În primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.

Acest text este unul demn de adaugat in lista de pe prima pagina, cea a textelor remarcate.

Ovidiu Nacu, apreciez faptul că ți-ai cerut scuze. Te asigur că depun un efort deliberat ca să nu mă răzbun pe Hermeneia. Tocmai de aceea mă străduiesc să las consiliul Hermeneia să ia cît mai mult decizii. Tot eu cred că am spus primul pe Hermeneia că nu omul a fost făcut pentru sabat ci sabatul pentru om și caut să aplic acest mod de interpretare a unui sistem reglementat. Evident nu sînt un om perfect și cu atît mai puțin un administrator perfect. Lăsînd la o parte faptul că mai am și eu munca mea și familia mea pe lîngă toate astea. În orice caz, sînt nevoit să îți aduc la cunoștință decizia consiliului Hermeneia de suspendare a contului tău pentru o lună de zile pentru motivul nerespectării regulamentului în mod deliberat și pentru reacțiile avute sub acest text. Vreau însă să îți mai răspund la cîteva lucruri afirmate de tine. În primul rînd mi se pare neadevărat și nedrept să fiu acuzat că „am aversiune pentru libertatea creatoare”. Pur și simplu mi se pare o vorbă fără nici un temei în realitate de vreme ce am încurajat întotdeauna și pe oricine să inoveze și să creeze pe Hermeneia. Iar dacă acuzația ta se referă la faptul că pe Hermeneia nu permitem folosirea limbajului vulgar, obscen sau profanator, atunci mă tem că avem definiții foarte diferite pentru creativitate. Acum, asta nu înseamnă că eu nu cred că există literatură pornografică sau promiscuă. Nu cred că nu există literatură sau artă erotică pînă la super-bizar. Sau profanatoare pînă la demonic. Dar deocamdată nu am de gînd să găzduiesc așa ceva pe Hermeneia. Iar dacă ne apucăm acum la discuții despre unde e linia de demarcație atunci nu mai terminăm nici pînă la ziua de apoi. Iar eu mai am și altă treabă de făcut decît să măsor cît din falus e voie să scoți la plimbare pe Hermeneia. În rest creativitatea a avut întotdeauna loc de zburdat liberă pe Hermeneia. A doua problemă pe care vreau să ți-o spun este că pe Hermeneia consiliul se străduiește din răsputeri să permită intrarea oamenilor care au măcar o brumă de talent și aplecare către arta scrisului. Nu este o treabă ușoară. Avem un proces pus la punct pentru aceasta și eu cred că sîntem și corecți și binevoitori. Eu în general nu votez ci mă străduiesc să asigur o cumpănă dreaptă și o calitate a actului literar pe Hermeneia. În același timp caut să încurajez. În ce privește remarca ta vreau să îți spun că cred că am avut poate unul sau două cazuri de retrogradare pe Hermeneia (dacă îmi aduc eu bine aminte) și decizia a fost luată după multe observații și multe dezbateri în consiliu. Te asigur că nici o decizie nu se ia în mod ușuratic în consiliul Hermeneia și absolut nimeni nu tolerează idea de răzbunare sau răfuieli personale. Am o deosebită apreciere pentru modul cumpătat și calm cu care se lucrează acolo. Noi ne dorim ca toți să fie autori dar această decizie depinde de calitatea textelor postate, de calitatea comentariilor făcute, de seriozitatea și respectul față de limba română și nu în ultimul rînd față de regulamentul site-ului Hermeneia. În esență noi ne dorim ca titlul de autor Hermeneia să fie o carte de vizită rîvnită și respectabilă, nu o denumire bagatelizată care nu mai înseamnă nimic. Te asigur că odată ce vei reveni pe site după această lună de „exil” consiliul îți va urmări activitatea și nu există nici un motiv pentru care ei să nu dorească să propună schimbarea categoriei tale la autor Hermeneia. Dar de fapt ce se întimplă acum, faptul că te deranjează că ești novice Hermeneia și nu autor Hermeneia vorbește tocmai despre faptul că acest lucru este ceva răvnit, că politica noastră strictă și exigentă aduce roade și că între celelalte site-uri lierare românești Hermeneia are un prestigiu și un profil de elită. Pentru că te asigur că niciodată nu am invitat pe nimeni să vină aici. Singura „invitație” fiind ceea ce este Hermeneia de fapt. Iar noi ne dorim ca această creștere a calității, inovației și creativității să sporească pe Hermeneia. În final vreau să îți spun că nu sînt de acord că atunci cînd te-ai înscris pe Hermeneia nu te-ai angajat să respecți „regulamentul” site-ului. Procesul de înscriere este foarte clar cu privire la aceasta. Nimeni nu spune că ai semnat un „contract juridic” dar probabil că un avocat ți-ar putea spune că modul în care este realizată înscrierea pe Hermeneia te obligă să îi respecți „regulamentul”. În orice caz, îmi pare rău că s-a ajuns aici dar cred că ne vom revedea peste o lună și sper ca după aceea să avem experiențe mai puțin violente.

Naan Lea, din păcate ăsta e punctul de vedere al străinilor care nu prea știu geografie : confundă România cu Ungaria. Deci poezia e scrisă din perspectiva străinului. Titlul e bun că atrage atenția. Textul nu-mi place(cred că e multă ironie aici totuși), sau mă abțin să mai comentez.

Andu 'Highlights' citite cu 'my self-sufficient' eye de ...'doar femeie': "Corina, imi pare rau, scuza-ma te rog inca o data... Noi doi (de data asta eu si cu tine), nu ne cunoastem aproape deloc. Tu locuiesti departe de mine si calatoresti mult... Nu avem nimic de pierdut, Cel mai tare pacat pe lumea asta: Corina." when you put it like that...

Este un site de poezie .Am lasat un astfel de comentariu si pe alt site unde activezi si unde sigur ai citit poezia fara a cunoaste autorul.

multumesc de comentariul Stefan! ma bucur ca mesajul finalului a ajuns la tine, lautarii aceia imi canta mereu si nu-i pot ignora:) imi plac, poate suna dizarmonic dar imi insotesc ideal starea ... ezitarea aceea in schimb, ma bucur ca ai vazut-o, e cheia care a ruginit de mult in usa unor zile, pregatind mereu cantecul sa iasa din tacere ... ma bucur ca te-am regasit pe acest site, toate cele bune!

Nu agreez primul vers 'sunt cel care scrie cu gluga pe cap' de parcă gluga ar fi creionul iar capul hârtia, exprimarea mi se pare nefericită, destul de departe de a sugera poetul scriind pe orice fel de suport dar purtând o glugă pe cap. De fapt, acest tip de neglijențe literare 'se poartă', de parcă autorilor nu le mai pasă de cititori.
Eu însă rămân o cititoare mai 'de modă veche' și nu agreez asemenea bravade.
În rest, toată lumea se amuză se pare.
Margas.

Imi place poemul - aduce a litanie, miroase a cantec nibelungic, a moarte de luptator cu spada... "unul câte unul devenim corimbe suspendate de o fericire nepământeană litografii ale unui vis cu cetacee" este de o muzicalitate pe care rar o intalnesc (n-am inteles cuvantul "corimbe"), dar asta nu stirbeste cu nimic respectul fata de aceste versuri. Tenta moderna a incantatiei (cantecului, litaniei, oricum s-ar denumi) nu reduce cu nimic farmecul curgerii cuvintelor. Poemul acesta seamana cu o apa moale careia - daca vrei - i te poti darui. Dancus

Dincolo de toate ups and downs-urile lumii contemporane pentru mine Oana Pellea a rămas aceeași Doamnă a lucrului bine făcut cu sufletul și nu altfel.
La erudio sau la teatru, nu contează, un om cu totul special.
Din păcate, textul nu se ridică la nivelul ambițiilor și referirilor sale.
Foarte subțire în exprimare și mult prea explicit în denominarea substantivelor poetice, poemul de față este mult sub nivelul obișnuit al Ioanei Barac Grigore.
Multe penițe și o recomandare, dar hai să fim serioși, oare cine mai scrie pe bune astăzi chiar dacă nu 'pușcă' nicăieri?
Ei, uite că scrie Baraca, iar asta ar trebui să ne lumineze pe toți ca o vopsea pentru marcaje rutiere.
Margas.

Are vreo legătură 'șofar' cu 'înfășor', e anume folosită alăturarea de sunete sau e doar o coincidență? În strofa a doua, verbul ('fugărește') are 2 silabe în plus, ascultă ritmul interior al versului. Ai doi de 'încă' în strofa a treia, foarte aproape. Remarc versul 'în mine un cer învață să ningă' și claritatea imagistică a strofei de mijloc.

o poezie care m-a surprins in mod placut. in special prima strofa, care o consider foarte buna. dormitul cu geamul deschis este o modalitate de a intra intr-o alta lumea, ascunsa dar nu secreta. si daca se vb. ceva de dalai lama, lumea nu poate fi departe de shambala. oricum, interesanta initierea prin care trebuie trecuta, ca sa ajungem in acea lume.(nu zic shambala pt. ca este doar o speculatie a mea) si anume acoperirea cu zapada. zapada este aici un simbol al purificarii personale, al curateniei sufletesti. si zic eu este bine instrumentat. pentru ca, avem simbolul trairilor interioare, al sangerarii pe zapada, care nu este o perturbare a unui alb perpetuu, ci este o traire din interior, acel cineva nefiind strain de trecerea timpului/îmi spunea ceva înlăuntru ticăind nebunește/. (acel ticaind, reda foarte subtil trecerea timpului.) / fată de 15 ani moare pentru că voia să atingă tibetul cu palmele roagă-te, pleacă-ți genunchii, împreunează-ți aura mâinilor și ateul se roagă dar nu știe/ - desigur, aceste locuri in care ajungem prin purificari interioare, care nu sunt lipsite de jertfa, acesta fiind alt motiv pentru aparitia sangelui, nu se ating cu mainile. de aici suferinta. fata de 15 ani moare pentru ca voia sa atinga tibetul mai degraba decat sa il simta. ascunderea sacrului in profan este redata in /și ateul se roagă dar nu știe/, vers care nu trebuie trecut cu vederea, pentru ca da o anumita cheie poeziei. sincer, imaginea sangelui contrastand pe zapada, ma urmareste din copilarie, de la vizionarea desenelor alba ca zapada. numai ca, sangerarea, asa cum am mai spus, nu este una obisnuita. ea este plina de viata viitoare /sângerez pe zăpadă a sâmbure/ si de speranta /și a floare de colț/. apoi, intreaga aceasta stare, este incorsetata de poet(a) intr-un cuvant neaos si foarte puternic , si anume prin cuvantul doina. intreaga poezie creaza astfel o stare de doina, specifica cumva, plaiurilor mioritice. personal incheiam poezia aici la versul /și sunetul a tras o dungă la orizont/pentru ca pe de o parte, creaza imaginii foarte sugestive, una din imaginile pe care le-am avut fiind aceea linie continua care sugereaza incetarea vietii, numai ca aici, incetarea vietii inseamna realizarea si constientizarea unei realitati, si deci continuarea ei ( a vietii) in alta stare, si pe de alta parte, pentru ca are suficienta putere ca sa concluzioneze poezia. spuneam ca versul cu /și ateul se roagă dar nu știe/ este un fel de cheie pentru poezie. am zis asta pentru strofa finala /peste epitaful de sânge și zăpadă e pace un taum românesc a doina a dalai lama, cărbuni într-o altă cățuie a cetățuii lacustre/ in are vedem locuri profane, lipsite de atingerea religioasa, cum ar fi /sânge și zăpadă /-numai in aceasta combinatie, pentru ca sange zapada inseamna suferinta si uitarea de Dumnezeu in zabaterea de supravietuire, si cetatuia lacustra, care este un simbol al insingurarii. toate aceste locuri nu sunt lipsite de speranta intr-o autoritate suprema dau o penita, cu satisfactia ca am citit o poezie foarte reusita. imi cer scuze autorului daca am batut campii, dar asa am citit eu poezia. seara buna

Multumesc pentru observații și felicitări,am ținut cont de ele de greșelile diacriticelor,incă odata mulțumesc pentru trecere.

Câștigătorul concursului ,, Pe sub flori mă legănai'' este domnul Dorin Cozan, cu poemul ,,Livadă de piersici, cu botoșei albi''. Felicitări! Vă rog să luați legătura prin email cu organizatoarea pentru a intra în posesia premiului.