Andu, nu cred că incipitul ar trebui să fie neapărat altfel. După mine, acesta e un incipit ex abrupto și nici nu cred că e o noutate. Oricum, mă bucur că zici că ai mers mai departe cu cititul și ai lăsat și un semn. Apoi, mă mai bucur că spui că poemul nu e rău deloc. Mulțumesc.

sancho, tu esti amica mea. asa o sa scriu. multumesc de atentionare. esti editor, fain, multumesc.

simpu, semnatic atins de noblețe, estetic învolburat în origini! 0745463048 plus România. te rog apelează-mă, strict profesional. cu sympatheia, yester p.s. la orice clipă!

Domnule Cristea, dupa o asemenea lectura nu prea mai ai ce sa spui...decat sa te-ntrebi daca nu cumva "fenomenul Caracal" are o arie de raspandire mult mai larga.
dar...se intampla si la case mai mari.
si ma refer la patania similara a lui Bernard Henri-Levy, cel care a luat de buna asa-zisa filosofie a fictivului filosof Jeam Baptiste Botul, inventat, cu doctrina sa cu tot, de un ziarist. asta ar fi "cea calda".

"cea rece" ar fi ca...si Humanitasul a luat-o asijderea...:)

dar nu vad de ce asteptati si alte "eminescuiri". ori cele care au facut "corp comun cu textul dvs." nu sunt indeajuns? sau considerati ca va veni cineva cu un servet, sa va stearga pantofii pe care au ramas urme de "stupire"? in cazul asta, ma dau deoparte repede, sa fac loc amatorilor.

îți mulțumesc, Aranca, pentru că ai trecut din nou pe aici și ai avut bunăvoința să lași un semn. contează mult pentru mine să știu că mă citești măcar din când în când. îmi pare rău că nu ți-a plăcut, dar poate cine știe...data viitoare... aștept și sugestii eventual:)

Gorune, despre "intuitionismul logic" am putea, desigur impreuna, curge rauri de cerneala virtuala. Eu insa ma voi multumi aici sa-ti spun ca nici eu nu ma simt prea bine, iar Rees a fost intotdeauna un dragut. Multumesc tie pentru aceasta lectura. Andu

mi-am permis o varianta: ascultam povestea vieții mele spusă la un foc de lemne de un alt bărbat era octombrie târziu toți strugurii aveau gust de iubire coaptă ți-am spus atunci Soarele răsare și apune anume ca noi să-l privim de acolo de pe dealurile de la Cernavodă nu scriu poezie constat Soarele răsare și apune mereu în același decor doar povestea vieții mele încet-încet a ajuns un fel de bârfă în gura tuturor

Ideea mi se pare buna ca prolegomene pentru o dezvoltare (poetica sau nu, asta deja ma depaseste) mai larga. Textul de fata este ca un fel de nada, Adriana a sesizat bine, chiar si cu tonul umoristic, faptul ca la sfarsit s-ar cuveni, zic eu, un "va urma". Si ar merita, parerea mea, Andu

Oriana, multam, sunt in toate cele trei, parcurse treptat, de la biogglifa, pina la anaglifa, pastrindu-ma in ultima un timp, spre a desavirsi. Da, e asa cum ai perceput, albastrul acela nu e "trucaj", sunt cristale. Calin, eu stiu de ce am ales asa prima varianta, de ce era scrisul abia vizibil, ca un fir de lumina ce se nastea parca din piatra, de ce era necesara capacitatea perceptiva, spre a da sens ideii, imaginii, spre a merge spre subtil, nu pe strident. Am adaugat acum 2 versiuni. A doua este pe idee "stincii", relief, lumina care deja devine una cu piatra. Aici am fost ajutata. Si multumesc pentru ajutor. Prima, care nu este colajul initial, ci o versiune mai bine vizibila, merge pe ideea mea de inceput. Multumesc pentru apreciere, eu pot fi in continuare pe drumul meu si pot lasa lumea sa mearga cu mine, atit cit e necesar.

bine spus Andule aici se pare că fac pe m.c...ptr. că tocmai citisem Osho și rezultatul e o interpretare la ideea de temperare a tristeții acest kitch al dezamăgirii care bîntuie printre poeții zilelor noastre...:) mulțam fain pentru semn bătrîne prieten și scuze ptr. întîrzierea răspunsului...:)

Vânzătorul de mere, vânzătorul de vise, liniștea se prelinge pe sub piele și ne cresc aripi pe care nu le arătăm, de teamă.... Te mai aștept, tincuța

Virgil, eu speram să nu mă mai bag pe acest subiect, dar m-ai întrebat ceva. În primul rând mă bucur că vezi "conflictul" cu ochi buni. La primul comentariu făcut aici chiar mă gândeam că se vor mișca valuri, dar nu credeam că tocmai așa de mari (uite că și zice Cristina că nu are răbdare să mai citească tot; cine nu l-a prins de la început o lasă baltă). De acord cu tine că valurile făcute sunt un lucru bun pentru toți cei de aici. 250 de citiri este record absolut. Taman de ziua lui Nichita. Deci, ziceam ceva de prima regulă, care la un moment dat sună așa: "...Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă". Alina cu toată grija ei pentru calitatea literară s-a ocupat, totuși, doar de texte, NU și de opinii. Ceea ce speram eu să se înțeleagă, este acest minus al muncii ei, că a făcut doar juma' de treabă. Încă o dată: e clar că dacă se ocupa și de comentarii era un volum de șapte ori mai mare (deci până la urmă a făcut doar o șeptime de lucru. Hm.) Deci nu e o treabă făcută cum trebuie și mi se par nedrepte aserțiunile ei. Tocmai pentru că ar presupune un volum imens de lucru înseamnă că și responsabilitatea ar trebui să fie pe măsură, nu? Așadar, esențial, și, conform regulilor, în proporție de cel puțin 50%, trebuia să aibă în vedere și comentariile. Sper că e clar cât de cât. (Însă dacă se apucă cineva să facă și o critică a criticii, apăi asta e treabă profesionistă deja; aviz amatorilor). Cristina (dacă apuci să citești), mă întrebi: dacă eram pe lista Alinei mai făceam gargară? Eu cred că da, după cât mă cunosc, și poate chiar numai de dragul valurilor ăstora, căci începusem să mă plictisesc. Tocmai spuneam că poate chiar cei de pe listă ar fi trebuit să sesizeze injustețea unui astfel de demers. Repet, cred că da. Poate că, dacă ne plesnea cu ceea ce zic eu acolo, cu o critică ȘI a criticii de mă punea în fund, aș fi tăcut chitic și aș fi luat notițe. Călin

textul a fost postat la 5 minute dupa ce a fost scris..nu e o versiune finala, eu intervin dupa o vreme la ele nu imediat si nici daca mi/o sugereaza cineva. Pe de alta parte, aveti dreptate ..prea multe cuvinte de legatura... o sa ma gandesc, oricum multumesc de trecere, lectura si sugestii...