...Fără a ţine morţiş să dau vreun verdict, aduc în discuţie unele observaţii care ar putea trece drept argumente pentru întrebarea ta - "de ce atelier"
Referindu-mă la tehnica exterioară, foarte pe scurt:
* versificaţia este nulă. Şi nu mă înţelege greşit. Ştiu că se pot reuşi prozodii extraordinare prin combinarea ritmurilor cu metrul. Dar pentru aceasta trebuie să cunoşti ceva tehnică şi să ai o ureche muzicală dezvoltată. Nu ştiu cum e cu urechea ta, dar, cert, tehnica versificaţiei nu o deţii. Rimele, ca s-o luăm dintr-un loc, nu se aud bine, dacă nu sunt susţinute de ritm. Apoi, rimele facile nu înseamnă a rima verb cu verb ori subs. cu subst.; pentru ca o rimă să fie facilă, banală, dacă vrei, mai este nevoie de o condiţie: în afara ca cele două cuvinte să facă parte din acceaşi categorie gramaticală, ele trebuie să aibă şi terminaţii multiple. Astfel, o rimă facilă ar fi: casă-masă, unde, pe lângă faptul că se rimează subs. cu subst., terminaţia "a-să" este multiplă. Tot aşa, ochii-rochii, nu este o rimă facilă (perimată da); chiar dacă se rimează subst/subst/ terminaţia "o-chii" este extrem de rară. Dacă tot vrei ca rima ta să fie una mai personală, îţi recomand să te apuci de rime compuse, deşi e infernal să mulezi sensul; dar asta înseamnă arta - constrângere, nu?
* despre tenica interioară, la fel de scurt:
*luăm:
"Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi de chei,
scrâşnete punând lacăt la gura ce ascunde"... uitându-mă la forma verbului "scrâşneşte", îmi dau seama că subiectul său este "zăngănitul". Şi apar 2 pb: 1. virgulă între subiect şi predicat,şi 2. zăngănitul scrâşneşte?! Chiar şi pentru o metaforă este prea mult. Există şi o logică a metaforei. Ei, eu, ca cititor, după aceste versuri nu citeam mai departe. Şi totuşi:
* disonanţe: şi şeripi/ cu clopoţei
*inversiunile au tentă patetică: dulcele delir. Îţi recomand călduros să renunţi la ele.
Şi aici mă opresc. Textul este lung şi, crede-mă, abundă în erori de toate tipurile.
Ce-ţi pot "ura": dacă vei continua pe această latură clasică, încearcă să-ţi insuseşti tehnica de-a versifica. Fă-o aproape de perfecţiune ori deloc. Nu cred că ai "dibăcia" de-a combina formele clasice între ele ori, mai mult, clasicul cu modernismul. Însuşeşte-ţi un tipar: aş recomanda iambul endecasilabic (ritmul iambic, 11 silabe). Este relativ uşor de atins şi acoperă o vastă câmpie tematică. Caută simplitatea adâncă. Când cineva va citi un text de-al tău, îţi va repeta din el un vers şi-ţi va spune că şi el putea scrie acel text, atunci să stii ca eşti pe calea cea bună; renuntă la inversiuni, nu amesteca arhaisme cu neologisme, sugerează nu descrie, nu abuza de ambiguitate, dar nici nu o ocoli, şi da, la un text scris, citeşte barem 20.
...Dacă tot ce am scris eu iţi era cunoscut, îmi cer scuze.
o poezie despre durata subiectivă: „in ce an suntem” , despre trăirea ce împrumută zambete dintr-un trecut ce o ia înaintea prezentului, mereu intre metafizic si real dar care iese din plan abstract prin folosirea timpului prezent la final, „ sunt asa fericit” , spre deosebire de folosirea trecutului la inceput de poem „eram asa fericit” … de fapt cred ca e o stare de hiatus cand te simti stapanul unui timp trecut, ce simti ca inca iti apartine … mi s-au lipit de suflet prin simplitatea si naturaletea tonului, versurile: "Când greșeam, îmi luai dragostea deoparte" , la fel: " Îi ceream mâinile. Adormeam cu ele sub cap" o poezie ce dezvaluie trairea prin toti porii, cu fricile acelea inerente dar cu atat mai frumoase, mai senzuale, ale adolescentei, ( nu stiu axact de ce dar imi suna ca niste rememorari pe panza unui timp adolescent) : "Mă temeam să nu dispar când pocneai din degete" imi place si „ impanzitul” acela, cu accentul lui ludic, care apropie de zambet...
paul, mulțumesc că te-ai oprit la acest text. nu te cred răzbunător. știu că „nerăspunse” probabil nu sună românește dar eu sînt gata să o propun ca o licență pentru că îmi place cum sună. greșesc?
în ce privește „rugăciuni îngrămădite” știu că sună poate neplăcut dar oare nu sînt chiar așa?
da, cred ca ai dreptate, virgil, si ca atare mi-am indreptat greseala, dupa cum se poate vedea din titlu completat pentru a marca mai bine intertextul, poezia mea neavand vreo alta legatura cu actul artistic al lui cohen decat la nivel intertextual. keep in touch
Gasesc ca textul e subtil si are o esenta tare. Ne ridica urmatoarea intrebare: ce anume este mai important, tinderea spre perfectiune sau prinderea sclipirii fie ea si de moment? Dar totul e relativ, clipa "cea repede" trece pe langa fiecare si oare depinde intotdeauna de noi daca o lasam sau nu "sa se lepede"? Poti trece "usor" prin viata. Dar acest "usor" e un act de superficialitate sau o incercare de zbor?! Ceea ce conteaza pana la urma este cat de "inspirat" esti ne sugereaza raspunsul Virgil pe care il felicit pentru un poem care indeamna la meditatie. Se poate citi si in alta cheie aceasta poezie dar eu am preferat o nuanta poate ceva mai subiectiva. Violeta
factori de risc exista cam pretutindeni; mai ales in poezie si mai ales noaptea. am senzatia ca am mai citit textul asta undeva, sau ceva cu un titlu asemanator. si ma intreb, care e boala mai grava. aceea de a scrie poezie sau aceea de a citi poezie? in orice caz, mi se pare foarte adevarata ideea subinteleasa a textului, cum ca o mare parte (cel putin) din acesti "noi poeti" ai valului cibernetic isi datoreaza suflul etosului acestui "spatiu"
ciudat finalul; contextualizeaza intr-un mod care parca se vrea "generic". un text pe care nu prea stii cum sa il iei. pe de alta parte am tot vazut texte din acestea cu femei care se autoflageleaza. (ca sint urite, batute de soarta, abandonate, abatute, etc). probabil ca ar trebui sa se scrie nu despre asta ci mai degraba din cauza asta.
e o temă generoasă aceea a asimilărilor și acumulărilor. cineva îmi spunea că nu poți fi mai poet ca la tinerețe niciodată. nu știu dacă se înșela. îmi place să cred că toți poeții sunt tineri. mulțumesc frumos de semn, Cristina! este oricând util.
am cumva o problemă cu „pe-a-ntregul”. știu că e corect românește dar alăturarea aceea de vocale sună inestetic. aș fi înlocuit cu „pe de-a-ntregul”
textul este poezie, și o spun pentru că am privit-o cu foarte multă suspiciune. dar nu pot spune, precum antecomentatorul meu, că îmi plac prea mult repetițiile din text. dimpotrivă, mă deranjează.
remarc în mod deosebit „când noaptea mă goleşte ca pe un borcan cu smoală”
Un poem mai plin de influențe decât un câine vagabond de purici, dar totuși... încântător! De multe ori am spus că nu ar trebui să ne străduim să găsim ceva ce nu a mai scris nimeni, e aproape imposibil (de aceea mulți caută vulgarul!) și mai bine ar fi să spunem ce avem de spus în orice formă. Aici Adrian reușește bine în formă clasică (mai puțin rima forțată din finalul strofei a treia, dar care nu deranjează) oferindu-ne o lectură cu adevărat rafinată.
Nu ştiu dacă autorului îi este familiar Nichita Stănescu, dar textul său îmi aminteşte de un scurt "Poem": "Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului/ nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea, / de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"
Asta, privind îndeosebi ultimele două versuri. Primele sunt alcătuite din poncife. În specai penibilul "neîncepută neîmblânzire"...
Ecarlat = rosu-stacojiu. Probabil ca yester valorifica ideea de moarte ritualica din misterele eleusine - Eleusis = cetate din Attica intemeiata de Eleusis, despre care se afirma ca era fiul lui Hermes cel de trei ori initiat (cele mari - ale Demetrei - alias Doso si cele mici ale Persephonei - alias Kore)... Hades cel ce a rapit pe fiica Demetrei..etc... mitului i se confera inclusiv o simbolistica alchimica si chiar samanica (coborarea initiatica in tinuturile htoniene). M-ai facut sa rad cu pirolatria... m-ai trimis la Agni si la magicienii traci care "mergeau prin fum"... o sugestie: scrie ceva despre "nebunia sacra" si "pofta de moarte".
e clar că de pildă de n-ar fi fost limbajul de programare n-ar fi existat internetul. şi, potrivit Bibliei, la început a fost Cuvîntul şi cuvîntul era la Dumnezeu. dar poezia nici nu crede nici nu cercetează aceste legi pentru că s-ar putea să le înţeleagă...:) preferă să le comunice în pilde, în fabule sau legende, asemeni lui Isus discipolilor săi, dar fără pretenţia că ar fi date ale Fiinţei ci ale Umanităţii în comuniune cu o eventuală Fiinţă sau Adevăr Ultim. asta înseamnă în definitiv (şi nu în definiţie) com-unicare. iar poetul adevărat, aşa cum spui, e cel care poate com-unica dincolo de teama Universalei Tăceri.
Virgile, this is a film, anyway... uite, iti spun, ma asteptam sa imi faca cineva referire la kusturica, tu in locul meu nu ai fi facut la fel? Ce e this is a film, Virgile? This is a film, and the fish is mute, 'cause the fish knows everything. In schimb, vezi si tu, citesti... asta e, sic transit gloria mundi. Iar cel mai simpatic dintre toti e vladimir. El e chiar simpatic, pe cuvantul meu de onoare. Bobadil
dacă mi-ar fi prezentat cineva acest poem fără să-mi spună autorul aș fi jurat că e poezie Țî micropoemele tale caligrafiate pe frunze îmi răscolesc amintiri din trecute vieți de mandarin și mă îndeamnă să scriu din nou scrisori către Du Fu sau Wang Wei...
Adrian - formatul imi place si schimbarea de verb - da, cred ca asa e corect - prefer sa tin soarele acolo unde e doar din motivul ca se leaga mai bine de urmatorul vers...[fara dvstra, fara horoscoape - ambele nu ajuta la nimic!;p] Happy Sunday!
Dl Marius - exista o stare de foaiala si incertitudine in text (suprinsa si de mesaj si de nepriceperea mea in ale verbelor) cuvintul Twilight are si sensul de neclaritate, obscuritate ca sa nu mai vorbim si de faptul ca Twilight este cel mai frumoasa perioada de timp de ..a crea (e ora cind stelele mor/ apar si in gradina se aud greierii..) si..si ..mai este si un film numit chiar TWILIGHT care este o poveste de dragoste intre o paminteanca si un ..nepamintean:X...daca le adunam pe toate Marius, (dati-mi voie sa va zic asa) deci daca le adunam pe toate poate ca poemul de mai sus are dreptul de a fi numit asa...nu?
Interesant poem, n-am inteles mare lucru dar m-am simtit dator sa las un semn pentru ca textul pare a-mi fi dedicat... Sper ca nu te-am suparat pana la urma cu ceva Luminita, mai ales ca am citit in biografia ta ca ai lucrat si pe la ICPE... si eu am trecut pe acolo, eram in colectivul lui Cojocaru prin '88, scriam programe de mama focului, il cunosti cumva pe Dan Tomescu? Mi-a fost "mentor" la soft.. si el e prin Canada acum :-) (sau pe Cristi Baleanu?) In rest, sa ne citim cu bine, cu sau fara diacritice. Bobadil. P.S. La poemul Profetului nu mai scriu ca am alte pretentii de la unul ca el.
felicitări pentru interviu! Extrem de interesant prezentarea activității lui Constantin Virgil Negoiță (profesor de computer science la CUNY) care a incercat să aplice teoriile sale privind logica fuzzy în domeniul romanului. doar o observație: textul trebuie recorectat însă cu atenție la diacritice (nu le-am mai copiat aici...) mai ales că ai și typo, spre exemplu "desavantaj" "trebuie să se bazese " " a juat un important rol " "vreo distinție între ele" "a pune în evidențăe" "unde se studiază litertura" "se reîtorc în țară " "un atent cunsocător " "cadrul unei discții separate"
nu, nu aveţi dreptate cu daimonul, mi s-a mai sugerat dar dacă scriam demon el reprezenta doar un personaj rău , pe când în mitologia greacă "daimon" are mai multe sensuri, poate fi o personaj "plin de cunoştinţe"un spirit care oferă protecţie şi îndrumare şi s-a încadrat mai bine personajului meu.sugestia d-voastră este binevenită, poate cu timpul voi reuşi să găsesc ceva mai potrivit.mulţumesc pentru încurajare , d-le Caragea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Salut, Eugen!
...Fără a ţine morţiş să dau vreun verdict, aduc în discuţie unele observaţii care ar putea trece drept argumente pentru întrebarea ta - "de ce atelier"
Referindu-mă la tehnica exterioară, foarte pe scurt:
* versificaţia este nulă. Şi nu mă înţelege greşit. Ştiu că se pot reuşi prozodii extraordinare prin combinarea ritmurilor cu metrul. Dar pentru aceasta trebuie să cunoşti ceva tehnică şi să ai o ureche muzicală dezvoltată. Nu ştiu cum e cu urechea ta, dar, cert, tehnica versificaţiei nu o deţii. Rimele, ca s-o luăm dintr-un loc, nu se aud bine, dacă nu sunt susţinute de ritm. Apoi, rimele facile nu înseamnă a rima verb cu verb ori subs. cu subst.; pentru ca o rimă să fie facilă, banală, dacă vrei, mai este nevoie de o condiţie: în afara ca cele două cuvinte să facă parte din acceaşi categorie gramaticală, ele trebuie să aibă şi terminaţii multiple. Astfel, o rimă facilă ar fi: casă-masă, unde, pe lângă faptul că se rimează subs. cu subst., terminaţia "a-să" este multiplă. Tot aşa, ochii-rochii, nu este o rimă facilă (perimată da); chiar dacă se rimează subst/subst/ terminaţia "o-chii" este extrem de rară. Dacă tot vrei ca rima ta să fie una mai personală, îţi recomand să te apuci de rime compuse, deşi e infernal să mulezi sensul; dar asta înseamnă arta - constrângere, nu?
* despre tenica interioară, la fel de scurt:
*luăm:
"Paşi pe trepte-aud, zăngănit de verbe şi de chei,
scrâşnete punând lacăt la gura ce ascunde"... uitându-mă la forma verbului "scrâşneşte", îmi dau seama că subiectul său este "zăngănitul". Şi apar 2 pb: 1. virgulă între subiect şi predicat,şi 2. zăngănitul scrâşneşte?! Chiar şi pentru o metaforă este prea mult. Există şi o logică a metaforei. Ei, eu, ca cititor, după aceste versuri nu citeam mai departe. Şi totuşi:
* disonanţe: şi şeripi/ cu clopoţei
*inversiunile au tentă patetică: dulcele delir. Îţi recomand călduros să renunţi la ele.
Şi aici mă opresc. Textul este lung şi, crede-mă, abundă în erori de toate tipurile.
Ce-ţi pot "ura": dacă vei continua pe această latură clasică, încearcă să-ţi insuseşti tehnica de-a versifica. Fă-o aproape de perfecţiune ori deloc. Nu cred că ai "dibăcia" de-a combina formele clasice între ele ori, mai mult, clasicul cu modernismul. Însuşeşte-ţi un tipar: aş recomanda iambul endecasilabic (ritmul iambic, 11 silabe). Este relativ uşor de atins şi acoperă o vastă câmpie tematică. Caută simplitatea adâncă. Când cineva va citi un text de-al tău, îţi va repeta din el un vers şi-ţi va spune că şi el putea scrie acel text, atunci să stii ca eşti pe calea cea bună; renuntă la inversiuni, nu amesteca arhaisme cu neologisme, sugerează nu descrie, nu abuza de ambiguitate, dar nici nu o ocoli, şi da, la un text scris, citeşte barem 20.
...Dacă tot ce am scris eu iţi era cunoscut, îmi cer scuze.
O zi buna!
pentru textul : Deşertul indigo deși încă ceva. "nerăspunse" sună aiurea, zău așa.
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse deo poezie despre durata subiectivă: „in ce an suntem” , despre trăirea ce împrumută zambete dintr-un trecut ce o ia înaintea prezentului, mereu intre metafizic si real dar care iese din plan abstract prin folosirea timpului prezent la final, „ sunt asa fericit” , spre deosebire de folosirea trecutului la inceput de poem „eram asa fericit” … de fapt cred ca e o stare de hiatus cand te simti stapanul unui timp trecut, ce simti ca inca iti apartine … mi s-au lipit de suflet prin simplitatea si naturaletea tonului, versurile: "Când greșeam, îmi luai dragostea deoparte" , la fel: " Îi ceream mâinile. Adormeam cu ele sub cap" o poezie ce dezvaluie trairea prin toti porii, cu fricile acelea inerente dar cu atat mai frumoase, mai senzuale, ale adolescentei, ( nu stiu axact de ce dar imi suna ca niste rememorari pe panza unui timp adolescent) : "Mă temeam să nu dispar când pocneai din degete" imi place si „ impanzitul” acela, cu accentul lui ludic, care apropie de zambet...
pentru textul : An-lumină de tine demulțumesc remus pentru aplecare și citire
paul, mulțumesc că te-ai oprit la acest text. nu te cred răzbunător. știu că „nerăspunse” probabil nu sună românește dar eu sînt gata să o propun ca o licență pentru că îmi place cum sună. greșesc?
pentru textul : zăpadă și soare deîn ce privește „rugăciuni îngrămădite” știu că sună poate neplăcut dar oare nu sînt chiar așa?
Regret, inseamna ca poezia nu a reusit ceea ce si-a propus - ci mult mai mult.:) A se vedea si comentariile anterioare.:)
pentru textul : Gemene-asemene deda, cred ca ai dreptate, virgil, si ca atare mi-am indreptat greseala, dupa cum se poate vedea din titlu completat pentru a marca mai bine intertextul, poezia mea neavand vreo alta legatura cu actul artistic al lui cohen decat la nivel intertextual. keep in touch
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen defaptul că ți-a plăcut prima strofă chiar mă bucură Adrian,o zi frumoasă
pentru textul : Nu doar aripile înalță deai și un typo: "în fata oficiilor" sau "în fața oficiilor" "aruncau-ca" sună ca nuca-n perete...să mă exprim eufemistic...
pentru textul : în anul fiarelor deeh, la tine fierbe... la mine scârțâie... io zic plus pentru mine:))
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir deGasesc ca textul e subtil si are o esenta tare. Ne ridica urmatoarea intrebare: ce anume este mai important, tinderea spre perfectiune sau prinderea sclipirii fie ea si de moment? Dar totul e relativ, clipa "cea repede" trece pe langa fiecare si oare depinde intotdeauna de noi daca o lasam sau nu "sa se lepede"? Poti trece "usor" prin viata. Dar acest "usor" e un act de superficialitate sau o incercare de zbor?! Ceea ce conteaza pana la urma este cat de "inspirat" esti ne sugereaza raspunsul Virgil pe care il felicit pentru un poem care indeamna la meditatie. Se poate citi si in alta cheie aceasta poezie dar eu am preferat o nuanta poate ceva mai subiectiva. Violeta
pentru textul : racing live dena, nu știu cum să fac să vezi codul aici. îți trimit pe mail?
pentru textul : seară de iulie în sat defactori de risc exista cam pretutindeni; mai ales in poezie si mai ales noaptea. am senzatia ca am mai citit textul asta undeva, sau ceva cu un titlu asemanator. si ma intreb, care e boala mai grava. aceea de a scrie poezie sau aceea de a citi poezie? in orice caz, mi se pare foarte adevarata ideea subinteleasa a textului, cum ca o mare parte (cel putin) din acesti "noi poeti" ai valului cibernetic isi datoreaza suflul etosului acestui "spatiu"
pentru textul : poem cu Rh negativ și alti factori de risc deciudat finalul; contextualizeaza intr-un mod care parca se vrea "generic". un text pe care nu prea stii cum sa il iei. pe de alta parte am tot vazut texte din acestea cu femei care se autoflageleaza. (ca sint urite, batute de soarta, abandonate, abatute, etc). probabil ca ar trebui sa se scrie nu despre asta ci mai degraba din cauza asta.
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar depoemul se vrea a fi dintr-o fulgurantă privire peste peretele pictat al unei biserici. frumos gand!
pentru textul : Fugară dee o temă generoasă aceea a asimilărilor și acumulărilor. cineva îmi spunea că nu poți fi mai poet ca la tinerețe niciodată. nu știu dacă se înșela. îmi place să cred că toți poeții sunt tineri. mulțumesc frumos de semn, Cristina! este oricând util.
pentru textul : and time goes on deam cumva o problemă cu „pe-a-ntregul”. știu că e corect românește dar alăturarea aceea de vocale sună inestetic. aș fi înlocuit cu „pe de-a-ntregul”
pentru textul : Scrisoare detextul este poezie, și o spun pentru că am privit-o cu foarte multă suspiciune. dar nu pot spune, precum antecomentatorul meu, că îmi plac prea mult repetițiile din text. dimpotrivă, mă deranjează.
remarc în mod deosebit „când noaptea mă goleşte ca pe un borcan cu smoală”
Un poem mai plin de influențe decât un câine vagabond de purici, dar totuși... încântător! De multe ori am spus că nu ar trebui să ne străduim să găsim ceva ce nu a mai scris nimeni, e aproape imposibil (de aceea mulți caută vulgarul!) și mai bine ar fi să spunem ce avem de spus în orice formă. Aici Adrian reușește bine în formă clasică (mai puțin rima forțată din finalul strofei a treia, dar care nu deranjează) oferindu-ne o lectură cu adevărat rafinată.
pentru textul : Pensulă deNu ştiu dacă autorului îi este familiar Nichita Stănescu, dar textul său îmi aminteşte de un scurt "Poem": "Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului/ nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea, / de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"
pentru textul : atât de vie deAsta, privind îndeosebi ultimele două versuri. Primele sunt alcătuite din poncife. În specai penibilul "neîncepută neîmblânzire"...
Cred că e super naşpa să dai exemple dintre colegii de site.
pentru textul : Har şi talent deEcarlat = rosu-stacojiu. Probabil ca yester valorifica ideea de moarte ritualica din misterele eleusine - Eleusis = cetate din Attica intemeiata de Eleusis, despre care se afirma ca era fiul lui Hermes cel de trei ori initiat (cele mari - ale Demetrei - alias Doso si cele mici ale Persephonei - alias Kore)... Hades cel ce a rapit pe fiica Demetrei..etc... mitului i se confera inclusiv o simbolistica alchimica si chiar samanica (coborarea initiatica in tinuturile htoniene). M-ai facut sa rad cu pirolatria... m-ai trimis la Agni si la magicienii traci care "mergeau prin fum"... o sugestie: scrie ceva despre "nebunia sacra" si "pofta de moarte".
pentru textul : Kore dedesigur, fara s, am corectat
pentru textul : Paturi Suprapuse dee clar că de pildă de n-ar fi fost limbajul de programare n-ar fi existat internetul. şi, potrivit Bibliei, la început a fost Cuvîntul şi cuvîntul era la Dumnezeu. dar poezia nici nu crede nici nu cercetează aceste legi pentru că s-ar putea să le înţeleagă...:) preferă să le comunice în pilde, în fabule sau legende, asemeni lui Isus discipolilor săi, dar fără pretenţia că ar fi date ale Fiinţei ci ale Umanităţii în comuniune cu o eventuală Fiinţă sau Adevăr Ultim. asta înseamnă în definitiv (şi nu în definiţie) com-unicare. iar poetul adevărat, aşa cum spui, e cel care poate com-unica dincolo de teama Universalei Tăceri.
pentru textul : Scurte considerații lingvistice pe drumul spre limbajul absolut deVirgile, this is a film, anyway... uite, iti spun, ma asteptam sa imi faca cineva referire la kusturica, tu in locul meu nu ai fi facut la fel? Ce e this is a film, Virgile? This is a film, and the fish is mute, 'cause the fish knows everything. In schimb, vezi si tu, citesti... asta e, sic transit gloria mundi. Iar cel mai simpatic dintre toti e vladimir. El e chiar simpatic, pe cuvantul meu de onoare. Bobadil
pentru textul : this is a film deTiberiu, multumesc pentru ca ma citesti! Atunci cand, rar, mai si scriu :).
pentru textul : și eu te iubesc dedacă mi-ar fi prezentat cineva acest poem fără să-mi spună autorul aș fi jurat că e poezie Țî micropoemele tale caligrafiate pe frunze îmi răscolesc amintiri din trecute vieți de mandarin și mă îndeamnă să scriu din nou scrisori către Du Fu sau Wang Wei...
pentru textul : Qing An deAdrian - formatul imi place si schimbarea de verb - da, cred ca asa e corect - prefer sa tin soarele acolo unde e doar din motivul ca se leaga mai bine de urmatorul vers...[fara dvstra, fara horoscoape - ambele nu ajuta la nimic!;p] Happy Sunday!
Dl Marius - exista o stare de foaiala si incertitudine in text (suprinsa si de mesaj si de nepriceperea mea in ale verbelor) cuvintul Twilight are si sensul de neclaritate, obscuritate ca sa nu mai vorbim si de faptul ca Twilight este cel mai frumoasa perioada de timp de ..a crea (e ora cind stelele mor/ apar si in gradina se aud greierii..) si..si ..mai este si un film numit chiar TWILIGHT care este o poveste de dragoste intre o paminteanca si un ..nepamintean:X...daca le adunam pe toate Marius, (dati-mi voie sa va zic asa) deci daca le adunam pe toate poate ca poemul de mai sus are dreptul de a fi numit asa...nu?
Multumiri and all that jazz,
C
pentru textul : Twilight deInteresant poem, n-am inteles mare lucru dar m-am simtit dator sa las un semn pentru ca textul pare a-mi fi dedicat... Sper ca nu te-am suparat pana la urma cu ceva Luminita, mai ales ca am citit in biografia ta ca ai lucrat si pe la ICPE... si eu am trecut pe acolo, eram in colectivul lui Cojocaru prin '88, scriam programe de mama focului, il cunosti cumva pe Dan Tomescu? Mi-a fost "mentor" la soft.. si el e prin Canada acum :-) (sau pe Cristi Baleanu?) In rest, sa ne citim cu bine, cu sau fara diacritice. Bobadil. P.S. La poemul Profetului nu mai scriu ca am alte pretentii de la unul ca el.
pentru textul : apocalypto in vitro defelicitări pentru interviu! Extrem de interesant prezentarea activității lui Constantin Virgil Negoiță (profesor de computer science la CUNY) care a incercat să aplice teoriile sale privind logica fuzzy în domeniul romanului. doar o observație: textul trebuie recorectat însă cu atenție la diacritice (nu le-am mai copiat aici...) mai ales că ai și typo, spre exemplu "desavantaj" "trebuie să se bazese " " a juat un important rol " "vreo distinție între ele" "a pune în evidențăe" "unde se studiază litertura" "se reîtorc în țară " "un atent cunsocător " "cadrul unei discții separate"
pentru textul : Interviu (non-virtual) cu Constantin Virgil Negoiță denu, nu aveţi dreptate cu daimonul, mi s-a mai sugerat dar dacă scriam demon el reprezenta doar un personaj rău , pe când în mitologia greacă "daimon" are mai multe sensuri, poate fi o personaj "plin de cunoştinţe"un spirit care oferă protecţie şi îndrumare şi s-a încadrat mai bine personajului meu.sugestia d-voastră este binevenită, poate cu timpul voi reuşi să găsesc ceva mai potrivit.mulţumesc pentru încurajare , d-le Caragea.
pentru textul : stare de fapt deiertati-ma!
pentru textul : das Marienleben dePagini