deși titlul sugerează că cititnd poemul ne iluzionăm, personal, cred că iluzia este ultimul efect pe care reușește să îl sugereze. fiecare vers îmi pare conceput, creat forțat, deși nu contest inspirația și talentul autorului.
Îmi place finalul şi aş reformula începutul din motive soresciene. ("Mă întorc cu faţa la perete/ Şi le spun prietenilor îndureraţi/ Mă întorc repede").
Marina, e o frumusețe stranie aici așa cum te trezești într-o dimineață și lumea pare altfel, un ghemotoc in care incerci să te regăsești și să te descompui: "seul le silence des mots foncés hâche ce matin entier" E acompaniată superb poezia de muzicalitatea limbii franceze și imaginea distorsionata ...paranormal în foto.
Am schimbat ceara, era ceva strain acolo, aveti dreptate. Textul asta s-a nascut de la o discutie intamplatoare cu o femeie care pleaca la un iubit din alta tara. Desigur e plina de nelinisti , e sacaita de rude si amici care dezaproba aceasta aventura. Isi doreste sa fie singura, sa ia decizii corecte, instinctive, dar aici e momentul in care intervine Rameau sugerandu-i fața exacta a realului in care tot singuri suntem indiferent de cate imagini ne intorc oglinzile, cizmele lustruite ..
Dom'le ce mă enervează acest î din a! E o tîmpenie cumplită. Cum poți sa scrii „sânului”?? E ca si cum ai scrie sanț sau santier sau san clemente. Îmi vine să îmi iau cîmpii și să nu mai scriu nimic românește. Cred că strămoșii noștri latini s-ar răsuci în morminte să vadă cum mutilăm noi frumusețe de sinus . Îmi aduc aminte cu ce emoție de adolescent imberb învățam la trigonometrie despre funcția sinus, îi admiram graficul și mă gîndeam LA CE CREDEȚI??!!! La sînii, la sinusurile colegei de bancă. Și ce frumoasă era trigonometria atunci! Iar acum!!! Acum niște idioți (de la grecescul idiotes adică lipsit de dar, dar de sus de la Dumnezeu, darul de a pricepe ce merge și ce nu merge, niște epigoni, niște siluitori ai limbii române îmi cer mie să ma uit la pieptul unei femei și să îmi rezoneze mie în minte cu șanț sau sanda, sau cu iaurtul sana, sau cu sanatoriu sau cu San Clemente sau cu Santana!!! E absolut aberant. Oamenii aștia nu pricep că aceste cuvinte au farmec, vrajă etimologică, în rădăcinele lor originale, în imaginile care ți le sugerează acele litere (și doar acelea) în creier?!! Ce mama sărăciei mai vezi în creier cînd citești cuvîntul „sân”??!! E oripilant... Ar trebui să demisioneze în bloc membrii Academiei Române pentru mutilarea frumosului sîn (sinus, sinusoida, sinuos, sinuozitate..) românesc.
bobadile, mersi de atentionare: la la-ul a disparut. frumos comentar, desi lipsit de oricare din talentele ce-i anima pe "vreunii dintre cei mai invatati de pe aici". grija mare cu imaginatia aceea bolnavicioasa. s-ar putea sa-si inece preaplinul in dileme solipsiste. si tu imi esti simpatic. dar toata lumea e, pana la urma... ms si mai revino.
Din comentariile tale de mai sus ["nu vreau sa speculez", "o fi indragostita" sua astenica, o fi de la "comportament", "sa o ajute cineva sa isi revina"], ma intreb oare ce imagine isi face despre mine un nou venit pe acest site.
Iti amintesc faptul ca e a treia oara cand imi faci observatie in public [prima data - cand am comentat-o "de rau" pe Madim, a doua oara - cand m-ai dat afara din echipa editoriala, prin 2006 parca]. Nu vad ce mare greseala catastrofala am facut ca am afirmat ceva despre textele postate pentru concurs. Orgoliile sunt prea mari, pentru mine, pe acest site, ca de altfel, pe toate site-urile de acest gen.
Modelul acesta de pahar are două capete, două conștiințe: cea individuală și cea colectivă. De fapt sînt două pahare unul gol și unul plin. Poate că cititorului îi este sete sau poate că nu îi este sete
Francisc,o rugaminte. intrucit depasim cadrul legal al regulamentului site-ului, am rugamintea sa transmiti orice alt comentariu off topic proprietarului site-ului care va lua masurile pe care le considera corecte: de a ma accepta in continuare cu aceste "texte" sau de a ma exclude. nu este corect ca acest text sa devina unul din cele mai cunoscute texte doar pentru ca eu nu dispusa sa disec ceea ce am scris...
„cred că internetul îți poate oferi detalii despre natura imanentă și transcendentă a lui Dumnezeu.”
... :)))ooof! m-ai dezarmat! am vrut să-ți răspund, Paul, dar mi-am amintit de-o vorbă, anume: „pentru ca ironia să aibă farmec, e nevoie de (cel puțin) doi oameni. :)
Gorune, că uite treci pe acilea și nu zici nimic despre text și nici despre cel căruia îi este dedicat.
Comentariul am înțeles, te-a amuzat... normal, ce era? să te întristeze?
Drept cine mă iei?
Ideea e simpatică și ai prins tonul potrivit pentru a nu cădea în ridicol. Nu-i o poezie rea, dar am impresia că exact acolo unde ai încercat să faci echilibrul ai folosit idei mai puțin originale (ierbii îi e dor de iarbă, timpul măsurat în cercurile copacilor"). Cred că nu erau necesare italicele în economia textului. Și poate da, forțate un pic.
Alma, daca tot e vorba de cateva sugestii pe aici (si m-am gandit eu ca asta era textul cu Graalul pe care il scriai :-) as zice asa: 1/ ideea cu "domnul pa" desi vad ca deja ai construit un intreg esafodaj pe ea, mie mi se pare rizibila 2/ chestia cu "infasurata in mantia-mi" ar trebui eliminata fiind un calc eminescian 3/ ar mai trebui revizuit textul la chestii ciudate de genul "trupul-mi era" :-) Andu
Nu prea-mi place începutul aforistic, sentenţios, chiar dacă pare subiectiv, deci nu are pretenţia adevărului. Nu-mi plac la nivel aritstic, nu neapărat la nivel ideatic.
În contrast însă, finalul e dezarmant de reuşit.
Aş mai spune vorbe, dar ar fi flori de tei pe după nuc, cred.
eu însă nu cred că e un experiment sau un text vizual este doar un text cu o poza și atîta tot peste f puțin timp vei putea face asta și la secțiunea poezie și probabil că va fi mai bine să o transferi acolo
am citit și recitit și imperios trebuie să mă manifest: și cum ai vrea să mă știi, oglindă prăfuită dintr-un vis sufocat de amintiri semne zgîriate pe catifeaua verde fluturi de aur pe geam albine încărcate cu pungi de polen e partea care mi-a căzut pe naturelul meu de a fi. sper că nu am deranjat nimic pe aici:)
Un poem prin excelenta postmodern. Un poem?... As zice ca ai mai multe poeme aici, Vladimir. Am remarcat si o mecanicitate a limbajului care m-a dus cu gandul la panzele suprarealiste. O imbinare tare bizara intre stilul cu care ne-ai invatat si ceva nou, postmodern.Nu stiu cat de mult au reusit cele doua stiluri sa se acupleze si in perceptia mea. Oricum e ceva nou... astept sa vad ce urmeaza. :)
nici vorba! nu obsesia sexula m-a marcat, ci talentul ei pentru imbinarea culorilor... felul in care vede si exprima lumea in tablourile ei. multumesc pentru sumara trecere.
Biancă de safir, eu zic totuși că ideea prieteni/parteneri e clară acolo, chiar asta vrea să spună, sunt prieteni dar nu amanți. Apoi, vorbești de exces de explicații. Eu nu le văd ca explicații, ci ca un tumult și torent și înghesuială de gânduri ce năpădesc plaja asta întinsă și colțuroasă dintre cei doi. Impresia de aglomerare ajută la efectul de redare a unei izbiri sentimentale în marginea unei iubiri interzise (imposibile?), ale cărei hotare cresc chiar din ei înșiși, chiar ei le zidesc, o iubire care se-mbracă cu cămașa strâmtă a prieteniei - și asta voit - o iubire care nu se conturează decât spiritual, cum spune titlul, iar prin asta sufletele lor cresc uriașe, iubindu-se printre amănunte grandioase ("n-ar trebui să vrea să simtă" - na! cum ieși de aici?, "o înghite destinația fără loc pe hartă", "caută resurse să mai reziste câteva minute", "i se lipesc ireversibil de artere", "cu cina, dar fără cuțite pe masă" ș.a.) Propoziția - sentință - finală e majestuoasă, dar poate conduce spre interpretări contrare. Mie nu-mi place "goliciunea stă pe marginea drumului...". E interesant spus, dar mi se pare ambiguă. În rest totul e clar, atât de clar că cei doi sunt zdrobiți sub povara prieteniei lor de graniță ...și nu rezistă decât cincisprezece minute.
Dragutz. Ma intreb daca lui Chichere i-ar fi placut, dar asta nu vom sti niciodata, este problema fundamentala a chestiilor astea care se vor poeme-necrolog, am scris si eu cateva la viata mea dar dup-aia am visat urat se facea ca venea ala caruia ii dedicasem versurile si-mi tragea o flegma peste ochi or such... si uite asa m-am lasat. Daca mai e nevoie de inca o penita de apreciere la acest poem pentru Chichere cel dus dintre noi de vreo cativa ani buni (nu stiu exact de cati, de vreo patru cred) uite, mai dau si eu una mai batraneasca. Pentru poemul marchizei dau o strangere calduroasa de mana la usa olteneasca. Andu
"promovarea și stimularea" bazaconiilor literare are loc aici, pe situl tău, profetule! poezia e ceva ce voi nu sunteti capabili sa faceți. nu toți, câțiva dintre voi cu tărâțe în loc de minte. areopag de junglă, asta e forumul tău. am crezut că te vei vindeca, dar nici dracul (Doamne iartă-mă) nu te mai poate vindeca!
uite, am sa iti raspund cu o varinata: Moise a urcat pe Dumnezeu nici el nici muntele nu mai aveau unde sa cada cararea se osificase pamintul latra rosu Moise se infasurase in limbile de foc ale Duhului mesteca piatra si piatra il mesteca intr-o logodna cumplita Moise albise ca o frunza acoperita cu mana pustiei dospita in cuptorul madianului adormind a tinjire mergea incet uneori se catara pe Dumnezeu ca sa vada mai bine
da, paul. încerc să nu fiu pesimist. dar parcă era mai multă transparență. mai mult idealism, naivitate și umor. și mai mulți prieteni.
p.s. - mulțumesc pentru carte și revistă. înseamnă mult pentru mine ca fost gălățean.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
deși titlul sugerează că cititnd poemul ne iluzionăm, personal, cred că iluzia este ultimul efect pe care reușește să îl sugereze. fiecare vers îmi pare conceput, creat forțat, deși nu contest inspirația și talentul autorului.
pentru textul : un mecanism al iluziei deÎmi place finalul şi aş reformula începutul din motive soresciene. ("Mă întorc cu faţa la perete/ Şi le spun prietenilor îndureraţi/ Mă întorc repede").
(felicitări pentru premiul de la Târgovişte!)
pentru textul : tu să nu mori în mine deMultă căldură, detalii utile, descriere prin filtrul tău poetic. Stârneste un fel de invidie albă :)
pentru textul : Adrian Munteanu- un trubadur tomnatic cu privighetori în suflet deMarina, e o frumusețe stranie aici așa cum te trezești într-o dimineață și lumea pare altfel, un ghemotoc in care incerci să te regăsești și să te descompui: "seul le silence des mots foncés hâche ce matin entier" E acompaniată superb poezia de muzicalitatea limbii franceze și imaginea distorsionata ...paranormal în foto.
pentru textul : la liberté promise deaparțin* chiar. Mă scuzați.
pentru textul : felie crocantă deAm schimbat ceara, era ceva strain acolo, aveti dreptate. Textul asta s-a nascut de la o discutie intamplatoare cu o femeie care pleaca la un iubit din alta tara. Desigur e plina de nelinisti , e sacaita de rude si amici care dezaproba aceasta aventura. Isi doreste sa fie singura, sa ia decizii corecte, instinctive, dar aici e momentul in care intervine Rameau sugerandu-i fața exacta a realului in care tot singuri suntem indiferent de cate imagini ne intorc oglinzile, cizmele lustruite ..
pentru textul : Oglinzi deDom'le ce mă enervează acest î din a! E o tîmpenie cumplită. Cum poți sa scrii „sânului”?? E ca si cum ai scrie sanț sau santier sau san clemente. Îmi vine să îmi iau cîmpii și să nu mai scriu nimic românește. Cred că strămoșii noștri latini s-ar răsuci în morminte să vadă cum mutilăm noi frumusețe de sinus . Îmi aduc aminte cu ce emoție de adolescent imberb învățam la trigonometrie despre funcția sinus, îi admiram graficul și mă gîndeam LA CE CREDEȚI??!!! La sînii, la sinusurile colegei de bancă. Și ce frumoasă era trigonometria atunci! Iar acum!!! Acum niște idioți (de la grecescul idiotes adică lipsit de dar, dar de sus de la Dumnezeu, darul de a pricepe ce merge și ce nu merge, niște epigoni, niște siluitori ai limbii române îmi cer mie să ma uit la pieptul unei femei și să îmi rezoneze mie în minte cu șanț sau sanda, sau cu iaurtul sana, sau cu sanatoriu sau cu San Clemente sau cu Santana!!! E absolut aberant. Oamenii aștia nu pricep că aceste cuvinte au farmec, vrajă etimologică, în rădăcinele lor originale, în imaginile care ți le sugerează acele litere (și doar acelea) în creier?!! Ce mama sărăciei mai vezi în creier cînd citești cuvîntul „sân”??!! E oripilant... Ar trebui să demisioneze în bloc membrii Academiei Române pentru mutilarea frumosului sîn (sinus, sinusoida, sinuos, sinuozitate..) românesc.
pentru textul : the last song of Shéhérazade debobadile, mersi de atentionare: la la-ul a disparut. frumos comentar, desi lipsit de oricare din talentele ce-i anima pe "vreunii dintre cei mai invatati de pe aici". grija mare cu imaginatia aceea bolnavicioasa. s-ar putea sa-si inece preaplinul in dileme solipsiste. si tu imi esti simpatic. dar toata lumea e, pana la urma... ms si mai revino.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului deDin comentariile tale de mai sus ["nu vreau sa speculez", "o fi indragostita" sua astenica, o fi de la "comportament", "sa o ajute cineva sa isi revina"], ma intreb oare ce imagine isi face despre mine un nou venit pe acest site.
Iti amintesc faptul ca e a treia oara cand imi faci observatie in public [prima data - cand am comentat-o "de rau" pe Madim, a doua oara - cand m-ai dat afara din echipa editoriala, prin 2006 parca]. Nu vad ce mare greseala catastrofala am facut ca am afirmat ceva despre textele postate pentru concurs. Orgoliile sunt prea mari, pentru mine, pe acest site, ca de altfel, pe toate site-urile de acest gen.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deModelul acesta de pahar are două capete, două conștiințe: cea individuală și cea colectivă. De fapt sînt două pahare unul gol și unul plin. Poate că cititorului îi este sete sau poate că nu îi este sete
pentru textul : Through a glass darkly deFrancisc,o rugaminte. intrucit depasim cadrul legal al regulamentului site-ului, am rugamintea sa transmiti orice alt comentariu off topic proprietarului site-ului care va lua masurile pe care le considera corecte: de a ma accepta in continuare cu aceste "texte" sau de a ma exclude. nu este corect ca acest text sa devina unul din cele mai cunoscute texte doar pentru ca eu nu dispusa sa disec ceea ce am scris...
pentru textul : confesiune de„cred că internetul îți poate oferi detalii despre natura imanentă și transcendentă a lui Dumnezeu.”
... :)))ooof! m-ai dezarmat! am vrut să-ți răspund, Paul, dar mi-am amintit de-o vorbă, anume: „pentru ca ironia să aibă farmec, e nevoie de (cel puțin) doi oameni. :)
iar tu îmi ești drag, știi asta.
pentru textul : nu mai deosebesc vocile deGorune, că uite treci pe acilea și nu zici nimic despre text și nici despre cel căruia îi este dedicat.
pentru textul : me and mr. tom waits deComentariul am înțeles, te-a amuzat... normal, ce era? să te întristeze?
Drept cine mă iei?
Ideea e simpatică și ai prins tonul potrivit pentru a nu cădea în ridicol. Nu-i o poezie rea, dar am impresia că exact acolo unde ai încercat să faci echilibrul ai folosit idei mai puțin originale (ierbii îi e dor de iarbă, timpul măsurat în cercurile copacilor"). Cred că nu erau necesare italicele în economia textului. Și poate da, forțate un pic.
pentru textul : stele de lapte deAlma, daca tot e vorba de cateva sugestii pe aici (si m-am gandit eu ca asta era textul cu Graalul pe care il scriai :-) as zice asa: 1/ ideea cu "domnul pa" desi vad ca deja ai construit un intreg esafodaj pe ea, mie mi se pare rizibila 2/ chestia cu "infasurata in mantia-mi" ar trebui eliminata fiind un calc eminescian 3/ ar mai trebui revizuit textul la chestii ciudate de genul "trupul-mi era" :-) Andu
pentru textul : domnul Pa și visul dedecât cu textul în sine. Mulțumesc, Maria !
pentru textul : în oraș nu sunt mansarde de închiriat (I) deNu prea-mi place începutul aforistic, sentenţios, chiar dacă pare subiectiv, deci nu are pretenţia adevărului. Nu-mi plac la nivel aritstic, nu neapărat la nivel ideatic.
În contrast însă, finalul e dezarmant de reuşit.
Aş mai spune vorbe, dar ar fi flori de tei pe după nuc, cred.
pentru textul : the terminal deeu însă nu cred că e un experiment sau un text vizual este doar un text cu o poza și atîta tot peste f puțin timp vei putea face asta și la secțiunea poezie și probabil că va fi mai bine să o transferi acolo
pentru textul : Din iubire dePrea pretios, cel putin pentru mine
pentru textul : închinare de cuarț deam citit și recitit și imperios trebuie să mă manifest: și cum ai vrea să mă știi, oglindă prăfuită dintr-un vis sufocat de amintiri semne zgîriate pe catifeaua verde fluturi de aur pe geam albine încărcate cu pungi de polen e partea care mi-a căzut pe naturelul meu de a fi. sper că nu am deranjat nimic pe aici:)
pentru textul : Hipertimie deUn poem prin excelenta postmodern. Un poem?... As zice ca ai mai multe poeme aici, Vladimir. Am remarcat si o mecanicitate a limbajului care m-a dus cu gandul la panzele suprarealiste. O imbinare tare bizara intre stilul cu care ne-ai invatat si ceva nou, postmodern.Nu stiu cat de mult au reusit cele doua stiluri sa se acupleze si in perceptia mea. Oricum e ceva nou... astept sa vad ce urmeaza. :)
pentru textul : pasagera denici vorba! nu obsesia sexula m-a marcat, ci talentul ei pentru imbinarea culorilor... felul in care vede si exprima lumea in tablourile ei. multumesc pentru sumara trecere.
pentru textul : Despre Cezara deBiancă de safir, eu zic totuși că ideea prieteni/parteneri e clară acolo, chiar asta vrea să spună, sunt prieteni dar nu amanți. Apoi, vorbești de exces de explicații. Eu nu le văd ca explicații, ci ca un tumult și torent și înghesuială de gânduri ce năpădesc plaja asta întinsă și colțuroasă dintre cei doi. Impresia de aglomerare ajută la efectul de redare a unei izbiri sentimentale în marginea unei iubiri interzise (imposibile?), ale cărei hotare cresc chiar din ei înșiși, chiar ei le zidesc, o iubire care se-mbracă cu cămașa strâmtă a prieteniei - și asta voit - o iubire care nu se conturează decât spiritual, cum spune titlul, iar prin asta sufletele lor cresc uriașe, iubindu-se printre amănunte grandioase ("n-ar trebui să vrea să simtă" - na! cum ieși de aici?, "o înghite destinația fără loc pe hartă", "caută resurse să mai reziste câteva minute", "i se lipesc ireversibil de artere", "cu cina, dar fără cuțite pe masă" ș.a.) Propoziția - sentință - finală e majestuoasă, dar poate conduce spre interpretări contrare. Mie nu-mi place "goliciunea stă pe marginea drumului...". E interesant spus, dar mi se pare ambiguă. În rest totul e clar, atât de clar că cei doi sunt zdrobiți sub povara prieteniei lor de graniță ...și nu rezistă decât cincisprezece minute.
pentru textul : Amantă spirituală deSanchoPanza Ce cauti pe-aici? Nu trebuie sa ma aperi, sunt invulnerabi. Sau nu stii? Ramai luminita aceea. Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș deexplicativa si cacofonia- rezolvate
pentru textul : Cu un milimetru mai departe deideea finalului- nitel schimbata si ea
ambiguitatea- nu prea stiu
Dragutz. Ma intreb daca lui Chichere i-ar fi placut, dar asta nu vom sti niciodata, este problema fundamentala a chestiilor astea care se vor poeme-necrolog, am scris si eu cateva la viata mea dar dup-aia am visat urat se facea ca venea ala caruia ii dedicasem versurile si-mi tragea o flegma peste ochi or such... si uite asa m-am lasat. Daca mai e nevoie de inca o penita de apreciere la acest poem pentru Chichere cel dus dintre noi de vreo cativa ani buni (nu stiu exact de cati, de vreo patru cred) uite, mai dau si eu una mai batraneasca. Pentru poemul marchizei dau o strangere calduroasa de mana la usa olteneasca. Andu
pentru textul : Poemul pentru Chichere de"promovarea și stimularea" bazaconiilor literare are loc aici, pe situl tău, profetule! poezia e ceva ce voi nu sunteti capabili sa faceți. nu toți, câțiva dintre voi cu tărâțe în loc de minte. areopag de junglă, asta e forumul tău. am crezut că te vei vindeca, dar nici dracul (Doamne iartă-mă) nu te mai poate vindeca!
pentru textul : ce frumusețe rară deuite, am sa iti raspund cu o varinata: Moise a urcat pe Dumnezeu nici el nici muntele nu mai aveau unde sa cada cararea se osificase pamintul latra rosu Moise se infasurase in limbile de foc ale Duhului mesteca piatra si piatra il mesteca intr-o logodna cumplita Moise albise ca o frunza acoperita cu mana pustiei dospita in cuptorul madianului adormind a tinjire mergea incet uneori se catara pe Dumnezeu ca sa vada mai bine
pentru textul : Despre Moise deda, paul. încerc să nu fiu pesimist. dar parcă era mai multă transparență. mai mult idealism, naivitate și umor. și mai mulți prieteni.
pentru textul : vă mai aduceți aminte hermeneia? dep.s. - mulțumesc pentru carte și revistă. înseamnă mult pentru mine ca fost gălățean.
"stîmtori" sau strâmtori? daca vei deschide HCODE (sus, in dreapta paginii), o sa intelegi cum poti scrie cu italice.
pentru textul : strâmtori dePagini