Într-adevăr, simplu ca și limbaj poemul tău, însă frumusețea lui vine tocmai din faptul că ai știut să apeși adânc în rătăcirea sufletului călător.Până la urmă mușcătura șarpelui mi se pare senzația care este cea mai pregnantă. Toți sunt personaje în trecere, fără chip, străini, chiar și eul liric e un zâmbet lipsit de suflet. Finalul mi s-a părut foarte bun, odată ce reușești o totală răsturnare a primei strofe (care mă duce cu gândul la păcatul originar), răsturnare dată de izul acela argotic din versul "îl fac frevent la buzunare". Mi-a plăcut, maestre! :)
"Soarele confundă parcele afumate." - aici, m-am chinuit din răsputeri să înţeleg sensul, poate mă ajuţi:)Ştiu că nu se face, dar la tine nimic nu este întâmplător, prin urmare, poate îmi sugerezi, măcar, sensul dorit de tine, dacă eu nu l-am găsit.
Îmi place foarte mult versul: "Firul tremură scurt,/nu se aude."
"Pe tablele-epitaf,
oamenii rămaşi fac rebus,
se bea, se râde la pomană,
se salută."
Am citit aşa: 1. se bea, se râde/ 2. la pomană,se salută."
el "n-a-tors" capul? probabil el n-a-ntors capul (precum "timpul [care] se strecura se furișa în vârful picioarelor"). Se pare ca o descatusare onirica era necesara. Pentru ca ceea ce ne sperie ar trebui pus intr-o forma cat mai perfecta pentru a scoate acest "ceva" din noi. Sau daca ramane acolo atunci macar sa devina o "perla" precum firul de nisip inconjurat de sideful din scoica.
Domnita Dana, Va voi anunta daca voi face vreo lansare. Desi, sincer, imi repugna procedeul (e ceva personal, nu ceva de care sa se tina cont). Prefer sa trimit prin posta cartile mele oricui mi le cere. Am un tiraj mare pentru Romania de azi - 1000 exemplare. Da-mi o adresa, asa e sigur ca vei avea lucrarea. Sa ai pace, Dancus
aici, în poemul tău, sunt două imagini care nu prea își dau mâna. cel cu sufletul șoferului de taxi și cel cu sărutul, (probabil pasional), dar plasat într-un cadru - ca sa folosesc expresia ta - neverosimil. in magazinul parfumierului se pot face atâtea lucruri, nu însă răsturnare de trupuri. si pentru că soția mea lucrează în parfumuri, eu nu stiu sa existe flacoane de murmurous interruptus. puteai zice si tu "j'adore" sau "diesel for men"...
Te joci cu cuvintele, nu-ți pasă de poezie, de ce o să iasă. "recunosc până ieri credeam că portocalele au aripi dar nu ele au doar gust" - nu, zău? Chiar așa? Dacă ai fi rămas la partea I cu aripile, ar fi rămas o idee naiv-poetică. La urma urmei, cuvintele se folosesc și ca terapie, și e ok, mi se pare uman. Tropii ți-ar ascunde defectele, doar așa te-ar ajuta.
nu am discutat de siteuri de referinta sau alte asemenea. imi atribui idei care nu imi apartin. cind am zis penticostal am folosit o metafora pentru modul puritanist in care sunt acceptate sau nu textele. munca unui editor trebuie delimitata foarte clar de munca unui moderator. de aia au disparut multe site-uri. dar nu ma apuc sa-ti dau tie, masha, explicatii. in cele din urma, mistocareala din ultima parte a comului tau confirma exact faptul ca trebuia sa ramin inactiv. multumesc lui dumnezeu, in viata reala am o meserie frumoasa. se cheama reporter. si am experienta de 12 ani. ca sa ma umilesti cu un asemenea comentariu confirma ce am scris mai sus. poate are dreptate bobadil sa raspunda cu ironie la ironie. este ultimul meu comentariu pe care il voi mai face pe acest site. cine este curios sa se uite la profilul meu sa vada de cind sunt membru pe acest site. as fi fost bucuros sa fiu intrebat ce mai scriu. nu ce fac in viata reala si cit e de palpitanta(care nu intereseaza pe nimeni).
cred că ai o capacitate uluitoare de a improviza, dovadă aceste mici crochiuri dintr-un jurnal inexistent, o nevoie cotidiană de a evada în cetatea efemeră a cuvintelor, de a clădi noi camuflaje noi redute. Călătorii secvențiale spre In-Terrior. Am subliniat ca deosebit: "aniversez. două luni de cînd ți-am auzit vocea. două luni de cînd am făcut primul om de zăpadă și l-am numit fred. două luni de cînd mi-ai împrumutat pachetul de șervețele mentolate eram într-o întîlnire mai importantă răcisem cobză. mai vrei puțină șampanie? ce pahar vrei am unul cu picior lung ca de barză și unul mai mic pentru coniac. nu mulțumesc m-am amețit. aniversez și toată aniversarea șampania paharele oamenii de zăpadă mentolul sunt în creierul meu. captiv într-o pămîntie caschetă camuflajul perfect pentru o garsonieră pustie." un typo: "douzeci".
vagi ecouri bacoviene ”indiferentă, "iluzie imposibilă/inutilă singurătate", ”tresăriri de moarte”, etc, un text cu o notă nostalgică plăcută, care induce reverie în mijlocul zilei caniculare.
în concluzie, mi-a plăcut și-mi plac aceste genuri de discursuri, intimiste, molcome, lirice.
Mulţumesc frumos, Alina. Acum văd şi eu că e cam multă ,,geometrie" în poem, cercuri înscrise şi circumscrise. Paradoxul e că trei persoane ,,coliniare" pot forma oricând un cerc :). Înţeleg tot ce ai semnalat. Evident că îmi doresc să pot scrie acel fel de text care să nu fie o piedică în transmiterea mesajului/stării ci un canal eficient. Deocamdată atât am reuşit, dar pot să asigur că mă străduiesc şi că iau în serios orice opinie.
Eu încă ţin ,,ascunse" povestirile pentru copii :)
Îţi mulţumesc pentru tot, Alina.
In noapte pacatoasa ratiunea monstrii naste se zvircoleste aprig calugarul pe pluta iubirirlor pierdute si ierburi rele paste lasind pentru vecie ilustra kama -sutra
Un text proaspat iata, pe o tema destul de veche "si daca"... scrierea moderna cred ca este responsabila de scoaterea acestui poem din previzibilele tipare ale unei prozodii
Adriana inoveaza si in aceasta poezie si nu pentru ca ea urmareste acest lucru cu tot dinadinsul, ci pentru ca ea scrie asa cum simte si o face cu talent.
Felicitari.
Margas
Frumos acest poem, este ca o encicopedie poetică, enciclopedia poetului, infinitul care devine crezul poetului, în care poetul e liber, în care poetul de hrăneşte din visele albastre ale celor "numiţi şi aleşi albaştri" - "soarele mușcă din viile cuminți, am nevoie de lumină, de albastru,/cactuși, măslini sălbatici, irișii lui van gogh, smochinul rezistă-n brațele mistralului/..."
Iată, îmbinarea cotidianului cu măiestria condeiului - "românii se mai întâlnesc la biserică, protestanții le-au împrumutat-o pe-a lor,/se mai ajută mai ales la făcutul colivelor" - mai cu seamă când "împart coliva" , momentul lor trist sau unde le este patria? Frumos realizat tabloul descriptiv, final.
Iar dorul nu are echivalent pentru că doare oriunde ne-am afla pe acest pământ.
O maximă pe care o reţin cu plăcere! -"nu există echivalent pentru starea de dor"
Poem modern, cult, nimic forţat, talent vădit, Doamna Angela Nacher Mamier!
...nici eu nu aș reuși să afirm mai sigur ca tine simplu,trist. ai un simț sintetic dezvoltat. Matei, mă bucură trecerea ta liniștită, pașnică, după cum îți e scrisul.Mulțumesc pentru apreciere! Și eu cred că în real sunt esențele. Pateticularizat au ba. Cine suntem noi să judecăm?(retoric) Important e să ne scriem până la capăt. De câte ori rezonezi la ceva scris de mine mă simt mai tânăr, mai generos... nu pot să uit imaginea aceea a ta cu studenții se scurg spre examene, acțiune plasată prin Copou, într-un peisaj de Caspar David Friedrich (Abație în stejăriș) ... poezia nu merită cosmetizată... și după cum îmi spunea o persoană dragă, Constanța Buzea, cu ani în urmă, mai poet ca la tinerețe nu poți fi niciodată. Scuză-mi divagația de... purtător de ani. Mulțam de semn. cu gânduri bune, paul
zapada vs zapada care a-nceput sa se topeasca - mi-e greu sa sesizez o diferenta, pentru ca imaginea asta imi sugereaza colorit mai intai, de-aia mi-e greu sa vad sensul pe care l-ai dat in comentariu.
este riscant să te arunci într-o altă viaţă fiindcă nu ai cum să ştii dacă este mai bună decât cea trăită. ideea abordată este însă pusă pe temelia meditaţiei. şi se poate construi în fel şi chip.
in primele 7 randuri aveti nu mai putin de 15 epitete. fragmentul de care vorbesc seamana cu o felie de prajitura pe care cofetarul a turnat un un tub intreg de frisca - iti taie pofta de a mai ajunge la aluat.
sa enumeram cateva:
arhitectura negării
desfrâul sufletului
Veştmântul tăcerii
roua suferinţei
corăbiile nostalgiei
Curcubeul misterului
Viermii văzduhului
susurul dimineţilor
...s.a.m.d
trebuie sa ma apar. inteleg foarte bine ce iseamna o camera in care nu s-a inradacinat nimic, parca ai fi niciunde. insa am mai recitit poemul si incep sa inteleg mai mult. umbre care sunt prinse temporar una de alta, o masa si un scaun, doar prezent, clipa surprinsa.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Într-adevăr, simplu ca și limbaj poemul tău, însă frumusețea lui vine tocmai din faptul că ai știut să apeși adânc în rătăcirea sufletului călător.Până la urmă mușcătura șarpelui mi se pare senzația care este cea mai pregnantă. Toți sunt personaje în trecere, fără chip, străini, chiar și eul liric e un zâmbet lipsit de suflet. Finalul mi s-a părut foarte bun, odată ce reușești o totală răsturnare a primei strofe (care mă duce cu gândul la păcatul originar), răsturnare dată de izul acela argotic din versul "îl fac frevent la buzunare". Mi-a plăcut, maestre! :)
pentru textul : Drumul mătăsii de"Soarele confundă parcele afumate." - aici, m-am chinuit din răsputeri să înţeleg sensul, poate mă ajuţi:)Ştiu că nu se face, dar la tine nimic nu este întâmplător, prin urmare, poate îmi sugerezi, măcar, sensul dorit de tine, dacă eu nu l-am găsit.
Îmi place foarte mult versul: "Firul tremură scurt,/nu se aude."
"Pe tablele-epitaf,
oamenii rămaşi fac rebus,
se bea, se râde la pomană,
se salută."
Am citit aşa: 1. se bea, se râde/ 2. la pomană,se salută."
text bun!
pentru textul : Memento deel "n-a-tors" capul? probabil el n-a-ntors capul (precum "timpul [care] se strecura se furișa în vârful picioarelor"). Se pare ca o descatusare onirica era necesara. Pentru ca ceea ce ne sperie ar trebui pus intr-o forma cat mai perfecta pentru a scoate acest "ceva" din noi. Sau daca ramane acolo atunci macar sa devina o "perla" precum firul de nisip inconjurat de sideful din scoica.
pentru textul : în vârful picioarelor deEmanuel, mulțumim. Silvia
pentru textul : Sărbători cu bucurie și înțelegere deDomnita Dana, Va voi anunta daca voi face vreo lansare. Desi, sincer, imi repugna procedeul (e ceva personal, nu ceva de care sa se tina cont). Prefer sa trimit prin posta cartile mele oricui mi le cere. Am un tiraj mare pentru Romania de azi - 1000 exemplare. Da-mi o adresa, asa e sigur ca vei avea lucrarea. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Scrum VI deerata: in loc de "Poate de aceea are atentie si exigenta." trebuie sa se citeasca "Poate de aceea nu are atentie si exigenta."
pentru textul : akhtalee deaici, în poemul tău, sunt două imagini care nu prea își dau mâna. cel cu sufletul șoferului de taxi și cel cu sărutul, (probabil pasional), dar plasat într-un cadru - ca sa folosesc expresia ta - neverosimil. in magazinul parfumierului se pot face atâtea lucruri, nu însă răsturnare de trupuri. si pentru că soția mea lucrează în parfumuri, eu nu stiu sa existe flacoane de murmurous interruptus. puteai zice si tu "j'adore" sau "diesel for men"...
pentru textul : california I deTe joci cu cuvintele, nu-ți pasă de poezie, de ce o să iasă. "recunosc până ieri credeam că portocalele au aripi dar nu ele au doar gust" - nu, zău? Chiar așa? Dacă ai fi rămas la partea I cu aripile, ar fi rămas o idee naiv-poetică. La urma urmei, cuvintele se folosesc și ca terapie, și e ok, mi se pare uman. Tropii ți-ar ascunde defectele, doar așa te-ar ajuta.
pentru textul : recreația mare denu am discutat de siteuri de referinta sau alte asemenea. imi atribui idei care nu imi apartin. cind am zis penticostal am folosit o metafora pentru modul puritanist in care sunt acceptate sau nu textele. munca unui editor trebuie delimitata foarte clar de munca unui moderator. de aia au disparut multe site-uri. dar nu ma apuc sa-ti dau tie, masha, explicatii. in cele din urma, mistocareala din ultima parte a comului tau confirma exact faptul ca trebuia sa ramin inactiv. multumesc lui dumnezeu, in viata reala am o meserie frumoasa. se cheama reporter. si am experienta de 12 ani. ca sa ma umilesti cu un asemenea comentariu confirma ce am scris mai sus. poate are dreptate bobadil sa raspunda cu ironie la ironie. este ultimul meu comentariu pe care il voi mai face pe acest site. cine este curios sa se uite la profilul meu sa vada de cind sunt membru pe acest site. as fi fost bucuros sa fiu intrebat ce mai scriu. nu ce fac in viata reala si cit e de palpitanta(care nu intereseaza pe nimeni).
pentru textul : Cantata în mi minor demulțumesc, exact aceasta era ceea ce era nevoie. „în prelungirea lor” spune suficient.
pentru textul : interludiu|mîinile deof, doomdoomdoom! bine, hai, treaca de la mine:) Multam de citire!
pentru textul : draagă doomnule profeesor decred că ai o capacitate uluitoare de a improviza, dovadă aceste mici crochiuri dintr-un jurnal inexistent, o nevoie cotidiană de a evada în cetatea efemeră a cuvintelor, de a clădi noi camuflaje noi redute. Călătorii secvențiale spre In-Terrior. Am subliniat ca deosebit: "aniversez. două luni de cînd ți-am auzit vocea. două luni de cînd am făcut primul om de zăpadă și l-am numit fred. două luni de cînd mi-ai împrumutat pachetul de șervețele mentolate eram într-o întîlnire mai importantă răcisem cobză. mai vrei puțină șampanie? ce pahar vrei am unul cu picior lung ca de barză și unul mai mic pentru coniac. nu mulțumesc m-am amețit. aniversez și toată aniversarea șampania paharele oamenii de zăpadă mentolul sunt în creierul meu. captiv într-o pămîntie caschetă camuflajul perfect pentru o garsonieră pustie." un typo: "douzeci".
pentru textul : rezerve strategice deeu ofer cerneală pentru peniţele acordate. şi ofer $200.00 pentru chitara aia cu autografe din poza a şasea.
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deChiar așa, nu știți ce înseamnă Haight-Ashbury? Și da, fotografia e făcută de mine, chiar la locul respectiv. Iar pentru asta chiar mă laud.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut devagi ecouri bacoviene ”indiferentă, "iluzie imposibilă/inutilă singurătate", ”tresăriri de moarte”, etc, un text cu o notă nostalgică plăcută, care induce reverie în mijlocul zilei caniculare.
pentru textul : defunctis amor deîn concluzie, mi-a plăcut și-mi plac aceste genuri de discursuri, intimiste, molcome, lirice.
Mulţumesc frumos, Alina. Acum văd şi eu că e cam multă ,,geometrie" în poem, cercuri înscrise şi circumscrise. Paradoxul e că trei persoane ,,coliniare" pot forma oricând un cerc :). Înţeleg tot ce ai semnalat. Evident că îmi doresc să pot scrie acel fel de text care să nu fie o piedică în transmiterea mesajului/stării ci un canal eficient. Deocamdată atât am reuşit, dar pot să asigur că mă străduiesc şi că iau în serios orice opinie.
Eu încă ţin ,,ascunse" povestirile pentru copii :)
pentru textul : Adoriana minus zece deÎţi mulţumesc pentru tot, Alina.
In noapte pacatoasa ratiunea monstrii naste se zvircoleste aprig calugarul pe pluta iubirirlor pierdute si ierburi rele paste lasind pentru vecie ilustra kama -sutra
pentru textul : Poesia nopții de!!!!escatologic?? poate nu mai știu eu să citesc. dar tu chiar știi ce înseamnă termenul, sau l-ai spus așa... pentru că sună... intelectual?
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deUn text proaspat iata, pe o tema destul de veche "si daca"... scrierea moderna cred ca este responsabila de scoaterea acestui poem din previzibilele tipare ale unei prozodii
pentru textul : în ultima cameră, el deAdriana inoveaza si in aceasta poezie si nu pentru ca ea urmareste acest lucru cu tot dinadinsul, ci pentru ca ea scrie asa cum simte si o face cu talent.
Felicitari.
Margas
Frumos acest poem, este ca o encicopedie poetică, enciclopedia poetului, infinitul care devine crezul poetului, în care poetul e liber, în care poetul de hrăneşte din visele albastre ale celor "numiţi şi aleşi albaştri" - "soarele mușcă din viile cuminți, am nevoie de lumină, de albastru,/cactuși, măslini sălbatici, irișii lui van gogh, smochinul rezistă-n brațele mistralului/..."
pentru textul : m-am construit pe o coloană infinită deIată, îmbinarea cotidianului cu măiestria condeiului - "românii se mai întâlnesc la biserică, protestanții le-au împrumutat-o pe-a lor,/se mai ajută mai ales la făcutul colivelor" - mai cu seamă când "împart coliva" , momentul lor trist sau unde le este patria? Frumos realizat tabloul descriptiv, final.
Iar dorul nu are echivalent pentru că doare oriunde ne-am afla pe acest pământ.
O maximă pe care o reţin cu plăcere! -"nu există echivalent pentru starea de dor"
Poem modern, cult, nimic forţat, talent vădit, Doamna Angela Nacher Mamier!
deci de ce 102 si nu 103
pentru textul : The 102nd humorous poem deastept sa iasa penitele sa dau si eu una
...nici eu nu aș reuși să afirm mai sigur ca tine simplu,trist. ai un simț sintetic dezvoltat. Matei, mă bucură trecerea ta liniștită, pașnică, după cum îți e scrisul.Mulțumesc pentru apreciere! Și eu cred că în real sunt esențele. Pateticularizat au ba. Cine suntem noi să judecăm?(retoric) Important e să ne scriem până la capăt. De câte ori rezonezi la ceva scris de mine mă simt mai tânăr, mai generos... nu pot să uit imaginea aceea a ta cu studenții se scurg spre examene, acțiune plasată prin Copou, într-un peisaj de Caspar David Friedrich (Abație în stejăriș) ... poezia nu merită cosmetizată... și după cum îmi spunea o persoană dragă, Constanța Buzea, cu ani în urmă, mai poet ca la tinerețe nu poți fi niciodată. Scuză-mi divagația de... purtător de ani. Mulțam de semn. cu gânduri bune, paul
pentru textul : Singura boală este prezentul dezapada vs zapada care a-nceput sa se topeasca - mi-e greu sa sesizez o diferenta, pentru ca imaginea asta imi sugereaza colorit mai intai, de-aia mi-e greu sa vad sensul pe care l-ai dat in comentariu.
pentru textul : Tristete deeste riscant să te arunci într-o altă viaţă fiindcă nu ai cum să ştii dacă este mai bună decât cea trăită. ideea abordată este însă pusă pe temelia meditaţiei. şi se poate construi în fel şi chip.
pentru textul : jump deOau!, Andu, și pentru mine e o surpriză neașteptată. Mulțumesc de semn.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit dein primele 7 randuri aveti nu mai putin de 15 epitete. fragmentul de care vorbesc seamana cu o felie de prajitura pe care cofetarul a turnat un un tub intreg de frisca - iti taie pofta de a mai ajunge la aluat.
pentru textul : Şarpele de aramă (XX) desa enumeram cateva:
arhitectura negării
desfrâul sufletului
Veştmântul tăcerii
roua suferinţei
corăbiile nostalgiei
Curcubeul misterului
Viermii văzduhului
susurul dimineţilor
...s.a.m.d
Scuze, n-am știut să scot virgulele. Graba, am scos ceva de lângă ele și au rămas aiurea.
pentru textul : poema pentru 5 nov14 deNu mi se permite să editez, așa că, scuze ptr prima frază.
„pînă pe sus” a fost o eroare de editare. mulțumesc pentru atenționare. s-a vrut „pînă sus”.
pentru textul : copacul dinăuntru detrebuie sa ma apar. inteleg foarte bine ce iseamna o camera in care nu s-a inradacinat nimic, parca ai fi niciunde. insa am mai recitit poemul si incep sa inteleg mai mult. umbre care sunt prinse temporar una de alta, o masa si un scaun, doar prezent, clipa surprinsa.
pentru textul : crochiu I deAlma - Tibik Indrikova e Andrea Lazar Anamaria . Textele sunt discutii interactive mai vechi, improvizatii on line . Multumim de trecere.
pentru textul : Tibik & Rameau dePagini