate, sperând să fie cât de cât plăcute la lectură și să nu plictisească. Astfel, intervenția dumneavoastră o simt încurajatoare pentru mine și mă va face să merg mai departe. Aș dori chiar așa să le și numesc, "hieroglifuri" și nu "hieroglife", pentru a sugera acea altă nuanță, dar aceasta doar dacă nu se va reclama o prea mare violentare a limbii. Rămâne să mă decid și să încerc a da formă viitoarelor texte care, dacă vor merita atenția, voi ține seama de părerile cititorilor, oricât de sever critice, pentru a-mi semnala eventualele neajunsuri sau chiar erori de concept. Să văd ce iese.
Teribil de slab in idee, teribil de prost scris si pe deasupra infatuat acest text. rareori am citit ceva asa de execrabil. Un text demn de recycle bin fara posibilitate de recuperare, o uitare ar fi o eliberare. Un gunoi integru de la alfa la omega, un record de tampenie literara in vazul tuturor. Andu
Dorel, ai făcut o observație corectă (cel puțin într-un anumit context - sau cum s-ar spune în matematică, date fiind anumite condiții, deci nu întotdeauna) dar ai produs o interpretare greșită. Și este greștită pentru că bănuiesc că nu știi exact despre ce vorbești (în general) și cu certitudine nu știi cum funcționează algoritmul din spatele contorului (în special). Te pot însă asigura că scenariul pe care îl întrevezi tu este nerealizabil. Iar temerea nefondată. Iar dacă îți imaginezi o soluție ideală, în care accesarea de către persoana care a postat textul (nu care este logată la un moment dat, pentru că cele două lucruri nu sînt întotdeauna identice) să nu se înregistreze în contorul vizitării paginii, sînt nevoit să îți aduc vestea proastă că acea soluție nu s-a inventat încă și probabil că nici nu se va putea inventa, date fiind detaliile tehnice ale modului cum funcționează diferitele pagini de web. Iar dacă cineva îți va spune că așa ceva este posibil în mod absolut îți garantez eu că se laudă. Există mai multe sisteme și mai multe soluții dar absolut nici una nu este perfectă. Cea implementată aici de mine este, cel puțin în opinia mea, cea care reduce la maximum posibilitatea de abuz.
sacadat, în ritm de bolero, "lăsând deoparte pământul" - ce-mi place lucrul ăsta. păi muzica este ceva aproape ireal. nu ştiu ce m-aş/ ne-am face fără ea!
dacă ţie îţi pare timpul obez, mie mi se pare că se contractă în acel bob de orez şi totul se duce, se duce...
Aritmosa, explicațiile de multe ori sunt de prisos, am convingerea că undeva ai privit drumul prin această fereastră, înainte de a-l vedea aici. Îți mulțumesc, acesta este un semn care vorbeste despre unul dintre sensurile pentru care scriu poezie. Ai și văzut ramura înflorită? :-)
aranca , francisc, lucian ce sa zic... o sa refletez la cele spuse de voi. titlul mi se parea bun, era vorba de o anume noapte ... „puii de frig” m-ar indeparta putin de idee, dar cred ca as castiga sondand in directia asta, iar cu trandafirul o sa incerc sa fac ceva ... astept doar momentul:) va multumesc de pareri!
Luminita Petrovici, tu scrii in acelasi comentariu "mă caracterizează bunul simţ în orice postură" dar si "îţi sugerez duşuri scrotale" sau "doar aşa pare că vi se ridică testosteronul". Cu toate ca nu imi amintesc sa fi pomenit nici macar in treacat organele tale genitale sau hormonii tai sexuali. Deci, Luminita Petrovici, a spune ca "te caracterizeaza bunul simt", si mai ales "in orice postura", ramine pentru mine una dintre cele mai mari timpenii pe care mi-a fost dat sa o citesc. De fapt o minciuna trista. Si te asigur ca mi-a fost dat sa citesc multe. Pentru ca, draga mea Luminita Petrovici, facind acum abstractie de persoana ta (care oricum, mi-a dovedit ca nu isi doreste prea mult respect), daca cineva, oricine, ar scrie ce ai scris tu la adresa oricarei alte persoane, eu as considera ca nu are nici o bruma de bun simt. Imi pare rau sa iti spun dar asa vad eu lucrurile. Si ceva imi spune ca nu iti va pasa de parerea mea. Si te asigur ca nu ma vei surprinde. M-ar surprinde daca ti-ar pasa. Pentru ca asta ar insemna ca ai avea bun simt. Iar eu de obicei nu ma insel cu privire la oameni.
Te asigur de asemeni ca in comentariul meu nu m-a interesat persoana nimanui. Nici a lui Belizan si nici a ta. M-a dezamagit textul. Incapacitatea ta de a primi critica textului pe care il scrii este jenanta si te asigur ca te dezavantajeaza numai pe tine. Esti libera sa te inconjori cu aplaudaci daca asta iti doresti. Iti promit ca voi evita sa mai comentez sub textele tale de acum incolo.
In ce priveste modul in care scriu eu nu stiu ce crezi tu ca imi lipseste. Cred ca ar fi mai inteligent sa nu mai maimutaresti formulari din acestea patronizatoare de genul „stii tu ce”. Pentru ca e ridicol. Eu personal nu cred ca lipseste nimic scriiturii mele. Asta in general. Asa ca nu mai pretinde ca imi auzi gindurile fiindca nu le auzi. Si in orice caz nu sintem asa de initimi incit sa impartasim telepatie aritstica.
Ceea ce este interesant este ca in final scrii cu propria ta mina „că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi"”. Este interesant datorita faptului ca in comentariul meu singurul lucru l-a care m-am referit, deci in acceptiunea ta „l-am scormonit” a fost textul tau de mai sus. Atit si nimic mai mult. Deci daca tu afirmi in aceste conditii ca eu „scormon in „gunoi”” asta inseamna ca tu cu propria ta mina iti definesti textul scris de tine ca fiind un astfel de „gunoi”. Eu nu am gindit niciodata asa despre ce ai scris tu. Dar daca tu vrei sa ne spui ca ce scrii este un „gunoi”, este dreptul tau.
Măđălina, vorbeşti fără să-nţelegi corect un aspect esenţial (iar dacă mă întrebi pe mine, asta e lipsă de bun simţ).
- nu se cere calitate superioară pentru texte, se cere un număr de texte rezonabil (după ce textele slabe vor fi eliminate, aşadar, textele rămase vor fi, implicit, bune). Avem nevoie de acest număr rezonabil pentru că, mă întreb, ce concurs legitim se poate numi acela la care se înscriu 16 texte?!
- invitaţiile speciale erau făcute tocmai în acest sens, iar dacă ele sunt înţelese corect, concursul nu va "stagna".
Despre greţuri, lămâi şi alte contorsiuni-diatribe - propun să zâmbim şi să rămânem sobri!
”înjur ca și cum aș pune fructe verzi în pomi
și m-aș ruga la dumnezeu să nu se-așeze nimic
rămâne mereu o distanță minusculă lângă care
nu-i bine nici să respiri” - grupajul acesta mi se pare cel mai bun, cristina
- ai plecat frumos de la copilărie, de la acele napolitane cu cacao, ai salvat vrăbii și ai ajuns apoi la distanța aceea minusculă, la ceea ce trebuie/ se impune, iar finalul e sugestiv, rebel, i-aș spune, nu... drăcesc :)
- mai trec. că-mi place :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vă mulțumesc frumos pentru observații, aveți dreptate, textul trebuie prelucrat, am să revin mai târziu pentru a face modificările aferente.
pentru textul : Dumnezeu, văzut din zgârie-nori detrebuie lucrat, Diana. uită-te numai la final...e o altă...(cum să zic frumos?) epocă. ...sunt multe de zis... asta e. sau mai corect: ăsta e.
pentru textul : prin vene plimbam un sentiment mult prea uzat deo fantana inseamna un izvor si un izvor ti-e drag intotdeauna sa-l privesti si sa-l asculti. cel mai frumos poem tu il scrii sapand intre coastele timpului o fantana
pentru textul : cel ce scrie poeme deIonut Caragea, ma amuzi copios. Pe linga faptul ca OPINIA TA, e lipsita de argumente literare, te erijezi in instanta literara desi nu te recomanda nimic, in afara de o duzina de carti necitite. Ti-am mai spus-o si cu alte ocazii: parerea ta e complet irelevanta pentru mine, pentru ca din punctul meu de vedere esti un atuor cu mai mai slab decit mine. Esti genul de autor care da in penibil, care prefera sa doboare paduri tropicale pentru a avea el citeva issn-uri cu care sa defileze.
pentru textul : text parțial lipsă deDaca ai face ca mine(nu las semne acolo unde nu-mi place), ai trai fericit pina la adinci batrineti.
Din pacate, in multe locuri din acest text, poezia lipseste cu desavarsire. Versuri banale, fara nici o expresivitate, care ar trebui sa dispara. De exemplu:
până în vârful muntelui e departe
mama mea e plecată
dar diseară o să mă învelească cu pătura
sau
cred că
e iarăși noapte și ploaia se
izbește de pervaz
se izbește se izbește
Concluzia: ce trebuie sa retinem din acest text? Care este mesajul lui? Cu ce impresioneaza cititorul? Ce invatam de la autoare? Intrebari pe care autorul trebuie sa si le puna inainte de a posta un astfel de text.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură dePaulică, eu când ziceam că ești 'transparent' mă refeream că ți se vede ... bip bip d-aia și citam nordul ceasului elvețian. În rest numai de bine, pe mine mă amuzi teribil, dacă o ținem tot așa am și uitat de toate relele multele de pe capul meu. Mi-amintești tot mai tare de Miron Cozma, ai ceva din el.
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deDin respect pentru interventia de bun-simt a Biancai si pentru acest site Ioane revin fara sa mai vorbesc despre dezamagirea pe care mi-a creat-o reactia ta copilareasca. Dar sa trecem peste asta. Ce voiam eu sa-ti spun aseara (scuza-ma era tarziu si la ora aceea aveam o viziune mai degraba holistica asupra problemelor, azi insa e opshpe si un sfert si sunt inca la birou, deci e alta gasca in alta traista) este ca exprimarea aceasta nu te prinde, nu iti este caracteristica si deci (cum altfel?) nu iti iese defel. Hai sa luam cateva sintagme din aceasta colectie de sintagme pe care tu o numesti poezie: "imi cioplesc o rama din degete" - cu un astfel de incipit, aproape ca dezarmezi cititorul sa continue.. este atat de confuza exprimarea si de lipsita de forta incat te lasa fara replica... "imi cioplesc o rama" - te duce imediat cu gandul la acest act primordial al cioplirii, un efort, o stare de gratie... apoi "din degete", nici nu stii daca acest "din degete" trebuie citit ca "din varful buzei" in constructia "iti spun te iubesc din varful buzelor" sau pur si simpul banal, rama aceea tu o vrei alcatuita "din degete" (ca din lemn), dar atunci de ce sa o mai cioplesti? Degetele sunt deja cioplite si inca bine de tot, de Dumnezeu...Ma rog, daca ar fi sa ma intind vis-a-vis de slabiciunile acestui incipit de poem probabil ca as scrie mult prea mult. "fotografia miscata a orasului" - cliseu "isi leaga strazile de glezne" - bun dar continuarea "ca pe niste sireturi"?? o explicatie care strica tot "copacii cu ramurile infipte in luna" - cliseu (incearca "cu mana stanga ti-am intors spre mine chipul sub cortul adormitilor gutui si de-as putea sa-mi rup din ochii tai privirea vazduhul serii mi-ar parea caprui si mi-ar parea ca deslusesc prin crenge zvelti vanatori in arcuitii lei din goana calului cum isi subtie arcul o tinde-ti mana stanga catre ei" - scuze de eventualele inexactitati, am citat din memorie) "fularul singuratatii in jurul gatului" - aici am rasuflat usurat, ma gandeam ca daca mai sus sireturile erau in jurul gleznelor acum, iata, fularul "singuratatii" este la locul sau, adica in jurul gatului. Andu
pentru textul : photo deCe înseamnă "el se va numenii"? cumva e "se va numeni"? Cred că e un text care se citește greu, încet, se revine asupra versurilor. Am considerat că sunt versuri. În imagine este un început de eclipsă?
pentru textul : Conține text vulgar deun text slab...
pentru textul : blogbadil deO poezie mai dura decat cele cu care ma obisnuisem in ultimul timp. daca ar fi sa urmez firul narativ si sa incerc sa descopar mesajul acestei poezii as spune ca autorul se afla la o rascruce de drumuri in ce priveste propria creatie. este o stare de tensiune continua:"prin mîinile mele trec batalioanele zilei". mainile certifica ideea ca este vorba despre creatie. apare o presimtire apasatoare:"pentru că eventualitatea unui război trebuie să mă găsească ucis în poziție regulamentară" care explica nevoia de poduri. acestea din urma vor exprima dorinta sau posibilitatea sau mai degraba trebuinta trecerii de la o stare la alta, de la o forma de alta. In dictionarul de simboluri de Jean Chevalier, Alain Gheerbrant se afirma ca "podul il pune pe om pe o cale stramta, unde el intalneste in mod ineluctabil obligatia de a alege. iar alegerea facuta il va osandi sau il va mantui". am reprodus acest citat fiindca observ ca exact aceasta vrea sa sugereze Virgil. acel "chiar daca" accentueaza ideea unei eventuale solutii, dar daca ar alege-o pe aceasta propusa ar insemna sa renunte la ea si la el insusi, pentru a putea ramane din ce in ce mai singur. mi-au placut foarte mult versurile:"pînă cînd și cea mai perfectă metaforă se oprește indecisă ca o fetiță orfană în mijlocul prăfuit al drumului".e atat de nesigura aceasta stare si autorul atat de pierdut incat si metafora se simte aproape tradata, parasita(ca o fetita orfana), aruncata (in mijlocul prafuit al drumului). poezia creste in tensiune pe masura ce inainteaza spre final, poetul striga, cauta, cere, cautand podurile, de fapt, isi doreste o iesire, o solutie, o ceva, mai sus afirma ca ar trebui sa fie singur, iar aici este aproape disperat fiind urmarit de turma, care ar putea fi considerata ca o iluminare, dar e prea putin probabil ca sa il pasca turmele pentru a-i aduce iluminarea. aurul mai simbolizeaza degradarea omului din conditia de nemuritor in cea de muritor, deci turmele acestea de aur il cauta pentru a-l conduce spre o cale gresita, diferita de cea pe care o cauta cu inversunare.lacustele exprima foarte bine ideea de aglomerare, de sufocare. eu am perceput-o ca pe o arta poetica reusita. mi-a placut mult.
pentru textul : evanghelia lăcustelor deRaul, multumesc de trecere! te mai astept, spor la scris!
pentru textul : înstrăinare și dor de“Sub stern îmi crește un fel de lumină”, e proiecția unui film, mut, în care lucrurile au o egalitate înspăimântătoare “cântarea cântărilor e pe același raft cu evanghelia după isus hristos” iar cuvintele sunt imprăștiate tăcut, hrană dintr-o mână inocentă, “ca pâinea ... pentru păsările din piața unirii”; în dosul marelui secret e deșertăciunea deșertăciunilor, căutăm mult până să credem, numele scrise pe un geam înghețat rămân, până în primăvară. “mereu mi se va lipi de palme aceeași fereastră cu tine” (acest vers mi-a atras atenția). Mi-a plăcut în mare poemul. Mi-a fost totuși greu să-i prind toate sensurile și nu pot descifra acestă metaforă “iluzii cresc neted precum pielea peștilor morți”.
pentru textul : a love song for bobby long deTypo în text: "reveniu", "stari", "sa ceri".., "care" în exces.
pentru textul : Virtutea șobolanilor deDa, aşa e, unele puncte nu-şi au locul, prin urmare le-am dibuit şi ȋnlocuit…
Voi ȋncerca să fiu mai critică cu ceea ce postez, n-aş (mai) vrea să induc acest sentiment de déjà-citit :) …
Mulţumesc pentru timpul petrecut aici. :)
pentru textul : Antipoem dePercep deja că există două posibilități. Ori ai o xenofobie acerbă împotriva americanilor, fenomen pe care l-am mai observat la unii români care probabil crezînd că scuipînd în americani sînt români mai patrioți decît alții. Deși o privire mai atentă (și mai inteligentă) îți va spune că „manager” este un cuvînt englezesc și nu neaparat american. La fel după cum este și cuvîntul „șerif” de altfel, despre pare pun pariu că 99% din români cred că este cuvînt pur american. Dar evident că dacă simți nevoia să scuipi în americani (cum alții simt nevoia să scuipe în evrei sau în unguri, de exemplu) orice pseudo-argument este justificat. Aceasta este prima posibilitate. A doua posibilitate este că îți dorești să mă ofensezi pe mine care sînt român american. Din nou trebuie să afirm aceasta pentru că „manager” nu este cuvînt neaparat american. Dar probabil că ura împotriva britanicilor este probabil mai puțin la modă astăzi între românii „adevărați”. În orice caz a traduce „manager” cu „director” nu face decît să ne reveleze ignoranța ta, domnule cezar. Pentru că „manager” poate fi eventual tradus cu „gospodar” sau „ispravnic”. Evident însă că oamenii inteligenți din România au preferat un englezism (sau americanism, cum zici tu) unor arhaisme slavone. S-ar putea ca ție însă să îți placă slavonismele. Evident, fiecare cu simpatiile lui. Unii spre occidentul civilizat. Alții spre stepa rusă.
pentru textul : Plaiuri bucovinene deDar nici cuvîntul „director” nu demonstrează prea mult „patriotism”. Pentru că deși originea lui inițială este latină (de la romanii ăia brutali care ne-au cucerit scumpa noastră Dacie și ne-au violat fetele codane prin Sarmisegetuza), dar, în orice caz, la noi cuvîntul „director”, că despre el făceai vorbire, vine din franceză. Este mai „bună” sau mai „patriotică” franceza decît engleza? Sau are ostilitatea anti-americană subtext politic în timp ce pupincurismul franțuzesc este nobil? Sînt și acestea întrebări care plutesc ca o ceață verzuie peste cămășile țesute în punct românesc ale patrioților români.
Revenind însă la oile noastre. Eu stăruiesc în a considera pocirea limbii române din ignoranță ca fiind o măsură mult mai autentică de nepatriotism decît folosirea cuvîntului „manager”. Parol!
eh...face parte tot din ganduri...multumesc, Cristina! :)
pentru textul : gânduri cu mere deDle Cristea, mă onorează în chip deosebit aprecierea dumneavostră, iar precizările mă ajută în orientare. Intenția a fost de a încadra textul la poezie, dar mi-am zis să nu forțez prea mult limitele "speciilor". Ideea dintru început era să continuu aceste "hieroglifuri" cu alte câteva texte îngemănate, în același ton ambiguu și tot cu ordini răsturnate, sperând să fie cât de cât plăcute la lectură și să nu plictisească. Astfel, intervenția dumneavoastră o simt încurajatoare pentru mine și mă va face să merg mai departe. Aș dori chiar așa să le și numesc, "hieroglifuri" și nu "hieroglife", pentru a sugera acea altă nuanță, dar aceasta doar dacă nu se va reclama o prea mare violentare a limbii. Rămâne să mă decid și să încerc a da formă viitoarelor texte care, dacă vor merita atenția, voi ține seama de părerile cititorilor, oricât de sever critice, pentru a-mi semnala eventualele neajunsuri sau chiar erori de concept. Să văd ce iese.
pentru textul : Hieroglif deTeribil de slab in idee, teribil de prost scris si pe deasupra infatuat acest text. rareori am citit ceva asa de execrabil. Un text demn de recycle bin fara posibilitate de recuperare, o uitare ar fi o eliberare. Un gunoi integru de la alfa la omega, un record de tampenie literara in vazul tuturor. Andu
pentru textul : viața mea deDorel, ai făcut o observație corectă (cel puțin într-un anumit context - sau cum s-ar spune în matematică, date fiind anumite condiții, deci nu întotdeauna) dar ai produs o interpretare greșită. Și este greștită pentru că bănuiesc că nu știi exact despre ce vorbești (în general) și cu certitudine nu știi cum funcționează algoritmul din spatele contorului (în special). Te pot însă asigura că scenariul pe care îl întrevezi tu este nerealizabil. Iar temerea nefondată. Iar dacă îți imaginezi o soluție ideală, în care accesarea de către persoana care a postat textul (nu care este logată la un moment dat, pentru că cele două lucruri nu sînt întotdeauna identice) să nu se înregistreze în contorul vizitării paginii, sînt nevoit să îți aduc vestea proastă că acea soluție nu s-a inventat încă și probabil că nici nu se va putea inventa, date fiind detaliile tehnice ale modului cum funcționează diferitele pagini de web. Iar dacă cineva îți va spune că așa ceva este posibil în mod absolut îți garantez eu că se laudă. Există mai multe sisteme și mai multe soluții dar absolut nici una nu este perfectă. Cea implementată aici de mine este, cel puțin în opinia mea, cea care reduce la maximum posibilitatea de abuz.
pentru textul : despre noi I I ▒ desacadat, în ritm de bolero, "lăsând deoparte pământul" - ce-mi place lucrul ăsta. păi muzica este ceva aproape ireal. nu ştiu ce m-aş/ ne-am face fără ea!
pentru textul : bolero dedacă ţie îţi pare timpul obez, mie mi se pare că se contractă în acel bob de orez şi totul se duce, se duce...
am afirmat cum functioneaza la mine lucrurile... atat.
pentru textul : pe stradă deAritmosa, explicațiile de multe ori sunt de prisos, am convingerea că undeva ai privit drumul prin această fereastră, înainte de a-l vedea aici. Îți mulțumesc, acesta este un semn care vorbeste despre unul dintre sensurile pentru care scriu poezie. Ai și văzut ramura înflorită? :-)
pentru textul : cu litere mici, fericirea dece inseamna "Referinţe: www.wikipedia.org"???
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare dearanca , francisc, lucian ce sa zic... o sa refletez la cele spuse de voi. titlul mi se parea bun, era vorba de o anume noapte ... „puii de frig” m-ar indeparta putin de idee, dar cred ca as castiga sondand in directia asta, iar cu trandafirul o sa incerc sa fac ceva ... astept doar momentul:) va multumesc de pareri!
pentru textul : revelioană deLuminita Petrovici, tu scrii in acelasi comentariu "mă caracterizează bunul simţ în orice postură" dar si "îţi sugerez duşuri scrotale" sau "doar aşa pare că vi se ridică testosteronul". Cu toate ca nu imi amintesc sa fi pomenit nici macar in treacat organele tale genitale sau hormonii tai sexuali. Deci, Luminita Petrovici, a spune ca "te caracterizeaza bunul simt", si mai ales "in orice postura", ramine pentru mine una dintre cele mai mari timpenii pe care mi-a fost dat sa o citesc. De fapt o minciuna trista. Si te asigur ca mi-a fost dat sa citesc multe. Pentru ca, draga mea Luminita Petrovici, facind acum abstractie de persoana ta (care oricum, mi-a dovedit ca nu isi doreste prea mult respect), daca cineva, oricine, ar scrie ce ai scris tu la adresa oricarei alte persoane, eu as considera ca nu are nici o bruma de bun simt. Imi pare rau sa iti spun dar asa vad eu lucrurile. Si ceva imi spune ca nu iti va pasa de parerea mea. Si te asigur ca nu ma vei surprinde. M-ar surprinde daca ti-ar pasa. Pentru ca asta ar insemna ca ai avea bun simt. Iar eu de obicei nu ma insel cu privire la oameni.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deTe asigur de asemeni ca in comentariul meu nu m-a interesat persoana nimanui. Nici a lui Belizan si nici a ta. M-a dezamagit textul. Incapacitatea ta de a primi critica textului pe care il scrii este jenanta si te asigur ca te dezavantajeaza numai pe tine. Esti libera sa te inconjori cu aplaudaci daca asta iti doresti. Iti promit ca voi evita sa mai comentez sub textele tale de acum incolo.
In ce priveste modul in care scriu eu nu stiu ce crezi tu ca imi lipseste. Cred ca ar fi mai inteligent sa nu mai maimutaresti formulari din acestea patronizatoare de genul „stii tu ce”. Pentru ca e ridicol. Eu personal nu cred ca lipseste nimic scriiturii mele. Asta in general. Asa ca nu mai pretinde ca imi auzi gindurile fiindca nu le auzi. Si in orice caz nu sintem asa de initimi incit sa impartasim telepatie aritstica.
Ceea ce este interesant este ca in final scrii cu propria ta mina „că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi"”. Este interesant datorita faptului ca in comentariul meu singurul lucru l-a care m-am referit, deci in acceptiunea ta „l-am scormonit” a fost textul tau de mai sus. Atit si nimic mai mult. Deci daca tu afirmi in aceste conditii ca eu „scormon in „gunoi”” asta inseamna ca tu cu propria ta mina iti definesti textul scris de tine ca fiind un astfel de „gunoi”. Eu nu am gindit niciodata asa despre ce ai scris tu. Dar daca tu vrei sa ne spui ca ce scrii este un „gunoi”, este dreptul tau.
multumesc frumos, la randul meu, tie si tuturor colegilor, va doresc un paste fericit si mult succes.
pentru textul : Apariţie editorială deMăđălina, vorbeşti fără să-nţelegi corect un aspect esenţial (iar dacă mă întrebi pe mine, asta e lipsă de bun simţ).
- nu se cere calitate superioară pentru texte, se cere un număr de texte rezonabil (după ce textele slabe vor fi eliminate, aşadar, textele rămase vor fi, implicit, bune). Avem nevoie de acest număr rezonabil pentru că, mă întreb, ce concurs legitim se poate numi acela la care se înscriu 16 texte?!
- invitaţiile speciale erau făcute tocmai în acest sens, iar dacă ele sunt înţelese corect, concursul nu va "stagna".
Despre greţuri, lămâi şi alte contorsiuni-diatribe - propun să zâmbim şi să rămânem sobri!
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deîmi cer scuze, vorba veche, "graba strică treaba". voi remedia.
pentru textul : NolamnotHamlet deunde sunt doi romani sunt trei pareri. Romani 11 este foarte clar. dar ma opresc aici.
pentru textul : psalm de”înjur ca și cum aș pune fructe verzi în pomi
și m-aș ruga la dumnezeu să nu se-așeze nimic
rămâne mereu o distanță minusculă lângă care
nu-i bine nici să respiri” - grupajul acesta mi se pare cel mai bun, cristina
- ai plecat frumos de la copilărie, de la acele napolitane cu cacao, ai salvat vrăbii și ai ajuns apoi la distanța aceea minusculă, la ceea ce trebuie/ se impune, iar finalul e sugestiv, rebel, i-aș spune, nu... drăcesc :)
- mai trec. că-mi place :)
alex
pentru textul : La distanță de-un om dePagini