nu stiu daca este buna fiindca eu nu stiu cine e capra. iar daca imi imaginez cine ar fi varza ramin perplex cind ma gindesc la lup. dar atunci nu mai vad riul si nu mai are importanta nici capra. asa ca las varza dar lupul devine intersat de mine si ignora capra. iar riul ne urca pina peste genunchi si noi tot cu comparatia pina ne ia apa.
Intr-adevar "opinie" desemna in greaca cunoasterea comuna, vulgara spre deosebire de "episteme" considerata a fi adevarata cunoastere. Dar "Cele mai noi" suna aiurea... mai bine era inainte. Stiu ca ai asta in plan dar dat fiind ca se aduna textele ar fi oportun sa pui link si pe "comentarii".
Sapphire - ete ce sa spun :) Eu ma pun de obicei in pielea cititorului atunci cand scriu ceva si de ce nu (?!) ma autocritic, nimeni nu poate sa-mi impuna sa nu ma comentez singur ... si inca ceva - nota respectiva nu facea parte din text, era o mentiune referitoare la pronuntarea unui cuvant ... sau crezi ca asta era cheia pe care trebuia s-o descoperi ca cititor? Am vazut comentariul tau aproape "inutil". Data viitoare as prefera sa te referi direct la text si nu la comentariile de sub el, te rog! Andu, ma bucur ca te regasesc, m-am abonat si eu la scrierile tale:) Va multumesc ca ati trecut pe aici! Cu respect Ion Nimerencu
virgil, poti sa ma pici cu ceara ca nu o vad... m-am invatat cu ea si nu mai vad greselile. multumesc pentru consideratie. la poemele astea pe care le scot din rarunchi fara anestezie tin al naibii de mult.
umorul indicibil, profund, recomandă acest text ca fiind un model de realizare parodică. un umor de calitate, a cărui apariţie o salutăm cu un hohot înalt ca diapazonul acestor mirifice versuri după care se vor regla, de acum îaninte, tonalităţile parodice contemporane.
de evidenţiat, în special, fragmentul de mai jos care e râs în formă pură, halucinogen, un LSD al umorului modern.
în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!
o manea de text, lipsit de valoare literară. Parodia presupune, într-adevăr, mult mai mult. Am încercat, pe cuvânt să râd, dar nu am reuşit, fraţilor.
sincer, regret.
1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?
R: Da. Dar nu Idee, ci idee, respectiv cea a întâmpinării într-un mod melancolic/pesimist a noului an, a unei altfel de întâmpinări faţă de omul care nu este poet.
2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.
R: Mă refeream în mod concret la imagine. Aici, de exemplu este lipsă: "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort
cu gândul departe
am să mă plimb printre grupuri
cu un pahar în mână", iar aici este prezentă, dar ştearsă, nereuşită: "care se mulează pe mine mă sărută
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece"
3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.
R: De ce sună straniu? Unii autori apelează de multe ori la ea, în dorinţa de-a fugi de patetic. Ea se obţine prin destule mecanisme, de care nu eşti strain. Nu spun fals, pentru că atunci ar suna a acuză pentru poetizare. Aici o văd: "pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
deci în noaptea dintre ani
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară", unde ea e clar folosită începând cu "am să ies devreme afară..."
4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...
R: Pentru mine, da. Perceptibilă în sensul de-a lua în calcul că un vers nu se sfârşeşte după primul strat metaforic; perceptibilă în sensul de-a stărui pe un vers, pe un grup de versuri; perceptibilă în sensul în care autorul a găsit cantitatea exactă de lirism, de raţiune, de trăire.
5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.
R: Chestie de moment.
Bun. Am încercat să-mi argumetnez punctul de vedere, deşi mă întreb dacă nu era mai simplu să spun "asta e părerea mea", lăsând-o aşa. Bineînţeles că nu am pretenţia de-a avea oareşce dreptate, de obiectivitate etc... Ştiu că, în cele din urmă, obiectivitatea (nu în sens filosofic, ci literar) nu-i decât majoritatea
subiectivităţii şi că nu există interpretări bune sau rele, ci există doar interpretări.
Cristina, ai dreptate in ceea ce spui. eu ma refeream, ca sa zic asa, la un anume grad al pateticului, caruia in subiectivismul meu, nu ii pot percepe intotdeauna dozajul. astfel incat rezultatul sa fie multumitor, in primul rand pentru mine. in cazul de fata, poemul mi-a creat de la inceput anumite indoieli, pt. ca m-am simtit usor nesigura cand l-am scris si nu stiam daca el isi va atinge scopul. acela de a transmite ideea, senzatia pe care am vrut s-o creez, fara sa fie prea patetic. stiu ca fiecare are alta perceptie, dar cred totusi ca este si un punct de echilibru pe care il sesisezi, atunci cand in urma citirii, nu poti sa spui ca e pe gustul tau, dar ti-a placut, sau nu te-a deranjat nimic.
si eu sunt deschisa la sugestii.. nu imi plac ochelarii de cal :) multumesc pentru bunele intentii
si pentru impresie.
episodul pilot al Hermeneia Live Online nu a fost deloc o reușită și pentru aceasta îmi asum toată responsabilitatea și îmi cer scuzele de rigoare. Am primit ulterior critici și vorbe foarte aspre. Asta este. Vom încerca mai bine și mai mult (atît cît este posibil) pe viitor.
Un text curat, translucid, frumos, fluent. Doar a treia strofă mi s-a părut că e sub nivel, că pierde din tonus. Cine e poeta din poză? Privirea ei valorează cât un poem.
nu-s de acord cu Aranca pentru ca exista strofe(si chiar si asa), intr-o poezie fiecare strofa poate sa reprezinte un tablou diferit sau in fiecare poezie poate exista un vers independent, in plus are un farmec aparte si lejeritate de a aseza cuvintele dupa o logica fireasca si sentiment. Stiu unde bate Aranca, vizavi de cursivitate, ideatica si nuantare de la cap la coada, intre timp poezia s-a mai schimbat de la secolul 18 incoace, mai apar fracturi, paranteze, poezia evolueaza. Un om nu gandeste si simte intotdeauna liniar, mai apar goluri de memorie, mai ii zboara mintea in alta directie, brusc, spontan, mai este un telefon fara fir poetic... Si nu uita Ioana, tocmai imperfectiunea unui poem il face mai perfect.
Virgile, voi fi eu mai exigentă nu pentru că așa sună invitația ta... ci pentru că îmi place poemul!
Întâi desigur părțile bune... această 'așezare' care într-un fel foarte inspirat pune spațiul emoțiilor într-o ecuație simplă. Acolo până și cel mai greu sentiment pare un fulg, așa, ca în vid. Pentru asta aș acorda o peniță. Nu o fac însă pentru fragmentarea exagerată a versurilor de acolo, din inima poemului.
Pe mine mă împiedică să citesc, mă împiedică să mă bucur.
De ce nu ar putea fi legate
'primăvara aceea
norii mocneau albastru
în ochii tăi ploaia rece te stropea
cu miere neagră pe pulpe pînă sus
în ceruri unde țipătul cocorului
se strivea de călcîiul lui dumnezeu
ca un scîncet de prunc
nou născut
Margas
P.S. În frumusețea simplă a poemului ar putea chiar lipsi 'de prunc nou născut', părerea mea
...şi doar voiam să întreb... Accept mustrarea. Nu se va mai repeta. Legătura cu Hermeneia era doar că sunt şi colegi de pe site printre premianţi. Apropo de liste: am crezut că aşa e bine, să redau articolul aşa cum e el preluat de la sursa menţionată, deşi am avut oarece strângere de inimă. Acum aş vrea să corectez, lăsând doar câteva date succinte.
primo: regulamentul prevede ca novicii pot posta un text la doua zile, nu viceversa; secundo: un text cu aceleasi "calitati" ca si celalalt... "Eu am lăsat acolo școala mea primară învățătorii mei transpuși în cimitire" nici ca puteati gasi un verb mai neinspirat!
nu ma refeream la tren neaparat cand am spus capriciu, iar nostalgia nu cred ca vine de la conditiile de calatorie, poate de la povestile care se spun de obicei in timpul calatoriilor... e ceva "pescaresc" in povestile duse de tren, mi-a placut mult titlul ales de tine, se pot spune atatea sub un titlu ca acesta... ... cred ca mai degraba ma refeream la limbajul din primul vers, sau poate la lejeritatea cu care regizezi discursul poetic, aducand laolalta elemente diverse dintr-o lume de amintiri si una reala. e frumos de tot cum reusesti sa imbini aceste elemente, sa simplifici si sa restrangi cotidianul la o ceremone discursiva, folosind cuvinte putine dar cu impact puternic.
nu e tocmai recomandabil (pentru că nu e moral) s-o dăm pe coarda ludico-ironică atunci când e vorba de tragedii. iar în Rusia de petrece, în aceste săptămâni, o tragedie.
această atitudine seamănă cu cea a unui copil care, văzând un om care schioapătă, şchioapătă şi el, în batjocură, în spatele lui.
ar trebui să faceţi acelaşi lucru pe care-l face copilul atunci când este descoperit: să fugiţi.
Asta chiar ai nimerit-o. Iar Dihania nu are dreptate, tocmai finalul este ce trebuie. Spre deosebire de :
“un deget lipit de nas
un memento mori
discursive”.
Deşi prezentul text nu este tocmai geni(t)al, peniţa o merită. Ca dovadă că ştiu să fac diferenţa între scârna de lingău şi ceea ce scrii bine, din păcate extreme de rar.
Asta nu mă scuteşte să te invit la continuarea pamfletărelii pe care abject ai început-o cu mine, dar şi cu alţii şi care personal chiar mă distrează. Să văd acolo cât te ţin curelele. Pentru că, de la Arghezi încoace, pamfletul îşi merită existenţa în măsura în care este făcut cu imaginaţie (chiar scabroasă, dar nu cu înjurături gen “HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.”). Hai, eşti în stare?
Nu contează că sunt în șantier mi-am dat seama că nu am ce căuta printre oameni deștepți felicitpri pentru creațiile tale niciodată nu o să ajung să mă compar cu tine...o zi frumoasă
Multumesc Orania. Eu am mai spus-o și o repet: nu scriu poezie. Ma joc. Este „vina” celor care citesc incercările mele trecute, fals, la rubrica „poezie” luȃndu-le in serios. S-ar putea spune că afirmația mea seamănă a „un orgoliu al umilintei”. Nu e așa. Cred, mai degrabă, că dau dovadă de oarece maturitate recunoscȃndu-mi limitele. Dar ajunge vorbăria despre mine. Ȋn schimb, aștept cu aviditate poezie adevărată de la alții. Printre ei și de la tine. Se poate face poezie și de „stare” cum zici, parcă, in alt loc. Și cum faci, de exemplu – și, cred, cu succes - în „Diminețile unei victime fericite”. „Stările” astea prin care, zic eu, trece acum ca și altă dată, oricine, mi se par, la poeții actuali, că exprimă prea mult revolta unei dezorientări într-o lume din care fac parte și nu o mai înțeleg. Nu-i nimic. E normal să se derefuleze, inclusiv poetic pentru cine e în stare. Poate, mai devreme sau mai tȃrziu, se va ajunge, după atȃta derefulare (cere, uneori, ia și forma unei pornografii – exclus să ma refer la tine – mai mult sau mai puțin „estetice”) la „altceva”. Poate. Totuși nu pot să nu repet că semnele acestui „altceva” cred că le-am observat cel puțin la Dorin Cozan și la Florin Bratu. Mai apăruseră și la Katia Chelaru care, după ce ne-am certat pe acest sit ca la ușa cortului văd că nu ne mai onorează cu prezența. Pentru că n-a observat că eu mă distrez și ea se enervează. Regret că n-a avut simțul umorului și cu speranța că va reveni și că „pauza de imagine” n-o face datorită subsemnatului. A, ar mai fi cineva: Livia Ștefan. Dar și ea a dispărut (deocamdată) ca, de altfel și Florin Bratu. Urez tuturor poeților adevărați (și nu poți fi dacă nu crezi în tine) mult, mult succes. Și sărbători Fericite.
Adrian, regulamentul trebuie să fie valabil pentru toți. N-ar trebui să existe discriminare. În fața lui toți au „drepturi” egale, indiferent de statutul membrului Hermeneii. Ceea ce realizez însă, cu dezamăgire, e faptul că devii părtinitor și lași să se plimbe „prostiile” cuiva pe prima pagina și te faci că nu le vezi. Pe când aici, te răfuiești „eroic” cu un text care nu are pretenția de a fi o „ars poetica”, dar nici la gunoi nu e de aruncat.
În altă ordine de idei, didacticismele tale mă amuză. Eu cred că te iai prea în serios, editore, pe bune ...
Emil, subtitlul e cadou Andului, drept consecință unui comentariu pe care l-a lasat, dumnealui, ieri. :D (ceva legat de telenovelele care nu au ce caută în poezie). Dacă nu era acel comm, nu era nici motivația de a o posta. "Praful de stele" nu mai poate fi scuturat; poezia este (dupa criteriile și coordonatele mele) vecheeee..dupa cum vezi, are până și punctuație ! E scrisă în aprilie 2007 și publicată în ultimul și, deocamdată, singurul meu volum.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu stiu daca este buna fiindca eu nu stiu cine e capra. iar daca imi imaginez cine ar fi varza ramin perplex cind ma gindesc la lup. dar atunci nu mai vad riul si nu mai are importanta nici capra. asa ca las varza dar lupul devine intersat de mine si ignora capra. iar riul ne urca pina peste genunchi si noi tot cu comparatia pina ne ia apa.
pentru textul : Oasis deIntr-adevar "opinie" desemna in greaca cunoasterea comuna, vulgara spre deosebire de "episteme" considerata a fi adevarata cunoastere. Dar "Cele mai noi" suna aiurea... mai bine era inainte. Stiu ca ai asta in plan dar dat fiind ca se aduna textele ar fi oportun sa pui link si pe "comentarii".
pentru textul : ultimele modificări pe site deSapphire - ete ce sa spun :) Eu ma pun de obicei in pielea cititorului atunci cand scriu ceva si de ce nu (?!) ma autocritic, nimeni nu poate sa-mi impuna sa nu ma comentez singur ... si inca ceva - nota respectiva nu facea parte din text, era o mentiune referitoare la pronuntarea unui cuvant ... sau crezi ca asta era cheia pe care trebuia s-o descoperi ca cititor? Am vazut comentariul tau aproape "inutil". Data viitoare as prefera sa te referi direct la text si nu la comentariile de sub el, te rog! Andu, ma bucur ca te regasesc, m-am abonat si eu la scrierile tale:) Va multumesc ca ati trecut pe aici! Cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : vreau să dansez pe lame de cuțite deam schimbat aproape imediat la proza, Virgil.
pentru textul : Cutremur devirgil, poti sa ma pici cu ceara ca nu o vad... m-am invatat cu ea si nu mai vad greselile. multumesc pentru consideratie. la poemele astea pe care le scot din rarunchi fara anestezie tin al naibii de mult.
pentru textul : Melancholia/Apoftegma deumorul indicibil, profund, recomandă acest text ca fiind un model de realizare parodică. un umor de calitate, a cărui apariţie o salutăm cu un hohot înalt ca diapazonul acestor mirifice versuri după care se vor regla, de acum îaninte, tonalităţile parodice contemporane.
de evidenţiat, în special, fragmentul de mai jos care e râs în formă pură, halucinogen, un LSD al umorului modern.
în amurg cerul ar trebui să-mi pară pașnic
războiul să-mi pară bun
mă chinui să învăț pe de rost ritmul
să pot cânta maneaua
... dar nu mă pot abține fraților
Pur și simplu!
o manea de text, lipsit de valoare literară. Parodia presupune, într-adevăr, mult mai mult. Am încercat, pe cuvânt să râd, dar nu am reuşit, fraţilor.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar desincer, regret.
1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?
R: Da. Dar nu Idee, ci idee, respectiv cea a întâmpinării într-un mod melancolic/pesimist a noului an, a unei altfel de întâmpinări faţă de omul care nu este poet.
2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.
R: Mă refeream în mod concret la imagine. Aici, de exemplu este lipsă: "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort
cu gândul departe
am să mă plimb printre grupuri
cu un pahar în mână", iar aici este prezentă, dar ştearsă, nereuşită: "care se mulează pe mine mă sărută
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece"
3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.
R: De ce sună straniu? Unii autori apelează de multe ori la ea, în dorinţa de-a fugi de patetic. Ea se obţine prin destule mecanisme, de care nu eşti strain. Nu spun fals, pentru că atunci ar suna a acuză pentru poetizare. Aici o văd: "pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
deci în noaptea dintre ani
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară", unde ea e clar folosită începând cu "am să ies devreme afară..."
4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...
R: Pentru mine, da. Perceptibilă în sensul de-a lua în calcul că un vers nu se sfârşeşte după primul strat metaforic; perceptibilă în sensul de-a stărui pe un vers, pe un grup de versuri; perceptibilă în sensul în care autorul a găsit cantitatea exactă de lirism, de raţiune, de trăire.
5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.
R: Chestie de moment.
Bun. Am încercat să-mi argumetnez punctul de vedere, deşi mă întreb dacă nu era mai simplu să spun "asta e părerea mea", lăsând-o aşa. Bineînţeles că nu am pretenţia de-a avea oareşce dreptate, de obiectivitate etc... Ştiu că, în cele din urmă, obiectivitatea (nu în sens filosofic, ci literar) nu-i decât majoritatea
subiectivităţii şi că nu există interpretări bune sau rele, ci există doar interpretări.
Seară faină!
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deMă bucur că ţi-a plăcut. Dar chiar aşa era pe-atunci.
pentru textul : Simple suspiciuni dePuteau lipsi substantivele în discuţie, era suficient verbul. Iar poezia rămânea aceeaşi - melancolic-dulceagă...
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deo lotcă goală -
peste crucile negre
ploaie şi păsări.
ploaie pe ape -
printre crucile negre
nimeni în barcă.
apele negre -
pentru textul : Haiku-uri debarcă şi păsări albe
doar crucile gri.
Cristina, ai dreptate in ceea ce spui. eu ma refeream, ca sa zic asa, la un anume grad al pateticului, caruia in subiectivismul meu, nu ii pot percepe intotdeauna dozajul. astfel incat rezultatul sa fie multumitor, in primul rand pentru mine. in cazul de fata, poemul mi-a creat de la inceput anumite indoieli, pt. ca m-am simtit usor nesigura cand l-am scris si nu stiam daca el isi va atinge scopul. acela de a transmite ideea, senzatia pe care am vrut s-o creez, fara sa fie prea patetic. stiu ca fiecare are alta perceptie, dar cred totusi ca este si un punct de echilibru pe care il sesisezi, atunci cand in urma citirii, nu poti sa spui ca e pe gustul tau, dar ti-a placut, sau nu te-a deranjat nimic.
pentru textul : despre inima mea desi eu sunt deschisa la sugestii.. nu imi plac ochelarii de cal :) multumesc pentru bunele intentii
si pentru impresie.
Lirismul este atrofiat de imagini suprarealiste. Cuvintele sunt oglinzi ale unui suflet care și-a pierdut umbra.
pentru textul : Închisoare pe viaţă deRemarc originalitatea construcției.
episodul pilot al Hermeneia Live Online nu a fost deloc o reușită și pentru aceasta îmi asum toată responsabilitatea și îmi cer scuzele de rigoare. Am primit ulterior critici și vorbe foarte aspre. Asta este. Vom încerca mai bine și mai mult (atît cît este posibil) pe viitor.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deUn text curat, translucid, frumos, fluent. Doar a treia strofă mi s-a părut că e sub nivel, că pierde din tonus. Cine e poeta din poză? Privirea ei valorează cât un poem.
pentru textul : personificare de toamnă denu-s de acord cu Aranca pentru ca exista strofe(si chiar si asa), intr-o poezie fiecare strofa poate sa reprezinte un tablou diferit sau in fiecare poezie poate exista un vers independent, in plus are un farmec aparte si lejeritate de a aseza cuvintele dupa o logica fireasca si sentiment. Stiu unde bate Aranca, vizavi de cursivitate, ideatica si nuantare de la cap la coada, intre timp poezia s-a mai schimbat de la secolul 18 incoace, mai apar fracturi, paranteze, poezia evolueaza. Un om nu gandeste si simte intotdeauna liniar, mai apar goluri de memorie, mai ii zboara mintea in alta directie, brusc, spontan, mai este un telefon fara fir poetic... Si nu uita Ioana, tocmai imperfectiunea unui poem il face mai perfect.
pentru textul : Încondeiez iubire deVirgile, voi fi eu mai exigentă nu pentru că așa sună invitația ta... ci pentru că îmi place poemul!
Întâi desigur părțile bune... această 'așezare' care într-un fel foarte inspirat pune spațiul emoțiilor într-o ecuație simplă. Acolo până și cel mai greu sentiment pare un fulg, așa, ca în vid. Pentru asta aș acorda o peniță. Nu o fac însă pentru fragmentarea exagerată a versurilor de acolo, din inima poemului.
Pe mine mă împiedică să citesc, mă împiedică să mă bucur.
De ce nu ar putea fi legate
'primăvara aceea
norii mocneau albastru
pentru textul : inge fjord deîn ochii tăi ploaia rece te stropea
cu miere neagră pe pulpe pînă sus
în ceruri unde țipătul cocorului
se strivea de călcîiul lui dumnezeu
ca un scîncet de prunc
nou născut
Margas
P.S. În frumusețea simplă a poemului ar putea chiar lipsi 'de prunc nou născut', părerea mea
...şi doar voiam să întreb... Accept mustrarea. Nu se va mai repeta. Legătura cu Hermeneia era doar că sunt şi colegi de pe site printre premianţi. Apropo de liste: am crezut că aşa e bine, să redau articolul aşa cum e el preluat de la sursa menţionată, deşi am avut oarece strângere de inimă. Acum aş vrea să corectez, lăsând doar câteva date succinte.
pentru textul : Premiile Concursului Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil - 2012 deprimo: regulamentul prevede ca novicii pot posta un text la doua zile, nu viceversa; secundo: un text cu aceleasi "calitati" ca si celalalt... "Eu am lăsat acolo școala mea primară învățătorii mei transpuși în cimitire" nici ca puteati gasi un verb mai neinspirat!
pentru textul : Eu am lăsat acolo casa mea străbună denu ma refeream la tren neaparat cand am spus capriciu, iar nostalgia nu cred ca vine de la conditiile de calatorie, poate de la povestile care se spun de obicei in timpul calatoriilor... e ceva "pescaresc" in povestile duse de tren, mi-a placut mult titlul ales de tine, se pot spune atatea sub un titlu ca acesta... ... cred ca mai degraba ma refeream la limbajul din primul vers, sau poate la lejeritatea cu care regizezi discursul poetic, aducand laolalta elemente diverse dintr-o lume de amintiri si una reala. e frumos de tot cum reusesti sa imbini aceste elemente, sa simplifici si sa restrangi cotidianul la o ceremone discursiva, folosind cuvinte putine dar cu impact puternic.
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia denu e tocmai recomandabil (pentru că nu e moral) s-o dăm pe coarda ludico-ironică atunci când e vorba de tragedii. iar în Rusia de petrece, în aceste săptămâni, o tragedie.
pentru textul : peste prut peste dnepr deaceastă atitudine seamănă cu cea a unui copil care, văzând un om care schioapătă, şchioapătă şi el, în batjocură, în spatele lui.
ar trebui să faceţi acelaşi lucru pe care-l face copilul atunci când este descoperit: să fugiţi.
Maimuţică,
Asta chiar ai nimerit-o. Iar Dihania nu are dreptate, tocmai finalul este ce trebuie. Spre deosebire de :
“un deget lipit de nas
un memento mori
discursive”.
Deşi prezentul text nu este tocmai geni(t)al, peniţa o merită. Ca dovadă că ştiu să fac diferenţa între scârna de lingău şi ceea ce scrii bine, din păcate extreme de rar.
pentru textul : octopus deAsta nu mă scuteşte să te invit la continuarea pamfletărelii pe care abject ai început-o cu mine, dar şi cu alţii şi care personal chiar mă distrează. Să văd acolo cât te ţin curelele. Pentru că, de la Arghezi încoace, pamfletul îşi merită existenţa în măsura în care este făcut cu imaginaţie (chiar scabroasă, dar nu cu înjurături gen “HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.”). Hai, eşti în stare?
haiku trebuie pus la subtitlu si sa ramina curat "Cupole sub nea". cupolele au un destin imaculat al lor, dincolo de zapezi: lumina credintei.
pentru textul : Haiku denu stiu daca "trebuie" neaparat evitata, nu mi-ai dat o explicatie. eu am introdus-o acolo intentionat. a urmarit un efect, nu a fost o scapare.
pentru textul : delirice IV deChristos a înviat! Și Paște fericit tuturor hermeneuților!
pentru textul : Hristos a înviat! deAmin
Nu contează că sunt în șantier mi-am dat seama că nu am ce căuta printre oameni deștepți felicitpri pentru creațiile tale niciodată nu o să ajung să mă compar cu tine...o zi frumoasă
pentru textul : din poezie scapă cine poate detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : anunt deMultumesc Orania. Eu am mai spus-o și o repet: nu scriu poezie. Ma joc. Este „vina” celor care citesc incercările mele trecute, fals, la rubrica „poezie” luȃndu-le in serios. S-ar putea spune că afirmația mea seamănă a „un orgoliu al umilintei”. Nu e așa. Cred, mai degrabă, că dau dovadă de oarece maturitate recunoscȃndu-mi limitele. Dar ajunge vorbăria despre mine. Ȋn schimb, aștept cu aviditate poezie adevărată de la alții. Printre ei și de la tine. Se poate face poezie și de „stare” cum zici, parcă, in alt loc. Și cum faci, de exemplu – și, cred, cu succes - în „Diminețile unei victime fericite”. „Stările” astea prin care, zic eu, trece acum ca și altă dată, oricine, mi se par, la poeții actuali, că exprimă prea mult revolta unei dezorientări într-o lume din care fac parte și nu o mai înțeleg. Nu-i nimic. E normal să se derefuleze, inclusiv poetic pentru cine e în stare. Poate, mai devreme sau mai tȃrziu, se va ajunge, după atȃta derefulare (cere, uneori, ia și forma unei pornografii – exclus să ma refer la tine – mai mult sau mai puțin „estetice”) la „altceva”. Poate. Totuși nu pot să nu repet că semnele acestui „altceva” cred că le-am observat cel puțin la Dorin Cozan și la Florin Bratu. Mai apăruseră și la Katia Chelaru care, după ce ne-am certat pe acest sit ca la ușa cortului văd că nu ne mai onorează cu prezența. Pentru că n-a observat că eu mă distrez și ea se enervează. Regret că n-a avut simțul umorului și cu speranța că va reveni și că „pauza de imagine” n-o face datorită subsemnatului. A, ar mai fi cineva: Livia Ștefan. Dar și ea a dispărut (deocamdată) ca, de altfel și Florin Bratu. Urez tuturor poeților adevărați (și nu poți fi dacă nu crezi în tine) mult, mult succes. Și sărbători Fericite.
pentru textul : Poesie demultumesc de trecere, Oriana. apreciez comentartiul tau. știam că sunt multe care nu merg în acest poem, dar singur nu le intuiam. te mai aștept.
pentru textul : Madlenă 1 deAdrian, regulamentul trebuie să fie valabil pentru toți. N-ar trebui să existe discriminare. În fața lui toți au „drepturi” egale, indiferent de statutul membrului Hermeneii. Ceea ce realizez însă, cu dezamăgire, e faptul că devii părtinitor și lași să se plimbe „prostiile” cuiva pe prima pagina și te faci că nu le vezi. Pe când aici, te răfuiești „eroic” cu un text care nu are pretenția de a fi o „ars poetica”, dar nici la gunoi nu e de aruncat.
În altă ordine de idei, didacticismele tale mă amuză. Eu cred că te iai prea în serios, editore, pe bune ...
Spor la scris
pentru textul : Fostei mele șótii deși multă inspirație
Eugen.
Emil, subtitlul e cadou Andului, drept consecință unui comentariu pe care l-a lasat, dumnealui, ieri. :D (ceva legat de telenovelele care nu au ce caută în poezie). Dacă nu era acel comm, nu era nici motivația de a o posta. "Praful de stele" nu mai poate fi scuturat; poezia este (dupa criteriile și coordonatele mele) vecheeee..dupa cum vezi, are până și punctuație ! E scrisă în aprilie 2007 și publicată în ultimul și, deocamdată, singurul meu volum.
pentru textul : Plecări dePagini