Deși nu-mi plac locuitorii canalelor, textul tău m-a sensibilizat. Ai metafore reușite "domnul îi bate caiele de argint în tâmple" "e umbra ta de copil uitată în tine" și o emoție care se strecoară fin în text. tincuta
Daca imi permiteti, domnule Manolescu, in legatura cu textul dvs, m-as referi pe cateva randuri doar la Cantor. A fost primul care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare". Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice. Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.
univers monadic. sau nu. la urma urmei intrebarea este daca poezia e menita sau nu sa aiba cititori sau auditoriu. ca daca nu atunci everybody, and I emphasize, everybody is a poet. adica si nebunul de la camera 642, si tante frosa de la etajul 9, si nea gica pescaru' care face saramura de afuma scara in fiecare vineri cind vine de la balta. si atunci poate ca iti dau dreptate. fiindca si eu ma laud ca scriu ceea ce scriu fara sa ma gindesc ca as face-o pentru cineva. in afara de mine. deci iata-ma o naratiune rupta de orice meta-"..". dar oricum nu ma consider mare poet. nici macar poet. si e bine. ieri a plouat.
stiu ca merg impotriva regulamentului dar scriu aici . nu ma deranjeaza ca sunt trimisă in şantier , mă deranjează că nu se dă nici o explicaţie cât de cât ca să simt si eu că sunt intr-un atelier literar . Dacă nu sunt demnă de atelierul vostru-aşa şi spuneţi şi mă voi retrage .
Autorul intervine grav intr-un portativ bacovian cu accentele lirice specifice, intr-un decor deja uzitat de poeti, usor redundant, creionand o toamna plina de resentimente, frig, intuneric, nepasare. Tusele pesimiste descriu o stare cronica de angoasa ireversibila. Atmosfera exagerata. Mi se pare inadecvat epitetul "cosmar gotic". Goticul nu are de a face cu un cosmar. Nici macar scenografic. Cosmarul are alte conotatii.
3. - așa cum spune regulamentul, datele care sînt menite a fi private sînt și vor rămîne private. Inclusiv cele care au fost înscrise pe Hermeneia 1.0
Este vorba de un alt fel de „data protection” la care te referi?
Deocamdată singurele „date personale” depozitate pe Hermeneia 2.0 sînt adresa ta de email, penName-ul, parola și Numele și Prenumele. Fiecare din cele patru pot fi editate de tine. Parola și adresa de email sînt și vor fi păstrate privat.
Deocamdată nu există un cîmp pentru date biografice, motto sau altceva. Dar va apărea.
Pe cȃnd? Pe cȃnd…s-o putea. Deocamdată sunt într-o criză de potențial psihic. Numai bun de scris poezie. Pentru cine e în stare. Nu sunt sigur dacă și pentru mine. Cred că știi: treaba asta cu „admirația” în ceea ce privește poezia, între noi ierarhia e inversă. Mulțam pentru semn.
Adriana, stii am citit textul acesta atunci cind a aparut si am simtit ca ceva nu merge dar nu mi-am dat seama ce este. Acum am recitit si zic eu ca am putut sa identific acel lucru care ma intriga. In primul vers vorbesti despre timp framintat in palme "ca pe o frunza de nuc" si imaginea, desi putin neclara, e frumoasa sau cel putin sugestiva. Dar apoi asezi totul in mijlocul iernii, si inca o iarna din aia cumplita. Problema e ca mie mi se pare un salt spatio-temporal cam dificil de facut de la frunza evident verde de nuc (altfel e discutabil cita aroma buna de frint in palme ar avea), deci frunza verde de nuc care evident vorbeste despre toamna, chiar poate toamna tirziu, catre cumplita iarna. Eu am probleme cu asta. Dar poate este vorba numai de perceptia mea.
...tot are omul Virgile cu tine. Adica esti uneori atat de tapan cand dai din gura incat faci si pe morti sa rada, am auzit ca e un medic prin LA care scoala din morti oameni carora nu le mai bate inima de 2 ore... tu l-ai scoate la pensie. Stii care e capcana omului inteligent? (adica tu). Sa nu poata deveni "si mai inteligent" la nevoie. Tu scrie oricum ce ti-ai pus in cap Virgile lasa ce zic eu, ma amuz, altceva mai bun n-am de facut si am destui clovni care sa-mi produca ilaritatea. Iar chestia cu prohabul m-a amuzat inca o data... ce, imi faci publicitate pe tarlaua ta? Mai bine i-ai face lui Corlateanu, el chiar te-ar ajuta. Andu
da, ai dreptate exista o discrepanta intre lumina, gingasia versurilor evidentiate de tine si raceala celorlalte "lumina se propagă perpendicular pe retină", "ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", dar asta a fost intentia - de a structura poemul pe doua planuri: cel in care primesc cu bucurie frumusetea sufletului lui si celalalt in care prea multa lumina deja deranjeaza, de aici ironia "în tine lumea e simplă/fără nopți/lumina se propagă perpendicular/pe retină", dar si tristetea "să-mi împăturesc sufletul/în fașe de nailon/să-l îngrop sub streașină". multumesc pentru prezenta constanta pe pagina mea. o zi buna.
Un text interesant, aproape ritualic. As fi renuntat la partea cu "taranul" si la "mi se clatina un premolar". Mi-a placut asocierea spatio-temporala din "câmpia într-un final. / mai lungă decât orice iarnă."
nu știu de ce (poate pentru că așa sunt construit eu) aici te apropii de Virgil cel pe care îl știu. sau de stilul cu care m-ai obișnuit. mi-a plăcut poemul, dar m-aș fi oprit undeva ori aș fi schimbat sfârșitul pentru că merită un final în forță!
cele mai frumoase versuri sunt acestea, în opinia mea:
ți-aduci aminte vremea cînd duminicile erau
un cozonac mare cu fața rumenă
arsă de soare
pe-atunci nu ne născusem încă
nu ne izbise încă în față
cu palma ei rece
nedreptatea de a nu ști
regulile jocului
nevoia de a pierde în favoarea
unei eventuale bătătoriri
a palmelor și a cărării algoritmului cîștigător
întipărit în carne
primul tremur prima emoția spartă
primele cioburi atingerea lumina orbitoare
duduind ritmul inimii
cailean, ultimele doua versuri sunt o metafora derivata din tehnica de realizare a vitraliului si mai mult de atat; ideea de frumos (in sens estetic si nu numai) se cladeste din/cu suferinta...
nici eu nu sunt foarte multumita de ce a iesit. am inceput sa il scriu ieri, a trebuit sa-l parasesc, si de obicei nu ma intorc. fiindca, daca starea s-a dus, greu de crezut ca voi incropi ceva multumitor din ruinele ei. dar...ma obseda, cumva, si mi-am zis sa incerc...
alta data nu mai fac! :)
acum, puctual, observatiilor tale:
am scos pronumele din strofa a treia. repetitia lui "pana" e una voita, in schimb. (nu stiu si cat de inspirata...)
contradictia pe care o semnalai in strofa a doua se refera la "starea de visare" sau la "movilele de mal"? pentru ca movilele acelea fusesera initial altceva...
atat m-am invartit in jurul lor (nu ma multumea deloc ritmul celeilalte variante, mai potrivita, insa, imagistic) incat...a iesit ce vezi.
prima strofa: avusesem in vedere a doua din variantele tale, da.
si ultima: refuz sa comentez! :) sensibilitatea mea nu se pierde...se razbuna! :))
inca o data, multumesc pentru rabdare. inca nu stiu ce soarta va avea textul asta. mai astept ceva opinii si, daca ma supar pe el, il pun salopeta. :)
Atunci mai adaug o reverenţă în faţa modestiei tale (pur şi simplu norocul de a colabora indirect la un text la timpul imperfect) şi ca referinţe bibliografice cântecul lui Gică Petrescu "Suflet candriu de papugiu" şi cântecul formaţiei Beatles "The Fool on the Hill".
Iuri, îmi place atmosfera creată, poate pentru că îmi e familiară. Antonimul de la compatibil se formează cu prefixul in, te rog corectează în text pentru că merită să fie scris corect, zic eu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
excelent. admir această suprapunere a temporalului peste imaginar. cred ca am mai vrut sa scriu cindva un comentariu sub acest text. iata o fac acum.
pentru textul : Mirza deraluca
sunt foarte curioasa sa aflu de ce parerea mea nu e obiectiva. in rest, toate bune.
pentru textul : desperado deAranca, mulțumesc mult pentru semn. penița pe care mi-ai acordat-o m-a intimidat... te mai aștept Madim
pentru textul : Punctul sălbatic deDeși nu-mi plac locuitorii canalelor, textul tău m-a sensibilizat. Ai metafore reușite "domnul îi bate caiele de argint în tâmple" "e umbra ta de copil uitată în tine" și o emoție care se strecoară fin în text. tincuta
pentru textul : Simion deDaca imi permiteti, domnule Manolescu, in legatura cu textul dvs, m-as referi pe cateva randuri doar la Cantor. A fost primul care a aratat ca infinitul numarabil e "depasit" de cel transcendent, nenumarabil. Matematic vorbind, a demonstrat ca multimea tuturor numerelor naturale 1, 2, 3 ... nu poate fi pusa in corespondenta unu-la-unu cu continuul sau altfel spus multimea numerelor reale (aceea din care fac parte numere ca "radical din doi" sau celebrul Pi), cea din urma fiind "mai mare". Mai mult, procedeul folosit de Cantor (asa-numita "metoda diagonala") a dat multe alte roade mai tarziu. Bunaoara, nu numai ca exista un numar infinit de infinitati diferite, "una mai mare decat cealalta", dar "maximul" lor nu poate exista. Multimea tuturor multimilor este si ea o notiune vida de sens. Asta a dus si la alte celebre paradoxuri matematice. Mai tarziu Gödel, una din primele inteligente ale secolului 20, a demontrat incompletitudinea oricarui sistem de axiome, deci si a matematicii.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deunivers monadic. sau nu. la urma urmei intrebarea este daca poezia e menita sau nu sa aiba cititori sau auditoriu. ca daca nu atunci everybody, and I emphasize, everybody is a poet. adica si nebunul de la camera 642, si tante frosa de la etajul 9, si nea gica pescaru' care face saramura de afuma scara in fiecare vineri cind vine de la balta. si atunci poate ca iti dau dreptate. fiindca si eu ma laud ca scriu ceea ce scriu fara sa ma gindesc ca as face-o pentru cineva. in afara de mine. deci iata-ma o naratiune rupta de orice meta-"..". dar oricum nu ma consider mare poet. nici macar poet. si e bine. ieri a plouat.
pentru textul : lucia desper ca nu ofensez pe nimeni dar banuiesc ca iti dai seama ca acest text nu este haiku
pentru textul : ... degreat answer, Călin! I did not expect such a nice way to dodge a bullet. My sincere respect. And by the way, I enjoyed your notes, and I mean it.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti destiu ca merg impotriva regulamentului dar scriu aici . nu ma deranjeaza ca sunt trimisă in şantier , mă deranjează că nu se dă nici o explicaţie cât de cât ca să simt si eu că sunt intr-un atelier literar . Dacă nu sunt demnă de atelierul vostru-aşa şi spuneţi şi mă voi retrage .
pentru textul : Gând lucid deVă mulţumesc pentru vizită şi apreciere, Cezar
pentru textul : Incoerenta existenţă deAutorul intervine grav intr-un portativ bacovian cu accentele lirice specifice, intr-un decor deja uzitat de poeti, usor redundant, creionand o toamna plina de resentimente, frig, intuneric, nepasare. Tusele pesimiste descriu o stare cronica de angoasa ireversibila. Atmosfera exagerata. Mi se pare inadecvat epitetul "cosmar gotic". Goticul nu are de a face cu un cosmar. Nici macar scenografic. Cosmarul are alte conotatii.
pentru textul : Poem cataleptic demultumesc:D, arata mai bine acum:)
pentru textul : requiem demai ai doua incercari
pentru textul : cazane de1. - nu există încă dar e ceva la care lucrez și vreau să îi găsesc o formulă relevantă
2. - despre asta citește aici: http://www.hermeneia.com/content/jurnal-de-nesomn-20
3. - așa cum spune regulamentul, datele care sînt menite a fi private sînt și vor rămîne private. Inclusiv cele care au fost înscrise pe Hermeneia 1.0
Este vorba de un alt fel de „data protection” la care te referi?
Deocamdată singurele „date personale” depozitate pe Hermeneia 2.0 sînt adresa ta de email, penName-ul, parola și Numele și Prenumele. Fiecare din cele patru pot fi editate de tine. Parola și adresa de email sînt și vor fi păstrate privat.
Deocamdată nu există un cîmp pentru date biografice, motto sau altceva. Dar va apărea.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dePe cȃnd? Pe cȃnd…s-o putea. Deocamdată sunt într-o criză de potențial psihic. Numai bun de scris poezie. Pentru cine e în stare. Nu sunt sigur dacă și pentru mine. Cred că știi: treaba asta cu „admirația” în ceea ce privește poezia, între noi ierarhia e inversă. Mulțam pentru semn.
pentru textul : Viol consimțit deAdriana, stii am citit textul acesta atunci cind a aparut si am simtit ca ceva nu merge dar nu mi-am dat seama ce este. Acum am recitit si zic eu ca am putut sa identific acel lucru care ma intriga. In primul vers vorbesti despre timp framintat in palme "ca pe o frunza de nuc" si imaginea, desi putin neclara, e frumoasa sau cel putin sugestiva. Dar apoi asezi totul in mijlocul iernii, si inca o iarna din aia cumplita. Problema e ca mie mi se pare un salt spatio-temporal cam dificil de facut de la frunza evident verde de nuc (altfel e discutabil cita aroma buna de frint in palme ar avea), deci frunza verde de nuc care evident vorbeste despre toamna, chiar poate toamna tirziu, catre cumplita iarna. Eu am probleme cu asta. Dar poate este vorba numai de perceptia mea.
pentru textul : madlenă de...tot are omul Virgile cu tine. Adica esti uneori atat de tapan cand dai din gura incat faci si pe morti sa rada, am auzit ca e un medic prin LA care scoala din morti oameni carora nu le mai bate inima de 2 ore... tu l-ai scoate la pensie. Stii care e capcana omului inteligent? (adica tu). Sa nu poata deveni "si mai inteligent" la nevoie. Tu scrie oricum ce ti-ai pus in cap Virgile lasa ce zic eu, ma amuz, altceva mai bun n-am de facut si am destui clovni care sa-mi produca ilaritatea. Iar chestia cu prohabul m-a amuzat inca o data... ce, imi faci publicitate pe tarlaua ta? Mai bine i-ai face lui Corlateanu, el chiar te-ar ajuta. Andu
pentru textul : după douăzeci de ani (I) deda, ai dreptate exista o discrepanta intre lumina, gingasia versurilor evidentiate de tine si raceala celorlalte "lumina se propagă perpendicular pe retină", "ar fi mai bine să-mi împăturesc sufletul în fașe de nailon", dar asta a fost intentia - de a structura poemul pe doua planuri: cel in care primesc cu bucurie frumusetea sufletului lui si celalalt in care prea multa lumina deja deranjeaza, de aici ironia "în tine lumea e simplă/fără nopți/lumina se propagă perpendicular/pe retină", dar si tristetea "să-mi împăturesc sufletul/în fașe de nailon/să-l îngrop sub streașină". multumesc pentru prezenta constanta pe pagina mea. o zi buna.
pentru textul : germinare deUn text interesant, aproape ritualic. As fi renuntat la partea cu "taranul" si la "mi se clatina un premolar". Mi-a placut asocierea spatio-temporala din "câmpia într-un final. / mai lungă decât orice iarnă."
ialin
pentru textul : poem sticlos deda, ai dreptate, suna mai bine.
pentru textul : Eve postmoderne decred ca imi place ultima. si prima. si cea de mijloc
pentru textul : Lunatice deo cronică excelentă, scrisă cu detașare și obiectivitate. felicitări!
pentru textul : Pro şi contra Divinei Tragedii (de Medeea Iancu) denu știu de ce (poate pentru că așa sunt construit eu) aici te apropii de Virgil cel pe care îl știu. sau de stilul cu care m-ai obișnuit. mi-a plăcut poemul, dar m-aș fi oprit undeva ori aș fi schimbat sfârșitul pentru că merită un final în forță!
cele mai frumoase versuri sunt acestea, în opinia mea:
ți-aduci aminte vremea cînd duminicile erau
pentru textul : ca și cum ai hrăni un mort cu bucăți de moarte deun cozonac mare cu fața rumenă
arsă de soare
pe-atunci nu ne născusem încă
nu ne izbise încă în față
cu palma ei rece
nedreptatea de a nu ști
regulile jocului
nevoia de a pierde în favoarea
unei eventuale bătătoriri
a palmelor și a cărării algoritmului cîștigător
întipărit în carne
primul tremur prima emoția spartă
primele cioburi atingerea lumina orbitoare
duduind ritmul inimii
bine ca spui parca. macar lasi o portita de iesire.:)
pentru textul : unde îmi pare că exist decailean, ultimele doua versuri sunt o metafora derivata din tehnica de realizare a vitraliului si mai mult de atat; ideea de frumos (in sens estetic si nu numai) se cladeste din/cu suferinta...
pentru textul : Vitraliul celor o mie de crini denici eu nu sunt foarte multumita de ce a iesit. am inceput sa il scriu ieri, a trebuit sa-l parasesc, si de obicei nu ma intorc. fiindca, daca starea s-a dus, greu de crezut ca voi incropi ceva multumitor din ruinele ei. dar...ma obseda, cumva, si mi-am zis sa incerc...
alta data nu mai fac! :)
acum, puctual, observatiilor tale:
am scos pronumele din strofa a treia. repetitia lui "pana" e una voita, in schimb. (nu stiu si cat de inspirata...)
contradictia pe care o semnalai in strofa a doua se refera la "starea de visare" sau la "movilele de mal"? pentru ca movilele acelea fusesera initial altceva...
atat m-am invartit in jurul lor (nu ma multumea deloc ritmul celeilalte variante, mai potrivita, insa, imagistic) incat...a iesit ce vezi.
prima strofa: avusesem in vedere a doua din variantele tale, da.
si ultima: refuz sa comentez! :) sensibilitatea mea nu se pierde...se razbuna! :))
inca o data, multumesc pentru rabdare. inca nu stiu ce soarta va avea textul asta. mai astept ceva opinii si, daca ma supar pe el, il pun salopeta. :)
pentru textul : liliput deAtunci mai adaug o reverenţă în faţa modestiei tale (pur şi simplu norocul de a colabora indirect la un text la timpul imperfect) şi ca referinţe bibliografice cântecul lui Gică Petrescu "Suflet candriu de papugiu" şi cântecul formaţiei Beatles "The Fool on the Hill".
pentru textul : cântec candriu deprobabil. oricum, noi între noi ne putem da cu părerea. nu face rău nimănui. pun pariu că și clasicii la vremea lor, tot asta făceau:))
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deIuri, îmi place atmosfera creată, poate pentru că îmi e familiară. Antonimul de la compatibil se formează cu prefixul in, te rog corectează în text pentru că merită să fie scris corect, zic eu.
pentru textul : Dureri deLaurentiu, te rog reciteste regulamentul. Si incearca sa-l respecti.
pentru textul : deși Botticelli era îndrăgostit Michelangelo te-a pictat mai bine dePagini