Beniamin Marius Vasile, Poate că aveți dreptate, dar poezia cu tentă socială conține, în plan subliminal, o anumită trimitere moralizatoare. Important este ca această tentă să nu submineze fiorul liric al poemului. Vă mulțumesc pentru vizită și promit că voi reflecta la cele spuse de dumneavoastră, Mircea Florin Șandru.

domnule, m-ai lasat fara grai...mare noroc cu tastele! era o vreme cand poezia se citea pe nerasuflate si coastele deveneau stramte ceva lovea in cusca oaselor ca un pui incercand sa iasa din ou (...iarta-mi modesta incercare.) si acum sa argumentam penita aiasta: pentru: "bătrîna întinde mîna moneda se rostogolește în baltă. bătrîna își privește chipul în apă parcă n-ar fi ea parcă e o monedă pe care viața o încearcă cu dinții." si "eram primul din cortegiu și pielea de pe mîini mi-a rămas pe o cruce. de atunci eu sînt cressus și tot ce ating se transformă în carne." si "peste ochi mi s-a pus o crustă ca o salină abandonată." si "oamenii au băut din mine de parcă ar fi fost o turmă de cerbi care seara se îngrămădește la adăpătoare. " si mai ales pentru finalul asta care te arunca in poveste. si pentru felul in care biografia nu e decat un pretext pentru text. si pentru faptul ca demonstrezi ca metafora inca are viata in ea si ca nu-i vom urma in curand cortegiul. (si pentru ca dupa lectura unei astfel de poezii nu-mi mai pasa nici de tigarile fumate pana la ora asta, nici de faptul ca maine ma voi clatina pe tocuri, trecand printre oameni care habar nu au ca ea a fost scrisa). numai una bucata (ce pacat!) penita.

Fain, un fel de "come undone" al lui Robbie Williams, one of my favourites. Insa prozodia parca nu curge cum trebuie. Cand citesti te tot intorci la randul dinainte ca sa te legi de idee, e si o amestecare de decoruri la un moment dat... nu e o proza pur-sange, ci altceva, un scenariu literar poate, oricum, o lectura placuta si, probabil, o amintire pe masura :-) Fara amicitie deocamdata ca nu stiu de unde vine dar cu interes literar, Andu

Ma adaug si eu, la o suta de ani dupa ce l-am citit cu incantare, cititorilor multumiti de acest poem.:)

Ceea ce îmi place în mod deosebit la acest text, este felul cum este derulată imaginea de flint, uşoara ironie redată foarte bine prin forma de exprimare simplă "da, vine primăvara de mâine", ca ceva firesc pentru cititor dar în acelaşi timp suficient de amărui prin afirmaţie, actul poetic formându-se de la "tu pe mine lasă-mă/de partea cealaltă a umbrei tale/tot mai îngustă... frumos melanjul psihologie/act poetic. În prima strofă aş renunţa la acel "dar", apoi, cad într-un acord total cu titlul. Ai putea merge pe firul lui mai multă vreme, poate să alcătuieşti un mănunchi de poeme care să se regăsească sub me and mr.you. Că tot vorbim de iarbă, să ne ridicăm cât putem la firul ei.

s.b.

Francisc, te felicit pentru faptul că vei face o anailză amănunțită la textul Ioanei, abia aștept să citesc. eu am spus doar că mi-a plăcut. nu știu cât o ajută pe Ioana acest lucru, ce are de câștigat, poate doar un cititor fidel, oricum, ideea este că, am ținut ca ea să știe că mă număr printre cititorii ei și că o apreciez. în ceea ce privește a 2-a remarcă a ta, pretextele pentru polemici, aș zice să te uiți mai atent, nu este vorba doar de simple pretexte. lucrurile trebuiesc clarificate. pot fi clarificate numai printr-un dialog. acum, fiecare începe dialogul cum se pricepe, la fel îl poate și continua. Ioana are de câstigat de aici, din acest :"pretext" cum îl numești tu. consider că această intervenție este utilă. mulțumesc pentru înțelegere. Madim

Vladimir, dupa cum vezi, tu esti deranjat exact de versurile care-i placusera Marinei...:) asta este, suntem tributari propriului sistem de valori si unui cumul de experint, in receptare. Si e firesc sa fie asa. "Blestemul poetului " nu trimite in nici un caz spre Ion - ce sa fac daca ne-am nascut atat de tarziu?! toate cuvintele au fost scrise, de la Homer incoace, uzitate, stoarse de sensuri. daca le-am elimimina "cu lopata", ne-ar ramane doar sunetele onamatopeice, conjunctiile si prepozitiile. In schimb, cununiile legate, da! exact spre...mama Omida si consoartele ei fac trimitere! :))) ( te rog a nu o iei ad-literam...voiam sa spun ca duc spre magie, descantec, samd.) E interesanta sugestia ta- sa folosesc pluralul , "cainii orbi", zicerea ta suna mai bine, recunosc...numai ca eu ma gandisem la Cerber. Ramane sa hotarasc daca voi sacrifica fondul, de dragul formei. Multumesc pentru apreciere, e stimulanta. :) Adriana

Depresie citadina. Pesimism metropolitan. Si Mircea Vintila ne canta "...nu ai unde sa pleci, e secolulul XX" desi contextul era altul acolo, o fata frumoasa intr-un han vechi. Exista deci intotdeauna un loc unde ne putem refugia pentru o doza de puritate.

asta chiar ca e culmea. unde ma port eu tiranic? unde nu am fost nepoliticos? (oare nu tu ai fost cu manusa ta in care a fatat un soarece?) ce inseamna "cuvinte neadecvate"? m-am referit la text si mi-am exprimat o opinie fata de asezarea in pagina. nu am dreptul sa o fac? ce inseamna "forta si piciorul cuvantului agresiv"? (poate te referi din nou la manusa de box si la soarecele proaspat lauz) cine a improsact "cu noroi in munca" ta? deci care va sa zica pupaturi si aplauze sint bine primite. orice obsevatie critica si care nu iti ridica in slavi "capodopererele" sint "picioare agresive", "tiranie", "noroi"... observi pattern-ul? asta e histrionism pur. si e si de prost gust. poti sa "ataci" cum vrei orice text de-al meu atita timp cit e la obiect, e regulamentar si evident ai dreptate. poti sa o faci si cind nu ai dreptate fiindca auto-facutul de ris e permis. ce vrea sa insemne "nu sunteti proprietar de site in fata creatiei mele"? nu inteleg propozitia. sint proprietar de site sau director aici fie ca tie iti convine sau nu. si fie in fata sau in spatele "creatiei" tale. nu am facut si nu fac tapaj de chestia asta pentru ca nu am crize de identitate dar am mentionat-o ca o justificare a faptului ca am dreptul sa ma exprim cu privire la ce faci tu pe aici. se pare insa ca tu nu prea pricepi inca aceste aspecte. iti recomand sa recitesti regulamentul si sa revezi ce am scris aici. s-ar putea cu timpul sa intelegi. eu inca nu mi-am pierdut speranta.

sigur că textul de față nu poate convinge, nici nu este cine știe ce, deși mizează pe sinceritate, care poate adăuga acel plus necesar pentru înclinarea balanței eu apăram mai devreme un concept chiar am avut ceva contraziceri acum câteva zile, referitoare la teoria delimitării poeziei de proză, nu neapărat după canonul clasic, ci după conceptul formal, care ne îndeamnă deseori să spunem "asta este poezie" "asta nu este poezie" concluzia ar fi, și mărturisesc că mie mi-a plăcut foarte mult, fiind convenabilă, această teoretizare esențializată, că nu există poezie și nici proză adică nu trebuie să facem delimitări și nici să trasăm granițe important este ca ce scriem să fie literatură, așa cum poate fi ea definită, convențional sau nu eu am să încerc să te conving, deși am senzația că mă supui exigențelor unui examen fie vorba între noi, nu prea mi-au plăcut examenele și examinările, deoarece mi s-au părut întotdeauna coercitive și îndeosebi subiective ori în poezie regulile se schimbă de la o zi la alta (nu o spun eu, ci Mincu)

Mi s-a spus că, dacă sunt editor pe site-ul Hermeneia.com, sunt și de acord cu acest articol și cu părerile lui Virgil despre tema abordată aici. Ceea ce este fals. Eu, sincer, nu l-am citit complet din lipsă de timp, la fel cum nu am citit complet nici manifestul de care se vorbește aici, din aceeași lipsă de timp. Sper că această afirmație a mea să nu jignească nici o parte implicată. Doresc să mai precizez că părerile mele sunt doar cele semnate cu numele meu. Mulțumesc pentru înțelegere.

de cate ori scriem ceva nou, sondam o parte neexplorata din noi pe care incercam sa o scoatem la lumina cum ne pricepem mai bine, bucuria vine nu doar in urma actului de creatie dar mai ales atunci cand cel care citeste, rezoneaza cu noi, cand ne intalnim de-a lungul aceleasi unde.
acest poem l-am scris sub impulsul unei tristeti reale de care voiam sa ma eliberez, tristete pe care m-am bucurat (paradoxal) ca am reusit sa o transmit la cotele ei reale.
multumesc Adrian pentru comentariul tau, (am tinut cont de observatiile tale) si de atentia cu care te-ai aplecat peste textele mele, multumesc si pentru semnul luminos.
Otilia, multumesc de empatie si de semnul de lectura, observ ca rezonam bine la tristete... felicitari si tie!
Vlad, multumesc! cu bucurie pentru aprecierea ta!

Fara indoiala, Dorin Cozan a progresat in ultimii ani.Cel mai interesant este ca, in ciuda profesiei sale de profesor de filosofie, abordeaza scrierea cu mult ludic si pasiune. Pe ici pe colo dialoguri si jocuri soresciene, stanesciene. Pesemne dragostea pentru sotie si copil se materializeaza si in scris. Pentru bine, ca autor ci cititor versat de poezie, prima parte a textului o gasesc cea mai reusita. Citez: Ochii tăi au căutat în mine lumina Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi Și am privit în mine întâi cu un deget, Degetul mic Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic “Ce tare!”- îmi zic Un piersic cu piersici mari, cu mult puf Iară sub el cânta, cu năduf, Un inorog mic Mai departe stilul este personal si foarte erotic. Mi-ar fi placut sa pui altceva in loc de cada, cada e mai putin poetic, eventual o mansarda sau altceva si sa eviti expresia - goala de cuvinte. Succese in continuare, seriozitate maxima in actul creatiei, fie si ludic, si vei ajunge acolo unde iti doresti.

teribil imi place. totul. dar, mai ales, a doua unitate. care insa, fara prima, nu ar avea asa o forta. cred ca ar trebui remarcata.