îmi place în varianta aceasta, are acea doză de candoare matură, de aproape oniric dar nu, de curgere molcomă a stării autorului, care pe mine mă prinde întotdeauna. drept pentru care și semnul meu de apreciere.
mai intai te salut (e primul meu comment pe un text de-al tau) intradevar, cum spune younger sister, un pic cam dulci unele din constructiile de mai sus. imi amintesc de frazele lectiilor din clasele primare. dar fiecare scrie asa cum simte, iar tu esti probabil mai sensibila, cel putin decat mine :) imi place ca vad in ultima vreme multe poeme bune in forma nipona pe hermeneia. structura le da ceva aparte matei h
Multumesc de trecere, comentariu si opinie.Ideea e ca acest text nu este si nu se vrea poezie. Numai ca nu exista o categorie specaiala pentru colaje de idei. Ialin
Posibil numai ca eu n-am ajuns in halul de a crea poeme din titluri...si sa ma mai si impaunez ca sunt poet scriind astfel. Prefer, sincer, scrisul meu greoi, incalcit, cu pretiozitati si cu ce mai vrei, imi place teribil faptul ca nu ti-ai argumentat asertiunile, ci doar te-ai limitat la a improsca ieftin cu noroi. bravo tie, bardule aalizeei, continua...
O forma concentrata, meditativa, care te lasa asa, plescaind din limba ca la un fel de degustare neurmata din pacate si de un pahar ceva mai plin Ce sa zic? Si mie mi-ar fi placut sa dezvolti mai mult aici, merita. Andu
Erau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".
nu stiu de ce tine cuvantul "murim', dar e prea puternic pentru continutul si intinderea poemului. totul se concentreaza si se duce pe acolo. cu siguranta sunt subiectiva, poate imi e mie mai frica de moarte ca altora si ma blochez cand il citesc:)
drept să spun, acesta a fost scopul întrebării mele: de a binedispune. m-am jucat puțin cu sensurile verbului "a urmări". cât despre cia, am aflat la facultate că unii consideră că reprezintă nu doar instituția respectivă, ci și o prescurtare pentru "I see you" > "see ya", poate o aluzie la ideea de Big Brother. M-am gândit de fapt la filmul "Noaptea iguanei" și la faptul că iguana este un animal comestibil și crește în unele ferme din sud.
Bun text. Un fel de Robinson Crusoe pe insula singuaratatii lui. In fond, fiecare om este o insula intr-o mare de oameni, la fel cum si inima lui este o insula intr-o mare de sange, la umbra unui plaman inflorit sau, de ce nu, a unui palmier eventai. Un autor inteligent si sensibil in acest text.
îmi pare bine că ţi-a plăcut, Alina. E ceva în sensul poeziei care mă face să scriu "încă" şi "mai" sau "tot" nu prea merg. Dacă inversez ordinea apare o altă problemă, dar poate că e mai bine. Mulţumesc, am observat şi eu.
Adrian, nu-i rău deloc textul acesta, deși poate parcă prea ironic pentru câtă amărăciune implicită. Și poate ar mai merge lucrat la versul "diurn mult înainte de venirea amanților gălăgioși.", pentru că accentuează o latură care nu este deloc definitorie pentru o gheișă. Parcă e prea mare contrastul... și apoi ai mai sugerat ideea aceasta (indirect și mai reușit) cu câteva versuri mai sus, vorbind de avorturi iar acolo aș renunța la explicativul "adică": "Gheișele își purtau povara / avorturi / în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat..." De final, m-am gândit la o chestie, poate asta te ambiționează. Sper să observi diferențele. Și mă gândesc că totuși, în cele din urmă, dacă vrei să scrii în română (și eu mă bucur că o faci), va trebui să fii mai atent. Am priceput mesajul tău la un alt text unde ți-am atras atenția asupra acestor aspecte, și acesta este felul meu de a avea îngăduință :-) Cele două gheișe intrară în urbea Kyoto exact la ora la care cucii imperiali se duceau la culcare ca să facă loc altor păsări pline de ciudățenii formale, purtând uniforme caligrafiate cu pana unei colege sacrificate, aleasă prin sorți aleatorici ca să balanseze orgoliile funcționarilor mărunți ce tropăiau în mătăsuri înflorate la ușa superiorilor influențiali așteptând favoruri și acareturi după cum performau în luptele de dincolo de islaz. Gheișele își purtau povara adică avorturile în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat pe brazdele abstracte trasate cu linia de bambus pe planuri sobre emoțional. Sufereau amândouă de hipotensiune căci nu credeau în iubire nici compasiune nu prea aveau deși doctorul oficial le-o căuta în urina limpede culeasă diurn mult înainte de venirea amanților gălăgioși. Incapacitatea de a exprima emoții, împreună cu obsesia perfecționistă a scrisului cu pana de gâscă indicau mari nelegiuiri comise într-o viață anterioară. Spre rămășițele serii, obosite și pline de praf cele două doamne fură primite cu plecăciuni ce izbucneau malițioase din evantaiul brodat al șambelanului de gardă. Concursul începu fără un timp anume dar se cerea scrisul fără încetare de poezie. La lumina lumânărilor de seu femeile în chimonouri înarmate doar cu sabia inspirației se așternură la scris versuri. Mâini delicate caligrafiau febrile toate poveștile, toate catrenele posibile, epigramele în haikometri, tokomanii delicați de o frumusețe sublimă. Spre zori fură găsite moarte de epuizare cu degetele roase până la sânge, îngropate sub mii de foi de papirus caligrafiate mărunt cu tot ce se putea scrie vreodată. Nu mai rămase nimic de inventat decât acest umil text, scăpat din vedere, ultimul... Cuvintele în italice: primul nu mi se pare că are sens în context, poate ai vrut să spui altceva... dacă totuși nu l-ai folosit greșit, atunci e vina mea că nu am priceput. Al doilea... eu nu știu să existe in vocabular. Sau e intenționat? :-)
Adriana, ce are de-a face "Eu sunt" cu fără număr? Am dezbătut noi aici persoana sau caracterul lui Dumnezeu? De ce nu aduci ca argument ceea ce Iov spune în Iov 5:9
"El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr"!
sau David in psalmi, Psalmul 40:12
"căci rele fără număr mă împresoară!"
N-ar putea oare exista și binecuvăntari fără număr? V-ați pornit pe o dezbatere care duce doar la ironizare și apoi nicăieri. Și ca să ne oprim, voi șterge subtitlul. De dragul manelelor.
ok, nu sunt un obtuz. dar daca negru si alb dau gri, ce-i de facut? Calea de mijloc n-a fost niciodata una sigura (poate doar pentru "caldiceii" despre care Biblia vorbeste in termeni categorici). Evident, n-am vrut nici sa supar, nici sa laud nemeritat. Sa mergem mai departe, deci. Sa aveti pace, Dancus
iată cum cineva a reușit să mă facă să rid astăzi pentru că pe propriul site scrie fără diactritice (rid, o cută a feței). cineva care nu a auzit de chestia aia de-i zice ou poetic. și care nu are evident nici o legătură cu comentariul meu anterior.
Sunt multe elemente care se repetă: noapte bună, să, încă, spun, cum... M-am gândit să îți las o variantă care elimină cumva o parte din ele, păstrând sensul și imaginile tale, și care așează cumva altfel anumite versuri, astfel încât repetiția să poată fi ușor integrată în poezie (ca stil): într-o noapte am vrut să-i spun iubitului meu plec nu știam cum e bine să spun „noapte bună” să fug să plâng m-am ridicat și i-am luat mâna îl țineam strâns nu mai aveam nimic de pierdut o naștere o moarte însemnau o altă strângere de mână și doar o singură clipă în care aș fi putut să plec dar n-am fost niciodată aproape el știe cum îi spun “noapte bună” cum fug cum plâng el știe… Cred că imaginea spune pe alt registru ceea ce spune poezia. Ar fi mers cumva separate. sau pe acea imagine, altă poezie. Așa simt eu.
Aranca, furat de polemica neortodoxa pe care, sincer, o regret, dar care, la fel de sincer, m-a si distrat, am uitat sa mentionez ca, printre altele, textul de mai sus l-am scris in clipe de relaxare cu o tenta auto-ironic binevoitoare si nu malitioasa. Cat priveste muzicalitatea si disponibilitatea de a srie astfel de texte, marturisesc ca ma bantuie din cand in cand. Si, fara a avea pretentia ca ele sunt, neaparat, poezie de inalta clasa (aproape niciodata nu am avut credinta ca sunt apt de a produce asa ceva, chiar si cand postez texte "poetice" diferite ca factura de cele ce fac obiectul discutiei - cu exceptia unor clipe din tinerete) le scriu cu placere. Si o fac ca un fel de umplere a rezervorului intre comiterea unor eseuri in cadrul carora chiar ma iau in serios (asta nu inseamna ca ele sunt si bune intodeauna, dar sper mereu acest lucru). Toate cele bune, G.
Doresc să fac o precizare: aşa cum spuneţi, domnule Adrian, cacofonia e un fenomen lingvistic nerecomandabil, nu o greşeală. E o greşeală, şi încă una intolerabilă, evitarea ei prin folosirea cuvântului ,,virgulă'' sau a acelui atât de supărător ,,şi'', atunci când nu-şi are locul. În cazul de faţă, cacofonia era supărătoare (cel puţin pentru persoane mai sensibile) şi e bine că aţi corectat-o.
Bun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
Aștept cu interes continuarea acestei serii. Pentru că mi se pare? că Virgil a început să-și pună unele întrebări. Textul nu e valoros în sine, ci prin ecourile pe care, la o adică, le poate trezi în cititorii site-ului. Mie îmi place să văd poeții din diasporă cum scriu despre pământul din care s-au născut și asta mai ales nowadays, în contextul globalizării :-) Bobadil.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
îmi cer scuze pentru dezacorduri și celelalte scăpări...sunt prea multe să le menționez pe fiecare în parte.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deîmi place în varianta aceasta, are acea doză de candoare matură, de aproape oniric dar nu, de curgere molcomă a stării autorului, care pe mine mă prinde întotdeauna. drept pentru care și semnul meu de apreciere.
pentru textul : scrisori imaginare III demai intai te salut (e primul meu comment pe un text de-al tau) intradevar, cum spune younger sister, un pic cam dulci unele din constructiile de mai sus. imi amintesc de frazele lectiilor din clasele primare. dar fiecare scrie asa cum simte, iar tu esti probabil mai sensibila, cel putin decat mine :) imi place ca vad in ultima vreme multe poeme bune in forma nipona pe hermeneia. structura le da ceva aparte matei h
pentru textul : Tanka de toamnă deAranca, pe bune ca m-ai pierdut. N-am priceput nimic din ce ai scris. Mai putin partea cu radioactivitatea....
pentru textul : cuvintele sînt deMultumesc de trecere, comentariu si opinie.Ideea e ca acest text nu este si nu se vrea poezie. Numai ca nu exista o categorie specaiala pentru colaje de idei. Ialin
pentru textul : Scene (colaj) dePosibil numai ca eu n-am ajuns in halul de a crea poeme din titluri...si sa ma mai si impaunez ca sunt poet scriind astfel. Prefer, sincer, scrisul meu greoi, incalcit, cu pretiozitati si cu ce mai vrei, imi place teribil faptul ca nu ti-ai argumentat asertiunile, ci doar te-ai limitat la a improsca ieftin cu noroi. bravo tie, bardule aalizeei, continua...
pentru textul : lullaby pentru candelabre deO forma concentrata, meditativa, care te lasa asa, plescaind din limba ca la un fel de degustare neurmata din pacate si de un pahar ceva mai plin Ce sa zic? Si mie mi-ar fi placut sa dezvolti mai mult aici, merita. Andu
pentru textul : cum am ucis iubescul demărturisesc că nu am citit majoritatea textelor postate de tine aici. dar am impresia că proza îți reușește ceva mai mult.
pentru textul : Există viață după… deErau odată trei maimuțe pe care un negustor de mărfuri orientale le-a numit: "Cea care nu vede răul", "Cea care nu aude răul" și "Cea care nu spune răul". Am cumpărat portretul celor trei maimuțe, l-am înrămat și l-am pus pe birou. Acum mă gîndesc la poveste, în timp ce îmi spun "privitul în suflet e o capcană cu sens interzis".
pentru textul : cu sens interzis denu stiu de ce tine cuvantul "murim', dar e prea puternic pentru continutul si intinderea poemului. totul se concentreaza si se duce pe acolo. cu siguranta sunt subiectiva, poate imi e mie mai frica de moarte ca altora si ma blochez cand il citesc:)
pentru textul : dragoste dedrept să spun, acesta a fost scopul întrebării mele: de a binedispune. m-am jucat puțin cu sensurile verbului "a urmări". cât despre cia, am aflat la facultate că unii consideră că reprezintă nu doar instituția respectivă, ci și o prescurtare pentru "I see you" > "see ya", poate o aluzie la ideea de Big Brother. M-am gândit de fapt la filmul "Noaptea iguanei" și la faptul că iguana este un animal comestibil și crește în unele ferme din sud.
pentru textul : vizită depăi, bea un energizant:)! și ieși pe străzi... sau invers:))
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir deBun text. Un fel de Robinson Crusoe pe insula singuaratatii lui. In fond, fiecare om este o insula intr-o mare de oameni, la fel cum si inima lui este o insula intr-o mare de sange, la umbra unui plaman inflorit sau, de ce nu, a unui palmier eventai. Un autor inteligent si sensibil in acest text.
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai deconduci bine poemul, dar ai cateva cuvinte in plus, dupa mine: barbati brazi - fara barbati
palnia fasonata - fara fasonata.
IN general prea multe explicatii si detalii incarca poemul.
cu bucuria lecturii,
pentru textul : pâlpâire deMarina
îmi pare bine că ţi-a plăcut, Alina. E ceva în sensul poeziei care mă face să scriu "încă" şi "mai" sau "tot" nu prea merg. Dacă inversez ordinea apare o altă problemă, dar poate că e mai bine. Mulţumesc, am observat şi eu.
pentru textul : strada mântuleasa decred că titlul mai potrivit ar fi fost „birjar sfidînd veșnicia”
pentru textul : Birjar așteptând veșnicia decam off-topic asa, dar nu ma pot abtine - aleg melodia "partons-vite" (kaolin) din lista de winamp si incep sa-ti citesc poezia. fix acceasi stare.
on topic - "poate anul acesta îmi va spune cineva că uimirea trăiește
și e undeva în siguranță"
- foarte faine versurile astea doua. atat de faine incat mai ca as renunta la ultimul. care suna bine, dar e cam tocit in ultima vreme.
pentru textul : lângă martie era un lac deSă strigi ştiind că nimeni nu te aude. Şi-mi amintesc iarăşi de Cirano de Bergerac spunând că "e mai frumos când totul e zadarnic".
pentru textul : La margine (Profetul) deAdrian, nu-i rău deloc textul acesta, deși poate parcă prea ironic pentru câtă amărăciune implicită. Și poate ar mai merge lucrat la versul "diurn mult înainte de venirea amanților gălăgioși.", pentru că accentuează o latură care nu este deloc definitorie pentru o gheișă. Parcă e prea mare contrastul... și apoi ai mai sugerat ideea aceasta (indirect și mai reușit) cu câteva versuri mai sus, vorbind de avorturi iar acolo aș renunța la explicativul "adică": "Gheișele își purtau povara / avorturi / în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat..." De final, m-am gândit la o chestie, poate asta te ambiționează. Sper să observi diferențele. Și mă gândesc că totuși, în cele din urmă, dacă vrei să scrii în română (și eu mă bucur că o faci), va trebui să fii mai atent. Am priceput mesajul tău la un alt text unde ți-am atras atenția asupra acestor aspecte, și acesta este felul meu de a avea îngăduință :-) Cele două gheișe intrară în urbea Kyoto exact la ora la care cucii imperiali se duceau la culcare ca să facă loc altor păsări pline de ciudățenii formale, purtând uniforme caligrafiate cu pana unei colege sacrificate, aleasă prin sorți aleatorici ca să balanseze orgoliile funcționarilor mărunți ce tropăiau în mătăsuri înflorate la ușa superiorilor influențiali așteptând favoruri și acareturi după cum performau în luptele de dincolo de islaz. Gheișele își purtau povara adică avorturile în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat pe brazdele abstracte trasate cu linia de bambus pe planuri sobre emoțional. Sufereau amândouă de hipotensiune căci nu credeau în iubire nici compasiune nu prea aveau deși doctorul oficial le-o căuta în urina limpede culeasă diurn mult înainte de venirea amanților gălăgioși. Incapacitatea de a exprima emoții, împreună cu obsesia perfecționistă a scrisului cu pana de gâscă indicau mari nelegiuiri comise într-o viață anterioară. Spre rămășițele serii, obosite și pline de praf cele două doamne fură primite cu plecăciuni ce izbucneau malițioase din evantaiul brodat al șambelanului de gardă. Concursul începu fără un timp anume dar se cerea scrisul fără încetare de poezie. La lumina lumânărilor de seu femeile în chimonouri înarmate doar cu sabia inspirației se așternură la scris versuri. Mâini delicate caligrafiau febrile toate poveștile, toate catrenele posibile, epigramele în haikometri, tokomanii delicați de o frumusețe sublimă. Spre zori fură găsite moarte de epuizare cu degetele roase până la sânge, îngropate sub mii de foi de papirus caligrafiate mărunt cu tot ce se putea scrie vreodată. Nu mai rămase nimic de inventat decât acest umil text, scăpat din vedere, ultimul... Cuvintele în italice: primul nu mi se pare că are sens în context, poate ai vrut să spui altceva... dacă totuși nu l-ai folosit greșit, atunci e vina mea că nu am priceput. Al doilea... eu nu știu să existe in vocabular. Sau e intenționat? :-)
pentru textul : Ultimul text la Kyoto deAdriana, ce are de-a face "Eu sunt" cu fără număr? Am dezbătut noi aici persoana sau caracterul lui Dumnezeu? De ce nu aduci ca argument ceea ce Iov spune în Iov 5:9
pentru textul : videoconferință cu îngeri de"El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr"!
sau David in psalmi, Psalmul 40:12
"căci rele fără număr mă împresoară!"
N-ar putea oare exista și binecuvăntari fără număr? V-ați pornit pe o dezbatere care duce doar la ironizare și apoi nicăieri. Și ca să ne oprim, voi șterge subtitlul. De dragul manelelor.
Recunosc Sancho ca sunt depasit de situa'ie (am vrut, n-am reusit)
pentru textul : Lopata deok, nu sunt un obtuz. dar daca negru si alb dau gri, ce-i de facut? Calea de mijloc n-a fost niciodata una sigura (poate doar pentru "caldiceii" despre care Biblia vorbeste in termeni categorici). Evident, n-am vrut nici sa supar, nici sa laud nemeritat. Sa mergem mai departe, deci. Sa aveti pace, Dancus
pentru textul : continuum explosion deiată cum cineva a reușit să mă facă să rid astăzi pentru că pe propriul site scrie fără diactritice (rid, o cută a feței). cineva care nu a auzit de chestia aia de-i zice ou poetic. și care nu are evident nici o legătură cu comentariul meu anterior.
oricum, merci pentru răgăială.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine deva atrag atentia si asupra acestui poem. zambesc laaarg si va rog frumos sa nu va suparati. sper ca sunt amuzant.
pentru textul : crucile deSunt multe elemente care se repetă: noapte bună, să, încă, spun, cum... M-am gândit să îți las o variantă care elimină cumva o parte din ele, păstrând sensul și imaginile tale, și care așează cumva altfel anumite versuri, astfel încât repetiția să poată fi ușor integrată în poezie (ca stil): într-o noapte am vrut să-i spun iubitului meu plec nu știam cum e bine să spun „noapte bună” să fug să plâng m-am ridicat și i-am luat mâna îl țineam strâns nu mai aveam nimic de pierdut o naștere o moarte însemnau o altă strângere de mână și doar o singură clipă în care aș fi putut să plec dar n-am fost niciodată aproape el știe cum îi spun “noapte bună” cum fug cum plâng el știe… Cred că imaginea spune pe alt registru ceea ce spune poezia. Ar fi mers cumva separate. sau pe acea imagine, altă poezie. Așa simt eu.
pentru textul : El știe... deAranca, furat de polemica neortodoxa pe care, sincer, o regret, dar care, la fel de sincer, m-a si distrat, am uitat sa mentionez ca, printre altele, textul de mai sus l-am scris in clipe de relaxare cu o tenta auto-ironic binevoitoare si nu malitioasa. Cat priveste muzicalitatea si disponibilitatea de a srie astfel de texte, marturisesc ca ma bantuie din cand in cand. Si, fara a avea pretentia ca ele sunt, neaparat, poezie de inalta clasa (aproape niciodata nu am avut credinta ca sunt apt de a produce asa ceva, chiar si cand postez texte "poetice" diferite ca factura de cele ce fac obiectul discutiei - cu exceptia unor clipe din tinerete) le scriu cu placere. Si o fac ca un fel de umplere a rezervorului intre comiterea unor eseuri in cadrul carora chiar ma iau in serios (asta nu inseamna ca ele sunt si bune intodeauna, dar sper mereu acest lucru). Toate cele bune, G.
pentru textul : De inima albastră deDoresc să fac o precizare: aşa cum spuneţi, domnule Adrian, cacofonia e un fenomen lingvistic nerecomandabil, nu o greşeală. E o greşeală, şi încă una intolerabilă, evitarea ei prin folosirea cuvântului ,,virgulă'' sau a acelui atât de supărător ,,şi'', atunci când nu-şi are locul. În cazul de faţă, cacofonia era supărătoare (cel puţin pentru persoane mai sensibile) şi e bine că aţi corectat-o.
pentru textul : Suspiciune deBun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
pentru textul : incoruptibil deMulţumesc tuturor. Sperăm să mergem mai departe cu bine.
pentru textul : Serile Artgotice, Sibiu 2011 deAștept cu interes continuarea acestei serii. Pentru că mi se pare? că Virgil a început să-și pună unele întrebări. Textul nu e valoros în sine, ci prin ecourile pe care, la o adică, le poate trezi în cititorii site-ului. Mie îmi place să văd poeții din diasporă cum scriu despre pământul din care s-au născut și asta mai ales nowadays, în contextul globalizării :-) Bobadil.
pentru textul : românia perfect I dePagini