am citit poemul cu voce tare sa aud dansul nejudecatii...nimeni nu va îndrăzni "să pună semnul egal între mine și umbră" pentru că am să îmbrac altă rochie și am să plec prin anotimpuri cu sentimentele la plic. cu drag, erika
Cred ca aici nu ai gasit inca forma poetica in care sa imbraci ideea. De aceea merita, zic eu, sa retii poemul pentru mai tarziu. Ma gandesc si la neologismele astea, ce chestie! Sunt de evitat in poezie, nu crezi? :-) Cu drag, Andu
Salut ! Un text relativ bun cu mici "carente". Titlul este interesant, atrage prin acea inverisune de idee. In inceput ai o cacofonie destul de sacaitoare "facuse sete", poate poti sa modelezi un pic versul. Urmeaza iar o idee buna prin a "nimeri in genunchii altuia"... o constructie interesanta si oarecum surprinzatoare. Formularea din versul "a spune... echivaleaza" imi pare ca suna prea fortat. Tu mentii o tema, creezi o atmosfera si o strici prin uzitarea unor temeni ce tin mai mult de explicativ neologic. O alta idee care imi suna mai degraba ilar :"uneori iubesc până îmi fulegeră între dinți". Nu stiu ce ai vrut sa spui excat prin el. Finalul este unul foate bun...parerea mea ! Poate ai mai putea lucra putin in punctele amintite anterior. Ialin
eu nu stiu ce aveti domniile voastre de impartit si nici nu ma priveste. dar ar fi bine ca imparteala sa aiba loc in alta parte.
pe Hermeneia v-as ruga sa va abtineti de la insulte si caracterizari.
Matei, iti amintesc ca aici se comneteaza textul de mai sus (care poate fi desfiintat, dar ai argumente pentru asta), si nu "opera omnia".
nicio lege pentru muze. ele vin şi pleacă. poetul este în stare să vândă tot şi să le urmeze. aproape instinctual. şi, ce-ar avea de vândut poetul?!...
aş mai adăuga doar că "excepţia întăreşte regula".
Matei, intervin si eu. Pentru ca pina la urma ma intereseaza ce (si cum se vorbeste) aici. Am inteles ca prin "gospodinele" te referi (metaphoric, sic!) la poeti ceva mai slabi. Ei bine ei exista. Pretutindeni. Nu cred ca sint apanajul unui canaclu sau al altuia. Am fost si eu o data la Virtualia si de citeva ori am participat ceva mai "virtual" dar, sa fiu sincer, nu mi-a fost dat sa aud poezie proasta. Poate cu citeva exceptii. Acum, in ceea ce priveste ceilalti (sau celelalte) care nu au citit, nu ma pot pronunta daca sint slabi (poeticeste) sau nu. De pupat in partea dorsala nu am vazut. Nu mi s-a intimplat. Ce-i drept nu m-am uitat cu interes prin toate colturile. Unii mai fumau pe afara pe scari mai dosnice si nu stiu daca mai faceau si altceva. Uite ca nu mi-a dat prin cap sa urmaresc acest aspect "psedo-romantic". Ti s-a intimplat tie? Te-o pupat cineva? In maniera aceasta? Poate nu are nici o legatura cu literatura si nu ti-ai dat tu seama. Mai gindeste-te. Sau tu nu esti "gospodina"..? Tu poate esti "gospodar". La "gospodari" s-o fi manifestind altfel. In orice caz daca ai vreo problema cu Alina sau cu ce face ea te rog sa transferi discutia asta offline pe alte cai. Sau sa aduci dovezi concrete cind faci acuzatii. Pentru ca altfel atacurile tale se incadreaza la "defaimare" si "incitare la violenta", ceva ce este incriminat de regulament. De asemeni te rog frumos sa nu mai ataci activitatea editorilor de pe Hermeneia. Daca ai o plingere cu privire la ei te rog sa o formulezi civilizat si clar. In concluzie, nemultumirea sau frustrarea ta, indiferent daca e reala sau imaginara, a fost formulata ofensator si fara suportul unei dovezi. Pentru aceasta te rog sa te consideri avertizat. Noi, eu pe Hermeneia, dorim si incurajam polemica si chiar conflictul DAR care sa contina adevar si sa nu contina ofensa. Poti pricepe aceste doua conditii simple? Perfect. Daca nu le poti pricepe imi pare rau dar nu vei rezista zile multe pe Hermeneia. Din pacate, pentru tine (si altii ca tine) aici promovam comportamentul civilizat. Asta pe linga literatura.
domnule Virgil...cred că şi faptele banale, chiar dacă nu sunt tragedii, pot inspira adesea poezii interesante su plăcute. Poate nu e cazul acestei poezii, dar foarte multe poezii bune nu ies din cotidian şi nu sunt neapărat tragedii. Uneori prea multe condimente sau note stridente strică farmecul poeziei. Mulţumesc pentru popas.
De revăzut: nepăsarera și adevarata
De asemenea, evită genitivalele de forma:
- Drumul întoarcerii
- slujba duminicii
- fibrele umbrelor
- lemnul crucii
- zborul țânțarilor
- locul timpului
- lumânările trupurilor
- spatele pietrelor
Unele pot fi înlocuite cu atribute substantivale prepoziționale, cum ar fi: slujba de duminică
există cîteva probleme cu acest text.
În primul rînd nu respectă condiţiile impuse de regulament cu privire la existenţa diacriticelor.
În al doilea rînd este un text foarte slab şi lipsit de practic orice valoare literară.
Nu cred că orice emoţie personală este literatură. Ţi-aş recomanda să citeşti poezie, să cieşti cum se scrie poezie. Pe aici sau prin alte locuri şi să încerci să înţelegi cam ce înseamnă un text poetic şi să încerci să scrii. Chiar dacă la început într-o cantitate mai mică.
Deocamdată acest text este de şantier.
are vervă textul. şi, la fel ca Mariana, cred că trebuia pus punct la "Şi s-a apucat să scrie." ce urmează e balast. e o părere, desigur. (se poate, deci, împleti literatura cu tehnologia :). )
Alma, căutarea este cea care definește altă vârstă. Iar căutarea aceasta întoarce tot timpul, încolăcit cuminte și supus, la picioarele copilăriei. Și uite așa, toate se fac noi. Da, știu că poate ar merge... poate voi reveni asupra lui. Nici eu sunt prea mulțumită. Mă gândeam de fapt la un fel de glob... dar nu detaliez, dacă reușesc să cristalizez imaginea, voi reveni. Vladimir, aici este și poezie, desigur, cred că știi că mi-e greu, foarte greu, să mă desprind și să mă delimitez singură. Uneori însă mă cenzurez... inițial fuseseră mult mai evidente "versurile". Aș mai adăuga ceva la poezia "săpată" de tine... ceva ce nu este cu italice, dar ochiul ascuns al cititorului sper să "ghicească". Linea... cu atât de mult timp în urmă... la începutul unei noi lumi. Ce alt să știm despre noi. Iată oglindirea poveștii în apa limpede a ochiului. Mă bucură.
bine, da nu va napustiti cu totii asupra mea. am pus o intrebare nevinovata si atit, ca intelegeam. aalizeei, foarte bine lucrat, nici n-am observat ca nu e originalul. superb.
un răspuns pe o altă temă: Gebeleizis, te rog să mă ierți pentru faptul că am fost prea categoric. comentariile tale sunt binevenite și contribuie, în felul lor, la construcția fiecărui poem. Cum ai spus, toți suntem aici să învățăm. Acest site se definește ca un atelier poetic, iar retragerea de la comentarii ar face ca scopul lui să nu se realizeze. atitudinea mea a fost rezultatul faptului că ai spus că sunt nepoliticos, ceea ce cred ca nu am fost și nici nu sunt, dar mă rog... punctele de vedere sunt diferite. ar fi o pierdere, cel puțin pentru mine, părerile tale. cu stimă, mircea.
Andu textul acesta a mai fost postat si mi-am exprimat atunci opinia, nu o voi repeta. Textul e indiscutabil preferatul meu din ce am citit de la tine. Am o singura nelamurire. In final ai scris "odata" legat. Totusi eu percep sensul ca fiind "in acelasi timp". "Deodata" se scrie legat, dar "o data" nu, in acest caz. Poti sa ma lamuresti putin te rog ? p.s. M-am documentat pentru ca nu eram sigur. (http://ebooks.unibuc.ro/filologie/NForascu-DGLR/odata.htm cer scuze pentru link, nu e de reclama, scop strict "educativ") ca sa intelegi mai bine ce vreau sa zic. Multumesc (evident intr-un mod "imberb", ca sa citez un "nene" intelept ) ! Ialin
Textul a vrut să curgă spre o anumită dezumanizare. Sintagma "sufletele din spate" trebuie înţeleasă, primordial, via "labele din spate": dezumanziare - sălbăticie. De aici şi urletul.
Poezia are ceva grandios ce vine, probabil, din severitatea rostirii. De la micile amănunte ("caietul de caligrafie") și până la fabuloasa "călătorie în jurul odăii", trecând prin lucida conștientizare a unei "scurte respirații tăiată felii", se conturează o atmosfreă gravă amplificată de terifiantul personaj reprezentat grafic. E un personaj născut dintr-un joc de umbre și fum, dar conturat și prin retorica unui text scris în notă înaltă. Un interesant pasiv ("suspină-mă") și câteva imperative ("privește-mă", "spune-mi") au un accent dramatic, ce completează spectacolul tragic al anunțării zilei "marii tăceri", spectacol privit dinspre "splendoarea morții" proprii. Cele trei perechi metaforice finale marchează un ultim stadiu al spiritualizării simțurilor, care se desprind parcă, părăsesc imanența atrase ca de un sorb, aidoma gestului imponderabil din grafică. E un semn al tăcerii și o rostire nuanțată doar de prin gesturi evanescent descrise. Și, în plus, o dedicație către purtătoarea unui nume fascinant ce-și merită epistola de mai sus, Ksatriya.
Îi iei pâinea de la gură lu Firică. Numai că ăla le zice mai concentrat şi la o obect. Să le priceapă tot boborul. Adică să le constate la superlativul absolut fără să la dea nicio atenţie. Inclusiv cadrele didactice şi intelectualii satului. Uite-aşa se scrie, bă! Ca mine. Într-o cultură Pub, mai Pub cecât a lui F. Uite ce mare sunt. Da nu sunt. Aşa sunt io.
daca este asa, ar trebui sa se vada asta, cumva, din poem. in opinia generala (care ar trebui sa sustina comparatia, pana vine domnul sixtus sa ma contrazica:) e pe dos. dealtfel, etimologia lui "a incolti", pe langa "colti" se invarteste si sigur nu pe langa ai omului:) asta a propos de lup. dar nu pentru lup am revenit, dar pentru a te intreba daca nu cumva ai glumit cand ai afirmat ca in poezie este posibil orice. sper ca a fost o gluma. tot cu amicitie dar si prietenie. ...
acum îmi dau seama că am scris fără diacritice. îmi cer scuze.
cât despre text... am vrut să fie o poezică jucăușa, pentru copii, în special pentru frățiorul meu, Andrei.
reactia, dar nu-i bai. mi-am spus o parere referitoare la textul acesta. imi cer scuze daca te-am suparat, dar mi-o mentin. nu putem scrie, oricat de buni am fi (unii dintre noi|), la fel de bine intotdeauna.
și amprenta e unde? mă refer la amprenta ta bobadil. nimeni nu te roagă și nu te obligă să faci nimic. doar să nu te lauzi cu ce nu ai făcut. că e ridicol. lasă-i pe cei care măcar încearcă să facă ceva. în ce privește „iubirea”... de ce le place oare unora să folosească vorbe mari...? probabil nevoia de semnificație... whatever... nuff said
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am citit poemul cu voce tare sa aud dansul nejudecatii...nimeni nu va îndrăzni "să pună semnul egal între mine și umbră" pentru că am să îmbrac altă rochie și am să plec prin anotimpuri cu sentimentele la plic. cu drag, erika
pentru textul : Despre suflet deCred ca aici nu ai gasit inca forma poetica in care sa imbraci ideea. De aceea merita, zic eu, sa retii poemul pentru mai tarziu. Ma gandesc si la neologismele astea, ce chestie! Sunt de evitat in poezie, nu crezi? :-) Cu drag, Andu
pentru textul : Cântec deMădălina, înţeleg c-ai zis de bine...
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deSalut ! Un text relativ bun cu mici "carente". Titlul este interesant, atrage prin acea inverisune de idee. In inceput ai o cacofonie destul de sacaitoare "facuse sete", poate poti sa modelezi un pic versul. Urmeaza iar o idee buna prin a "nimeri in genunchii altuia"... o constructie interesanta si oarecum surprinzatoare. Formularea din versul "a spune... echivaleaza" imi pare ca suna prea fortat. Tu mentii o tema, creezi o atmosfera si o strici prin uzitarea unor temeni ce tin mai mult de explicativ neologic. O alta idee care imi suna mai degraba ilar :"uneori iubesc până îmi fulegeră între dinți". Nu stiu ce ai vrut sa spui excat prin el. Finalul este unul foate bun...parerea mea ! Poate ai mai putea lucra putin in punctele amintite anterior. Ialin
pentru textul : fiecare oră are la dispoziție un om deeu nu stiu ce aveti domniile voastre de impartit si nici nu ma priveste. dar ar fi bine ca imparteala sa aiba loc in alta parte.
pentru textul : Iadul cel de toate zilele depe Hermeneia v-as ruga sa va abtineti de la insulte si caracterizari.
Matei, iti amintesc ca aici se comneteaza textul de mai sus (care poate fi desfiintat, dar ai argumente pentru asta), si nu "opera omnia".
nicio lege pentru muze. ele vin şi pleacă. poetul este în stare să vândă tot şi să le urmeze. aproape instinctual. şi, ce-ar avea de vândut poetul?!...
pentru textul : excepţia legii deaş mai adăuga doar că "excepţia întăreşte regula".
mulțumesc Mariana pentru trecere și comentariu o să țin cont de sfaturile tale,o zi frumoasă
pentru textul : Viața pe linie neagră deAlma & Ariana... m-am tot gândit la modificările acestea aseară. Poate sunt necesare mai multe indicații de regie. Sper să fie mai bine așa.
pentru textul : Cuvinte în repetiție deideea era de a corecta. pe urma, daca imi veti permite, vorbesc despre text.
pentru textul : Orléans deMatei, intervin si eu. Pentru ca pina la urma ma intereseaza ce (si cum se vorbeste) aici. Am inteles ca prin "gospodinele" te referi (metaphoric, sic!) la poeti ceva mai slabi. Ei bine ei exista. Pretutindeni. Nu cred ca sint apanajul unui canaclu sau al altuia. Am fost si eu o data la Virtualia si de citeva ori am participat ceva mai "virtual" dar, sa fiu sincer, nu mi-a fost dat sa aud poezie proasta. Poate cu citeva exceptii. Acum, in ceea ce priveste ceilalti (sau celelalte) care nu au citit, nu ma pot pronunta daca sint slabi (poeticeste) sau nu. De pupat in partea dorsala nu am vazut. Nu mi s-a intimplat. Ce-i drept nu m-am uitat cu interes prin toate colturile. Unii mai fumau pe afara pe scari mai dosnice si nu stiu daca mai faceau si altceva. Uite ca nu mi-a dat prin cap sa urmaresc acest aspect "psedo-romantic". Ti s-a intimplat tie? Te-o pupat cineva? In maniera aceasta? Poate nu are nici o legatura cu literatura si nu ti-ai dat tu seama. Mai gindeste-te. Sau tu nu esti "gospodina"..? Tu poate esti "gospodar". La "gospodari" s-o fi manifestind altfel. In orice caz daca ai vreo problema cu Alina sau cu ce face ea te rog sa transferi discutia asta offline pe alte cai. Sau sa aduci dovezi concrete cind faci acuzatii. Pentru ca altfel atacurile tale se incadreaza la "defaimare" si "incitare la violenta", ceva ce este incriminat de regulament. De asemeni te rog frumos sa nu mai ataci activitatea editorilor de pe Hermeneia. Daca ai o plingere cu privire la ei te rog sa o formulezi civilizat si clar. In concluzie, nemultumirea sau frustrarea ta, indiferent daca e reala sau imaginara, a fost formulata ofensator si fara suportul unei dovezi. Pentru aceasta te rog sa te consideri avertizat. Noi, eu pe Hermeneia, dorim si incurajam polemica si chiar conflictul DAR care sa contina adevar si sa nu contina ofensa. Poti pricepe aceste doua conditii simple? Perfect. Daca nu le poti pricepe imi pare rau dar nu vei rezista zile multe pe Hermeneia. Din pacate, pentru tine (si altii ca tine) aici promovam comportamentul civilizat. Asta pe linga literatura.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a dedomnule Virgil...cred că şi faptele banale, chiar dacă nu sunt tragedii, pot inspira adesea poezii interesante su plăcute. Poate nu e cazul acestei poezii, dar foarte multe poezii bune nu ies din cotidian şi nu sunt neapărat tragedii. Uneori prea multe condimente sau note stridente strică farmecul poeziei. Mulţumesc pentru popas.
pentru textul : Albicans deDe revăzut: nepăsarera și adevarata
De asemenea, evită genitivalele de forma:
- Drumul întoarcerii
- slujba duminicii
- fibrele umbrelor
- lemnul crucii
- zborul țânțarilor
- locul timpului
- lumânările trupurilor
- spatele pietrelor
Unele pot fi înlocuite cu atribute substantivale prepoziționale, cum ar fi: slujba de duminică
pentru textul : Drumul întoarcerii înflorește măceșul deimi place aceasta consecventa a formelor. penultima strofa nu prea are logica. retin "și ne sorbeam/din buze moi,/șampania cu gust/de ploi"
pentru textul : Dor de noi deexistă cîteva probleme cu acest text.
pentru textul : Iertarea deÎn primul rînd nu respectă condiţiile impuse de regulament cu privire la existenţa diacriticelor.
În al doilea rînd este un text foarte slab şi lipsit de practic orice valoare literară.
Nu cred că orice emoţie personală este literatură. Ţi-aş recomanda să citeşti poezie, să cieşti cum se scrie poezie. Pe aici sau prin alte locuri şi să încerci să înţelegi cam ce înseamnă un text poetic şi să încerci să scrii. Chiar dacă la început într-o cantitate mai mică.
Deocamdată acest text este de şantier.
10 (zece) pentru copertă!
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 deare vervă textul. şi, la fel ca Mariana, cred că trebuia pus punct la "Şi s-a apucat să scrie." ce urmează e balast. e o părere, desigur. (se poate, deci, împleti literatura cu tehnologia :). )
pentru textul : Your message has been sent deAlma, căutarea este cea care definește altă vârstă. Iar căutarea aceasta întoarce tot timpul, încolăcit cuminte și supus, la picioarele copilăriei. Și uite așa, toate se fac noi. Da, știu că poate ar merge... poate voi reveni asupra lui. Nici eu sunt prea mulțumită. Mă gândeam de fapt la un fel de glob... dar nu detaliez, dacă reușesc să cristalizez imaginea, voi reveni. Vladimir, aici este și poezie, desigur, cred că știi că mi-e greu, foarte greu, să mă desprind și să mă delimitez singură. Uneori însă mă cenzurez... inițial fuseseră mult mai evidente "versurile". Aș mai adăuga ceva la poezia "săpată" de tine... ceva ce nu este cu italice, dar ochiul ascuns al cititorului sper să "ghicească". Linea... cu atât de mult timp în urmă... la începutul unei noi lumi. Ce alt să știm despre noi. Iată oglindirea poveștii în apa limpede a ochiului. Mă bucură.
pentru textul : Pânză nețesută demultumesc, ai dreptate sa consideri ca acolo am reusit, pur intimplator ceva mai bine. ar trebui sa ma las de compus si ar trebui doar sa scriu
pentru textul : futility I debine, da nu va napustiti cu totii asupra mea. am pus o intrebare nevinovata si atit, ca intelegeam. aalizeei, foarte bine lucrat, nici n-am observat ca nu e originalul. superb.
pentru textul : în căutarea timpului pierdut deun răspuns pe o altă temă: Gebeleizis, te rog să mă ierți pentru faptul că am fost prea categoric. comentariile tale sunt binevenite și contribuie, în felul lor, la construcția fiecărui poem. Cum ai spus, toți suntem aici să învățăm. Acest site se definește ca un atelier poetic, iar retragerea de la comentarii ar face ca scopul lui să nu se realizeze. atitudinea mea a fost rezultatul faptului că ai spus că sunt nepoliticos, ceea ce cred ca nu am fost și nici nu sunt, dar mă rog... punctele de vedere sunt diferite. ar fi o pierdere, cel puțin pentru mine, părerile tale. cu stimă, mircea.
pentru textul : La capăt de drum deAndu textul acesta a mai fost postat si mi-am exprimat atunci opinia, nu o voi repeta. Textul e indiscutabil preferatul meu din ce am citit de la tine. Am o singura nelamurire. In final ai scris "odata" legat. Totusi eu percep sensul ca fiind "in acelasi timp". "Deodata" se scrie legat, dar "o data" nu, in acest caz. Poti sa ma lamuresti putin te rog ? p.s. M-am documentat pentru ca nu eram sigur. (http://ebooks.unibuc.ro/filologie/NForascu-DGLR/odata.htm cer scuze pentru link, nu e de reclama, scop strict "educativ") ca sa intelegi mai bine ce vreau sa zic. Multumesc (evident intr-un mod "imberb", ca sa citez un "nene" intelept ) ! Ialin
pentru textul : două mâini deTextul a vrut să curgă spre o anumită dezumanizare. Sintagma "sufletele din spate" trebuie înţeleasă, primordial, via "labele din spate": dezumanziare - sălbăticie. De aici şi urletul.
Bucuros de trecerea ta.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate dePoezia are ceva grandios ce vine, probabil, din severitatea rostirii. De la micile amănunte ("caietul de caligrafie") și până la fabuloasa "călătorie în jurul odăii", trecând prin lucida conștientizare a unei "scurte respirații tăiată felii", se conturează o atmosfreă gravă amplificată de terifiantul personaj reprezentat grafic. E un personaj născut dintr-un joc de umbre și fum, dar conturat și prin retorica unui text scris în notă înaltă. Un interesant pasiv ("suspină-mă") și câteva imperative ("privește-mă", "spune-mi") au un accent dramatic, ce completează spectacolul tragic al anunțării zilei "marii tăceri", spectacol privit dinspre "splendoarea morții" proprii. Cele trei perechi metaforice finale marchează un ultim stadiu al spiritualizării simțurilor, care se desprind parcă, părăsesc imanența atrase ca de un sorb, aidoma gestului imponderabil din grafică. E un semn al tăcerii și o rostire nuanțată doar de prin gesturi evanescent descrise. Și, în plus, o dedicație către purtătoarea unui nume fascinant ce-și merită epistola de mai sus, Ksatriya.
pentru textul : tăcerea după Simion deÎi iei pâinea de la gură lu Firică. Numai că ăla le zice mai concentrat şi la o obect. Să le priceapă tot boborul. Adică să le constate la superlativul absolut fără să la dea nicio atenţie. Inclusiv cadrele didactice şi intelectualii satului. Uite-aşa se scrie, bă! Ca mine. Într-o cultură Pub, mai Pub cecât a lui F. Uite ce mare sunt. Da nu sunt. Aşa sunt io.
pentru textul : prima doamnă dedaca este asa, ar trebui sa se vada asta, cumva, din poem. in opinia generala (care ar trebui sa sustina comparatia, pana vine domnul sixtus sa ma contrazica:) e pe dos. dealtfel, etimologia lui "a incolti", pe langa "colti" se invarteste si sigur nu pe langa ai omului:) asta a propos de lup. dar nu pentru lup am revenit, dar pentru a te intreba daca nu cumva ai glumit cand ai afirmat ca in poezie este posibil orice. sper ca a fost o gluma. tot cu amicitie dar si prietenie. ...
pentru textul : doină pe potriva sorții deacum îmi dau seama că am scris fără diacritice. îmi cer scuze.
pentru textul : Fulg de nea decât despre text... am vrut să fie o poezică jucăușa, pentru copii, în special pentru frățiorul meu, Andrei.
reactia, dar nu-i bai. mi-am spus o parere referitoare la textul acesta. imi cer scuze daca te-am suparat, dar mi-o mentin. nu putem scrie, oricat de buni am fi (unii dintre noi|), la fel de bine intotdeauna.
pentru textul : Dragostea ca un om invizibil (II) deinteresant dar suna mai degraba a snoava
pentru textul : naturam animae departea aceea, Silviu, merge, dar trebuie sa-l scoti pe "e", cel dintre nu si mai. eu n-am putut-o face!
ca nu mai e demult in zbor. o sa dau cu tine de cer, pana iti ies toate meditatiile alea din inima.
pentru textul : născocire deși amprenta e unde? mă refer la amprenta ta bobadil. nimeni nu te roagă și nu te obligă să faci nimic. doar să nu te lauzi cu ce nu ai făcut. că e ridicol. lasă-i pe cei care măcar încearcă să facă ceva. în ce privește „iubirea”... de ce le place oare unora să folosească vorbe mari...? probabil nevoia de semnificație... whatever... nuff said
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dePagini