cel putin in materie de limbaj, tecstul dovedeste maiestrie. are stofa de poezie, ba chiar de poezie buna. in plan ideatic, nimic nou sub soare, dar temele universale nu se pot ocoli, decat in tratari secventiale sau de curent. in fond, orice poezie s-ar scrie, invariabil se va substitui unei teme. faptul ca grija si inspiratia poetei sun maxime si nu plictisesc arata apropierea de valoarea intrinseca. e o desfatare estetica, proprie poeziei.
adriana, mi-a plăcut și mie fiecare vers din poemul acesta. are un ritm al lui, și atinge.. cam tot. foarte frumos, "despre iubire, scriem iubind". cu felicitări, Daniela
Andu, lasă că vine zâna măseluță! Maria, întreabă-l ,te rog, pe Andu câte degete vede? Lusien, ai toată compasiunea mea și e , doamne, inepuizabilă. uneori privind un om în ochi poți vedea o întreagă epocă.
nu stiu daca lipseste o prepozitie acolo. poate nu mai stiu eu limba romana. poate imi dai un exemplu. in ce priveste acel "ca o" ai perfecta dreptate. chiar cind il scriam ma gindeam cu oroare la chestia asta. pe de alta parte ma gindeam sa nu fie aiurea si evidenta incercarea asta obsedanta de a-l evita. in momentul acesta sint foarte nemultumit de felul acesta "primitiv" de a incerca sa faci poezie si cred ca poezia este mai ales cind nici nu folosesti "ca", nici nu il folosesti eliptic ci doar cind sugerezi comparatii. dar atunci trebuie sa ai cititori care sa "vada" asta. e o mare dilema. intre "imaginea" pe care o ai si imaginea care eventual se creaza in mintea celui ce citeste. marcel duchamp a platit mult pentru riscurile asumate in acest sens. dar ai dreptate
cred ca este destul si peste destul. aduc aici un frgment din regulament, sa nu va mi obositi domniile voastre sa cautati: "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități. 24. Repetarea de comentarii offtopic, comunicări personale fără legătură cu textul mai ales dupa ce s-a primit o atenționare cu privire la acest lucru poate duce la anularea comentariilor respective și/sau la excluderea textului respectiv iar dacă atitudinea este persistentă și nu se corectează poate duce pîna la suspendarea contului autorului care o practică Paul Blaj, ar fi bine sa-l recitesti si tu. Nu vad de ce i te adresezi lui Ovidiu Nacu sub acest text. Acesta este un avertisment. Ovidiu Nacu si Nicholas Dinu, despre ultimele vostre comentarii nici nu are rost sa mai vorbesc...vorbesc ele singure. La urmatoarea abatere, voi propune suspendarea voastra. Fara suparare.
mulțumesc pentru lectură și apreciere, însă trebuie să spun că intervenția ta m-a pus pe gânduri.
mai exact, recitesc ce am scris și mă-ntreb dacă aurul celor două penițe nu-s prea grele pentru acest firav pui de cuc... :)
ar fi interesant daca ai posta si pictura ta. pt unii, poate fi o sursa de inspiratie. si ar fi bine, pt a evita eventualele discutii nesfarsite, sa ceri parerea si vreunui editor. de asemenea, cred ca e necesar sa limitezi numarul textelor per autor. apoi sa precizezi daca textul tb sa fie nou, scris in aceste zile, sau nu. dincolo de acestea, spui bine: bucuria de a crea, de a reusi o poezie frumoasa, pe placul tuturor, e un premiu in sine. succes tuturor
Adrian, mă bucur să te regăsesc aici. La grea muncă te-ai angajat, întâi sonete acum experimente literale în formă fixă, tot sonet dar centrat într-o literă. După prima citire mi-am spus: nu cumva e și sonet. Am numărat versurile și silabele, cu admirație. Trudă sisifică. Interesante combinații, în special "efectul Evei erijează etic". Mult succes în continuare!
Iaca, am reapărut după o îndelungă absență bine întemeiată, am venit pe Hermeneia să citesc poezie pentru că în librării e la fel de pustiu târziul. Și binențeles am început cu Dorin, dar pentru că a trebuit să dau o pagină înapoi până la el, de mulții care au venit și bine au făcut, și de multele care s-au scris... vorba lui Virgil: ia să facem să le fie frică unora să dea click pe butonul final. Hm? Revenind la Dorin, scriu repede că văd că și Dana Ștefan are noutăți și vreau să ajung cât mai repede și acolo (sper să nu se supere alma că nu citesc în ordinea clasamentului ei): în primul rând îmi place cum a făcut trecerea de la "apa neîncepută" a altor creații ale sale, la "trupul neînceput" de aici prin ingenioasa exprimare din debut. Citești pe nerăsuflate, dar trebuie să fii foarte atent, ca întotdeauna la Dorin, pentru ca la "dragostea mea e ca o pricină și trupul meu fără aer" îți aduci aminte că trebuie să inspiri. Numai pentru pasajul acesta merită să te mai îndrăgostești o dată. Ecoul "Cântării Cântărilor", devenit deja stil la Dorin Cozan, este potențat de tonul profetic, specific poeziilor lui, ce se face auzit în partea a doua. "Inelarul strâns cu piatră...", "pasărea de miere" sunt alte frumoase meandre. Finalul vine brusc, îmbogățind semnificația titlului, vine neanunțat și surprinzător printr-o oarecum cotitură de sens, care apropie textul de cititor prin intimitatea prezenței de aici a Seherezadei, care devine întruchipare a eternului feminin, (cea care înlănțuie, dar are și cheile), însă aici, asta zic, prin prezența acestui personaj în final, textul scapă de o prezență feminină ultra transcendentalizată, ca cea din Cântarea Cântărilor, ci o contextualizează, și dă un sens mult mai intim întregului text. Iar faptul că finalul acesta e interogativ, după ce întregul text e foarte departe de așa ceva, crează efecte poetice subtile dar extrem de bine "calculate" (nu neapărat și conștientizate, un scriitor scrie din reflex, nu din calcul).
frumos haiku, induce o stare de melancolie, tristeţe, deja-vu...
poţi croşeta o sumedenie de gânduri din el.
cariul cred că este cariá, dar nu fac observaţie critică, autoarea ştie mai bine.
Poezia (ca şi arta în general) nu evoluează decât sub raport tehnic, dragă Marynna. Sigur, ea trebuie să fie a timpului în care e scrisă. Dar şi a tuturor timpurilor. De obicei, nu e nici una, nici alta. Dar faptul că unul scrie despre diligenţe, iar altul despre trenuri, gări, avioane sau aeroporturi are mai puţină importanţă.
In altă ordine de idei, aţi înţeles greşit. Nu v-am ameninţat cu nimic. Când am spus că riscaţi, m-am referit la un risc de imagine.
Cât despre secolul lui Villon, a fost, aşa, o figură de stil. Ca să vă fac plăcerea, transcriu acum, exact, după dicţionarul "Scriitori străini", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981: Villon, Francois (pseud. lui Francois de Montcorbier sau des Loges, cca. 1431-după 1463). Scuze că nu pot pune sedila.
Dar se pare că m-am pus, aici, cu blondele şi n-o să-mi prea fie uşor! Aşa că, pe viitor, voi fi mai atent.
Mi-au plăcut, în mod deosebit, versurile "fierul rece al platoşei/îl sugruma ca un graal/în care fluturii morţii/răbufneau ca un vin tânăr/dând peste mal/urcând în adâncul cerurilor/ce nu mai erau". O mică sugestie aici, îmi permit, aş reformula "răbufneau un vin tânăr", dar nu neapărat, doar pentru a nu se repeta prepoziţia.
Finalul mi se pare într-o notă care deschide o fereastră - prin care poemul continuă în altă dimensiune.
Andu, ma bucur ca m-ai insotit in trecerea-petrecere. despre lejeritatea stilului: mi-am propus sa fiu patetica, sa nu mai dau cu tamaie pe lianti, clisee si tautologii. Hopernicus, iti multumesc pentru semn. Marturisesc ca nu ma asteptam sa primesc comentarii, cu atat mai mult ma bucura ca ati trecut pe aici.
de aceea am spus "respect politica site"-ului. "vulgaritate lexicala" aici? o, da, discutia ar fi in van. :o))
iti multumesc insa sincer, varianta noua imi place si mie mai mult, era oricum unul din putinele (primul?) meu cuvant "vulgar" si asta fiindca venea dintr-o realitate (discursul bunica-mii care te asigur ca nu era vulgara ci doar foarte autentica) care a inspirat bucata aceea. o explicatie.
Aranca, n-am auzit de acel titlu și nu prea văd interferență. poate sună strîmb. poate este plat, inutil și banal. poate nu. mulțumesc pentru că te-ai aplecat asupra textului și ai argumentat concret părerea ta.
pai ce sa zic, virgile, sterge-l asa precum mi-ai mai sters un poem, probabil nici acela nu-ti convenea. pana la urma e situl tau si faci ce vrei "aicea",(sub paravanul Regulamentului infailibil), nu-i asa? "aicea", in ograda ta, e ca in vremurile "bune" ale comunismului, cand dispareau oameni de pe strada, iar trecatorii se faceau ca nu vad. insusi disparutii erau facuti sa nu mai existe, spre multumirea Conducatorului. "aicea" dispar, la fel de abuziv, fara explicatie, fara drept la replica (de veto ce sa mai vorbim, pana la urma eu doar am scris textul, din moment ce apare pe hermeneia tu consideri ca iti apartine - probabil un paragraf secretizat din apofaticul Regulament), si...fara urma! oricat talent poetic ai avea tu, virgile, asta nu iti scuza marlaniile grosolane. si nici infatuarea unui sef de trib. cius.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cel putin in materie de limbaj, tecstul dovedeste maiestrie. are stofa de poezie, ba chiar de poezie buna. in plan ideatic, nimic nou sub soare, dar temele universale nu se pot ocoli, decat in tratari secventiale sau de curent. in fond, orice poezie s-ar scrie, invariabil se va substitui unei teme. faptul ca grija si inspiratia poetei sun maxime si nu plictisesc arata apropierea de valoarea intrinseca. e o desfatare estetica, proprie poeziei.
pentru textul : O să mori carioca deadriana, mi-a plăcut și mie fiecare vers din poemul acesta. are un ritm al lui, și atinge.. cam tot. foarte frumos, "despre iubire, scriem iubind". cu felicitări, Daniela
pentru textul : despre ea, niciodată deMarina, ca lector sufăr, să știi, nu mai pot citi decît cu creionul în mînă... Mulțumesc pentru completare și pentru semn cu lumină.
pentru textul : Limite incendiare deAndu, lasă că vine zâna măseluță! Maria, întreabă-l ,te rog, pe Andu câte degete vede? Lusien, ai toată compasiunea mea și e , doamne, inepuizabilă. uneori privind un om în ochi poți vedea o întreagă epocă.
pentru textul : dacă aș fi perdea dePaul ma bucur ca e fain.:) P.S. I urge you, sir, not to mock the mocker!:))) gday, Corina
pentru textul : Honestly denu stiu daca lipseste o prepozitie acolo. poate nu mai stiu eu limba romana. poate imi dai un exemplu. in ce priveste acel "ca o" ai perfecta dreptate. chiar cind il scriam ma gindeam cu oroare la chestia asta. pe de alta parte ma gindeam sa nu fie aiurea si evidenta incercarea asta obsedanta de a-l evita. in momentul acesta sint foarte nemultumit de felul acesta "primitiv" de a incerca sa faci poezie si cred ca poezia este mai ales cind nici nu folosesti "ca", nici nu il folosesti eliptic ci doar cind sugerezi comparatii. dar atunci trebuie sa ai cititori care sa "vada" asta. e o mare dilema. intre "imaginea" pe care o ai si imaginea care eventual se creaza in mintea celui ce citeste. marcel duchamp a platit mult pentru riscurile asumate in acest sens. dar ai dreptate
pentru textul : blue moon degata s-a făcut, am bătut oul. de picat n-a picat niciun galben, important e să încerci, zice înţeleptul.
pentru textul : ad interim dela acest poem nu avem opinii asemănătoare. poate la următorul...
pentru textul : fata care scrie pe boabe de orez demulțumesc frumos!
cred ca este destul si peste destul. aduc aici un frgment din regulament, sa nu va mi obositi domniile voastre sa cautati: "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități. 24. Repetarea de comentarii offtopic, comunicări personale fără legătură cu textul mai ales dupa ce s-a primit o atenționare cu privire la acest lucru poate duce la anularea comentariilor respective și/sau la excluderea textului respectiv iar dacă atitudinea este persistentă și nu se corectează poate duce pîna la suspendarea contului autorului care o practică Paul Blaj, ar fi bine sa-l recitesti si tu. Nu vad de ce i te adresezi lui Ovidiu Nacu sub acest text. Acesta este un avertisment. Ovidiu Nacu si Nicholas Dinu, despre ultimele vostre comentarii nici nu are rost sa mai vorbesc...vorbesc ele singure. La urmatoarea abatere, voi propune suspendarea voastra. Fara suparare.
pentru textul : ce frumusețe rară demulțumesc pentru lectură și apreciere, însă trebuie să spun că intervenția ta m-a pus pe gânduri.
mai exact, recitesc ce am scris și mă-ntreb dacă aurul celor două penițe nu-s prea grele pentru acest firav pui de cuc... :)
dar mă bucur sincer că ți-a plăcut.
pentru textul : pulsații detăcere, zici? și apoi?
pentru textul : înainte de tăcere depaul, acesta nu este un text poetic care sa te reprezinte. fii mai vesel si scrie despre primavara, de ex. lasa agonismele defulatoare!
pentru textul : gloanțele adevărate vorbeau cu gloanțele oarbe dear fi interesant daca ai posta si pictura ta. pt unii, poate fi o sursa de inspiratie. si ar fi bine, pt a evita eventualele discutii nesfarsite, sa ceri parerea si vreunui editor. de asemenea, cred ca e necesar sa limitezi numarul textelor per autor. apoi sa precizezi daca textul tb sa fie nou, scris in aceste zile, sau nu. dincolo de acestea, spui bine: bucuria de a crea, de a reusi o poezie frumoasa, pe placul tuturor, e un premiu in sine. succes tuturor
pentru textul : pe sub flori mă legănai deatunci, daca ai inteles, te rog frumos sa iti editezi titlurile
pentru textul : Ancestrale ierni decred ca daca nu citesti cu atentie primele doua versuri scapi mesajul .
pentru textul : cînd calul troian a intrat în cetate deIubite? De ce iubite? Mai degrabă urâte.
pentru textul : Gemene-asemene deAdrian, mă bucur să te regăsesc aici. La grea muncă te-ai angajat, întâi sonete acum experimente literale în formă fixă, tot sonet dar centrat într-o literă. După prima citire mi-am spus: nu cumva e și sonet. Am numărat versurile și silabele, cu admirație. Trudă sisifică. Interesante combinații, în special "efectul Evei erijează etic". Mult succes în continuare!
pentru textul : efigia edenului eretic demultumesc tuturor pentru critici, sugestii si aprecieri. va mai astept. o sa mai reflectez
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că de"felul meu de îngropat în aer " - îmi place titlul acesta, produce o expresie vizuală deosebită.
pentru textul : felul meu de îngropat în aer dere: "Plânsu-mi-sa deci lumina" - plânsu-mi-s-a (mi s-a plâns, mi s-au plâns...). La plural ai respectat regula.
pentru textul : Plansu-mi-s-a deIaca, am reapărut după o îndelungă absență bine întemeiată, am venit pe Hermeneia să citesc poezie pentru că în librării e la fel de pustiu târziul. Și binențeles am început cu Dorin, dar pentru că a trebuit să dau o pagină înapoi până la el, de mulții care au venit și bine au făcut, și de multele care s-au scris... vorba lui Virgil: ia să facem să le fie frică unora să dea click pe butonul final. Hm? Revenind la Dorin, scriu repede că văd că și Dana Ștefan are noutăți și vreau să ajung cât mai repede și acolo (sper să nu se supere alma că nu citesc în ordinea clasamentului ei): în primul rând îmi place cum a făcut trecerea de la "apa neîncepută" a altor creații ale sale, la "trupul neînceput" de aici prin ingenioasa exprimare din debut. Citești pe nerăsuflate, dar trebuie să fii foarte atent, ca întotdeauna la Dorin, pentru ca la "dragostea mea e ca o pricină și trupul meu fără aer" îți aduci aminte că trebuie să inspiri. Numai pentru pasajul acesta merită să te mai îndrăgostești o dată. Ecoul "Cântării Cântărilor", devenit deja stil la Dorin Cozan, este potențat de tonul profetic, specific poeziilor lui, ce se face auzit în partea a doua. "Inelarul strâns cu piatră...", "pasărea de miere" sunt alte frumoase meandre. Finalul vine brusc, îmbogățind semnificația titlului, vine neanunțat și surprinzător printr-o oarecum cotitură de sens, care apropie textul de cititor prin intimitatea prezenței de aici a Seherezadei, care devine întruchipare a eternului feminin, (cea care înlănțuie, dar are și cheile), însă aici, asta zic, prin prezența acestui personaj în final, textul scapă de o prezență feminină ultra transcendentalizată, ca cea din Cântarea Cântărilor, ci o contextualizează, și dă un sens mult mai intim întregului text. Iar faptul că finalul acesta e interogativ, după ce întregul text e foarte departe de așa ceva, crează efecte poetice subtile dar extrem de bine "calculate" (nu neapărat și conștientizate, un scriitor scrie din reflex, nu din calcul).
pentru textul : cheile de...la "scrâjnetul"!
pentru textul : Nocturnă II defrumos haiku, induce o stare de melancolie, tristeţe, deja-vu...
pentru textul : Haiku depoţi croşeta o sumedenie de gânduri din el.
cariul cred că este cariá, dar nu fac observaţie critică, autoarea ştie mai bine.
Poezia (ca şi arta în general) nu evoluează decât sub raport tehnic, dragă Marynna. Sigur, ea trebuie să fie a timpului în care e scrisă. Dar şi a tuturor timpurilor. De obicei, nu e nici una, nici alta. Dar faptul că unul scrie despre diligenţe, iar altul despre trenuri, gări, avioane sau aeroporturi are mai puţină importanţă.
pentru textul : Anotimp deIn altă ordine de idei, aţi înţeles greşit. Nu v-am ameninţat cu nimic. Când am spus că riscaţi, m-am referit la un risc de imagine.
Cât despre secolul lui Villon, a fost, aşa, o figură de stil. Ca să vă fac plăcerea, transcriu acum, exact, după dicţionarul "Scriitori străini", Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981: Villon, Francois (pseud. lui Francois de Montcorbier sau des Loges, cca. 1431-după 1463). Scuze că nu pot pune sedila.
Dar se pare că m-am pus, aici, cu blondele şi n-o să-mi prea fie uşor! Aşa că, pe viitor, voi fi mai atent.
in primele doua expresii ma refeream strict la stridentele sonore. "ar_ro", "rare_re".
pentru textul : Lauryannus's Land deMi-au plăcut, în mod deosebit, versurile "fierul rece al platoşei/îl sugruma ca un graal/în care fluturii morţii/răbufneau ca un vin tânăr/dând peste mal/urcând în adâncul cerurilor/ce nu mai erau". O mică sugestie aici, îmi permit, aş reformula "răbufneau un vin tânăr", dar nu neapărat, doar pentru a nu se repeta prepoziţia.
pentru textul : povestea borangicului înflorit ▒ deFinalul mi se pare într-o notă care deschide o fereastră - prin care poemul continuă în altă dimensiune.
Andu, ma bucur ca m-ai insotit in trecerea-petrecere. despre lejeritatea stilului: mi-am propus sa fiu patetica, sa nu mai dau cu tamaie pe lianti, clisee si tautologii. Hopernicus, iti multumesc pentru semn. Marturisesc ca nu ma asteptam sa primesc comentarii, cu atat mai mult ma bucura ca ati trecut pe aici.
pentru textul : P2P dede aceea am spus "respect politica site"-ului. "vulgaritate lexicala" aici? o, da, discutia ar fi in van. :o))
pentru textul : în care discul se zgârie deiti multumesc insa sincer, varianta noua imi place si mie mai mult, era oricum unul din putinele (primul?) meu cuvant "vulgar" si asta fiindca venea dintr-o realitate (discursul bunica-mii care te asigur ca nu era vulgara ci doar foarte autentica) care a inspirat bucata aceea. o explicatie.
Aranca, n-am auzit de acel titlu și nu prea văd interferență. poate sună strîmb. poate este plat, inutil și banal. poate nu. mulțumesc pentru că te-ai aplecat asupra textului și ai argumentat concret părerea ta.
pentru textul : marți se iubește mai mult depai ce sa zic, virgile, sterge-l asa precum mi-ai mai sters un poem, probabil nici acela nu-ti convenea. pana la urma e situl tau si faci ce vrei "aicea",(sub paravanul Regulamentului infailibil), nu-i asa? "aicea", in ograda ta, e ca in vremurile "bune" ale comunismului, cand dispareau oameni de pe strada, iar trecatorii se faceau ca nu vad. insusi disparutii erau facuti sa nu mai existe, spre multumirea Conducatorului. "aicea" dispar, la fel de abuziv, fara explicatie, fara drept la replica (de veto ce sa mai vorbim, pana la urma eu doar am scris textul, din moment ce apare pe hermeneia tu consideri ca iti apartine - probabil un paragraf secretizat din apofaticul Regulament), si...fara urma! oricat talent poetic ai avea tu, virgile, asta nu iti scuza marlaniile grosolane. si nici infatuarea unui sef de trib. cius.
pentru textul : nimic artificial dePagini